VIZAT :

DIRECTOR GENERAL

TEMATICĂ CONTROL INTERN IN DOMENIUL

APĂRĂRII IMPOTRIVA INCENDIILOR, SITUAŢII DE URGENŢĂ
SI APĂRARE CIVILĂ

Pentru buna desfaşurare a controalelor interne in domeniul apărare impotriva incendiilor, situaţii de
urgenţă si apărare civilă, a fost intocmit tematica de control intern, privind cerinţele minime cuprinse
in Legea nr 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor, Ordinul MAI nr.163/2007 pentru
aprobarea Normelor Generale de apărare impotriva incendiilor si Legea nr. 481/2004 privind protecţia
civilă, acte normative care cuprind prevederi care trebuie respectate de catre angajator si personal
angajat.

Chestionar - fişă de evaluare a conformităţii nr.1. Constatări Legea nr. 319/2006

4. Nu este cazul.
3. Cerinţă îndeplinită foarte bine.
2. Cerinţă îndeplinită acceptabil. Se impun măsuri.
1. Cerinţă neândeplinită sau lipseşte. Se impun măsuri imediate.

Prescripţii minime prevazute in legislatie privind apararea impotriva Aprecieri

incendiilr, situatii de urgenta si apararea/protectia civila 1 2 3 4
Legea nr. 317/2006
Cap.II. Sectiunea a 6-a Obligatiile angajatorului, utilizatorului si
salariatului:

Art. 19. - Administratorul sau conducatorul institutiei, dupa caz, are

urmatoarele obligatii principale:
a) sa stabileasca, prin dispozitii scrise, responsabilitatile si modul de
organizare pentru apararea impotriva incendiilor in unitatea sa, sa le
actualizeze ori de cate ori apar modificari si sa le aduca la cunostinta
salariatilor, utilizatorilor si oricaror persoane interesate;
b) sa asigure identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa
si sa asigure corelarea masurilor de aparare impotriva incendiilor cu natura si
nivelul riscurilor;
c) sa solicite si sa obtina avizele si autorizatiile de securitate la
incendiu, prevazute de lege, si sa asigure respectarea conditiilor care au stat
la baza eliberarii acestora; in cazul anularii avizelor ori a autorizatiilor, sa
dispuna imediat sistarea lucrarilor de constructii sau oprirea functionarii ori
utilizarii constructiilor sau amenajarilor respective;
d) sa permita, in conditiile legii, executarea controalelor si a inspectiilor de
prevenire impotriva incendiilor, sa prezinte documentele si informatiile
solicitate si sa nu ingreuneze sau sa obstructioneze in niciun fel efectuarea
acestora;
e) sa permita alimentarea cu apa a autospecialelor de interventie in situatii
de urgenta;
f) sa intocmeasca, sa actualizeze permanent si sa transmita inspectoratului
lista cu substantele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate in
activitatea sa sub orice forma, cu mentiuni privind: proprietatile fizico-
chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezinta pentru sanatate
si mediu, mijloacele de protectie recomandate, metodele de interventie si
prim ajutor, substantele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;
g) sa elaboreze instructiunile de aparare impotriva incendiilor si sa
stabileasca atributiile ce revin salariatilor la locurile de munca;
h) sa verifice daca salariatii cunosc si respecta instructiunile necesare
privind masurile de aparare impotriva incendiilor si sa verifice respectarea
acestor masuri semnalate corespunzator prin indicatoare de avertizare de
catre persoanele din exterior care au acces in unitatea sa;
i) sa asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul
inspectoratului, a serviciului de urgenta privat, precum si functionarea
acestuia conform reglementarilor in vigoare ori sa incheie contract cu un alt
serviciu de urgenta voluntar sau privat, capabil sa intervina operativ si
eficace pentru stingerea incendiilor;
j) sa asigure intocmirea si actualizarea planurilor de interventie si conditiile
pentru aplicarea acestora in orice moment;
k) sa permita, la solicitare, accesul fortelor inspectoratului in unitatea sa
in scop de recunoastere, instruire sau de antrenament si sa participe la
exercitiile si aplicatiile tactice de interventie organizate de acesta;
l) sa asigure utilizarea, verificarea, intretinerea si repararea mijloacelor de
aparare impotriva incendiilor cu personal atestat, conform instructiunilor
furnizate de proiectant;
m) sa asigure pregatirea si antrenarea serviciului de urgenta privat pentru
interventie;
n) sa asigure si sa puna in mod gratuit la dispozitie fortelor chemate in
ajutor mijloacele tehnice pentru aparare impotriva incendiilor si
echipamentele de protectie specifice riscurilor care decurg din existenta si
functionarea unitatii sale, precum si antidotul si medicamentele pentru
acordarea primului ajutor;
o) sa stabileasca si sa transmita catre transportatorii, distribuitorii si
utilizatorii produselor sale regulile si masurile de aparare impotriva
incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea,
transportul si depozitarea produselor respective;
p) sa informeze de indata, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea
si stingerea cu forte si mijloace proprii a oricarui incendiu, iar in termen de 3
zile lucratoare sa completeze si sa trimita acestuia raportul de interventie;
 q) sa utilizeze in unitatea sa numai mijloace tehnice de aparare impotriva
incendiilor, certificate conform legii;
r) sa indeplineasca orice alte atributii prevazute de lege privind apararea
impotriva incendiilor.
Art. 20. - Persoanele fizice, asociatiile familiale sau persoanele juridice
care detin parti din acelasi imobil trebuie sa colaboreze pentru indeplinirea
obligatiilor ce le revin din prezenta lege, in vederea asigurarii masurilor de
aparare impotriva incendiilor pentru intregul imobil.
Art. 21. - Utilizatorul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa cunoasca si sa respecte masurile de aparare impotriva incendiilor,
stabilite de administrator, conducatorul institutiei, proprietar, producator sau
importator, dupa caz;
b) sa intretina si sa foloseasca, in scopul pentru care au fost realizate,
dotarile pentru apararea impotriva incendiilor, puse la dispozitie de
administrator, conducatorul institutiei, proprietar, producator sau importator;
c) sa respecte normele de aparare impotriva incendiilor, specifice
activitatilor pe care le organizeaza sau le desfasoara;
d) sa nu efectueze modificari neautorizate si fara acordul scris al
proprietarului, al proiectantului initial al constructiei, instalatiei,
echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui
expert tehnic atestat potrivit legislatiei in vigoare;
e) sa aduca la cunostinta administratorului, conducatorului institutiei sau
proprietarului, dupa caz, orice defectiune tehnica ori alta situatie care
constituie pericol de incendiu.
Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de munca, urmatoarele obligatii
principale:
a) sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la
cunostinta, sub orice forma, de administrator sau de conducatorul institutiei,
dupa caz;
b) sa utilizeze substantele periculoase, instalatiile, utilajele, masinile,
aparatura si echipamentele, potrivit instructiunilor tehnice, precum si celor
date de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz;
c) sa nu efectueze manevre nepermise sau modificari neautorizate ale
sistemelor si instalatiilor de aparare impotriva incendiilor;
d) sa comunice, imediat dupa constatare, conducatorului locului de munca
orice incalcare a normelor de aparare impotriva incendiilor sau a oricarei
situatii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum si orice
defectiune sesizata la sistemele si instalatiile de aparare impotriva
incendiilor;
e) sa coopereze cu salariatii desemnati de administrator, dupa caz, respectiv
cu cadrul tehnic specializat, care are atributii in domeniul apararii impotriva
incendiilor, in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor;
f) sa actioneze, in conformitate cu procedurile stabilite la locul de munca,
in cazul aparitiei oricarui pericol iminent de incendiu;
g) sa furnizeze persoanelor abilitate toate datele si informatiile de care are
cunostinta, referitoare la producerea incendiilor.
Cap. IV. Sectiunea a 2-a Constituirea si atributiile serviciilor de urgenta vo-
luntare:

