Ambalarea încărcăturilor trebuie tratata cu seriozitate atât de catre expeditor cât
si de catre caraus pentru a se asigua o protectie eficienta. De aceea la constatarea deficientei se examineaza cu atentie starea ambalajului deorece este posibil ca acesta sa fi cauzat pierderile sau degradarile. Ambalaje realizate din materiale neadecvate pentru un anume tip de marfuri poate provoca aparitia unui exces de umiditate si pot duce la mucegairea si putrezirea produselor. Starea ambalajului da informatii privind conditiile de transport. Daca conditiile de transport au fost insalubre, ambalajul poate fi murdar sau chiar deteriorat ceea ce poate contribui la pierderi cantitative de produs. Conform literaturii de specialitate [101, 102] clasificarea ambalajelor se face dupa mai multe criterii, din care prezentam câteva în continuare: dupa materialele constituente - ambalaje hârtie si carton, sticla, metal, materiale plastice, ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn si împletituri, materiale textile, materiale complexe, în componente ale produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat); dupa sistemul de confectionare - ambalaje fixe, demontabile, pliabile; dupa tip - plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene, canistre; dupa destinatie - ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare; dupa specificul produsului ambalat - ambalaje pentru produse alimentare, pentru produse nealimentare, ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje individuale sau colective; dupa gradul de rigiditate - ambalaje rigide, semirigide, suple; dupa urata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje recuperabile (reciclabile, refolosibile), ambalaje nerecuperabile. Pe întregul circuit strabatut de produs - de la producator, distribuitor, retea comerciala, pâna la consumator - importanta ambalajului este evidentiata de functiile acestuia: conservarea si protectia proprietatilor produselor împotriva factorilor fizici, chimici, biologici: facilitarea operatiilor de manipulare, depozitare si transport