.

Enterococcus
8enumirea de [enterococi\ a fost dată de hiercelin ($FAA,
pentru a desemna originea intestinală a unui diplococnou izolat,
Gram-pozitiv. Nn $FAA, 5ac !allum şi 4astings au raportat un
caz de endocardită, cauzată de o bacterie pe carea u d e n u m i t - o
+icrococcus ymogenes
. Nn $A%9, agentul infecţios izolat din endocardită
a fost denumit
Str. faecalis
,deoarece este caracteristic intestinului uman. G e n u l
Enterococcus
reuneşte coci intestinali Gram pozitivi, facultativ
anaerobi, cu aspect ovoid (fig. A% . efrotiuri sunt
grupaţi în lanţuri scurte, perechi sau celule izolate. !a
şi streptococii, enterococii nu au citocromi (de aceea sunt negativi
pentru reacţia catalazei. !ele mai multe tulpinide
Enterococcus
cresc în medii cu 9,0: ;a!l, p4 A,9, între $%-I0
o
!, supravieţuiesc B% minute la 9%
o
!. >nterococii suntfoarte rezistenţi la condiţii limitative
(concentraţii bactericide de &8&, săruri biliare, căldură, etanol,
pero'id de hidrogen,aciditate, alcalinitate, =,
hipoclorit de ;a.
E. faecalis
 poate de asemenea intra în stare viabilă, dar non-
cultivabilă,revenind la starea activă metabolic în condiţii
favorabile.>nterococii fac parte din microbiota normală, fiind
adaptaţi la mediul comple' al cavităţii orale şi tractului
gastrointestinalşi vaginal, bogat în nutrienţi, lipsit de "
#
. 8ensitatea cocilor Gram pozitivi este de $%
0
-$%
+
=3! (unităţi formatoare decolonii Kgram de conţinut fecal la
indivizii sănătoşi. >nterococii reprezintă mai puţin de %,%$: din
microbiota normală. Nn laboratorul clinic, genul
Enterococcus
se identifică pe baza caracterelor morfologice ale culturii şi ale
celulelor pefrotiul colorat Gram, a capacităţii de a hidroliza
esculina în prezenţa bilei şi de a creşte în mediu cu adaos de
9,0: ;a!l.=n test rapid de identificare foloseşte esculină %,#: în
soluţie de ;a!l 0: tamponată, testul fiind pozitiv pentru toate
tulpinile de
Enterococcus
la #I de ore

Genul
Enterococcus
cuprinde $+ specii, dintre care cele mai frecvent
izolate în clinică suntH
faecalis, faecium
(specii în general imobile,
caseliflavus, gallinarum
(specii mobile,
avium, durans, malodoratus
.>nterococii sunt o cauză frecventă a unei varietăţi
de infecţii umane purulente.
E. faecalis
produce F%-A%: din
totalulinfecţiilor enterococice, iar
E. faecium
produce maoritatea celorlalte tipuri de infecţii
(CaOaoglu and ]rstavi*, #%%I.!
ele mai frecvente sunt infecţiile abdominale p
urulente, apărute consecutiv unor leziuni ale t
ractului digestiv.
Enterococcus
poate produce infecţii ale tractului urinar, septicemii,
endocardite, infecţii ale tractului biliar, ale
rănilor provocate de arsuri şi asociate cateterelor
intravasculare. >nterococii pot infecta &;!, plămJnii,
ţesuturile moi, sinusurile paranazale, urechea medie şi
internă, ochiul şi, mai rar, ţesutul periodontal.entru a fi
patogeni, trebuie să adere la ţesuturile gazdei. Nn timpul
invaziei tisulare, enterococii întJlnesc mediifoarte
diferite de cele ale colonizării, cu potenţial redo'
mai mare, cantitate limitată de nutrienţi esenţiali,
cu aflu' deleucocite fagocitare şi cu alte mecanisme de
apărare.Nn acord cu modelul
translocaei
, enterococii aderă la celulele epiteliale ale mucoasei
colonului. !ocii aderenţi lasuprafaţa apicală sunt endocitaţi
de celulele epiteliale sau de leucocitele intraepiteliale. )
acteriile translocate din lumenulintestinal sunt
transportate prin limfă la ganglionii limfatici mezenterici,
proliferează şi diseminează pe cale sanguină ladistanţă.
<nfecţiile e'perimentale la animale de laborator
diseminează sistemic în ţesuturi şi produc abcese.
&ursa bacteriană enterococică pentru endocardită sau
pentru bacteriemie este tractul urinar, infecţia tractului
urinar fiind cea maicomună localizare a enterococilor,
mai ales la pacienţii spitalizaţi, la care produc
complicaţii cum ar fi prostatita
enterococică şi abcesele perinefrice