Art. 32. - (1) Serviciile de urgenta voluntare/private sunt structuri

specializate, altele decat cele apartinand serviciilor de urgenta profesioniste,
organizate cu personal angajat si/sau voluntar, in scopul apararii vietii,
avutului public si/sau a celui privat impotriva incendiilor si a altor calamitati,
in sectoarele de competenta stabilite cu avizul inspectoratelor.
(2) Serviciile de urgenta voluntare/private au in structura compartiment sau
specialisti pentru prevenirea incendiilor, care pot fi si cadre tehnice
specializate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, conform
art. 12 alin. (1), formatii de interventie, salvare si prim ajutor, precum si,
dupa caz, ateliere de reparatii si de intretinere.
(3) Constituirea, incadrarea si dotarea serviciilor de urgenta
voluntare/private se realizeaza pe baza criteriilor de performanta elaborate de
Inspectoratul General si aprobate prin ordin al ministrului administratiei si
internelor.
(4) Organizarea si functionarea serviciilor de urgenta voluntare/private se
stabilesc prin regulamente aprobate, dupa caz, de consiliile locale sau
conducerile operatorilor economici si institutiilor care le-au constituit, cu
respectarea criteriilor de performanta.
(5) Infiintarea, extinderea sau restrangerea activitatii, precum si
desfiintarea unui serviciu de urgenta voluntar/privat se fac numai cu avizul
inspectoratului.
Art. 33. - Serviciile de urgenta voluntare/private au urmatoarele atributii
principale:
a) desfasoara activitati de informare si instruire privind cunoasterea si
respectarea regulilor si a masurilor de aparare impotriva incendiilor;
b) verifica modul de aplicare a normelor, reglementarilor tehnice si
dispozitiilor care privesc apararea impotriva incendiilor, in domeniul de
competenta;
c) asigura interventia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea
primului ajutor si protectia persoanelor, a animalelor si a bunurilor periclitate
de incendii sau in alte situatii de urgenta.
Art. 34. - (1) Formarea, evaluarea si certificarea competentei profesionale a
personalului serviciilor de urgenta voluntare sau private se realizeaza de
centre de formare si evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul
General.
(2) Statutul personalului din serviciile de urgenta voluntare se stabileste
prin hotarare a Guvernului.
Art. 35. - (1) Finantarea cheltuielilor curente si de capital aferente
activitatii serviciilor de urgenta voluntare se asigura din bugetele locale.
(2) Finantarea cheltuielilor curente si de capital aferente activitatii
serviciilor de urgenta private se asigura de operatorii economici si institutiile
care le-au constituit.
Art. 36. - (1) Pe baza hotararii consiliului local si in conditiile prevazute de
lege, serviciul de urgenta voluntar poate presta, contra cost, catre orice
persoana fizica sau juridica, fara a afecta indeplinirea atributiilor, unele
servicii cum sunt:
a) supravegherea masurilor de aparare impotriva incendiilor la targuri,
expozitii, manifestari cultural-sportive, activitati de filmare si altele
asemenea;
b) transport de apa, evacuarea apei din subsolurile cladirilor sau din
fantani;
c) limitarea, colectarea sau indepartarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrari la inaltime;
e) transport de apa.
(2) Costurile pentru prestarile de servicii efectuate sunt stabilite prin
hotarare a consiliului local, iar sumele incasate se constituie ca venituri ale
bugetului local.

