Capitolul 4

ECHILIBRUL PIEÞEI PERFECTE

1. Pentru o piaþã datã se cunosc funcþiile de cerere ( D( p) ) ºi de

ofertã ( O( p) ) puse în dependenþã de preþ ( p) , astfel:

D 0 ( p) = −0,2 ∗ p 2 − 12
, ∗ p + 15.860

O ( p) = 14,4 ∗ p 2 + 5,1 ∗ p − 3.680

Ca rezultat al unor factori, alþii decât preþul, cererea se majoreazã
astfel:
D1( p) = −0,15 ∗ p 2 − 12
, ∗ p + 15.860
Se cere sã se determine:
a) variaþia cererii de echilibru ºi efectul generat de fiecare din factorii de
dependenþã;
b) elasticitatea coordonatelor punctului de echilibru în raport cu factorii
de dependenþã alþii decât preþul.

Rezolvare:

a) Sã notãm preþul de echilibru p∗0 în cazul condiþiilor iniþiale ºi p∗1 în

cazul condiþiilor modificate; similar, cererea de echilibru va fi D 0 p∗0 ( )
sau D ∗0 ºi respectiv ( ) sau
D 0 p1∗ D∗1 .

Primul pas: se determinã coordonatele punctului de echilibru în

condiþiile iniþiale, folosind ecuaþia de echilibru.
D 0 ( p) = O ( p)

ºi se obþine p∗0 = 36,368 433 24 ºi D ∗0 = 15 551825

, 29
Pasul doi: se determinã coordonatele punctului de echilibru în
condiþiile modificate, folosind ecuaþia de echilibru:
D1( p) = O ( p)

ºi se obþine p∗1 = 36,430 499 53 ºi D ∗1 = 15 617,206 21

Pasul trei: variaþia cererii este datã de relaþia:
∆D ∗ = D ∗1 − D ∗0 = +65,380 917 1 sau +0,42%
Pasul patru: identificarea factorilor de dependenþã ºi a dimensiunii
efectului lor:
• factorii de influenþã a cererii alþii decât preþul, a cãror influenþã este
datã de relaþia:
( )
∆af = D 1 p∗0 − D ∗0

• preþul de echilibru, a cãrui influenþã este datã de relaþia:

∆p∗ = D ∗1 − D 1 p∗0 ( )
Se calculeazã ( )
D 1 p∗0 = 15 617,958 44 ºi, prin consecinþã,
∆af = +66,133 15 ºi ∆ ( p ) = −0,752 23 .
∗

b) În problema datã, modificarea indusã de alþi factori decât preþul este

datã procentual de valoarea:
∆af
∆ % af = = 0,4252436%
D ∗0
Elasticitãþile cerute a se calcula sunt:
∆ % p∗
• Ep∗ / af = = 0,401322 ,
∆ % af
∆ %D ∗
• ED∗ / af = = 0,988626 ,
∆ % af
 p∗1 − p∗0
unde ∆% p∗ = = 0,170 659 7%
p∗
D ∗1 − D ∗0
∆%D ∗ = = 0,420 406 7%
D0

2. Pentru o piaþã se cunosc funcþiile de cerere ºi ofertã, astfel:

D 0 ( p) = −0,2 ∗ p 2 − 12
, ∗ p + 15 860

O ( p) = 14,4 ∗ p 2 + 5,1 ∗ p − 3.680

Ca rezultat al unor factori, alþii decât preþul, cererea se
diminueazã astfel:
D 1 ( p) = −0,3 ∗ p 2 − 14
, ∗ p + 15 020
Se cere sã se determine:
a) variaþia cererii de echilibru ºi efectul generat de fiecare din factorii de
dependenþã:
b) elasticitatea coordonatelor punctului de echilibru în raport cu factorii
de dependenþã, alþii decât preþul.

Rezolvare:

a) Coordonatele punctului de echilibru în condiþiile iniþiale sunt:

p∗0 = 36,368 433 24 ºi D ∗0 = 15.551825
, 29
Coordonatele punctului de echilibru în condiþiile modificate sunt:
p∗1 = 35,446 23167 ºi D ∗1 = 14.593,444 67
Variaþia cererii este ∆D ∗ = −958,380 62 sau −6,29% .
Influenþele factorilor de dependenþã sunt:
∆af = −979,539 98 ºi ∆p∗ = +21159
, 36
 ( )
pentru al cãror calcul s-a determinat D 1 p∗0 = 14.572,285 31 .

b) Modificarea procentualã a cererii de echilibru ca urmare a influentei

altor factori decât pretul are valoarea ∆% af = −6,162 496%.
Ca urmare, elasticitãtile coordonatelor punctului de echilibru sunt:
Ep∗ / af = 0,411476 si ED∗ / af = 1020
, 869

3. Pentru o piatã se cunosc functiile de cerere si ofertã, astfel:

D ( p) = −0,2 ∗ p 2 − 12
, ∗ p + 15.860

0 0 ( p) = 14,4 ∗ p 2 + 5,1 ∗ p − 3.680

Ca rezultat al unor factori, altii decât pretul, oferta se majoreazã
astfel:
01( p) = 14,9 ∗ p2 + 5,1 p − 3.530
Se cere sã se determine:
a) variatia ofertei de echilibru si efectul generat de fiecare din factorii de
dependentã;
b) elasticitatea coordonatelor punctului de echilibru în raport cu factorii
de dependentã, altii decât pretul.

Rezolvare:

a) Coordonatele punctului de echilibru în conditiile initiale sunt:

p∗0 = 36,368 433 24 si O ∗0 = 15.551825
, 29
Coordonatele punctului de echilibru în conditiile modificate sunt:
p∗1 = 35,626 422 17 si O ∗1 = 15.563,399 9
Variatia ofertei este ∆0 ∗ = +11874
, 61 sau +0,076% , unde:
∆O ∗ = O ∗1 − O ∗0
Influentele factorilor de dependentã sunt:
( )
∆af = O 1 p∗0 − O ∗0 = +811631470
, 8

( )
∆p∗ = Q ∗1 − O 1 p∗0 = −799,755 860 8

( )
pentru al cãror calcul s-a determinat O 1 p∗0 = 16.363,15 676 .

b) Modificarea procentualã a ofertei de echilibru ca urmare a influentei

altor factori decât pretul are valoarea
( )
O 1 p ∗0 − O ∗0
∆ % af = = 5,216 953 3%
O ∗0

Ca urmare, elasticitãtile coordonatelor punctului de echilibru sunt:

Ep ∗ = −0,391083 si EO ∗ = 0,014 636 ,
af af

∆% O ∗ ∆O ∗ / O ∗0
unde: EO ∗ = =
af ∆ % af ∆ % af

4. Pentru o piatã se cunosc functiile de cerere si ofertã astfel:

D ( p) = −0,2 ∗ p 2 − 12
, ∗ p + 15.860

O 0 ( p) = 14,4 p 2 + 5,1 ∗ p − 3.680

Ca rezultat al unor factori, altii decât pretul, oferta se diminueazã
astfel:
O 1 ( p) = 14,4 p 2 + 4,2 p − 3.470
Se cere sã se determine:
a) variatia ofertei de echilibru si efectul generat de fiecare din factorii de
dependentã;
b) elasticitatea coordonatelor punctului de echilibru în raport cu factorii
de dependentã, altii decât pretul.

Rezolvare:

a) Coordonatele punctului de echilibru în conditiile initiale sunt:

p∗0 = 36,368 433 24 si O ∗0 = 15.551825
, 29
Coordonatele punctului de echilibru în conditii modificate sunt:
p∗1 = 36,201972 76 si O ∗1 = 15.554,44107
Variatia ofertei este: ∆O ∗ = +2,615 78 sau 0,017% .
Influentele factorilor de dependentã sunt:
∆af = +177,268 412 8 si ∆p∗ = −174,652 632 8
( )
pentru al cãror calcul s-a determinat O 1 p∗0 = 15.729,0937

b) Modificarea procentualã a ofertei de echilibru ca urmare a influentei

altor factori decât pretul are valoarea ∆% af = 1139
, 855 9% .
Ca urmare, elasticitãtile coordonatelor punctului de echilibru sunt:
Ep ∗ = −0,401547 si EO ∗ = 0,014 756
af af

5. Functia de cost a unei întreprinderi este de forma:

CT( Q) = 2 ∗ Q 3 − 15 ∗ Q 2 + 35 ∗ Q + 1350
.
Presupunând cã firma lucreazã în conditii de profit maxim, sã se
determine dacã la un pret unitar al pietei de 200 u.m. firma se gãseste sau
nu în situatia de încetare a activitãtii.
 Rezolvare:

Aspectele teoretice pe care se bazeazã rezolvarea problemei sunt definite

prin analiza functiei de ofertã (vezi R. Stroe, “Modelarea deciziei
financiare”, ASE, Bucuresti, 2000, p. 222-226).
În principiu, solutionarea problemei presupune rãspunsul la douã
întrebãri:
a) se obtine profit?
Pentru aceasta se face comparatia CTM Q ∗( ) ∼ p:
( )∗
• dacã CTM Q 〈 p se obtine profit si este evident cã firma nu se
gãseste în situatia de încetere a activitãtii;
( )
• dacã CTM Q∗ 〉 p firma obtine pierdere pentru volumul Q ∗ de
productie si decizia de a înceta sau nu activitatea se ia pe baza
rãspunsului la o a doua întrebare. Q ∗ este nivelul de productie pentru
care profitul este maxim.
b) sunt recuperate prin pret costurile variabile medii?
Pentru aceasta, se face comparatia CVM Q ∗( ) ∼ p:
( )
• dacã CVM Q ∗ 〈 p înseamnã cã prin pret sunt recuperate costurile
variabile medii; dacã volumul productiei s-ar majora, atunci ar putea
fi recuperat întregul cost mediu de fabricatie si întreprinderea ar trece
pe profit; decizia este de a nu înceta activitatea, adicã de a o
continua, mãrind volumul acesteia peste nivelul Q ∗ ;

( )
• dacã CVM Q ∗ 〉 p înseamnã cã prin pret nu sunt recuperate
costurile variabile medii, asa încât decizia este de a înceta activitatea.
În cazul mentionat în problemã, se porneste de la conditia de optim a
activitãtii (conditia de profit maxim), adicã:
p = Cmg ( Q ) ,
unde Cmg este costul marginal. Avem:
 p = 6 ∗ Q 2 − 30 ∗ Q + 35 ,
care se rescrie ca o ecuatie de gradul doi în Q:
6 ∗ Q 2 − 30 ∗ Q − ( p − 35) = 0
si i se determinã rãdãcinile:
15 ± 15 + 6∗ p
Q 1,2 =
6
Pentru rãdãcina Q 2 , cea în care la numãrãtor se ia “−”, apare ca o
conditie de existentã p 〈 35 . Deoarece pretul de piatã mentionat în
problemã nu respectã aceastã conditie, înseamnã cã functia de ofertã de
forma Q 2 nu este acceptatã si rãmâne o singurã solutie pentru nivelul
optim de productie, respectiv:

Q 1 ( p = 200) adicã Q ∗ = 8,3 u. f.

