Subiectul 1

• Tehnica jocului de basket-ansamblul de deprinderi motrice

specifice, cunoscute si sub denumirile de deprinderi tehnice,
procedee tehnice, folosite in scopul practicarii cu eficienta
maxima a jocului.
• Elementul tehnic-structura motrica fundamentala ce sta la baza
practicarii unei ramuri sportive.
• Procedeul tehnic-structura motrica concreta sau un mod
particular de efectuare a elementului tehnic.
• Stilul-modul particular de efectuare a unui procedeu tehnic.
• Maiestria tehnica-capacitatea sportivului de a folosi eficient
procedeele tehnice in functie de conditiile concrete de
intrecere.

II

• Sistematizarea tehnicii jocului fara minge

• Sistematizarea jocului cu minge

III

• Tactica jocului de basket-totalitatea masurilor de organizare si

coordonare a actiunilor individuale si colective ale jucatorilor
unei echipe si care pot fi intreprinse in timpul meciului sub
forma unor programe structurate cat mai rational in vederea
obtinerii victoriei, in functie de particularitatile adversarilor, ale
propriilor jucatori si ale conditiilor de desfasurare a meciului.
• Actiunea tactica
 Individuala-selectionarea si aplicarea constienta de catre un
jucator, intr-o faza, a celui mai indicat complex de procedee
tehnico-tactice, in scopul realizarii unei sarcini partiale a jocului.
Colectiva-totalitatea actiunilor de colaborare intre 2-3 jucatori
in scopul realizarii sarcinilor jocului, atat in atac, cat si in
aparare.
• Combinatia tactica –coordonarea actiunilor individuale a doi
sau mai multi coechipieri, intr-o faza a jocului, cu scopul
realizarii unei sarcini partiale a jocului de atac sau aparare.
Combinatiile tactice sunt proprii oricarui sistem de joc.

IV

• Sistematizarea tacticii individuale in atac

• Sistematizarea tacticii individuale in aparare

Subiectul 2

1. Descrierea modelului de executie si metodica invatarii

aruncarii la cos de pe loc cu o mana de deasupra capului:

*Descrierea modului de executie:

Tehnica de execuţie: în poziţie fundamentală, mingea este ţinută în

priză asimetrică, în dreptul pieptului, la nivelul bărbiei. Palma mâinii
care execută aruncarea se află înapoi şi puţin sub minge, cu degetele
răsfirate şi cu cotul orientat în jos, flexia antebraţului pe braţ formând
un unghi de aproximativ 90 gr, cealaltă mână sprijină mingea din
lateral. Privirea este îndreptată spre inel sau panou.
Jucătorul în poziţie fundamentală medie, este orientat către coş, cu
trunchiul puţin aplecat înainte, cu tălpile paralele şi depărtate
aproximativ la nivelul umerilor. Piciorul de pe partea braţului de
aruncare este cu o jumătate de talpă înaintea celuilalt. Greutatea
corpului este egal repartizată pe ambele picioare, pe întreaga suprafaţă
a tălpilor.
Execuţia aruncării începe printr-o triplă flexie a membrelor inferioare,
care fac ca centrul de greutate al corpului să coboare puţin, în acest
timp mingea este ridicată deasupra frunţii, în aşa fel încât cotul
braţului de aruncare să fie deasupra umărului. Urmează aruncarea
propriu-zisă, care începe cu o triplă extensii a membrelor inferioare,
concomitent cu ducerea braţelor în sus. În continuarea mişcării către
sus, mingea este trecută pe palma braţului de aruncare, care se găseşte
acum sub minge, şi părăseşte mâna ca urmare a unei ultime impulsii
date printr-o flexie palmară pronunţată din articulaţia pumnului,
mişcare de „biciuire”. Braţul opus celui de aruncare, rămâne în lateral
şi în sus, constituind element de protecţie a mingii pe ultima parte a
aruncării.
În finalul execuţiei corpul este extins, uşor pe vârfuri, cu greutatea
deplasată pe piciorul din faţă, braţul de aruncare este întins în sus şi
înainte, cu palma şi degetele răsfirate, orientate în jos şi puţin în afară.
Degetele index şi mijlociu ultimele care au atins mingea sunt orientate
către direcţia aruncări