Chestionar - fişă de evaluare a conformităţii nr.2.

Constatări Ordin M.A.I. nr. 163/2007

Cap.2. Sectiunea 4 -- Organizarea activitatii de aparare impotriva

incendiilor:

Art. 23. - Organizarea apararii impotriva incendiilor la locul de munca

consta in:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea in evidenta a materialelor si dotarilor
tehnologice care prezinta pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere
ce pot aparea si a mijloacelor care le pot genera, precum si prin stabilirea si
aplicarea masurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea interventiei de stingere a incendiilor;
c) afisarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor;
d) organizarea salvarii utilizatorilor si a evacuarii bunurilor, prin intocmirea
si afisarea planurilor de protectie specifice si prin mentinerea conditiilor de
evacuare pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de munca,
desfasurarea propriu-zisa si verificarea efectuarii acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de
securitate sau a altor inscriptii ori mijloace de atentionare.
Art. 24. - La stabilirea masurilor specifice de prevenire a incendiilor se au
in vedere:
a) prevenirea manifestarii surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor si a deseurilor combustibile susceptibile a se
aprinde, cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de aparare impotriva incendiilor, prevazute
in documentatia tehnica de proiectare;
d) verificarea spatiilor la terminarea programului de lucru;
e) mentinerea parametrilor tehnologici in limitele normate, pe timpul
exploatarii diferitelor instalatii, echipamente si utilaje tehnologice.
 Art. 25. - (1) Organizarea interventiei de stingere a incendiilor la locul de
munca cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare si de alertare in caz de
incendiu a personalului de la locul de munca, a serviciilor
profesioniste/voluntare/private pentru situatii de urgenta, a conducatorului
locului de munca, proprietarului/patronului/administratorului, precum si a
specialistilor si a altor forte stabilite sa participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalatiilor si a dispozitivelor de limitare a
propagarii si de stingere a incendiilor, a stingatoarelor si a altor aparate de
stins incendii, a mijloacelor de salvare si de protectie a personalului,
precizandu-se numarul de mijloace tehnice care trebuie sa existe la fiecare
loc de munca;
c) stabilirea componentei echipelor care trebuie sa asigure salvarea si
evacuarea persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru si in afara
programului;
d) organizarea efectiva a interventiei, prin nominalizarea celor care trebuie
sa utilizeze sau sa puna in functiune mijloacele tehnice din dotare de stingere
si de limitare a propagarii arderii ori sa efectueze manevre sau alte operatiuni
la instalatiile utilitare si, dupa caz, la echipamente si utilaje tehnologice.
(2) Datele privind organizarea activitatii de stingere a incendiilor la locul
de munca prevazute la alin. (1) se inscriu intr-un formular tiparit pe un
material rezistent, de regula carton, si se afiseaza intr-un loc vizibil, estimat a
fi mai putin afectat in caz de incendiu.
(3) Datele se completeaza de conducatorul locului de munca si se aproba
de cadrul tehnic sau de persoana desemnata sa indeplineasca atributii de
aparare impotriva incendiilor.
(4) Structura-cadru a formularului prevazut la alin. (2) este prezentata in
anexa nr. 1 la prezentele norme generale, aceasta putand fi completata, dupa
caz, si cu alte date si informatii.
Art. 26. - (1) Interventia la locul de munca presupune:
a) alarmarea imediata a personalului de la locul de munca sau a
utilizatorilor prin mijloace specifice, anuntarea incendiului la fortele de
interventie, precum si la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapida si in siguranta a personalului, conform planurilor
stabilite;
c) intreruperea alimentarii cu energie electrica, gaze si fluide combustibile
a consumatorilor si efectuarea altor interventii specifice la instalatii si utilaje
de catre persoanele anume desemnate;
d) actionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de aparare
impotriva incendiilor din dotare si verificarea intrarii in functiune a
instalatiilor si a sistemelor automate si, dupa caz, actionarea lor manuala;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu si protejarea echipamentelor
care pot fi deteriorate in timpul interventiei;
f) protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative ale
incendiului: temperatura, fum, gaze toxice;
g) verificarea amanuntita a locurilor in care se poate propaga incendiul si
unde pot aparea focare noi, actionandu-se pentru stingerea acestora.
(2) Pentru efectuarea operatiunilor prevazute la alin. (1) nominalizarea se
face pentru fiecare schimb de activitate, precum si in afara programului de
lucru, in zilele de repaus si sarbatori legale.
Art. 27. - Pentru perioadele in care activitatea normala este intrerupta, de
exemplu, noaptea, in zilele nelucratoare, in sarbatorile legale sau in alte
situatii, este obligatorie asigurarea masurilor corespunzatoare de aparare
impotriva incendiilor.
Art. 28. - Planurile de protectie impotriva incendiilor prevazute la art.18 lit.
k) si art. 23 lit. d) sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare si de evacuare a materialelor clasificate conform
legii ca fiind periculoase;
c) planul de interventie.
Art. 29. - (1) Planurile de evacuare a persoanelor in caz de incendiu
cuprind elemente diferentiate in functie de tipul si destinatia constructiei si
de numarul persoanelor care se pot afla simultan in aceasta si se intocmesc