Se determinã apoi costul mediu total pentru acest nivel de productie,
pentru a putea face comparatia

CTM( Q ) ∼p,
de care se vorbea anterior, la prima întrebare de decizie (întrebarea a).
Avem:
( )
CT Q ∗ 1350
( )
CTM Q ∗ =
Q ∗ ( )
= 2 ∗ Q∗
2
− 15 ∗ Q + 35 + ∗

Q
= 210,93
∗

adicã suntem în situatia CTM ( Q ) 〉 p , care atestã cã întreprinderea are

∗

pierderi pentru nivelul de 8,3 u.f. al productiei. Mãrimea acestor pierderi

se poate determina astfel:

[
Π = p − CTM Q ∗ ( )] ∗ Q ∗
= −90,719 u. m.

Acum se studiazã cea de-a doua întrebare de decizie (întrebarea b)

mentionatã mai sus. Avem:
 ( )
CT Q ∗ − CT( 0)
CVM Q ( )=
∗

Q ∗ ( ) − 15 ∗ Q + 35 = 48,28 ,
= 2 ∗ Q∗
2 ∗

adicã suntem în situatia p 〉 CVM ( Q ) , deci nu se recomandã încetarea

∗

activitãtii, ci continuarea ei pentru a realiza nivele de productie mai mari,

astfel încât sã se treacã de la pierderi la profit.

6. Functia de cost a unei întreprinderi este:

CT ( Q) = Q 3 − 25 ∗ Q 2 + 212 ∗ Q + 1664
Sã se motiveze decizia privind încetarea activitãtii în conditiile în
care pretul pietei este 180 u.m., presupunând cã întreprinderea tinde spre
starea optimã.

Rezolvare:

Potrivit conditiei de optim p = Cmg ( Q ) , avem:

3 ∗ Q 2 − 50 ∗ Q + 212 − p = 0 ,
de unde se obtin functiile de ofertã:
25 ± 3 ∗ p − 11
Q 1,2 =
3
25 + 3 ∗ p − 11
Sã ne oprim la functia de ofertã Q1 = . Vom arãta în
3
finalul rezolvãrii cã este singura consistentã, cu toate cã în conditiile date
25 − 3 ∗ p − 11
este acceptabilã si Q2 = ; adicã vom arãta cã,
3
acceptând functia de ofertã Q 2 , deciziile pe care le presupune aceasta ne
conduc la respingerea acestei acceptãri.

Acceptând functia de ofertã Q 1, se poate determina nivelul de productie

care maximizeazã profitul în conditiile pretului p = 180 , adicã
 Q ∗ = 16
Acestei productii îi corespunde un cost total mediu:

( )
CTM Q ∗ = 172 ,
mai mic decât pretul pietei, adicã firma obtine profit de mãrime:

[
Π = p − CTM Q ∗ ( )] ∗ Q ∗
= 128 u. m.

Trebuie mentionat cã acceptarea acestei functii de ofertã este

conditionatã de un anumit nivel al pretului, adicã trebuie sã avem:
3 ∗ p − 11 ≥ 0 sau p ≥ 3,67 ,
conditie pe care pretul de piatã, mentionat în problemã, o respectã.
Referitor la functia de ofertã Q 2 mentionãm întâi conditiile de existentã,
si anume:
a) p ≥ 3,67

b) 25 − 3 ∗ p − 11 ≥ 0 , ceea ce revine la p ≤ 212

Ambele conditii sunt îndeplinite de pretul de piatã presupus în problemã,
deci functia poate fi acceptatã. Potrivit acesteia, productia optimã este
( )
Q ∗2 = 0,67 u. f. , pentru care CTM Q ∗2 = 2.6918 , u. m. , adicã firma
( )
obtine pierderi. În plus, CTM Q∗2 = 195,77 u. m. , adicã este mai mare
decât pretul pietei, ceea ce conduce la solutia de încetare a activitãtii. Ca
urmare, functia de ofertã Q 2 este respinsã si întreprin-derea îsi
organizeazã activitatea potrivit functiei de ofertã Q 1.

7. Functia de cost a unei firme este:

CT ( Q) = Q 3 + 2 ∗ Q 2 + 12 ∗ Q + 1500
Presupunând cã firma lucreazã în conditii de maximizare a
profitului, la un pret al pietei de 280 u.m., sã se determine rata profitului
si rata rentabilitãtii acestei firme.
 Rezolvare:

Din conditia de profit maxim p = Cmg ( Q ) rezultã functia de ofertã:

−2 + 4 + 3 ∗ ( p − 12)
Q=
3
( )
În cazul p = 280 avem Q = 8,8 , iar CTM Q ∗ = 277,5
∗

Rezultã un profit unitar πu = p − CTM ( Q ) = 2,5 , care ne conduce la

∗

urmãtoarele rate:
• rata profitului:
πu
rp = ∗ 100 = 0,89%
p
• rata rentabilitãtii:
πu
rr = = 0,9%
( )
CTM Q ∗

8. Un producãtor apreciazã cã poate produce cu urmãtoarea

functie de cost:
CT ( Q) = 0,01 ∗ Q 3 − 0,3 ∗ Q 2 + 13 ∗ Q + 100
Se cere sã se determine:
a) cum se aliniazã productia la pretul pietei pentru a avea profit maxim;
b) la ce pret al pietei ar putea întreprinderea sã programeze o productie
de 50 u.f.

Rezolvare:

a) Pe baza conditiei de optim p = Cmg ( Q ) se obtine expresia functiei

de ofertã:
 0,3 ± 0,09 + 0,03 ∗ ( p − 13 )
Q 1,2 =
0,03
Pentru existenta functiei este necesar sã avem:
0,09 + 0,03 ∗ ( p − 13 ) ≥ 0 ,
de unde rezultã p ≥ 10 .
Pentru existenta functiei Q 2 este, în plus, necesar sã avem:

0,3 − 0,09 + 0,03 ∗ ( p − 13) 〉 0 ,

de unde rezultã p 〈 13 .
Ca urmare:
• dacã p 〈 10 avem ca functie de ofertã

0,3 − 0,09 + 0,03 ∗ ( p − 13)

Q2 = ;
0,03
• dacã p ∈ [10,13] avem ca functii de ofertã si Q 1 si Q 2 ;
• dacã p 〉 13 avem ca functie de ofertã

0,3 + 0,09 + 0,03 ∗ ( p − 13 )

Q1 = .
0,03
b) În cazul functiei de ofertã Q 2 , dacã Q 2 = 50 , rezultã p = 58 , adicã
un pret în afara domeniului de existentã a functiei, ceea ce înseamnã cã
nu poate fi acceptatã functia de ofertã Q 2 .

În cazul functiei de ofertã Q 1, dacã Q1 = 50 , rezultã tot p = 58 , dar, de

data aceasta, în interiorul domeniului de existentã a functiei, ceea ce
înseamnã cã aceasta poate fi acceptatã ca functie de ofertã. În consecintã,
dacã pretul pietei este 58 atunci firma trebuie sã realizeze o produtie de
50 u.f., care îi va asigura cel mai mare profit posibil în conditiile date. Sã
 ( )
observãm cã, în aceste conditii, avem costul total CT Q ∗ = 1250 u. m. ,
∗
iar cifra de afaceri p ∗ Q = 2.900 , adicã un profit total Π = 1650
. u. m.

9. Functia de cost a unei firme este:

1
CT ( Q) = ∗ Q 3 − 17
, ∗ Q 2 + 265 ∗ Q + 14.800
300
Sã se determine rata profitului si rata rentabilitãtii firmei, în
conditii de functionare optimã, dacã pretul unitar de vânzare este 120
u.m.

Rezolvare:

Rezolvãrile anterioare s-au bazat pe conditia de ordinul unu de optim,

adicã p = Cmg ( Q ) .
Vom efectua rezolvarea acestei probleme folosind alt procedeu, adicã
pornind de la functia de profit:
max Π = max [ p ∗ Q − CT ( Q ) ]

Conditia de ordinul unu este Π 'Q = 0 , de unde avem:

Q 2 − 340 ∗ Q + 14.500 = 0 ,
cu solutiile: Q ∗1 = 290 si Q ∗2 = 50
Conditia de ordinul doi este Π ''Q 〈 0 de unde avem:
−0,02 ∗ Q + 3,4 〈 0 ,
cu solutia Q 3 〉 170 .
Din intersectia celor trei solutii rezultã ca optimã solutia Q ∗1 = 290 ,
( )
pentru care Π Q ∗ = 4.823,34 u. m. , iar ratele cãutate sunt:
 Π Q∗( )
• rata profitului rp = = 13,86%
p ∗ Q∗

( )
Π Q∗
• rata rentabilitãtii rr = = 16,09%
CT( Q )∗

10. Functia de ofertã a unei firme este de forma:

2 + 3p − 86
Q=
3
Costurile fixe sunt 2.700 u.m. Se cere, stiind cã firma
functioneazã în conditii de optim, sã se determine functia ei de cost.