*Metodica invatarii:

-Aruncări de pe loc din apropierea panoului (se începe de la distanţa

de 1 m) apoi se schimbă unghiurile de aruncare şi treptat se măreşte
distanţa.
-Aruncări la coş de pe loc precedate de fente (se va începe
cu fentă de pasă, fentă de plecare în dribling şi apoi cu fentă de
aruncare).
- Prinderea mingii, aruncare de pe loc. Se va începe cu primirea
(pasarea) mingii din faţă, apoi din lateral.
Prinderea mingii, fentă, aruncare.
- Dribling pe loc, aruncare
- Ieşire la minge, prindere, oprire, aruncare
-Jucătorul 1: fentă de pase, şi deplasare la şirul I. Jucătorul 3:
schimbare de direcţie, ieşire la minge, oprire, aruncare, urmărire şi
trecere cu dribling la şirul III. Jucătorul 1 va pasa mingea la 1 m
distanţă faţă de apărător.
-Aruncarea mingii înainte, prindere, oprire, pivot, aruncare.
Jucătorii sunt plasaţi cu spatele la panou, îşi aruncă mingea înainte, o
prind odată cu efectuarea opririi, pivotează şi aruncă la coş.Acelaşi
exerciţiu se poate efectua cu fentă de pasare înainte de aruncare.
-Jucătorul 1: schimbare de direcţie, ieşire la minge, oprire, fentă de
pasare spre şirul II, pivot, aruncare, urmărire şi trecere cu dribling la
şirul II. Jucătorul 3: fentă de aruncare, pasă cu pământul, deplasare la
şirul I. Exerciţiul se execută pe ambele părţi ale coşului.

2. Descrierea modelului de executie si metodica invatarii

aruncarii la cos din dribling cu o mana de deasupra capului:

*Descrierea modului de executie:

Tehnica de execuţie: dribling în alergare, jucătorul dă un impuls mai

puternic mingii la ultima bătaie a acesteia în sol, pentru a avea
posibilitatea să efectueze o păşire mai lungă, cu piciorul de pe partea
braţului de aruncare, decât cea normală din timpul aruncării.
Impulsia mai puternică a mingii în sol coordonată cu această păşire
mai lungă, permite ca mingea să poată fi prinsă cu două mâini şi dusă
spre piept.

Alergarea este continuată cu o a doua păşire, pe piciorul opus

braţului de aruncare, care ia contact cu solul, având rolul de-a bloca şi
frâna viteza de translaţie, prin rulare călcâi – talpă - pingea,
transformând energia acumulată în deplasare în forţă de ridicare pe
verticală. Desprinderea de sol este ajutată şi prin pendularea dinapoi
spre înainte şi în sus a genunchiului celuilalt picior, cu ducerea
coapsei la orizontală. Corpul şi piciorul de bătaie se extind, mişcarea
de aruncare fiind începută de braţ prin ducerea mingii deasupra
capului, braţul formând cu antebraţul un unghi aproape drept.

Aruncarea la coş este executată în punctul maxim al săriturii, corpul

fiind întins, braţul orientat pe direcţia aruncării, mingea părăsind
mâna ca urmare a unui ultim impuls dat prin flexia palmară a
articulaţiei pumnului, aceasta determină un final în care palma, cu
degetele întinse şi răsfirate, este orientată în jos şi puţin în afară.
Aterizarea se face pe ambele picioare şi pe cât posibil cât mai
aproape de locul de desprindere în săritură, pentru o eventuală
participare la recuperare în situaţia ratării aruncării.

