CURS 3

20.03.2019

Etiopatogenia bolii parodontale

Studiile epidemiologice ale bolii parodontale releva o serie de criterii si indici, cum sunt:
- PREVALENTA = reprezinta frecventa sau numarul de cazuri de boala identificate la un
moment dat in interiorul unei comunitati de populatie
- INCIDENTA = reprezinta numarul de cazuri noi ce apar intr-un anumit interval de timp
la un grup de populatie
- ex. un esantion de persoane intr-un an
- EXTINDEREA = reprezinta in cazul bolii numarul de dinti, de suprafete dentare si
radiculare, de portiuni fragmentare ale acestora unde imbolnavirea a putut fii identifica

Boala parodontala severa

- poate avea drept consecinta:
+ pierderea dintilor se intalneste la aproximativ 20% din populatia adulta
+ evolutia este cel mai des progresiva, ireversibila, fiind asociata cu o dizabilitate,
scaderea calitatii vietii si costuri ridicate de ingrijire
- boala parodontala are un puternic caracter social, putand fii considerata o PROBLEMA DE
SANATATE PUBLICA
- aparitia ei este legata de:
+ varsta
+ sex
+ ocupatie
+ nivel social
+ educatie
- mai frecventa la barbate decat la femei
- la copii si tineri boala manifestandu-se sub forma de INFLAMATIE GINGIVALA
- la adulti si varstanici se manifesta sub forma de PARODONTITA MARGINALA CRONICA
(5-30% din adulti)

Etiopatogenia bolii parodontale:

- factorii care influenteaza starea de sanatate a parodontiului marginal sunt in general clasificati
in:
 A. Factori extrinseci – locali
- include atat factorii IRITATIVI LOCALI cat si cei ce afecteaza unele din
functiile aparatului dento-maxilar (masticatie, deglutitie, fonatie)
B. Factori intrinseci – sistemici/generali
- la ora actuala tratamentul trebuie sa fie indreptat in special in directia eliminarii sau corectarii
factorilor extrinseci in lipsa decelarii si demonstrarii participarii etiologice a oricarui factor
intrinsic
- in literatura de specialitate etiologia bolii parodontale este foarte controversata si nu este
unanim acceptata, descriindu-se peste 170 de cauze
- in ultimii ani datorita unor descoperiri recente, majoritatera specialistilor sunt de accord cu
faptul ca factorul determinant in aparitia bolii parodontale este reprezentata de PLACA
BACTERIANA, dar la care se adauga numerosi factori favorizanti – locali si generali

Placa bacteriana
- definita ca o agregare bacteriana aderenta la suprafata dintilor care nu poate fi indepartata prin
medote simple de igienizare (clatire, jet de apa)
- in prezent se considera rolul etiologic primordial al placii bacteriene in declansarea gingivitelor
si parodontitelor marginale – demonstrate prin unele argumente, cum ar fii:
+ intreruperea igienei bucale – voluntar sau accidental duce la aparitia unei afectiuni
parodontale
+ restabilirea igienei bucale sau instituirea unor conditii corespunzatoare de igiena
bucala reduce inflamatia gingivala
- actiunea benefica a unor antibiotic, antiseptic (clorhexidina) reduce inflamatia gingivala sau
parodontala
- in functie cu relatia marginala gingivala placa bacteriana se poate diferentia in 2 CATEGORII:
A. SUPRAGINGIVALA
B. SUBGINGIVALA
A. Placa SUPRAGINGIVALA:
- se formeaza la cateva minute de la igienizarea cavitatii bucale
- apare cu regularitate in:
+ santuri si fosete ocluzale
+ pe obturatii si coronae artificiale
+ pe implante
+ pe aparate ortodontice – fixe si mobile
+ lucrari protetice
- apare initial ca o PELICULA FINA de 0.1-0.8 micrometri
- este formata din:
+ amilaze
+ fosfataze
+ lizozim
+ IgA
+ glicoproteine salivare
- pe aceasta pelicula se depun PRIMELE COLONII DE MICROORGANISME, in special:
+ bacterii gram +
+ streptococcus
+ actinomices
- trecerea de la stadiu de pelicula la cel de PLACA BACTERIANA este EXTREM DE RAPID
- materialul organic cuprins intre microorganismele placii poarta numele de MATRICE
INTERMICROBIANA – care consta din:
+ dextran, levan, galactoza, metal-peptoza, endotoxine lipopolizaharidice
* despre microorganismele din placa – mai multe din carte
B. Placa SUBGINGIVALA
- in regiunea subgingivala placa poate fii diferentiata in:
+ aderenta
+ neaderenta
- compozitia placii bacteriene aderente este asemanatoare cu cea a placii supragingivale, asociata
cu modificari histo-chimice – survenite in gingivite
- pot exista in special: coci gram + si specii de actinomices
- placa subgingivala se poate mineraliza si transforma in TARTRU DENTAR