Rezolvare:

Din functia de ofertã se expliciteazã pretul, obtinându-se, dupã câteva

transformãri, relatia:
p = 3 ∗ Q 2 − 4 ∗ Q + 30 cu p ≥ 86 / 3
Conditia de functionare optimã este p = Cmg ( Q ) si, cum
Cmg ( Q) = ∂CT / ∂Q , putem scrie:
CT ' ( Q ) = 3 ∗ Q 2 − 4 ∗ Q + 30 ,
care se poate integra, folosind în locul constantei de integrare chiar
valoarea costurilor fixe. Astfel obtinem:
CT ( Q) = Q 3 − 2 ∗ Q 2 + 30 ∗ Q + 2.700

11. Functia de cost a unei firme este:

 1
CT ( Q) = ∗ Q 3 − 17
, ∗ Q 3 + 265 ∗ Q + CF ,
300
unde CF sunt costurile fixe totale ale firmei. Presupunând cã firma
functioneazã în conditii optime si cã pretul unitar al pietei este 145 u. m.,
se cere:
a) sã se determine nivelul maxim admisibil al costurilor fixe, astfel încât
profitul sã fie pozitiv;
b) sã se evidentieze dependenta ratei de profit si a celei de rentabilitate
de nivelul costurilor fixe totale.

Rezolvare:

a) Scriem expresia profitului:

max Π = max [ p ∗ Q − CT ( Q) ] =
 1 
= max 145 ∗ Q − ∗ Q 3 + 17
, ∗ Q 3 − 265 ∗ Q − CF 
 300 
Conditia de ordinul unu de optim este:
∂Π
= 0 sau Q 2 − 340 ∗ Q + 12.000 = 0 , ale cãrei solutii sunt:
∂Q
Q ∗1 = 300 si Q ∗2 = 40 .
Conditia de ordinul doi de optim este:
∂2Π
〈 0 sau −0,02 ∗ Q + 3,4 〈 0 , a cãrei solutie este Q 3 〉 170 .
∂Q 2
Rezultã cã se retine ca solutie optimã Q ∗1 = 300 .
Mãrimea profitului pentru acest nivel de productie este:
( )
Π Q ∗1 = 27.000 − CF
Pentru ca sã avem Π 〉 0 trebuie ca CF 〈 27.000 .

b) Expresia ratelor mentionate este:

( )
Π Q ∗1 27.000 − CF
• rata profitului rp = =
p∗ Q ∗1 43.500

( )
Π Q ∗1 27.000 − CF
• rata profitului rr = =
CT ( Q ) ∗
1
16.500 + CF

12. Functia de ofertã a unei firme este:

Q = 2,5 ∗ p + 1200
Firma functioneazã în conditii de optim, iar nivelul estimat al
costurilor fixe este 280 u.m. dacã productia este de pânã la 5.000 u.f. si
de 360 u.m. dacã productia trece de acest plafon. Se cere sã se determine
functia ei de cost dacã pretul pietei este 1.400.

Rezolvare:

Din functia de ofertã se expliciteazã pretul:

p = 0,4 ∗ Q − 480
Deoarece firma functioneazã în conditii de optim avem cã p = Cmg ( Q) ;
cum Cmg ( Q) = CT ' ( Q) , putem scrie:
CT ' ( Q) = 0,4 ∗ Q − 480
Integrând, se obtine functia de cost, dar avem nevoie de constanta de
integrare. Pentru aceasta calculãm nivelul ofertei la pretul dat, adicã
Q ( 1400) = 4.700 . Cum aceastã ofertã / productie este sub 5000,
înseamnã cã nivelul costurilor fixe (constanta de integrare a functiei de
cost) au valoarea 280. Functia de cost a firmei este:

CT ( Q) = 0,2 ∗ Q 2 − 480 ∗ Q + 280

13. Costurile variabile totale ale unei firme sunt date de relatia:
CV ( Q) = Q 3 − 75 ∗ Q 2 + 1950 ∗ Q
Pe termen scurt, costurile fixe ale firmei sunt 2.800. Se
presupune cã firma functioneazã în conditii de optim si cã pretul pietei
este 150 u.m. Care este oferta firmei în aceste conditii?

Rezolvare:

Pe exemplul acestei probleme se poate arãta relatia avantaje /

dezavantaje între cele douã procedee utilizate în solutionarea unor
probleme similare, propuse mai sus.
Primul procedeu pleacã de la conditia p = Cmg ( Q) , care, în conditiile
problemei date, înseamnã
Q 2 − 50 ∗ Q + 600 = 0 ,
cu solutiile Q ∗1 = 30 si Q ∗2 = 20
Trebuie evaluatã fiecare din solutii în parte, pentru a le departaja printr-o
caracteristicã suplimentarã. Procedeul necesitã calculul unor indicatori
suplimentari. În acest caz se calculeazã costul mediu (unitar) al
productiei si se alege solutia cu cel mai mic cost mediu. Avem:
( )
CTM Q ∗1 = 693,3 ( )
CTM Q ∗2 = 990 ,

adicã se va opta pentru solutia Q ∗1 = 30 .

Procedeul doi pleacã de la expresia profitului total:
 max Π = max ( p ∗ Q − CT ( Q) ) ,
pentru care se pun conditiile:
a) Π 'Q = 0 , de unde Q 2 − 50 ∗ Q + 600 = 0 si Q ∗1 = 30 si Q ∗2 = 20

b) Π''Q 〈 0 , de unde −6 ∗ Q + 150 〈 0 si Q 3 〉 25

Din intersectia solutiilor se retine Q ∗1 = 30 .

Rezolvitorul rãmâne sã aleagã de la caz la caz procedeul care i se pare cel
mai convenabil.

14. Functia de cost a unei firme este:

CT ( Q) = 0,01 ∗ Q 3 − 0,6 ∗ Q 2 + 17 ∗ Q + 20
Firma lucreazã în conditii de optim, cu un pret al pietei de 17 u. m.
Se cere:
a) nivelul ofertei firmei;
b) mãrimea profitului maxim;
c) mãrimea costului variabil mediu;
d) mãrimea costului marginal;
e) ponderea cheltuielilor fixe în costul productiei;
f) ponderea cheltuielilor fixe în costul productiei, dacã nivelul acesteia
este 20 u.f.

Rezolvare:

a) Din conditia de optim p = Cmg ( Q) obtinem:

0,03 ∗ Q 2 − 0,12 ∗ Q + 17 − p = 0 ,
ale cãrei solutii sunt functiile de ofertã:
 0,06 ± 0,0036 + 0,03 ∗ ( p − 17)
Q 1,2 =
0,03

0,06 + 0,0036 + 0,03 ∗ ( p − 17 )

Pentru Q1 = se cere conditia
0,03
p ≥ 16,88 rezultatã din faptul cã expresia de sub radical nu trebuie sã fie
negativã.

0,06 − 0,0036 + 0,03 ∗ ( p − 17)

Pentru Q 2 = se cere în plus p 〈 17
0,03
rezultat din conditia ca numãrãtorul fractiei sã fie strict pozitiv (valoarea
zero a productiei nu este interesantã).
Având în vedere pretul de piatã mentionat în problemã, se renuntã la
functia de ofertã Q 2 si se retine doar Q 1. Astfel, oferta firmei este
Q ∗1 = 4 .

( ) ( )
b) Π Q ∗1 = p ∗ Q 1∗ − CT Q 1∗ = −1104
,

( )
CT Q 1∗ − CT( 0)
c) CVM ( )=
Q ∗1
Q 1∗
= 14,76

( ) ( )
d) Cmg Q ∗1 = CT ' Q 1∗ = 12,68

e) Fie α ponderea cerutã. Avem:

CF CT ( 0 )
α= = = 25,3%
( )
CT Q ∗1 ( )
CT Q 1∗

f) În acest caz avem:

CF
α= = 10%
CT( 20 )
 15. Pe o piatã datã, functia de cerere D t = D ( p t ) si functia de
ofertã S t = S ( p t−1 ) sunt date de expresiile:
D t = 80 − 5 ∗ p t S t = −40 + 3 ∗ p t−1 ,
unde p t este pretul la momentul t .
Se cere sã se determine:
a) pretul de echilibru;
b) ecuatia recurentã si ecuatia standard ale dinamicii pretului.