*Metodica invatarii:

-Dribling pe loc (1-2 bătăi) având piciorul stâng înainte, cei 2 paşi şi
aruncare.
-Dribling din mers şi aruncare
-Dribling din alergare şi aruncare.
-Prinderea mingii, dribling şi aruncare.
-Ieşire la minge, prindere, aruncare din dribling.
-Jucătorul 1: ieşire la minge, prindere, aruncare la coş din dribling sau
din alergare şi trecere la şirul II. Jucătorul 2: pasă jucătorului 1,
urmărire, pasă şirului II şi trecere la şirul I. După un număr de repetări
se va introduce apărător la jucătorul
care pasează.
-Jucătorul 1: pasă jucătorului 3, schimbare de direcţie, deplasare spre
coş, primire, aruncare din deplasare, urmărire şi trecere la şirul II.
Jucătorul 3: fentă de aruncare, pasă (de la piept sau cu pâmăntul) şi
trecere la şirul I cu dribling, după urmărire.
După un număr de repetări se introduce treptat adversar la
jucătorul 3 şi apoi la jucătorul 1. În cadrul execuţiei cu apărător
jucătorul 3 va executa ieşire la minge, oprire şi apoi pasă. Apărătorul
jucătorului 1 se va deplasa în permanenţă după atacant. Exerciţiul se
efectuează pe ambele părţi ale coşului.

3. Descrierea modelului de executie si metodica invatarii

aruncarii la cos din alergare cu o mana de deasupra capului:

*Descrierea modului de executie:

Tehnică de execuţie: aruncarea la coş din alergare se execută, ca
procedeu, identic aruncării la coş din dribling, cu singura deosebire că
mingea îi este pasată jucătorului care urmează să finalizeze. Acesta, în
alergare, îşi coordonează în aşa fel paşii, ca momentul de prindere a
mingii să coincidă cu o păşire ceva mai lungă decât în mod obişnuit,
pe piciorul mâinii de aruncare. În timpul zborului execută prinderea
mingii cu două mâini, pe care o aduce spre piept.De aici succesiunea
complexului de mişcări, păşire mai scurtă pe piciorul de bătaie,
privirea orientată spre panou, bătaia, desprinderea, zborul, aruncarea
propriu-zisă şi aterizarea sunt identice procedeului de aruncare din
dribling.

*Metodica invatarii:
-Prinderea mingii, alergare şi aruncare.

-Ieşire la minge, prindere, aruncare din alergare.

-Jucătorul 1: ieşire la minge, prindere, aruncare la coş din alergare şi

trecere la şirul II. Jucătorul 2: pasă jucătorului 1, urmărire, pasă şirului
II şi trecere la şirul I. După un număr de repetări se va introduce
apărător la jucătorul
care pasează.
-Jucătorul 1: pasă jucătorului 3, schimbare de direcţie, deplasare spre
coş, primire, aruncare din deplasare, urmărire şi trecere la şirul II.
Jucătorul 3: fentă de aruncare, pasă (de la piept sau cu pâmăntul) şi
trecere la şirul I cu dribling, după urmărire.
După un număr de repetări se introduce treptat adversar la jucătorul 3
şi apoi la jucătorul 1. În cadrul execuţiei cu apărător jucătorul 3 va
executa ieşire la minge, oprire şi apoi pasă. Apărătorul jucătorului 1 se
va deplasa în permanenţă după atacant. Exerciţiul se efectuează pe
ambele părţi ale coşului.
-Jucătorul 1: pasă jucătorului 3 şi deplasare spre coş, primire şi
aruncare din alergare. El mai poate executa înainte de pasarea mingii
fentă de aruncare, fentă de pasă sau să efectueze un scurt dribling.
Jucătorul 3: pasă cu două mâini de la piept, urmărire şi trecere în
dribling la şirul II. El va efectua în prezenţa apărătorului fentă de
aruncare sau un scurt dribling. După un număr de 8-10 repetări se
introduce adversar la jucătorul 1 care îl determină să execute demarcaj
(schimbare de direcţie) şi apoi să primească mingea şi să arunce la
coş.
 -Jucătorul 1: pornire în dribling (în diagonală), oprire, pasă
jucătorului 3, deplasare, prindere, aruncare la coş din deplasare şi
trecere la şirul II. Jucătorul 3: schimbare de direcţie, deplasare
(încrucişare simplă), prindere, pasă cu
pământul jucătorului 1, urmărire şi trecere cu dribling la şirul I.