astfel:
a) pe nivel, daca se afla simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe incaperi, daca in ele se afla cel putin 50 de persoane;
c) pentru incaperile destinate cazarii, indiferent de numarul de locuri.
(2) Planurile de evacuare se afiseaza pe fiecare nivel, pe caile de acces si in
locurile vizibile, astfel incat sa poata fi cunoscute de catre toate persoanele,
iar in incaperi, pe partea interioara a usilor.
(3) Planul de evacuare se intocmeste pe baza schitei nivelului sau a
incaperii, pe care se marcheaza cu culoare verde traseele de evacuare prin
usi, coridoare si case de scari sau scari exterioare.
(4) Pe planurile de evacuare se indica locul mijloacelor tehnice de aparare
impotriva incendiilor: stingatoare, hidranti interiori, butoane si alte sisteme
de alarmare si alertare a incendiilor, posibilitatile de refugiu, incaperi
speciale, terase, precum si interdictia de folosire a lifturilor in asemenea
situatii.
(5) Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat in anexa nr. 2 la
prezentele norme generale.
Art. 30. - (1) Planurile de depozitare si de evacuare a materialelor
clasificate conform legii ca fiind periculoase se intocmesc pentru fiecare
incapere unde se afla asemenea materiale.
(2) La amplasarea materialelor periculoase in spatiile de depozitare trebuie
sa se tina seama de comportarea lor specifica in caz de incendiu, atat ca
posibilitati de reactie reciproca, cat si de compatibilitatea fata de produsele
de stingere.
(3) Planurile de depozitare si de evacuare a materialelor periculoase se
intocmesc pe baza schitelor incaperilor respective, pe care se marcheaza
zonele cu materiale periculoase si se mentioneaza clasele acestora conform
legii, cantitatile si codurile de identificare ori de pericol, produsele de
stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor si ordinea
prioritatilor se marcheaza cu culoare verde.
(4) Planuri de depozitare si de evacuare se intocmesc si pentru materialele
si bunurile combustibile care au o valoare financiara sau culturala deosebita.
(5) Planurile de depozitare se amplaseaza in locuri care se estimeaza a fi
cel mai putin afectate de incendiu si in apropierea locurilor de acces in
incaperi, precum si la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel
incat acestea sa poata fi utile fortelor de interventie.
Art. 31. - (1) Planurile de interventie se intocmesc pentru asigurarea
desfasurarii in conditii de operativitate si eficienta a operatiunilor de
interventie in situatii de urgenta, potrivit legii.
(2) Planul de interventie se avizeaza de inspectoratul pentru situatii de
urgenta judetean/al municipiului Bucuresti.
(3) Modelul planului-cadru de interventie este prezentat in anexa nr. 3 la
prezentele norme generale.
Art. 32. - Planurile de protectie impotriva incendiilor se actualizeaza ori de
cate ori este cazul, in functie de conditiile reale.
Art. 33. - (1) Instructiunile de aparare impotriva incendiilor, prevazute la
art. 23 lit. c), se elaboreaza pentru locurile de munca stabilite de
administrator/conducator, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de
incendiu.
(2) Instructiunile de aparare impotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de aparare impotriva incendiilor din reglementarile
in vigoare;
b) obligatiile salariatilor privind apararea impotriva incendiilor;
c) regulile si masurile specifice de aparare impotriva incendiilor pentru
exploatarea instalatiilor potrivit conditiilor tehnice, tehnologice si
organizatorice locale, precum si pentru reparatii, revizii, intretinere, oprire si
punere in functiune;
d) evidentierea elementelor care determina riscul de incendiu sau de
explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot aparea in caz de incendiu, cum sunt
intoxicarile, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum si
a regulilor si masurilor de prevenire a acestora.
(3) Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se elaboreaza de seful
sectorului de activitate, instalatie, sectie, atelier, se verifica de cadrul tehnic
sau de persoana desemnata sa indeplineasca atributii de aparare impotriva
incendiilor si se aproba de administrator/conducator.
(4) Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se afiseaza, in intregime
sau in sinteza, in functie de volumul lor si de conditiile de la locul de munca
respectiv.
(5) Un exemplar al tuturor instructiunilor de aparare impotriva incendiilor
se pastreaza la cadrul tehnic sau la persoana desemnata sa indeplineasca
atributii de aparare impotriva incendiilor.
Art. 34. - Salariatii de la locurile de munca pentru care s-au intocmit
instructiunile prevazute la art. 33 au obligatia sa le studieze, sa le insuseasca
si sa le aplice.
 Art. 35. - (1) Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se completeaza
in toate cazurile cu informatiile din planurile de interventie, acolo unde
acestea sunt intocmite.
(2) Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se actualizeaza la
modificari, modernizari, dezvoltari, reprofilari si la aparitia unor noi
reglementari.
(3) Fiecare instructiune de aparare impotriva incendiilor trebuie sa aiba
inscrisa data intocmirii/reviziei si data aprobarii.
Art. 36. - (1) Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare,
orientare si/sau informare, prevazute la art. 23 lit. f), se executa, se
amplaseaza si se monteaza conform reglementarilor si standardelor de
referinta.
(2) In anumite situatii, indicatoarele pot fi insotite de inscrisuri explicative
si in limbi de circulatie internationala.
(3) Obligatia de a amplasa, de a monta si de a pastra integritatea
indicatoarelor revine conducatorului locului de munca.