Rezolvare:

a) Pretul de echilibru se determinã pe baza relatiei de echilibru a pietei

D t = S t din care rezultã:
p t = 24 − 0,6 ∗ p t−1
Deoarece pretul de echilibru este constant în timp, asumãm în plus cã
p t = p t −1 = p∗ si obtinem p∗ = 15 .
b) Ecuatia recurentã a dinamicii pretului este cea obtinutã mai sus, adicã
cea în care se stabileste o relatie între p t si p t−1 de forma:

p t = f ( p t −1 )
Ecuatia standard a dinamicii pretului este aceea în care pretul la un
moment dat este pus în relatie cu pretul din momentul de bazã:
pt = g (p0 )
Pentru obtinerea acestei ecuatii se utilizeazã urmãtorul algoritm:
• se introduce o variabilã a abaterii pretului curent fatã de cel de
echilibru:
x t = p t − p∗ ,
din care se obtine: p t = x t + p∗ = x t + 15
• se substituie aceastã expresie în ecuatia recurentã a dinamicii pretului:
x t + 15 = 24 − 0,6 ∗ p t−1
• tinem seama cã timpul t poate avea oricare din valorile orizontului pe
care se lucreazã; astfel:
t = 0, 1, 2,..., t − 2, t − 1, t,...
În acest caz, putem scrie:
p t −1 = x t −1 + 15
si relatia de la pasul precedent devine:
x t + 15 = 24 − 06 ∗ ( x t−1 + 15 ) ,
din care se obtine:
x t = ( −0,6 ) ∗ x t −1
• prin procedeul inductiei incomplete se obtine:

x t = ( −0,6 ) ∗ x 0 ,
t

unde X 0 = p 0 − p∗ = p 0 − 15
• cu ultima expresie obtinutã pentru x t si cu valoarea lui x 0 se revine
în expresia lui p t obtinutã în primul pas al acestui algoritm si obti-
nem:

p t = x t + 15 = ( −0,6) ∗ x 0 + 15 = ( −0,6 ) ∗ ( p 0 − 15) + 15

t t

16. Pe o piatã datã, functiile de cerere si ofertã sunt, respectiv:

D t = 100 − 4 ∗ p t si S t = −20 + 3 ∗ p t−1

Sã se determine dacã evolutia preturilor converge sau nu spre

pretul de echilibru.
 Rezolvare:

Conform teoriei echilibrului pietei în conditiile unor functii de cerere si

ofertã de tip Cobweb (vezi R. Stroe, “Modelarea deciziei financiare”,
ASE, Bucuresti, 2000, p. 231-234), tipul de evolutie a pretului este dat de
dimensiunea parametrului β din ecuatia standard de dinamicã a pretului:

( )
p t = ( − β) ∗ p 0 − p ∗ + p ∗ ,
t

unde β reprezintã indicele de dinamicã a abaterii pretului curent fatã de

cel de echilibru:
xt p t − p∗
β = =
x t −1 p t −1 − p∗

Dacã β 〈 1 înseamnã cã abaterile se reduc, adicã pretul curent are

tendinta sã se apropie de cel de echilibru, deci preturile au o evolutie
convergentã spre cel de echilibru.
Pe de altã parte, parametrul β este ca mãrime egal cu raportul între
sensitivitatea ofertei fatã de pret si sensitivitatea cererii fatã de pret;
astfel:
• sensitivitatea ofertei fatã de pret este:
∂ St
d= =3
∂ pt
• sensitivitatea cererii fatã de pret este:
∂Dt
b= = −4
∂ pt
d
Rezultã β= = −0,75 , adicã β 〈 1 , deci preturile converg spre
b
punctul de echilibru.
În prezentarea sensitivitãtilor am folosit abuziv simbolurile de derivatã
partialã, pentru a putea notifica în mod clar în raport cu cine se deriveazã
functiile de cerere si ofertã.

17. Pentru o piatã datã se cunosc functiile de cerere si ofertã. Pe

baza lor s-a obtinut ecuatia de dinamicã a pretului de forma:
5 ∗ p t − 8 ∗ p t −1 + 3 ∗ p t− 2 = 0
Din statistica preturilor se cunoaste cã la momentul de bazã
acesta era de 1400, iar imediat anterior momentului de bazã era 1200. Se
cere sã se determine ecuatia standard a pretului si valoarea estimatã a
acestuia pentru cele douã momente imediat ulterioare celui de bazã.

Rezolvare:

Rezolvarea are la bazã procedeele de solutionare a ecuatiilor cu diferente

finite. Ecuatia de forma celei date se zice “omogenã” deoarece are
termenul liber nul. În acest caz se face substitutia:
pt = p ∗ r t,
unde r reprezintã solutiile ecuatiei caracteristice celei omogene. Avem:
(
p ∗ r t −2 ∗ 5 ∗ r 2 − 8 ∗ r + 3 = 0 )
Solutiile p = 0 si r = 0 sunt banale. Expresia din parantezã se zice
ecuatie caracteristicã a celei omogene. Solutiile ei sunt:
r1 = 1 si r2 = 0,6
Solutia generalã a ecuatiei omogene cu diferente finite este de forma:
n

∑ c ∗ (r )
t
p go
t = j j ,
j=1
unde n este numãrul de solutii ale ecuatiei caracteristice celei omogene,
iar c j sunt constante care se pot determina pe baza conditiilor initiale
(cele referitoare la preturile date de înregistrãrile statistice în perioada de
observatie). În cazul de fatã avem:

= c 1 ∗ ( 1) + c 2 ∗ ( 0,6)
t t
p go
t

Aceasta este o ecuatie dinamicã standard a pretului; rãmâne sã se

determine coeficientii c 1 si c 2 . Pentru aceasta tinem seama cã pentru
t = 0 avem p 0 = 1400 , iar pentru t = −1 avem p −1 = 1200 . Facem
substituirea lui p t si t , cu respectivele valori, în ecuatia dinamicã
standard.
Avem:
• pentru t = 0 1400 = c 1 + c 2
• pentru t = −1 1200 = c 1 + 0,6 −1 ∗ c 2
Rezolvând în c 1 si c 2 acest sistem, obtinem: c 1 = 1700 si c 2 = −300 .
Ecuatia dinamicã standard devine:

t = 1700 − 300 ∗ ( 0,6 )

t
pgo
iar pentru t = 1 avem p1 = 1520 si pentru t = 2 avem p = 1692 , ceea
ce înseamnã cã preturile converg spre valoarea de echilibru:
p∗ = lim pgo
t = 1700
t →∞

18. Pentru o piatã datã se cunosc functiile de cerere si de ofertã.

Pe baza lor se obtine ecuatia de dinamicã a pretului de forma:
10 ∗ p t − p t−1 − 2 ∗ p t− 2 = 1050 ∗ t + 680
Din statistica preturilor se cunoaste cã la momentul de bazã
pretul a fost 1390, iar la momentul imediat anterior celui de bazã a fost
840. Sã se determine ecuatia standard a pretului si valoarea estimatã a
acestuia pentru câteva momente imediat ulterioare celui de bazã.
 Rezolvare:

Ecuatia de forma celei date se zice “neomogenã” deoarece are termen

liber nenul. Obtinerea solutiei acestei ecuatii (zisã solutie generalã a
ecuatiei neomogene, fie p gn
t ) se obtine în trei pasi:

• în primul pas se obtine o solutie pentru ecuatia consideratã ca si când

ar fi omogenã, fie p go
t ;

• în al doilea pas se obtine o solutie particularã pentru ecuatia

neomogenã, fie p pn , a cãrei formã este similarã termenului liber, adicã
p pn
t = a∗ t+b
• în al treilea pas se construieste solutia generalã pentru ecuatia
neomogenã:
pgn go
t = pt + pt
pn

Primul pas
Pentru ecuatia consideratã ca si când ar fi omogenã se determinã ecuatia
caracteristicã:
10 r 2 − r − 2 = 0
si solutiile ei r1 = 1 / 2 si r2 = −2 / 5 . Avem:

= c 1 ∗ ( 0,5 ) + c 2 ∗ ( −0,4 )
t t
p go
t

Pasul doi
Deoarece ppn t este definitã ca solutie particularã, înseamnã cã ea verificã
ecuatia de dinamicã a pretului, astfel cã avem:
10 ∗ ( a t + b) − ( a ( t − 1) + b) − 2 ∗ ( a ( t − 2) + b) ≡ 1050 ∗ t + 680

Aceastã expresie rezultã din substituirea în ecuatia de dinamicã a pretului

a expresiilor lui p t , p t−1 si p t−2 asa cum derivã ele din faptul cã au
forma lui ppn
t , adicã:

pt = a ∗ t + b
 p t−1 = a ∗ ( t − 1) + b
p t− 2 = a ∗ ( t − 2) + b

Din identitatea de mai sus se obtine a = 150 si b = −10 .

Astfel:
ppn
t = 150 ∗ t − 10
si
t = c1 ∗ ( 0,5 ) + c 2 ∗ ( −0,4 ) + 150 ∗ t − 10
t t
pgn
Aceastã formã a pretului permite determinarea coeficientilor c 1 si c 2
din conditiile initiale: pentru t = 0 avem p 0 = 1390 si pentru t = −1
avem p−1 = 840 . Calculãm p gn t pentru cele douã valori ale lui t si
tinem seama de valorile date ale pretului. Avem:
• pentru t = 0 c 1 + c 2 − 10 = 1390
5
• pentru t = −1 2 c1 − c 2 − 150 − 10 = 840
2
Rezolvând în c 1 si c 2 acest sistem obtinem: c 1 = 1000 si c 2 = 400 .
Ecuatia standard devine:

= 1000 ∗ ( 0,5 ) + 400 ∗ ( −0,4) + 150 ∗ t − 10

t t
p gn
t

Pe baza ei se obtine urmãtoarea dinamicã a pretului:

t 1 2 3 4 5
pt 480 594 539,4 653,24 771,25

19. Piata creditului este caracterizatã prin urmãtoarele conditii

de functionare:
a) dacã dobânda este sub 6,5% oferta de credit este nulã;
b) la dobânda minimã de 6,5% oferta de credit este 120 u.m., iar cererea
de credit este de 650 u.m.;
c) dacã dobânda trece de 6,5% atunci:
• elasticitatea ofertei de credit în raport cu pretul sãu este de mãrime
3 r , unde r este rata dobânzii;
• elasticitatea cererii de credit în raport cu pretul sãu este de mãrime
5 r.
Se cere sã se determine nivelul de echilibru al dobânzii:

Rezolvare:

Elasticitatea ofertei de credit în raport cu rata dobânzii este datã de

raportul între variatia procentualã a ofertei de credit ( ∆ % S) si variatia
procentualã a ratei dobânzii ( ∆ % r ) :
∆%S
E S/ r =
∆%r
Fiecare din aceste variatii procentuale se poate scrie ca raport între
variatia absolutã ( ∆ S si respectiv ∆ r ) si nivelul de referintã ( S si
respectiv r ).
∆S
S
E S/ r =
∆r
r
Dacã variatiile absolute sunt suficient de mici, ele ar putea fi aproximate
prin operatorul de diferentiere “ d ”, adicã:
dS
ES / r = S
dr
r
Deoarece mãrimea elasticitãtii este 3 r , iar S este functie de r , se poate
scrie:
d S ( r)
S (r)
= 3r
dr
r
si se obtine:
d S (r)
= 3 dr
S ( r)
Valoarea lui S ( r ) se poate obtine integrând expresia de mai sus pe
intervalul caracteristic de variatie a ratei dobânzii:
r ∈ [ 6,5 %; r ] ,
unde valoarea limitã maximã a ratei dobânzii am notat-o, pentru
simplificare, tot prin litera r . Folosind operatorul de integrare în
expresia de mai sus, obtinem:
d S (r)
r r