Factori locali (favorizanti, extrinseci):

- reprezentati de factori IRITATIVI LOCALI care afecteaza unele functii ale aparatului dento-
maxilar:
1. TARTRUL DENTAR
2. CARIA DENTARA
3. EDENTATIA
 4. ANOMALIILE DETO-MAXILARE
5. PARFUNTII
6. OBICEIURI VICIOASE
7. FACTORI IATROGENI
8. ALTI FACTORI

1. TARTRUL DENTAR
= complex organo-mineral ce se formeaza ca rezultat al mineralizarii placii bacteriene si care
Adera de suprafata dentara sau de alte structure dentare de tipul lucrarilor protetice sau aparatelor
ortodontice
- el poate fii:
A. SUPRAGINGIVAL
B. SUBGINGIVAL
- apare de la varste tinere
- primul care apare este cel supragingival – cu incidenta de 37-88% la varste cuprinse intre 9-21
ani

Procesul de formare a tartrului

- incepe din prima zii de depunere a placii bacteriene
- ajunge la o calcifiere de 60-90% dupa aproximativ 12 zile
- se obtine o acumulare maxima dupa aproximativ 6 luni
- ulterior urmeaza o perioada de REGRESIE – produsa de actiunea alimentelor dure, a
dentifricelor (paste de dinti) si a metodelor de auto-curatire
- ritmul de formare a tartrului depinde de:
+ localizarea dintelui
+ variatiile individuale ale fluxului salivar
+ natura alimentelor
+ particularitati masticatorii
- in compozitia tartrului intra:
A. compusi anorganici:
- constituiti din substante minerale de genul hidroxiapatitei si a fosfatului de calciu
B. compusi organici:
- asemanatori cu cei din placa bacteriana
- reprezentati de bacterii, leucocite, celule epiteliale descuamate
A. Tartrul SUPRAGINGIVAL:
- este un depozit de CULOARE ALB-GALBUI, friabil, moale, usor de desprins la inceput
- localizat preponderant pe suprafata:
+ linguala a frontalilor inferiori
+ vestibulara a molarilor superiori
+ ocluzala ale dintilor laterali fara antagonisti
- constituit in principal din 70-90% saruri anorganice:
– constituentul major: FOSFATUL DE CALCIU
- CARBONAT DE CALCIU
- FOSFAT DE MAGNEZIU
- cel putin o tremie din componentii anorganici se gasesc sub forma de HIDROXIAPATITA

- componenta organica este reprezentata de un COMPLEX PROTEINA-POLIZAHARIDIC si

LIPIDIC:
- in special: - LIPIDE LIBERE
- FOSFOLIPIDE
- ACIZI GRASI
- COLESTEROL
- mai contine: - CELULE EPITELIALE DESCUAMATE
- LEUCOCITE
- DIFERITE TIPURI DE MICROORGANISME asemanatoare cu cele din placa
B. Tartrul SUBGINGIVAL:
- culoare: MARONIU spre NEGRU
- consistenta: crescuta, ferma, greu de dislocate
- se formeaza sub creasta marginii gingivale, in santul gingival
- este detectat in urma examinarii exploratorii cu sonda, nefiind detectat printr-o simpla inspectie
– decat atunci cand exista o retractie gingivala accentuata
- localizare predilecta - suprafetele aproximale ale:
+ frontalilor inferiori
+ molarilor superiori
 CURS 4
27.03.2019

CARIA DENTARA
Cariile ocluzale prin aparitia masticatiei unilaterale sau superficiale, datorita durerilor la
contactul cu alimentele produc autocuratirea sau chiar curatirea artificiala deficitara in sensul
indepartarii placii bacteriene.
Cariile aproximale pot produce boala parodontala datorita retentiei de resturi alimentare
si placa bacteriana, precum si datorita producerii unei traume asupra papilei gingivale
interdentare de catre un impact alimentar nociv ducand la inflamatia papilei interdentare
(papilita).
Cariile de colet retin resturi alimentare si placa bacteriana care produc inflamatia marginii
gingivale si uneori prin proliferarea gingiei apar hiperplazii de tip polipos pediculat sau sesil.