SUBIECTUL III

1. Descrierea modelului de executie si metodica invatarii: poz

fund si a deplasarii specific jocului de baschet
Pozitia fundamentala
Tehnica de execuţie: jucătorul se află cu genunchii uşor îndoiţi
şi orientaţi puţin spre interior, picioarele sunt depărtate în
lateral, aproximativ la nivelul lăţimii umerilor. Gleznele îndoite,
greutatea corpului repartizată egal pe întreaga suprafaţă a
tălpilor aşezate paralel pe sol şi cu o orientare a vârfurilor uşor
spre interiorul poligonului de susţinere. Echilibrarea antero -
posterioară este realizată prin împingerea spre înainte cu
maximum o jumătate de talpă, a unuia dintre picioare.
Trunchiul este uşor aplecat spre înainte, coborârea centrului de
greutate al corpului fiind realizată prin tripla flexie a
articulaţiilor gleznelor, genunchilor şi a şoldurilor. Umerii
relaxaţi, cu braţele uşor depărtate în lateral, pregătite pentru a
acţiona în toate planurile şi sensurile, în vederea prinderii
mingii. Capul şi bărbia se menţin în sus, privirea căutând să
cuprindă o cât mai mare zonă din teren.
Exercitii:
• De pe loc
 -gasirea pozitiei optime
-balans verical, lateral, antero-poserior
-dezechilibrari: pe perechi, un jucator in pozitie
fundamental cu accent pe balans vertical
• Din deplasare:
-din alergare, la semnal oprore in pf
-din alergare, la semnal saritura cu aterizare in PF: fara
schimarea planului de aterizare
• Pe perechi, fata in fata, cu mainile sprijinite de umerii
partenerului deplasare in pozitie fundamentala
• Pe perechi, mentinand o poz fund joasa, jucatorii incearca
sa atinga genunchiul celuilalt

DEPLASARILE

ALERGAREA NORMALĂ
Tehnica de execuţie: alergarea normală este asemănătoare celei din
atletism, se face prin păşiri succesive, picioarele călcând spre înainte
şi uşor lateral în scopul măririi bazei de susţinere. Contactul cu solul
se ia pe toată talpa prin rulajul - călcâi – talpă – vârf, genunchii sunt
puţin îndoiţi cedând împreună cu gleznele în momentul contactului cu
solul, păstrându-şi tendinţa de orientare spre interior. Trunchiul este
uşor aplecat înainte, cu centrul de greutate coborât şi a cărui proiecţie
cade puţin înaintea bazei de susţinere. Braţele pendulează la pornire,
în restul alergării fiind pregătite pentru a prinde mingea.
ALERGAREA ÎNAPOI
Tehnica de execuţie: jucătorul se deplasează spre înapoi având labele
picioarelor uşor depărtate, călcâiele orientate către în afară. Contactul
cu solul se face prin rulare vârf – talpă – călcâi şi mult înapoi faţă de
proiecţia centrului de greutate pe sol pentru a evita căderile pe spate.
Trunchiul este uşor aplecat înainte pentru a menţine centrul de
greutate înainte. Braţele rămân lângă corp, uşor depărtate şi flexate din
coate.
PASUL ADĂUGAT ÎNAINTE ŞI ÎNAPOI
Tehnica de execuţie: jucătorul aflat în poziţie fundamentală de
apărare păstrând contactul cu solul pe toată talpa începe mişcarea prin
deplasarea spre înainte a piciorului din faţă, piciorul din urmă fiind
tras cu repeziciune spre cel din faţă, fără a fi ridicat însă de pe sol,
apărătorul revenind din nou în poziţia iniţială dar avansând cu
lungimea pasului făcut. Braţul de pe partea piciorului care începe
mişcarea este ridicat determinând o poziţie puţin oblică a trunchiului
şi labei piciorului din spate, celălalt braţ se balansează în plan lateral.
Deplasarea cu paşi adăugaţi cu spatele are acelaşi mecanism de
executare, diferenţa fiind aceea că deplasarea este începută de piciorul
aflat în spate acesta fiind târşâit pe vârf şi apoi aşezat pe toată talpa.
PASUL ADĂUGAT LATERAL
Tehnica de execuţie: jucătorul aflat tot în poziţie fundamentală de
apărare începe deplasarea prin ducerea spre lateral a piciorului de pe
direcţia deplasării (dreptul spre dreapta şi stângul spre stânga), talpa
acestui picior fiind menţinută cât mai aproape posibil de suprafaţa
solului. După ce ia contact cu solul, celălalt picior se apropie talpa
acestuia alunecând pe suprafaţa solului. În timpul deplasării corpul
rămâne orientat lateral faţă de direcţia de deplasare iar braţele, puţin
îndoite din coate, orientate lateral, lucrează activ pentru incomodarea
circulaţiei mingii sau scoaterea acesteia de la adversar. Poziţia este în
general coborâtă, prin flexia articulaţiilor gleznelor şi a genunchilor,
trunchiul păstrând, pe cât posibil, verticalitatea.
SCHIMBAREA DE DIRECŢIE CU FRÂNARE PE UN PICIOR
Tehnica de execuţie: din deplasare, jucătorul determină momentul de
declanşare a schimbării de direcţie printr-o oprire cu uşoară ghemuire
pe piciorul opus noii direcţii, al cărui genunchi rămâne îndoit. Printr-o
păşire mai lungă pe acest picior, talpa se aşează oblic pe sol, fiind
orientată spre noua direcţie. Apare un moment de frânare şi de
translaţie a mişcării, centrul de greutate este proiectat în interiorul
ocolirii, greutatea corpului fiind repartizată pe piciorul exterior. Prin
impulsia acestui picior, bazinul fiind proiectat în interiorul ocolirii,
ceea ce determină răsucirea energică a corpului urmată de aşezarea pe
sol, la o distanţă mai mică decât păşirea normală, a piciorului din
interiorul ocolirii pe noua direcţie de deplasare. În timpul schimbării
de direcţie cu frânare pe un picior se accentuează poziţia joasă a
corpului în raport cu poziţia avută în alergarea dinaintea şi de după
efectuarea schimbării de direcţie.
SĂRITURILE
Săriturile pot fi executate cu desprindere de pe ambele picioare de pe
loc sau precedate de deplasare sau cu desprindere de pe un picior
precedate de deplasare.
Tehnica de execuţie: jucătorul aflat în poziţie fundamentală
anticipează momentul săriturii printr-o accentuare a triplei flexii a
articulaţiilor gleznei, genunchilor şi şoldurilor după care foarte rapid şi
energic realizează o triplă extensie a celor trei articulaţii urmată de
desprinderea pe verticală. Foarte important în momentul săriturii este
coordonarea mişcării picioarelor cu ajutorul dat de braţe care printr-o
pendulare din înapoi spre înainte se ridică încercând interceptarea,
blocarea sau prinderea mingii.