> nterococii e'primă molecule cu rol de adezine la

celulele gazdei şi de matricea e'tracelulară, ceea ce le

permitesă invadeze ţesuturile şi să formeze abcese (&,
2, să elibereze to'ine şi factori imunomodulatori (tabelul $
$.
AS
este o adezină proteică codificată plasmidial care
mediază contactul între o celulă receptoare şi una
donoare dematerial genetic, facilitJnd transferul de
material genetic (fig. A0.
3ig. A0. Reprezentarea schematică a mecanismelor
de comunicare intercelulară, bazate pe feromoni, care au
loc în procesul conugării(5urraO, $AAF.
& este secretată de celula donoare, în timp ce
celula receptoare secretă o substanţă de legare
()&-
binding substance
, codificată cromosomal. !omple'ul &-)& are calitate
de superantigen.& mediază de asemenea şi
aderenţa enterococilor la o serie de tipuri de
celule eucariote, inclusiv neutrofile şi lamoleculele
matricei e'tracelulare.
Adeinele de suprafa1

(
Enterococcus surface protein
 sunt proteine cu greutate moleculară mare identificate
maiales la tulpinile izolate din infecţii.
8eromonii de se-
sunt peptide mici de semnalizare (+-F aminoacizi
secretate în mediu de celulele receptoare dematerial
genetic, care induc secreţia de & de către celula
donoare.
Aciii lipoteic%oici (L"A)
sunt adezine neproteice, care mediază aderenţa
enterococilor la diferite tipuri de celuleeucariote
(plachete, eritrocite, limfocite, 5;, cellule epiteliale,
stimulează sinteza cito*inelor proinflamatorii (<2-$ ,<2-
9, <2-F, G>#, >G3 şi induc apoptoza celulei
gazdă. 2 inhibă de asemenea autoliza celulelor
bacteriene în prezenţa antibioticelor -
lactamice. cest efect e'plică sensibilitatea redusă a ent
erococilor la unele antibioticeadministrate parenteral
(cefalosporine, care predispun la infecţiile cu
enterococi şi sunt in mod considerabil asociate
cu bacteriemia enterococică (Yett şi colab., $AAI. !
antitatea de 2 se dublează în forma
);!.= n e l e t u l p i n i , m a i a l e s c e l e i z o l a t e d i n b a c
teriemii sau endocardite, produc
anionul superoid
în mediule'tracelular, cu efect litic asupra celulelor
eucariote şi a unor specii bacteriene (de e'emplu,
bacteriile anaerobe.
elatinaa i %ialuronidaa,
metaloproteaze e'tracelulare cu ^n, sunt implicate
în distrugerea ţesuturilor şigenerarea
răspunsului inflamator.
6itoliina
determină liza hematiilor, 5; şi macrofagelor, în special
în condiţii de anaerobioză, dar e'ercită şiefect de
bacteriocină manifestat preferenţial pe bacterii Gram-
pozitive, favorizJnd modificarea compoziţiei
microbioteinormale şi colonizarea cu bacterii Gram-
negative. Genul
Enterococcus
secretă şi alte bacteriocine denumite )!-IF, >YA+,$%+
$, $%+$), &>-CI, I, enterocinele ##9;_! şi >3&#,
bacteriocinele B$ şi #$.
AS/ <=
este un antibiotic peptidic codificat plasmidial cu
un spectru larg de activitate antimicrobiană faţă
de bacterii Gram-pozitive şi Gram-negative.
A#
>nterococii prezintă rezistenţă naturală la multe
grupe de antibioticeH cefalosporine, peniciline
rezistente la penicilinază, monobactami, sulfonamide,
sensibilitate intermediară sau rezistenţă
la fluoroWuinolone. mpicilina are efect bacteriostatic.
>nterococii sunt de asemenea
rezistenţi la lincosamide (clindamicină şi lincomicină şi a
u o rezistenţă denivel scăzut la aminoglicozide
(streptomicină, *anamicină, gentamicină (!5<? 0%
% ZgKm2. socierea dintre un -lactamic sau
glicopeptid (care acţionează asupra peretelui celular şi
un aminogliozid este esenţială pentru
tratamentulinfecţiilor grave cu enterococ, cum sunt
endocarditele, datorită acţiunii sinergice a acestor
antibiotice. &inergismul nu maiacţionează însă în cazul
tulpinilor cu rezistenţă de nivel înalt la aminoglicozide (!
5</ 0%% ZgKm2, apărută ca urmare adobJndirii prin
tranfer orizontal a genelor ce codifică enzime
inactivatoare ale aminoglicozidelor (tabelul $#.
RezistenţadobJndită este rezultatul mutaţiilor
8; sau stabilizării unui fragment de
8; e'ogen conugativ. 2a
Enterococcus
funcţionează B sisteme de transfer conugativH
/
plasmidele cu spectru larg de gazdă se pot transfera într
e tulpinile de
Enterococcus
, dar şi la specii de
Stap%ylococcus
(
S. aureus
,
Lactobacillus
sp.,
. subtilis
. ransferul este dependent de contactul intercelular
strJns pe filtrele de membrană şi este ineficient în
bulion. ransferul plasmidelor cu spectru larg de gazdă a
fost sugerat def a p t u l c ă
Stap%ylococcus
 şi enterococii au multe gene de rezistenţă co
m u n e ( l a g e n t a m i c i n ă , e r i t r o m i c i n ă , penicilinază
D
/
plasmidele cu spectru îngust de gazdă (găsite numai la
E. faecalis
, ce se transferă cu o frecvenţă înaltă în
mediulichid (bulion, ca răspuns la factori de
Wuorum sensing, care au ca efect agregarea
caracteristică şi vizibilă acelulelor donoare şi
receptoare de material geneticD
/
transpozonii conugativi mediază transferul 8; cu o
frecvenţă scăzută, pe filtre. !el mai cunoscut este n
A$9, cemediază rezistenţa la tetraciclină (5urraO, $AA
%.