IATROGENII DENTARE
Sunt rezultatul unor tratamente stomatologice incorect realizate, fie in mod involuntar, fie
accidental, care pot duce la aparitia unor leziuni sau suferinte ale parodontiului marginal. Aceste
iatrogenii pot aparea in timpul efectuarii tratamentelor odontologice, protetice, ortodontice si
chirurgicale. Cele mai frecvente iatrogenii care pot produce suferinte ale parodontiului marginal
sunt:
-lezarea gingiei in timpul slefuirilor sau a pregatirii cavitatilor la nivel proximal si la colet.
-traumatizarea papilei de catre matrici si icuri interdentare.
-lipsa bizotarii sau prepararea incompleta la nivelul pragului gingival in cazul cavitatilor de cls
II.
-obturatii ocluzale inalte sau obturatii de colet si proximale in exces.
-obturatii nefinisate, nelustruite sau insuficient lustruite si finisate care duc la retentia placii
bacteriene.
-pansamente arsenicale, incorect etanseizate.
-coroane de invelis neadaptate axial si transversal.
-lucrari protetice concepute si realizate incorect.
-aparate ortodontice care dezvolta fortele de deplasare excesive supraliminare.
-traumatismul dintilor vecini in timpul tratamentelor chirurgicale.
PARAFUNCTII
sunt devieri de la activitatea normala in teritoriul ocluzal provocate de afectiuni neurologice
(Boala Parkinson, epilepsie), stari de anxietate, depresie, emotie, persoane agresive, energice,
boli profesionale.
Parafunctiile nu produc in mod direct boala parodontala, ci doar favorizeaza aparitia
acesteia in contextul acumularilor de placa sau pot produce marirea spatiului periodontal ducand
la cresterea mobilitatii fiziologice.
Cele mai frecvente sunt:
-bruxismul,
-inclestarea dintilor in contact ocluzal,
-bascularea dintilor in cursul inclestarii.

TRAUMA OCLUZALA
-se produce prin exercitarea unor forte supraliminare nefiziologice, manifestandu-se printr-o
suferinta parodontala.
Trauma ocluzala poate fi: acuta, cronica, primara si secundara.
Trauma ocluzala acuta poate fi:
-directa prin interpunerea accidentala in timpul masticatiei a unor fragmente dure,
-prin strangerea excesiva a unor obiecte intre dinti,
-desfacerea dopurilor de sticla cu dintii.
-indirecta prin traumatisme a maxilarelor, atunci cand subiectul are interpuse intre dinti
diferite obiecte
Trauma ocluzala cronica: apare ca urmare a parafunctiilor si a hipersolicitarii a unor spatii
edentate, aceasta fiind cea mai frecventa.
Trauma ocluzala primara: este provocata de forte ocluzale agresive ce duc la suferinte
parodontale, aparand in cazul obturatiilor si lucrarilor protetice neadaptate ocluzal, lucrari
protetice concepute sau realizate incorect, aparate ortodontice care dezvolta forte excesive.
Trauma ocluzala secundara apare datorita unor leziuni parodontale existente.

OBICEIURI VICIOASE
-respiratia orala,
-deglutitia infantila,
-onicofagia,
-muscarea buzelor,
-sugerea degetului,
-folosirea traumatica a mijloacelor de curatire auxiliare.

EDENTATIA
-poate afecta parodontiul marginal, atat in plan orizontal cat si in plan vertical.
-in plan orizontal poate afecta parodontiul marginal fie datorita desfiintari contiguitatii arcadelor
dentare datorate punctelor de contact, fie datorita migrarilor in plan orizontal a dintilor care
marginesc bresele,
-in plan vertical datorita eruptiei active si accelerate a dintilor care prin edentatia antagonistilor
nu mai au contacte ocluzale asa numita egresie a dintilor antagonisti.

ANOMALII DENTO-MAXILARE
-incongruentele dento- alveolare cu inghesuire,
-septurile interdentare subtiri,
-papile interdentare cu volum redus,
-ocluzie deschisa.

Curs 5. 03.04.2019
 FACTORI FAVORIZANTI GENERALI

a)Boli cardiovasculare
-in unele afectiuni cardiovasculare precum tulburari functionale si valvulopatii- pot aparea la
nivelul parodontiului atrofii ale epitelului cu zone ulcerate si modificari vasculare, distrofii,
scleroze in derm si lezari ale ligamentelor dento-alveolare
-arteroscleroza poate determina reducerea fluxului sanguin la nivelul parodontiului marginal
producand hiperkeratoza si ingrosarea epiteliului gingival.

b)Afecțiuni hematologice
-in afectiunile hematologice - - leucemie acuta
- - leucemia subacuta atat mieloida cat si limfoida
- - anemie hipercroma
- - anemie hipocroma
- - anemie pernicioasa, macrocitara, feripriva
=apar modificari la nivelul parodontiului marginal ce se manifesta prin gingivoragii, hiperplazii
gingivale, ulceratii, demineralizarea osului alvelora.