Cap. 4. Sectiunea 1--Masuri generale de prevenire a incendiilor la explo-

atarea constructiilor (hale, ateliere, depozite, birouri), a echipamentului
tehnic din dotare si a amenajarilor :

Art. 80. - Masurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea

constructiilor, instalatiilor si amenajarilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a
activitatilor, pe timpul desfasurarii si dupa incheierea acestora;
b) stabilirea masurilor tehnico-organizatorice in vederea reducerii riscului
de incendiu ori a consecintelor incendiilor;
c) mentinerea conditiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor in
siguranta si pentru securitatea echipelor de interventie in cazul izbucnirii
unui incendiu;
d) intretinerea in stare operativa a mijloacelor tehnice de aparare impotriva
incendiilor.
Art. 81. - (1) Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor,
echipamentelor, aparatelor, masinilor si utilajelor de orice categorie se face
conform reglementarilor tehnice specifice.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) cu defectiuni,
improvizatii sau fara protectia corespunzatoare fata de materialele sau
substantele combustibile din spatiul in care sunt utilizate este interzisa.
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) este obligatorie
respectarea instructiunilor de functionare, verificare si intretinere, precum si
a masurilor specifice de aparare impotriva incendiilor, emise si aprobate
potrivit legii.
Art. 82. - Pe timpul exploatarii instalatiilor aferente constructiilor si
instalatiilor tehnologice prevazute la art. 63 se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instructiunilor de functionare;
b) functionarea fara sistemele, aparatele si echipamentele necesare conform
instructiunilor de functionare pentru controlul si mentinerea parametrilor
privind siguranta in functionare sau inlocuirea acestora cu altele
supradimensionate;
c) intretinerea necorespunzatoare a elementelor prevazute pentru izolare
termica sau electrica ori pentru separare;
d) depasirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrarilor de intretinere
si reparatii sau executarea necorespunzatoare a acestora;
e) executarea lucrarilor de intretinere si reparatii sau a unor modificari de
catre personal neautorizat.
Art. 83. - (1) Mentinerea in buna stare a instalatiilor si sistemelor de
captare si scurgere la pamant a descarcarilor electrice atmosferice este
obligatorie la constructii si instalatii, utilaje si echipamente tehnologice,
conform reglementarilor tehnice specifice.
(2) Utilizarea sistemelor de captare si scurgere la pamant a electricitatii
statice conform instructiunilor specifice si reglementarilor tehnice este
obligatorie.
Art. 84. - (1) In spatiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se
interzice accesul salariatilor si al altor persoane fara echipament de protectie
adecvat conditiilor de lucru.
(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor si sculelor neprotejate
corespunzator sau care pot produce scantei prin functionare, lovire sau
frecare in spatii sau in locuri cu risc de explozie este interzisa.
Art. 85. - (1) Produsele, materialele si substantele combustibile se
amplaseaza la distanta de siguranta fata de sursele de caldura ori se
protejeaza astfel incat sa nu fie posibila aprinderea lor.
(2) Se interzice folosirea sobelor si a altor mijloace de incalzire defecte, cu
improvizatii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum
si aprinderea focului utilizandu-se lichide inflamabile.
(3) Verificarea, repararea, izolarea termica si curatarea periodica a cosurilor
de evacuare a fumului sunt obligatorii.
Art. 86. - (1) Pe timpul transportului, depozitarii si manipularii produselor
sau substantelor combustibile se tine seama de proprietatile fizico-chimice
ale acestora, astfel incat la contactul dintre ele sa nu se produca ori sa nu se
propage incendiul.
(2) Produsele si substantele combustibile se transporta, se manipuleaza si
se depoziteaza in ambalaje adecvate, realizate si inscriptionate corespunzator,
in vederea identificarii riscurilor de incendiu si stabilirii procedeelor si
substantelor de stingere ori de neutralizare adecvate.
(3) Dispunerea materialelor periculoase in depozit se face potrivit planului
de depozitare.
(4) La elaborarea planurilor de interventie se tine seama de compatibilitatea
produselor sau substantelor combustibile cu substantele de stingere.
Art. 87. - (1) Deseurile si reziduurile, scurgerile si depunerile de praf sau
de pulberi combustibile se indeparteaza ritmic prin metode si mijloace
adecvate, obligatoriu la terminarea fiecarui schimb de lucru, si se depun in
locuri special destinate depozitarii sau distrugerii lor.
 (2) Deseurile si reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale
solide, cum sunt carpe, calti, bumbac, rumegus, care contin astfel de produse,
se colecteaza in cutii sau in vase metalice ori cu captuseala metalica
interioara, prevazute cu capac, amplasate in locuri fara risc de incendiu si
marcate.
(3) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care se reutilizeaza,
se depoziteaza, cu asigurarea distantelor de siguranta fata de cladiri,
instalatii, culturi agricole, suprafete impadurite si alte materiale combustibile,
in functie de natura si de proprietatile fizico-chimice ale acestora.
(4) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care nu se
reutilizeaza, se distrug conform reglementarilor specifice.
Art. 88. - (1) Materialele si substantele care prezinta pericol de
autoaprindere se pastreaza in conditii adecvate naturii lor, bine ventilate si