abelul $#. &pectrul enzimelor inactivatoare

ale aminoglizozidelor (după )roo*s şi colab., #%%+.
Aminoglicozid/ n z i m a S t r e p
t o m i c i n ă 0 e n t a m
i c i n ă T o " r a m i c i
n ă A m i 1 a c i n ă
9 -
 d e n i
l t r a n
s f e r a
z ă P - -
- B ` -
3 o s f o
t r a n s
f e r a z
ă - - -
P 9 ` -
 c e t i
l t r a n
s f e r a
z ă - -
P I ` -
 d e n i
l t r a n
s f e r a
z ă - -
P  # ` -
3 o s f o t r a n s f
e r a z ă K 9 ` -
a c e t i l t r a n s
f e r a z ă -
P P P =tilizarea frecventă a vancomicinei în
tratamentul infecţiilor cu coci Gram-pozitivi, ca şi
utilizarea unorantibiotice înrudite, ca promotori de
creştere în hrana animalelor (de e'emplu, avoparcina a
condus la emergenţa înmediul spitalicesc a enterococilor
rezistenţi la vancomicină (
vancomycin/resistant enterococci
-
R>.8 i f e r e n ţ i e r e a e n t e r o c o c i l o r l a n i v e l d e s
pecie este importantă pentru detectarea tipul
u i d e r e z i s t e n ţ ă l a vancomicină şi pentru diferenţ
ierea rezistenţei intrinseci (
van
! (netransferabilă sau dobJndite (
van
 s a u
van
)(transferabilă.
E. faecium
,
E. faecalis
,
E. raffinosus
,
E. avium
,
E. durans
prezintă rezistenţă dobJndită (
van
- rezistenţăde nivel înalt, !5< an /$#F ZgKml, !5<
ec /$9 ZgKml,
van
)- !5< an $9 - 9I ZgKml, !5< ec ?$ ZgKml,
van
!,
van
8- !5< an 9I - $#F ZgKml, !5< ec I-F ZgKml şi
van
>
, 5n timp ce E. gallinarum
şi
 E. casseliflavus2E. flavescens
(specii producătoare de pigment galben, caracteristic
au rezistenţă intrinsecă, de nivel scăzut, la vancomicină,
codificatăde gena van !, cu valori !5< an scăzute (# - $9
ZgKml.! e l m a i s t u d i a t d e t e r m i n a n t d e
rezistenţă la vancomicină este operonul van,
l o c a l i z a t p e o p l a s m i d ă autotransferabilă care
conţine un transpozon înrudit cu n
47<>.

6.2.6. Alte genuri i specii de streptococi

Streptocococii viridans
(
Str. mitis, Str. mutans, Str. sanguis
etc sunt 6-hemolitici sau nehemolitici, componenţi
aimicrobiotei normale a tractului respirator superior. ot
aunge în sJnge prin traumatisme şi produc endocardita
pe valvelecardiace anormale. 8in acest motiv, în cursul
intervenţiilor chirurgicale la nivelul tractului respirator,
gastrointestinal sauurinar, se administrează agenţi
antimicrobieni la persoanele care au deformări ale
valvelor cardiace.
S. mutans
sintetizeazăcantităţi mari de polizaharide din
sucroză (levan, de'tran şi iniţiază procesul cariogen. g.
Peptostreptococcus
sp. creşte numai în anaerobioză
sau microaerobioză
şi uneori produc hemolizine. &untmembri ai
microbiotei cavităţii orale, a tractului respirator superior,
a tractului genital feminin, a colonului. &e poate izoladin
infecţiile anaerobe mi'teH răni, endometrită post-
partum.g.
lobicatella
, cu o singură specie
sanguis
, este înrudit filogenetic cu
Aerococcus
şi se aseamănă cu enterococii,dar sunt sensibili la
vancomicină. >ste izolat de la pacienţi cu bacteriemie, cu
infecţii ale tractului urinar, meningită.
AB