∫ S ( r)
= ∫ 3 dr
0,065 0,065

ceea ce revine la:

l n S ( r) r r
0,065 = 3 ∗ r 0,065

Trecând la valorile de integrare se obtine:

l n S ( r ) − l n S ( 0,065 ) = 3 ∗ ( r − 0.065 )

si cum S ( 0,065) = 120 se obtine:

S (r)
ln = 3 ∗ ( r − 0,065) ,
120
sau:
 S ( r ) = 120 ∗ exp ( 3 ∗ ( r − 0,065) )
Procedând similar pentru cererea de credit, scriem din elasticitatea
acesteia:
dD ( r )
D ( r)
= −5 r ,
dr
r
din care se obtine, în mod asemãnãtor:
D ( r ) = 650 ∗ exp ( −5 ∗ ( r − 0,065 ) )

Conditia de echilibru a pietei este S ( r ) = D ( r ) , din care se obtine:

8 ∗ ( r − 0,065 ) 65
e =
12
∗
si apoi r = 27,6 % .

20. Valoarea costurilor fixe ale unei firme este de 2500 u.m.
Expresia costurilor variabile este:
1
CV = ∗ Q 3 − 45 ∗ Q 2 + 2200 ∗ Q
3
Firma tinde sã lucreze în conditii de optim. Sã se precizeze:

a) dacã este oportunã decizia de a practica un pret de vânzare de 160

u.m.;
b) ce nivel de productie poate spera firma la un pret de piatã de 181,25
u.m.
 Rezolvare:

a) Functia de cost a firmei este:

1
CT ( Q) = ∗ Q 3 − 45 ∗ Q 2 + 2200 ∗ Q + 2500 ,
3
ceea ce conduce la un profit (indicatorul de optim):
 1 
max Π = maxp ∗ Q − ∗ Q 3 + 45 ∗ Q 2 − 2200 ∗ Q − 2500 
 3 
Din prima conditie de optim se obtine functia de ofertã:
Q = 45 ± p − 175 ,
a cãrei existentã este conditionatã de p ≥ 175 .
Rezultã cã decizia practicãrii unui pret de vânzare de 160 u.m. nu este
oportunã.
b) Din functia de ofertã rezultã cã pentru pretul de 181,25 sunt posibile
douã niveluri ale productiei:
Q 1 = 42,5 si Q 2 = 47,5
Stabilirea nivelului de productie se face cu ajutorul conditiei de optim de
ordinul doi referitoare la functia profit:
Π "Q 〈 0
adicã: −2 ∗ Q + 90 〈 0 deci Q 〉 45 .
Se respinge nivelul de productie Q 1 si se retine nivelul Q 2 .

21. Functia de cost a unei firme este:

CT ( Q) = 0,08 ∗ Q 3 − 16
, ∗ Q 2 + 10 ∗ Q + 120
Piata pe care se aflã firma în calitate de producãtor are un pret
unitar de 15 u.m. si realizeazã o rentabilitate medie de 26%.
 Caracterizati competitivitatea firmei pe aceastã piatã,
presupunând cã aceastã firmã lucreazã în conditii de optim.

Rezolvare:

Din conditia de optim p = Cmg ( Q) se obtine functia de ofertã a firmei:

40 ± 150 ∗ p + 100
Q 1,2 =
6
având pentru Q 2 restrictia cã p 〈 10 . În conditiile date în problemã (cu
p = 15 ) aceastã formã a functiei de ofertã se respinge.
Nivelul productiei la pretul pietei este Q 1 ( 15 ) = 14,746 , cãreia îi
corespunde un cost total mediu:
care asigurã firmei o rentabilitate de mãrime: care asigurã firmei o
rentabilitate de mãrime:
p − CTM ( Q 1 )
rr = = 25,6 % ,
CTM ( Q 1 )
ceea ce înseamnã cã firma este usor necompetitivã, având rentabilitatea
cu 0,4 puncte sub cea a pietei.

22. Functia de cost a unei firme este:

CT ( Q) = 0,08 ∗ Q 3 − 168
, ∗ Q 2 + 20 ∗ Q + 160
Piata pe care desface firma are un pret unitar de 30 u.m. si
realizeazã o rentabilitate medie de 23%. Caracterizati competitivitatea
firmei pe aceastã piatã, stiind cã managementul ei asigurã o activitate în
conditii de optim.

Rezolvare:

Functia de ofertã a firmei se obtine din ipoteza cã ea functioneazã în

conditii de optim:
 84 ± 600 p − 4944
Q 1,2 =
12
Functiile de ofertã Q 1 si Q 2 sunt conditionate de un pret de piatã
p 〉 8,24 u. m. În plus, pentru forma Q 2 este necesar ca pretul pietei
p 〈 20 ; deoarece pretul pietei este 30 se renuntã la aceastã formã a
functiei de ofertã.

Oferta / productia firmei pentru p = 30 este Q 1 = 16,5 u. f. , pentru

care costul total mediu este CTM ( Q 1 ) = 23,7652 u. m. Acestea asigurã
o ratã de rentabilitate de 26,2%, cu 3,2 puncte peste cea a pietei, ceea ce
conferã o competitivitate relativ bunã a firmei în cauzã.

23. Pe piata regiunii Z fabricatia produsului X este caracteri-

zatã pe ansamblu de o functie de cost de forma:

CT ( Q) = 0,08 ∗ Q 3 − 16
, ∗ Q 2 + 10 ∗ Q + 120
Cererea pe aceastã piatã este datã de functia:
D ( p) = 82 − 4 ∗ p
Se cere sã se determine pentru aceastã piatã:

a) coordonatele punctului de echilibru;

b) nivelul mediu, la punctul de echilibru, al costului unitar si al
rentabilitãtii;
c) ponderea costurilor variabile medii în punctul de echilibru.

Rezolvare:

Pentru a studia punctul de echilibru este necesarã determinarea functiei

de ofertã. Asumãm ipoteza cã producãtorii lucreazã în conditii de optim
si cã aceasta conferã si ansamblului pietei respectiva caracteristicã de
optim. Pe baza acestei ipoteze:
p = Cmg ( Q)
se determinã functia de ofertã:

40 ± 150 ∗ p + 100
Q1,2 =
6
care necesitã pentru Q 2 conditia suplimentarã p 〈 10 .
a) Echilibrul pietei este dat de ecuatia:
D ( p) = Q ( p)
Pentru functia de cerere observãm cã existenta impune conditia ca
p 〈 20,5 u. m. Aceastã conditie rezultã din faptul cã trebuie sã avem
D ( p) 〉 0 .
Ecuatia de echilibru este:
40 ± 150 ∗ p + 100
82 − 4 ∗ p = ,
6
care prin transformãri succesive devine:
96 ∗ p 2 − 3641 ∗ p + 34.034 = 0
Se obtin astfel preturile de echilibru:
p∗1 = 21220
, 77 si p∗2 = 16,706 31 u. m. ,
din care se renuntã la p∗1 , deoarece nu respectã conditia de pret rezultatã
din conditia de existentã a functiei de cerere. Simultan se renuntã la
functia de ofertã Q 2 deoarece nu se asigurã conditia de pret specificã ei.
Cu p∗2 se determinã volumul de echilibru al tranzactiilor:

( ) ( )
D p∗2 = Q 1 p∗2 = 15,174 75 u. f.
b) Cu ajutorul volumului de echilibru al tranzactiilor se determinã costul
total mediu aferent:
 ( ( ))
CT Q 1 p∗2
CTM ( ( )) =
Q 1 p∗2
( )
Q 1 p∗2
= 12,05 u. m.

si apoi rentabilitatea medie a pietei în punctul de echilibru:

rr =
( ( ) ) = 38,65 %
p∗2 − CTM Q 1 p∗2
CTM ( Q ( p ) )
1
∗
2

c) Ponderea medie a costului variabil în total cost, fie α , este:

α=
( ( ) ) − CT ( 0) = 34,4 %
CT Q 1 p∗2
CT ( Q ( p ) )
1
∗
2

24. Pe piata unui produs se cunosc functiile de cerere si de

ofertã:
D t = 395 − 8 ∗ p t si S t = 5 ∗ p t −1 − 60
Se cere sã se determine:
a) pretul la momentul de bazã si ulterior acestuia, folosind ecuatia
dinamicã standard a pretului, stiind cã la momentul 3 pretul pietei este
38;
b) caracteristica de elasticitate a cererii, respectiv ofertei, în caz cã piata
este la echilibru.

Rezolvare:

a) Pe baza ecuatiei de echilibru D t = S t se obtine pretul de echilibru

p∗ = 35 .
De asemenea, se obtine ecuatia de recurentã a pretului:
p t = −0,625 ∗ p t −1 + 56,875
si printr-un procedeu adecvat (vezi R. Stroe, “Modelarea deciziei
financiare”, ASE, Bucuresti, 2000, p. 231-234) se obtine ecuatia
dinamicã standard a pretului:

p t = ( −0,625) ∗ ( p 0 − 35 ) + 35
t

Tinem seama cã pentru t = 3 avem p 3 = 38 . Astfel din ecuatia de mai

sus se determinã pretul la momentul de bazã:
p 0 = 22,712
cu care, din aceeasi ecuatie, se calculeazã preturile la momente ulterioare
celui de bazã:
p1 = 42,68 si p 2 = 30,2
b) Elasticitatea cererii este datã de relatia:
D p' −8 ∗ p t
ED / p = = ,
D 395 − 8 ∗ p t
p
a cãrei valoare pentru p t = p∗ este ED / p = −2,4348 , ceea ce înseamnã
cã cererea este elasticã.