luandu-se masuri de control si preintampinare a fenomenului de
autoincalzire.
(2) Prevenirea aparitiei fenomenului de autoaprindere se urmareste si la
depozitarea furajelor si plantelor tehnice, conform reglementarilor specifice.
(3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje si plante tehnice se face
la distante de siguranta, astfel incat eventualele incendii produse la acestea sa
nu pericliteze vecinatatile.
Art. 89. - Toate instalatiile/conductele prin care circula substante lichide
sau gaze se marcheaza prin culori specifice de identificare a naturii
substantei, respectiv pericolului acesteia, prevazute de normele tehnice
specifice.
Art. 90. - (1) Tratarea sau protejarea materialelor si elementelor de
constructii combustibile si/sau a structurilor din alcatuirea constructiilor sau
a instalatiilor cu substante de termoprotectie ori ignifuge se efectueaza
potrivit reglementarilor tehnice specifice.
(2) Lucrarile de termoprotectie se executa numai de catre personal atestat,
conform normelor tehnice specifice.
(3) Calitatea lucrarilor de ignifugare executate se certifica prin rapoarte de
incercare emise de laboratoare autorizate conform legii.
Art. 91. - Elementele de limitare a propagarii focului, de izolare termica si
de etansare la fum si la gaze fierbinti din alcatuirea constructiilor si a
instalatiilor se mentin permanent in buna stare, pentru a-si indeplini rolul
stabilit.
Art. 92. - (1) In constructiile civile/publice si de productie, cantitatile de
materiale si de substante combustibile utilizate nu trebuie sa conduca la
depasirea densitatii sarcinii termice stabilite prin reglementari tehnice sau
prin documentatiile tehnice de proiectare si executie.
(2) In salile aglomerate si de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive
ori in incinte amenajate pentru activitati cu public este interzis accesul
publicului cu produse si substante inflamabile sau cu alte mijloace care pot
produce incendii sau explozii.
(3) Depozitarea si utilizarea in spatii publice a mijloacelor, produselor si
substantelor prevazute la alin. (2) este permisa numai in locurile amenajate in
acest scop si cu respectarea masurilor de aparare impotriva incendiilor.
Art. 93. - (1) La cladiri administrative/birouri, activitatea se organizeaza
astfel incat sa nu se creeze aglomerari ale publicului, care sa ingreuneze sau
chiar sa blocheze evacuarea in caz de incendiu.
(2) Pe timpul exploatarii incaperilor, compartimentelor si spatiilor aferente
cladirilor administrative trebuie luate masuri de reducere la minim posibil a
riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantitatilor de
materiale combustibile si a eventualelor surse cu potential de aprindere a
acestora.
Art. 94. - (1) In salile aglomerate ori amenajarile temporare in care se
desfasoara activitati cu public nu se admite accesul unui numar de persoane
mai mare decat capacitatea stabilita prin proiect.
(2) Amplasarea mobilierului in salile aglomerate se realizeaza astfel incat
sa se asigure culoare de trecere cu latimi care sa permita deplasarea
publicului catre iesirile din sala.
(3) In incintele prevazute la alin. (1), scaunele sau bancile se fixeaza de
pardoseala astfel incat sa nu fie rasturnate in caz de panica si sa asigure
evacuarea rapida si fara accidente a publicului.
(4) La finalizarea activitatii in sala aglomerata sau amenajarea temporara se
executa un control de verificare pentru depistarea si inlaturarea eventualelor
nereguli in domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatarii.
(5) Se recomanda asigurarea unui sistem de alarmare in caz de incendiu, cu
mesaj preinregistrat.
Art. 95. - (1) In perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judetene sau
locale din zonele cu risc crescut de incendiu si, dupa caz, administratorii
operatorilor economici/ conducatorii institutiilor din zonele mentionate
trebuie sa elaboreze programe speciale de masuri pentru prevenirea
incendiilor specifice.
(2) Masurile speciale pe timpul secetos cuprind:
a) identificarea si nominalizarea sectoarelor de activitate in care creste
riscul de incendiu in conditiile caracteristice temperaturilor atmosferice
ridicate si lipsei de precipitatii;
b) interzicerea utilizarii focului deschis in zonele afectate de uscaciune
avansata;
c) restrictionarea efectuarii, in anumite intervale din timpul zilei, a unor
lucrari care creeaza conditii favorizante pentru producerea de incendii prin
degajari de substante volatile sau supraincalziri excesive;
d) asigurarea protejarii fata de efectul direct al razelor solare a
recipientelor, rezervoarelor si a altor tipuri de ambalaje care contin vapori
inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbra;
e) intensificarea controalelor in zonele cu culturi agricole si in locuri cu
vegetatie forestiera, mai ales cele frecventate pentru agrement;
f) asigurarea si verificarea zilnica a rezervelor de apa pentru incendiu.
(3) Masurile speciale stabilite sunt aduse la cunostinta tuturor salariatilor si,
dupa caz, populatiei.
Art. 96. - Inainte de inceperea sezonului rece se iau urmatoarele masuri de
prevenire:
a) controlul instalatiilor si al sistemelor de incalzire existente la operatorii
economici, institutiile publice, locuintele si gospodariile populatiei, cum sunt
surse de caldura, conducte, corpuri si elemente de incalzire, sobe, cosuri si
canale de fum, si inlaturarea defectiunilor constatate, asigurandu-se
functionarea la parametrii normati;
b) protejarea contra inghetului a componentelor instalatiilor de stingere cu
apa;
c) asigurarea uneltelor si accesoriilor pentru deszapezirea cailor de acces,
de evacuare si de interventie.