JOCUL DE PICIOARE ŞI LUCRUL DE BRAŢE

Această structură reprezintă o ansamblare a elementelor de deplasare
în teren atât pentru jocul ofensiv, dar mai ales pentru jocul în apărare.
Tehnica de execuţie: din poziţie fundamentală jucătorul se
deplasează cu paşi adăugaţi înainte, înapoi, lateral, alergă cu faţa, cu
spatele sau lateral, având un activ lucru de braţe în plan lateral în
funcţie de sarcinile tactice pe care le are la momentul respectiv.
2.Descrierea modelului de executie si metodica invatarii: pasei cu
2 maini de pe loc urmata de deplasare.

PASA CU DOUĂ MÂINI DE LA PIEPT, DE PE LOC

Tehnica de execuţie: din poziţie fundamentală, cu mingea ţinută în
dreptul pieptului în priză simetrică cu două mâini, se începe mişcarea
de extindere a braţelor spre înainte. Partea finală a execuţiei dă un ultim
impuls mingii printr-o mişcare de „biciuire”, executată din articulaţiile
pumnilor şi de împingere din degete (mai puţin degetele mari). Datorită
impulsului dat mingii, braţele sunt întinse înainte, la înălţimea umerilor,
către direcţia de pasare, cu palmele orientate în jos, cu degetele
răsfirate. În cazul în care mingea este trimisă la o distanţă mai mare de
5-6m, mişcarea braţelor va fi însoţită de un impuls suplimentar dat
printr-o păşire spre înainte.