Elasticitatea ofertei este datã similar de:

Sp' 5 ∗ p t −1
E S/ p = =
S 5 ∗ p t −1 − 60
p
a cãrei valoare pentru p t−1 = p∗ este ED / p = 15217
, , ceea ce înseamnã
cã cererea este elasticã.

25. Pe piata unui produs functiile de cerere, respectiv ofertã,

sunt:
D t = 11250
. − 5 ∗ pt si S t = −750 + 10 ∗ p t −1
 La momentul 3 pretul pietei este 600.

Sã se determine:
a) pretul la momentul de bazã si ulterior acestui moment;
b) evolutia dezechilibrului pietei între cele douã momente mentionate;
explicati cauza acestor dezechilibre.

Rezolvare:

a) Din ecuatia de echilibru al pietei se obtine o ecuatie de recurentã a

preturilor:
p t = 2400 − 2 ∗ p t −1
Preturile p 2 , p1 si p 0 se pot determina pas cu pas pe baza acestei relatii
(sau ca si în problema 24 de mai sus, folosind ecuatia dinamicã standard
a pretului); astfel avem:
p2 = 900 p1 = 750 p0 = 825
b) Dezechilibrul pietei la un moment dat poate fi exces de cerere ED
similarã cu penuria de ofertã PS sau penurie de cerere PD similarã cu
excesul de ofertã ES. Vom mãsura dezechilibrul pietei folosind
indicatorul ED:

ED t = D ( p t ) − S ( p t )

Dacã ED 〉 0 este efectiv un exces de cerere, dacã ED 〈 0 avem de a

face cu un exces de ofertã.

Pentru momentul t = 0 :

E D 0 = D ( p 0 ) − S ( p 0 ) = 7125 − 7500 = −375 ,

adicã este un exces de ofertã reprezentând cca. 5,3% din volumul

tranzactiilor.
Pentru momentul t = 3 :
E D 3 = D ( p 3 ) − S( p 3) = 8250 − 5250 = +3000 ,
adicã este un exces de cerere reprezentând peste 57% din volumul
tranzactiilor.

În ce priveste cauza acestor dezechilibre, ea constã în situarea pretului

momentului fatã de pretul de echilibru. Din relatia de recurentã a pretului
se obtine pretul de echilibru p∗ = 800 .

La momentul t = 0 pretul momentului este peste cel de echilibru, asa

încât oferta este stimulatã, iar cererea nu, astfel încât rezultã un exces de
ofertã.

La momentul t = 3 pretul curent este sub cel de echilibru, asa încât

cererea este stimulatã, iar oferta nu, astfel încât rezultã un exces de
cerere.

26. Pentru un produs se cunosc functia de cerere si functia de

ofertã:
D = 320 − 4 ∗ pc si S = 5 ∗ pg − 40 ,
unde pc este pretul curent de piatã, adicã este plãtit de cumpãrãtor, iar
pg este pretul de gestiune al producãtorului. Se cere sã se determine:
a) pretul la care volumul tranzactiilor este maxim, presupunând cã nu
existã impozit pe consum;
b) mãrimea accizei care, pãstrând echilibrul pietei, maximizeazã
încasãrile bugetare provenite din taxe / impozite pe consum;
c) amploarea modificãrii volumului maxim al tranzactiilor ca rezultat al
introducerii accizelor;
d) incidenta accizei asupra celor douã categorii de agenti economici;
e) costurile de productie, în conditiile existentei accizelor, dacã rata
rentabilitãtii este 20%.

Rezolvare:

a) Pretul, la care volumul tranzactiilor este maxim, este pretul de

echilibru:
p∗ = pc = pg
si rezultã din conditia de echilibru a pietei D = S . Astfel, avem cã
p∗ = 40 u. m.
b) Determinarea accizei optime T ∗ se face potrivit procedeului descris de
modelul Laffer (vezi R. Stroe, “Modelarea deciziei financiare”, ASE,
Bucuresti, 2000, p. 240-243) si rezultã T ∗ = 36 .
c) Potrivit teoriei (vezi trimiterea de mai sus) volumul maxim al
tranzactiilor în situatia existentei accizelor, fie Q f ∗ , si pentru cazul unor
functii de cerere / ofertã lineare, este jumãtate din volumul maxim al
tranzactiilor efectuate în situatia cã nu existã accize, fie Q ∗ . Avem:
( ) ( )
Q ∗ = D p∗ = S p∗ = 160 si Q f ∗ = 80

d) Incidenta accizei asupra fiecãrui agent economic este determinatã de

sensitivitatea la pret a cererii si ofertei (vezi trimiterea teoreticã de mai
sus). Rezultã:
i D = 55,5 % si i O = 44,5 %
e) Pentru a determina costurile de productie este necesar sã se cunoascã
pretul de gestiune al producãtorului. Calculul acestui pret pe baza
expresiei determinatã teoretic (vezi aceeasi trimitere mentionatã mai sus)
ne conduce la valoarea pg∗ = 24 .
În structura acestui pret se includ costul total mediu CTM si profitul
unitar Π u . Putem scrie urmãtoarele relatii:
CTM + Πu = 24
Πu
= 20 %
CTM
cea de-a doua fiind rata rentabilitãtii. Rezultã CTM = 20 si
CT = CTM ∗ Q f ∗ = 1600 .

27. Functiile de cerere si ofertã pe o piatã fãrã fiscalitate asupra

consumului sunt:
D = 10 000 − 5 ∗ p si S = −600 + 10 ∗ p
Statul procedeazã la impunerea consumului si doreste un maxim
de încasãri fiscale de acest gen, pãstrându-se echilibrul pietei. Se cere sã
se determine mãrimea încasãrilor bugetare de acest gen si incidenta
impunerii consumului asupra agentilor economici.

Rezolvare:

Mãrimea maximã a încasãrilor bugetare de acest gen este (calculat

potrivit aceleiasi trimiteri teoretice ca si în problema 26):
IB max = 3 136 333 u. m.
Incidenta deciziei este:
i D = 66,7 % iO = 33,3 % .

28. Sunt cunoscute urmãtoarele conditii de functionare a pietei

creditului:
a) la o dobândã sub 4% oferta de credit este nulã;
b) la o dobândã de 4% oferta de credit este 120, iar cererea de credit este
312;
 , ∗ r si cea a
c) la dobânzi peste 4% elasticitatea ofertei de credit este 114
, ∗ r , unde r este rata curentã a dobânzii. Banca
cererii de credit 132
Nationalã considerã cã dobânda de echilibru rezultatã este relativ
ridicatã.
Cum ar trebui sã modifice Banca Nationalã oferta de credit la
dobânda limitã pentru a diminua cu 10% dobânda de echilibru?

Rezolvare:

Potrivit procedeului descris în problema 19, se obtine:

S ( r ) = 120 ∗ exp ( 114
, ∗ ( r − 0,04 ) )

D ( r ) = 312 ∗ exp ( −132

, ∗ ( r − 0,04 ) )

Din conditia de echilibru al pietei S ( r ) = D ( r ) se obtine dobânda de

echilibru r ∗ = 42,84 % .
Nivelul corectat al acestei dobânzi, potrivit ipotezei propusã de Banca
Nationalã, trebuie sã fie:
r1∗ = 38,556 %
Sã notãm cu k un coeficient multiplicativ cu care ar urma sã se modifice
oferta de credit la nivelul limitã al dobânzii, astfel cã aceastã nouã ofertã
este 120∗ k .
Noile valori, ale dobânzii de echilibru si ofertei de credit la nivelul limitã
al dobânzii, se substituie în ecuatia de echilibru a pietei, care devine:
120 k ∗ exp ( 114
, ∗ ( 0,38556 − 0,04) ) =
= 312 ∗ exp ( −132
, ∗ ( 0,38556 − 0,04) )
Solutia în k a acestei ecuatii este k = 11112
, , ceea ce înseamnã cã
Banca Nationalã va trebui sã mãreascã oferta de credit la nivelul limitã al
dobânzii cu 11,12%.
 29. În cazul în care dobânda la depozite este sub 35%, sursele de
acest gen pentru formarea ofertei de credit dispar. Nivelul limitã al
dobânzii pentru creditarea agentilor economici este 50%. Pentru aceste
douã valori limitã ale dobânzii se estimeazã cã valoarea depozitelor ar
putea fi de 1800 u. m. , iar cererea de credite de 2800 sau de 3500 sau
de 4200 u. m. în raport cu facilitãtile fiscale acordate investitorilor /
producãtorilor. Elasticitatea economisirii prin depozite este 0,88 ∗ r , iar
, ∗ r.
cea a cererii de credite este 164
Se cere sã se determine:
a) nivelul de echilibru al dobânzii;
b) variatia acestui nivel în raport cu variatia cererii de credite.

Rezolvare:

a) Potrivit procedeului descris în problema 19 se obtine:

S ( r ) = 1800 ∗ exp ( 0,88 ∗ ( r − 0,35) )

D1 ( r ) = 2800 ∗ exp ( −164

, ∗ ( r − 0,5 ) )

D 2 ( r ) = 3500 ∗ exp ( −164

, ∗ ( r − 0,5 ) )

D 3 ( r ) = 4200 ∗ exp ( −164

, ∗ ( r − 0,5 ) )

Din conditia de echilibru al pietei S ( r ) = D ( r ) se obtine nivelul de

echilibru al dobânzii r1∗ = 62,29 % , r2∗ = 7115
, % , r3∗ = 78,38 % .

b) Între varianta 2 si 1 variatia dobânzii de echilibru este de 8,86 puncte

procentuale (sau 14,22 % ) , iar variatia cererii de credit este de
700 u. m. (sau 25 % ). În termeni relativi avem:
• o crestere cu 1 punct procentual a dobânzii de echilibru la fiecare
crestere a cererii de credite cu 79 u. m. , respectiv la fiecare crestere a
cererii de credite cu 2,82 % ;

• o crestere cu 1% a dobânzii de echilibru la fiecare crestere a cererii de

credite cu 49,23 u. m. , respectiv la fiecare crestere a cererii de credite
cu 176
, %.