Sectiunea a 2-a – Masuri generale de prevenire a incendiilor la

executarea lucrarilor cu foc deschis :

Art. 97. - (1) Utilizarea focului deschis in locuri cu pericol de incendiu si

pe timp de vant este interzisa; locurile cu pericol de incendiu, in care se
aplica aceasta interdictie, se stabilesc si se marcheaza de persoanele in drept.
(2) Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis in incintele unitatilor,
in zonele de agrement si in gospodariile populatiei se face numai in locuri
special amenajate, in conditii si la distante care sa nu permita propagarea
focului la constructii, depozite, culturi agricole, paduri, plantatii sau la alte
vecinatati.
(3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deseurilor si a altor materiale
combustibile se face in locuri special amenajate ori pe terenuri pregatite, cu
luarea masurilor ce se impun pentru impiedicarea propagarii focului la
vecinatati, asigurandu-se supravegherea permanenta a arderii, precum si
stingerea jarului dupa terminarea activitatii.
(4) Arderea miristilor se face numai dupa luarea masurilor ce se impun
pentru impiedicarea propagarii focului la vecinatati, asigurandu-se
supravegherea permanenta a arderii.
(5) Utilizarea focului deschis nu se admite la distante mai mici de 40 m fata
de locurile cu pericol de explozie: gaze si lichide combustibile, vapori
inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m fata de materiale sau substante
combustibile: lemn, hartie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fara a fi
supravegheat si asigurat prin masuri corespunzatoare.
(6) Luarea masurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul in conditii
si in locuri in care se pot produce incendii constituie o obligatie a persoanelor
care raspund, potrivit legii, de cresterea, educarea si ingrijirea copiilor.
Art. 98. - (1) Reglementarea de catre administratorul operatorului
economic/conducatorul institutiei sau, dupa caz, de consiliul local a modului
de executare a lucrarilor cu foc deschis presupune:
a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrari
cu foc deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deseurilor combustibile,
curatarile prin ardere, precum si a persoanelor care le supravegheaza;
b) stabilirea si marcarea locurilor cu pericol de incendiu in care este
interzisa utilizarea focului deschis;
 c) nominalizarea persoanelor care au dreptul sa emita permis de lucru cu
foc;
d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunostinta si
pastrare a permisului de lucru cu foc;
e) aprobarea unor instructiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru
astfel de lucrari.
(2) Distrugerea prin ardere a unor deseuri sau reziduuri combustibile se
efectueaza cu respectarea legislatiei specifice privind protectia mediului.
Art. 99. - (1) Efectuarea lucrarilor de sudare, taiere, lipire sau a altor
asemenea operatiuni care prezinta pericol de incendiu, in constructii civile
(publice), pe timpul programului cu publicul, in instalatii tehnologice cu risc
de incendiu sau explozie, in depozite ori in alte spatii cu pericol de aprindere
a materialelor, produselor sau substantelor combustibile este interzisa.
(2) Lucrarile prevazute la alin. (1) se pot executa in spatiile respective
numai dupa ce s-au luat masuri pentru: evacuarea persoanelor, indepartarea
sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spalarea, blindarea traseelor
de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spatiilor, dotarea locurilor
de munca cu mijloace de limitare si stingere a incendiilor.
(3) Lucrarile mentionate la alin. (1) si la art. 97 alin. (4) se executa numai
pe baza permisului de lucru cu foc, al carui model este prezentat in anexa nr.
4 la prezentele norme generale.
(4) In toate cazurile prevazute la alin. (1)-(3) sunt obligatorii instruirea
personalului de executie, control si supraveghere asupra masurilor de aparare
impotriva incendiilor, precum si informarea serviciului privat/voluntar pentru
situatii de urgenta.
Art. 100. - (1) Permisul de lucru cu foc, prevazut la art. 99 alin. (3), se
intocmeste in doua exemplare, dintre care unul se inmaneaza sefului
formatiei de lucru sau persoanei care executa operatiunile cu foc deschis, iar
celalalt ramane la emitent.
(2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singura zi.
(3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se preda de catre
executant emitentului.
Art. 101. - Seful sectorului de activitate, atelier, sectie, depozit, instalatie
etc. in care se executa operatiuni cu foc deschis are obligatia sa asigure
masuri pentru:
a) pregatirea locului;
b) instruirea personalului;
c) controlul dupa terminarea lucrarii.
Art. 102. - (1) Executantul lucrarii are obligatia de a utiliza pentru
executarea lucrarilor cu foc deschis numai echipamente si aparate in buna
stare de functionare.
(2) Toate echipamentele si aparatele pentru executarea lucrarilor cu foc
deschis se intretin si se verifica in conformitate cu instructiunile furnizorului.
Art. 103. - In timpul executarii lucrarii trebuie sa se asigure:
a) supravegherea permanenta a flacarii, a raspandirii si a traiectoriilor
scanteilor sau particulelor de materiale incandescente si a intensitatii fluxului
de caldura;
b) strangerea si depozitarea resturilor de electrozi in vase speciale cu nisip
sau cu apa;
c) inchiderea robinetelor buteliei de oxigen si a generatorului de acetilena,
daca durata intreruperii executarii lucrarii depaseste 10 minute;
d) interzicerea agatarii arzatoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau
de generatoarele de acetilena;
e) neefectuarea de deplasari cu arzatoarele aprinse in afara zonei de lucru
sau de urcari pe scari, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator, in cazul intreruperii lucrului pe o
perioada mai indelungata.
Art. 104. - Dupa terminarea lucrarii, seful sectorului de activitate, prevazut
la art. 101, trebuie sa asigure urmatoarele masuri:
a) verificarea locului in care s-a executat lucrarea, precum si a spatiilor
adiacente si a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a
constata daca nu s-au creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de
ars sau degajari de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificandu-se daca starea lor este
intacta, si luarea de masuri in consecinta;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore si in timpul
noptii, a situatiei existente la locul in care s-a efectuat lucrarea si in imediata
apropiere a acestuia;
d) depozitarea in conditii de siguranta a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe pozitiile initiale a elementelor si materialelor
combustibile la cel putin 6 ore de la terminarea lucrarii;
f) colectarea slamului de carbid in containere destinate acestui scop si
depozitarea acestora intr-un loc special amenajat.
Art. 105. - (1) Folosirea flacarii: lumanari, faclii, torte si altele asemenea pe
timpul spectacolelor de teatru, opera, opereta, a festivitatilor desfasurate in
restaurante sau pentru ambianta ori divertisment in restaurante, baruri,
cluburi, discoteci etc. este interzisa.
(2) Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flacarii in
situatiile mentionate la alin. (1), cu conditia asigurarii conditiilor de
impiedicare a initierii si propagarii incendiului, dupa cum urmeaza:
a) evitarea amplasarii in apropierea sau contactul cu materiale
combustibile: decoruri, costume, haine, perdele etc.;
b) folosirea unor suporturi incombustibile;
c) prevenirea producerii unor incendii prin rasturnare, manevrare gresita
etc.;
d) stingerea obligatorie a flacarilor la terminarea evenimentului;
e) nominalizarea personalului propriu ce asigura supravegherea si
interventia in caz de incendiu;
f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de aparare impotriva incendiilor;
g) anuntarea, dupa caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat,
pentru situatii de urgenta, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate
cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor.
 (3) Pentru spectacolele de tipul mentionat la alin. (1), care au loc pe timpul
unei stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situatii de urgenta
judetean/al municipiului Bucuresti, la inceputul stagiunii, programul
spectacolelor respective.
Art. 106. - (1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii
incendiilor este obligatorie in cadrul fiecarui operator economic sau al
fiecarei institutii publice si se face prin dispozitie scrisa, data de persoana cu
atributii de conducere.
(2) Pentru situatiile in care o constructie sau o amenajare este folosita de
mai multi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispozitie emisa
de proprietarul constructiei sau al amenajarii respective, insusita de
utilizatorii in cauza.
(3) In dispozitia pentru reglementarea fumatului se mentioneaza:
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe langa spatiile publice
inchise, conform legii, in care este interzis fumatul sau, dupa caz, accesul cu
tigari, chibrituri sau brichete; se prevad obligatoriu locurile cu schele, cofraje
si esafodaje, realizate din materiale combustibile, precum si lanurile de
cereale in faza de coacere si zonele impadurite;
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate sa raspunda de supravegherea respectarii
reglementarii, pe locuri si sectoare de activitate;
d) alte date si informatii necesare sa fie precizate pentru a diminua
pericolul de incendiu.
(4) Locurile in care este interzis fumatul se marcheaza conform legii.
(5) Locurile in care este permis fumatul se marcheaza cu indicatorul "LOC
PENTRU FUMAT".
(6) Locurile pentru fumat stabilite in exteriorul cladirilor sunt amplasate la
o distanta mai mare de 40 m fata de locurile in care exista pericol de
explozie: gaze si lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10
m fata de locurile in care exista materiale solide combustibile: lemn, textile,
hartie, carton asfaltat, bitum, si 50 m fata de culturile de cereale paioase in
perioada coacerii si recoltarii sau de zonele impadurite.
(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevad cu:
a) scrumiere sau vase cu apa, nisip sau pamant;
b) instructiuni afisate, cuprinzand masuri de prevenire a incendiilor si
reguli de comportare in caz de incendiu;
c) mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor.
(8) Scrumierele din interiorul cladirilor se amplaseaza astfel incat sa nu fie
posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi
draperii, perdele, jaluzele.
(9) Depunerea in scrumiere a altor deseuri de materiale combustibile, cum
sunt hartia, cartonul, textilele, este interzisa.
(10) Golirea scrumierelor in cosurile de hartie sau in alte locuri in care
exista materiale combustibile este interzisa.
(11) Aruncarea la intamplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este
interzisa.
Sectiunea a 3-a – Masuri generale de prevenire a incendiilor la
exploatarea cailor de evacuare