Modificari clinice in:

b1) Leucemia acuta / subacuta includ:

-gingie livida, edematiata, albastruie, ce contrasteaza cu paliditatea altor regiuni ale mucoasei
- hiperplazie gingivala ce apare in forme de debut insidios
- inflamatia gingiei cu ulceratii si necroza

b2) Anemii modificate:

●Anemia hipercroma: glosita Hunter caracterizata prin:
- mucoasa linguala cu aspect neted, atrofie papilei lucioasa de culoare rosu aprins.

●Anemia hipocroma:
-ulceratii la nivelul mucoasei orale si faringiene
- glosita
- disfagie

c) Boli autoimune
- in boala parodontala s-au gasit modificari semnificative ale mecanismelor imune de tip umoral
si tisular, motivul pt care pacientii cu boala parodontala sunt predispusi la afectiunie sistemica,
ceea ce se explica prin deficienta de functionare a sistemului imun.

-microorganismele responsabile de aparitia si progresia bolii parodontale au rasunet sistemic prin

ajungerea antigenelor bacteriene in circulatie si sinteza de citokine preinflamatorii.

-citokinele preinflamatorii produse la nivel parodontal stimuleaza hepatocitele sa sintetizeze

proteina C reactiva si alte proteine reactive de faza acuta.

-un rol antigenic asemenator se atribuie tesutul parodontal modificat sub actiunea factorilor
inflamatorii care devine astfel non-self.
-manifestarile parodontale pot aparea in boala autoimuna si datorita medicatiei administrate in
aceste patologii, de tipul ciclosporinelor, preparatelor biologice – care pot produce la acest nivel
hiperkeratoza, parakeratoza, aplazia epiteliala, infiltrat inflamator limfocitar, ducand la aparitia
hiperplaziei gingivale.

-cele mai frecvente boli autoimune care pot favoriza boala parodontala sunt:
→ SARCOIDOZA
→ GRANULOMATOZA VEGHENER
→ POLIARTRITA REUMATOIDA
→ DERMATOMIOZITA

d) Afectiuni endocrine
-afectiunile endocrine pot produce modificari la nivelul parodontiului marginal fie:
Direct prin edem al partilor moi sau demineralizari ale osului alveolar absent in cursul unor
endocrinopatii
Indirect prin actiuni hormonale endocrine reprezentand rezultatul obtinut in urma administrarii
de hormoni in unele disendocrinii asociate cu parodontopatii marginale cronice.

In Sindromul Hiperfunctiei hipofizare, se produce :

- crestere in volum a maxilalelor
- spatieri dentare secundare
- retentie alimentara
- acumulare de placa bacteriana cu gingivita

In Hipofunctia hipofizara:
- alaturi de atrofia osului alveolar se intalneste anodontie partiala manifestata prin reducerea de
volum a mandibulei.

In Hiperfunctia tiroidiana:
-se pot constata frecvent gingivite

In Hipofunctia tiroidiana:
- Exista tablou clinic parodontal determinat de gingie tumefiata, sangeranda, prezenta oungii
parodontale si distructii osoase destyl de avansate

In Hiperfunctia glandei paratiroide :

-apare procesul de demineralizare cu caracter osteoclastic atribuit hormonului paratiroidian
cresterea nicelul de ESTROGEN si PROGESTERON induc cresterea permeabilitatii capilare –
apar manifestari prin hiperemie, durere, tumefiere, hemoragie, atat in pubertate cat si in timpul
menstruatiei.

e)Deficiente de nutritie
+primare- rezultate din aport insuficient de principii alimentare
+secundare- rezultate din diminuarea absorbtiei transportului sau folosirii substantelor alimentare
provenite dintr-un aport adecvat.
- Din pacate exista tendinta de a trata boala parodontala indicand suplimente minerale: vitamine
din complex B sau vit C fara a decide cauza reala a deficientei sau daca aceasta exista cu
adevarat.

f)Diabetul zaharat
-este o boala metabolica, actioneaza la nivel sistemic prin acidoza tisulara si vasculonevrita
generalizata manifestata la nivelul cavitatii bucale prin:
-hiperplazii gingivale
-senzatie de uscaciune a gurii
- ulceratii
- consistenta moale a papilelor