Între varianta 3 si 2 variatia dobânzii de echilibru este de 7,23 puncte

procentuale (sau 10,16 % ), iar variatia cererii de credit este de 700 u. m.
(sau 20 % ). În termeni relativi avem:

• o crestere cu 1 punct procentual a dobânzii de echilibru la fiecare

crestere a cererii de credite cu 96,82 u. m. , respectiv la fiecare
crestere a cererii de credite cu 2,77 % ;

• o crestere cu 1% a dobânzii de echilibru la fiecare crestere a cererii de

credite cu 68,9 u. m. , respectiv la fiecare crestere a cererii de credite
cu 197
, %.

30. Dobânda minimã la care se constituie depozite bancare este

r d 0 , iar dobânda minimã la care se acordã credite este r c 0 . Pentru
aceste douã valori minime ale dobânzii se estimeazã cã valoarea
depozitelor ar putea fi S ( r d0 ) , iar cererea de credite ar fi D ( r c o ) .
Elasticitatea economisirii prin depozite este α , iar cea a cererii de credit
β ( α si β fiind constante).
Se cere sã se determine dobânda de echilibru a pietei.

Rezolvare:

Procedãm similar problemei 19 în ceea ce priveste modul de calcul al

elasticitãtii. Pentru ofertã se obtine:
 d S ( rd)
S ( rd) d S ( rd) d rd
=α sau =α∗ ,
d rd S ( rd) rd
rd
unde d este simbol pentru operatorul de diferentiere.
Se integreazã aceastã relatie pe intervalul [ rd 0 ; rd] , în care variazã
dobânda la depozite si se obtine:
l n S ( rd) − l n S ( rd 0 ) = α ∗ ( l n rd − l n rd0 ) ,
din care rezultã functia de ofertã:
α
 rd 
S ( rd) = S ( rd0 ) ∗  .
 rd0 
Se procedeazã similar pentru cererea de credite si se obtine functia de
cerere:
β
 rc 
D ( rc) = D ( rc 0 ) ∗  .
 rc 0 

Echilibrul pietei presupune r d = r c = r ∗ . În practicã cele douã dobânzi

r d si r c vor fi diferentiate în jurul lui r ∗ în raport cu riscurile presupuse
de operatiunile bancare specifice si cu profitul pe care institutiile bancare
îl pretind pentru activitatea desfãsuratã. Echilibrul pietei este dat de
( ) ( )
relatia S r ∗ = D r ∗ din care se obtine dobânda de echilibru.

D ( rc 0 )
∗ ( rd0 ) ∗ ( rc 0 )
α −β
r∗ = α− β
S ( rd0 )

În cazul în care dobânzile minime sunt egale r d 0 = r c 0 = r0 , expresia

dobânzii de echilibru este:
 D ( r0 )
r ∗ = r0 ∗ α− β
S ( r0 )

31. Pe o piatã datã functiile de cerere si ofertã sunt:

D ( pc) = 4800 − 16 ∗ pc si S ( pg) = −800 + 25 ∗ pg .
Profitul producãtorului este impozitat cu o cotã de 25%, potrivit
ipotezei cã rata medie a profitului este de 20%.

Pentru ameliorarea deficitului bugetar, Ministerul Finantelor

intenti-oneazã sã propunã introducerea unor accize.

Presupunând cã echilibrul pietei se va pãstra, sã se determine

care va fi sporul de venituri bugetare generat de introducerea respectivei
accize.

Rezolvare:

În conditiile initiale, pretul de echilibru al pietei este p∗ = 136,6 u. m.

(determinat pe baza conditiei de echilibru D ( pc) = S ( pg) , iar volumul
de echilibru al tranzactiilor este Q ∗ = 2614,6 u. f.
Rezultã o cifrã de afaceri CA 0 = p∗ ∗ Q ∗ = 357120,8 u. m. , pentru
care masa profitului (consideratã impozabilã) este:
Π 0 = r p ∗ CA 0 = 71424,16 u. m. ,
unde r p = 20 % este rata profitului.
Impozitul pe profit aferent este:
IP0 = c i ∗ Π0 = 17 856 u. m.,
unde c i = 25 % este cota de impunere a profitului.
În conditiile introducerii accizei, se obtine o încasare la buget de mãrime
A = 175 180,5 (vezi si problema 27 si trimiterea teoreticã aferentã).
Volumul de echilibru al tranzactiilor este:
1
Q f∗ = ∗ Q ∗ = 1307,3 u. f.
2
iar pretul de gestiune al producãtorilor este:
p g∗ = 84,3 u. m.
(vezi aceeasi trimitere teoreticã mentionatã mai sus).
Rezultã o cifrã de afaceri:
CA 1 = p g∗ ∗ Q f ∗ = 111335,8 u. m. ,
pentru care impozitul pe profit este:
IP1 = c i ∗ r p ∗ CA 0 = 5 566,7 u. m.
Variatia de încasare la buget din impozitul de profit este:
∆ IP = IP1 − IP0 = −12 289,3 u. m.
Rezultã cã sporul de venituri bugetare generat de introducerea accizei
este:
∆ V B = A + ∆ IP = 162 8912
, u. m.

32. Pe o piatã datã, functiile de cerere si ofertã sunt:

D ( pc) = 4 800 − 16 ∗ p c si S ( pg) = −800 + 25 ∗ p g
În pretul pietei existã inclusã o accizã de 90 u.m. Pentru a
diminua deficitul bugetar, Ministerul Finantelor are intentia sã propunã o
crestere a acestei accize cu 20%. Se presupune cã modificarea accizei nu
va duce la modificarea functiilor de cerere si ofertã. Se cere sã se
determine efectul majorãrii:
a) asupra încasãrilor bugetare realizate pe seama accizei;
b) asupra echilibrului pietei;
c) privind incidenta accizei asupra agentilor economici.

Rezolvare:

În conditiile initiale, pretul pietei ( pc) include în structura sa acciza de

90 u.m. si pretul de gestiune al producãtorului ( pg) :
p c 0 = p g 0 + 90 ,
unde indicele 0 semnificã situatia initialã.
Ecuatia de echilibru al pietei D ( pc) = S ( pg) permite determinarea
pretului de gestiune al producãtorului si a volumului tranzactiilor:
p g0 = 10146
, si Q f0 = 1736,59 u. f.
Cunoscând acciza inclusã în pret, se determinã încasarea bugetarã pe
seama acestei accize:
IB 0 = T0 ∗ Q f0 = 156 292,65 u. m.
Pretul pietei este p c 0 = 19146
, .
a) Intentia de majorare a accizei va conduce la un pret al pietei:
p c1 = p g1 + 108 ,
unde 108 reprezintã valoarea accizei majorate:
90 + 20 % ∗ 90 = 108 ,
iar indicele 1 semnificã situatia de dupã majorarea accizei.
Pe baza aceleiasi ecuatii de echilibru al pietei se determinã:
p g1 = 94,44 si Q f1 = 1560,98 u. f. ,
apoi noua încasare bugetarã pe seama accizei:
IB1 = T1 ∗ Q f1 = 168 585,37 u. m.
Rezultã cã la o crestere a accizei cu 20% încasarea bugetarã pe seama ei
creste cu 7,87%, adicã probeazã o elasticitate de 0,3935 (rezultatã din
7,87 : 20).

b) Echilibrul pietei este caracterizat prin indicatorii pg, Qf si pc.

Mãrimea pretului pietei, ulterior majorãrii accizei, este:
p c1 = p g1 + 108 = 202,44 .
Efectele majorãrii accizei sunt date de modificãrile relative ale acestor
trei indicatori:
• pretul pietei a crescut cu 5,73%, probând o elasticitate de 0,2865 în
raport cu variatia accizei;
• pretul de gestiune al producãtorului s-a diminuat cu 6,92%, probând o
elasticitate de -0,346 în raport cu variatia accizei;
• volumul de echilibru al tranzactiilor s-a redus cu 10,11%, probând o
elasticitate de -0,5055 în raport cu variatia accizei.

c) Modificarea accizei nu a schimbat incidenta acesteia asupra agentilor

economici, deoarece functiile de cerere si ofertã nu s-au modificat:
i D = 61% si i O = 39 %

33. Pe o piatã datã, functiile de cerere si ofertã sunt:

D ( pc 0 ) = 4 800 − 16 ∗ p c 0 si S ( pg0 ) = −800 + 25 ∗ p g0
În pretul pietei este inclusã o accizã de 90 u.m. Pentru a diminua
deficitul bugetar, Ministerul Finantelor are intentia sã propunã o
majorare a accizei cu 20%. Ca urmare a acestui lucru, este de asteptat ca
functiile de cerere si ofertã sã se modifice. Se estimeazã o crestere de
6,25% a valorii absolute a sensibilitãtii cererii în raport cu pretul si de
8% a sensitivitãtii ofertei în raport cu pretul.
Se cere sã se determine efectul acestei majorãri:
a) asupra încasãrilor bugetare realizate pe seama accizei;
b) asupra echilibrului pietei;
c) privind incidenta accizei asupra agentilor economici.