METODICA PASEI CU 2 MAINI DE LA PIEPT DE PE LOC

➢ În perechi (distanţa de 3 m): pasa cu două mâini din poziţie

fundamentală de pe loc.
➢ Mărirea distanţei până la 5 m.
➢ Pase cu antrenorul în şir, în semicerc şi în cerc.
➢ Pase numai din articulaţia pumnului:
• cu braţele întinse
• din ghemuit
• din întreg şezând
• din înainte culcat.
➢ Concurs de pase în doi: „Cine execută mai repede 20 de pase”.
➢ În perechi pase cu două mâini de la piept: ieşire la minge –
prindere – oprire – pivot - pasă.
➢ Exerciţii în prezenţa apărătorului.
➢ Exerciţiu de pasă în perechi cu:
• ieşire la minge – prindere – oprire - pasă;
• ieşire la minge – prindere – oprire – pivot - pasă.
➢ Antrenorul pasează jucătorilor în semicerc care ies la minge.
➢ Pasă-ieşire la minge-prindere-oprire-pivot-pasă.
PASA CU DOUĂ MÂINI URMATA DE DEPLASARE
Tehnica de execuţie:?????

➢ Exerciţiul cu două mingii: se pasează alternativ la antrenor şi

jucătorii se deplasează la şirul din partea opusă.
➢ Jucătorul iese la minge, o prinde, se opreşte, pasează antrenorului şi
trece la coada şirului.
➢ Formaţii de suveică cu pase urmate de deplasare la şirul dinfaţă.
➢ Din formaţii de careu: pasă, cu deplasare la şirul din partea opusă
(exerciţiul pregătitor pentru circulaţia organizată de 2-2).
➢ Jucătorul 1: pasă la jucătorul 3 şi deplasare spre jucătorul 3. Jucătorul
3: pasă la jucătorul 4 şi deplasare către jucătorul 4. Aceeaşi execuţie vor
avea jucătorii 2, 4, 5, şi 6 (conform schiţei).Exerciţiul de angajare a
jucătorului centru cu pasă urmată de deplasare (pregăteşte sistemului de
atac cu jucător centru).
➢ Pasă urmată de deplasare în adâncime.
➢ Complex cu pasă urmată de deplasare, cu încrucişare pe centru a
jucătorului care a pasat.

3.Descrierea modelului de executie si metodica invatarii

drilingului
Tehnica de execuţie: palma, cu degetele răsfirate, formând o cupă
inversă, ia contact cu mingea pe traiectoria sa ascendentă, acoperind
o parte a calotei superioare, puţin dinapoi, a mingii. Prin flexia
braţului din articulaţia cotului şi a mâinii din cea a pumnului, se
amortizează forţa ascensională a mingii care este totodată controlată,
imediat palma imprimă mingii o nouă impulsie spre sol, printr-o
mişcare a antebraţului din articulaţia cotului, a pumnului şi a
degetelor, conducând mingea pe traiectorie descendentă. Impulsul
dat mingii spre sol va fi orientat puţin lateral, oblic şi înainte faţă de
jucător, unghiul de contact al mingii cu solul depinzând de viteza de
deplasare a jucătorului. Întreg acest ansamblu de mişcări este
cunoscut sub denumirea de „mişcare de pompare”.

Metodica driblingului

➢ În primele lecţii se execută dribling înainte, înapoi şi lateral

(legat), fiecare executant având minge

Dribling, oprire, pasă ➢ Jucătorul 1: dribling, oprire, pasă

jucătorului 3 şi trecere la şirul II. Jucătorul 3: dribling, oprire, pasă
şi trecere la şirul I.
Dribling, oprire, pivot, pasă ➢ Jucătorul 1: dribling cu mâna
dreaptă, oprire, pivot, pasă jucătorului 4 şi trecere la şirul II.
Jucătorul 3: dribling cu mâna stângă, oprire, pivot, pasă jucătorului
2 şi trecere la şirul I. Exerciţiul se va executa şi în prezenţa
adversarului obligând pe atacant să protejeze mingea.
Dribling, oprire, aruncare la coş
➢ Jucătorul 1: dribling, oprire, aruncare la coş de pe loc, urmărire şi
trecere la şirul II. Jucătorul 3 execută acelaşi complex trecând la şirul
I. La început exerciţiul se face fără adversar, apoi cu adversar.