Rezolvare:

Valorile initiale ale indicatorilor pg, Qf , pc, IB , i D si i O sunt

cunoscute din problema 32.
Functiile de cerere si ofertã trebuie reconsiderate ca urmare a estimãrii cã
sensibilitãtile lor se vor modifica.
Sensitivitatea cererii (în valoare absolutã) este:
D ' ( pc) = 16 ,
care, urmare a cresterii cu 6,25%, devine 17.
Sensitivitatea ofertei este:
S' ( pg) = 25 ,
care, urmare a cresterii cu 8%, devine 27.
Functiile de cerere si ofertã devin:
D ( pc1 ) = 4 800 − 17 ∗ p c1 si S ( pg1 ) = −800 + 27 ∗ p g1
Valoarea nouã a accizei este 108.
a) Pe baza ecuatiei de echilibru a pietei D ( pc 1 ) = S ( pg1 ) se obtine:
p g1 = 85,55 si Q f1 = 1509,73 u. f. ,
apoi încasarea bugetarã estimatã IB 1 = 163 050,55 u. m. Rezultã cã la o
crestere a accizei cu 20% încasarea bugetarã creste cu 4,32%, probând o
elasticitate de 0,216.

b) Noul pret al pietei este p c1 = 193,55 .

Efectele majorãrii accizei asupra echilibrului pietei sunt:
• pretul pietei a crescut cu 1,09%, probând o elasticitate de 0,0545 în
raport cu variatia accizei;
• pretul de gestiune al producãtorului s-a diminuat cu 15,68%, probând
o elasticitate de -0,784 în raport cu variatia accizei;
• volumul de echilibru al tranzactiilor s-a diminuat cu 13,06%, probând
o elasticitate de -0,653 în raport cu variatia accizei.

c) Modificarea accizei a schimbat incidenta asupra agentilor economici,

deoarece s-au schimbat functiile de cerere si ofertã:
iD1 = 614
, % adicã a crescut cu 0,4 puncte procentuale,
i O 1 = 38,6 % adicã a scãzut cu 0,4 puncte procentuale.

34. Pe o piatã datã, functiile de cerere si ofertã sunt:

D ( pc 0 ) = 4 800 − 16 ∗ p c 0 si S ( pg0 ) = −800 + 25 ∗ p g0
În pretul pietei este inclusã o accizã de 90 u.m. Pentru a diminua
deficitul bugetar, Ministerul Finantelor are intentia sã propunã o
majorare a accizei cu 20%. Ca urmare a acestui lucru se estimeazã
modificarea functiilor de cerere si ofertã dupã cum urmeazã:
D ( pc1 ) = 5 360 − 18 ∗ p c1 si S ( pg1 ) = −1050 + 26 ∗ p g1
Se cere sã se determine efectul acestei majorãri de accize:
a) asupra încasãrilor bugetare realizate pe seama ei;
b) asupra echilibrului pietei;
c) privind incidenta accizei asupra agentilor economici.

Rezolvare:

Valorile initiale ale indicatorilor pg, Qf , pc, IB , i D si i O sunt cunoscute

din problema 32.
Valoarea nouã a accizei este 108.
a) Pe baza ecuatiei de echilibru D ( pc 1 ) = S( pg1) se obtine:

p g1 = 1015
, si Q f1 = 1589 u. f. ,
apoi încasarea bugetarã estimatã IB1 = 171612 u. m.
Rezultã cã la o crestere a accizei de 20% încasarea bugetarã creste cu
9,8%, probând o elasticitate de 0,49.

b) Noul pret al pietei este p c1 = 209,5 .

Efectele majorãrii accizei asupra echilibrului pietei sunt:
• pretul pietei a crescut cu 9,42% probând o elasticitate de 0,471 în
raport cu variatia accizei;
• pretul de gestiune al producãtorului este nemodificat; acest lucru se
explicã prin modificarea functiei de ofertã; pãstrarea pretului de
gestiune este o primã conditie pentru ca producãtorul sã-si poatã,
eventual, conserva rentabilitatea;
• volumul de echilibru al tranzactiilor s-a diminuat cu 8,51% probând o
elasticitate de -0,4255 în raport cu variatia accizei.

c) Modificarea accizei a schimbat incidenta asupra agentilor economici,

deoarece s-au schimbat functiile de cerere si ofertã:
iD1 = 59,1% , adicã s-a redus cu 1,9 puncte procentuale,
i O 1 = 40,9 % , adicã a crescut cu 1,9 puncte procentuale.

35. În conditiile anului t functia cererii este de forma

D = 450 − 2,5 ∗ p c , unde p c este pretul plãtit de consumator, iar cea a
ofertei S = −200 + 10 ∗ p g , unde p g este pretul de gestiune al
ofertantului. Costurile fixe ale producãtorului sunt 1000. Veniturile
bugetului se realizeazã din impozitul pe profit reprezentând 38% din
profitul agentilor economici si dintr-un impozit indirect (accizã) de
mãrime 75 pe unitatea fizicã de productie. Pretul unitar de vânzare pe
piatã este 112. Pentru elaborarea proiectului de buget pentru anul t + 1
se are în vedere introducerea unei accize optime în sens Laffer. Arãtati,
din punct de vedere al bugetului, oportunitatea acestei optiuni.

Rezolvare:

a) Determinãm venitul bugetar din accizã, scop în care este necesar sã

stabilim volumul productiei (ofertei) Q. Avem:
p g = 112 − 75 = 37
S = −200 + 10 ∗ 37 = 170
Se poate verifica echilibrul pietei, calculând volumul cererii:
D = 450 − 2,5 ∗ 112 = 170
Venitul bugetar din accizã este:
T ∗ Q = 75 ∗ 170 = 12 750
b) Din functia de ofertã se obtine:
1
pg = ∗ S + 20
10
Acest pret asigurã producãtorului profitul maxim dacã este egal cu costul
marginal al productiei:
p g = ϕ ' ( Q) cu Q = S,
unde ϕ ( Q) este functia de cost a producãtorului (vezi R. Stroe,
“Modelarea deciziei financiare”, ASE, 2000, p. 222). Avem:
1
ϕ ' ( Q) = ∗ Q + 20 ,
10
de unde, prin integrare, obtinem:
 1
ϕ ( Q) = ∗ Q 2 + 20 ∗ Q + 1000 .
20
Constanta 1000 este constanta de integrare si reprezintã costul fix.
Profitul rezultat din productia Q = 170 este:
Π = p g ∗ Q − ϕ ( Q ) = 445 ,
astfel încât impozitul pe profit este:
Ι Π = 38 % ∗ 445 = 169,1 ,
iar veniturile bugetului sunt:
V B = T ∗ Q + Ι Π = 12 919,1 .
c) Ipoteza introducerii unei accize optime în sens Laffer conduce (vezi
R. Stroe, “Modelarea deciziei financiare”, ASE, 2000, p. 240-244) la
urmãtoarele valori ale accizei, ofertei, încasãrilor bugetare din accizã si
pretului de gestiune:
a∗ d−b∗ c
T∗ = = 80
2∗b∗d
a∗ d−b∗ c
Q∗ = = 160
2 ∗ ( b + d)
T ∗ Q ∗ = 12 800
pg∗ = 36 (conform expresiei lui p g mentionatã la punctul b).
d) Potrivit noilor conditii de productie si pret de gestiune ale
producãtorului avem noi valori pentru costuri, profit si impozitul pe
profit:
( )
ϕ Q∗ = 5 480

( )
Π pg∗ , Q ∗ = 280

Ι Π∗ = 106,4
Astfel veniturile bugetare în conditii de accizã optimã sunt:
 V B ∗ = 12 800 + 106,4 = 12 906,4
mai mici decât decât cele precedente, ceea ce conduce la aprecierea cã nu
este oportunã introducerea unei accize optime în sens Laffer.

36. În conditiile anului t functiile de cerere si ofertã sunt:

D = 450 − 2,5 ∗ p c
S = −208 + 4 ∗ p g
Costurile fixe ale producãtorului sunt 1000. Veniturile bugetului
se realizeazã din impozitul pe profit, reprezentând 25% din profitul
agentilor economici si dintr-un impozit indirect (accizã) de mãrime 17,5
pe unitatea fizicã de productie. Pretul unitar de vânzare pe piatã este 112.
Pentru elaborarea proiectului de buget pe anul t + 1 se are în vedere
introducerea unei accize optime în sens Laffer.
Arãtati, din punct de vedere al bugetului, oportunitatea
introducerii unei astfel de accize.

Rezolvare:

a) Pentru a determina venitul bugetar din accizã, calculãm pretul de

gestiune al producãtorului si volumul ofertei:
p g = 112 − 17,5 = 94,5
S = −208 + 4 ∗ 94,5 = 170
Echilibrul pietei este asigurat, întrucât D = 450 − 2,5 ∗ 112 = 170 .
Venitul bugetar din accizã este:
T ∗ Q = 17,5 ∗ 170 = 2 975
b) Din functia de ofertã se obtine:
1
pg = ∗ S + 52
4
Conform conditiei de profit maxim al producãtorului, avem:
p g = ϕ ' ( Q) cu Q=S
sau
1
ϕ' ( Q ) = ∗ Q + 52 ,
4
din care, integrând, obtinem:
1
ϕ ( Q) = ∗ Q 2 + 52 ∗ Q + 1000 .
8
Profitul rezultat din productia Q = 170 este:
Π = p g ∗ Q − ϕ ( Q ) = 2 612,5 ,
iar impozitul pe profit este:
Ι Π = 25 % ∗ 2 612,5 = 653,12 .
Veniturile bugetului sunt:
V B = 2 975 + 653,12 = 3 628,12
c) Valorile specifice accizei optime sunt:
T ∗ = 64 Q∗ = 98,46 T ∗ ∗ Q∗ = 6 3015
, p g∗ = 76,615
d) Valorile specifice pentru calculul impozitului pe profit sunt:
( )
ϕ Q∗ = 7 3317
, ( )
Π pg∗ , Q∗ = 214,1 Ι Π∗ = 53,5 ,
astfel încât veniturile bugetare:
V B∗ = 6 3015
, + 53,5 = 6 355 ,
asa cã se poate aprecia cã introducerea accizei optime este oportunã,
deoarece veniturile bugetului cresc.