Art. 107. - Pentru asigurarea conditiilor de evacuare si salvare a

utilizatorilor in siguranta in caz de incendiu se adopta urmatoarele masuri:
a) intretinerea in buna stare de functionare a sistemelor de decomprimare
sau de etansare la fum si gaze fierbinti, precum si a elementelor de limitare a
propagarii focului ori de izolare termica din compunerea constructiilor si
instalatiilor;
b) pastrarea cailor de evacuare libere si in stare de utilizare la parametrii la
care au fost proiectate si realizate;
c) functionarea iluminatului de siguranta si a celei de-a doua surse de
energie electrica, conform reglementarilor tehnice;
d) functionarea sistemelor de alarmare si semnalizare a incendiilor la
parametrii de performanta pentru care au fost proiectate;
e) organizarea si desfasurarea, periodic, de exercitii si aplicatii cu salariatii,
in conditiile legii.
Art. 108. - (1) Caile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, in refugii
sau in alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marcheaza cu
indicatoare standardizate, conform reglementarilor tehnice specifice, astfel
incat traseele acestora sa fie recunoscute cu usurinta, atat ziua cat si noaptea,
de persoanele care le utilizeaza in caz de incendiu.
(2) Se monteaza indicatoare corespunzatoare la rampele scarilor care duc la
demisol sau subsol ori la usile de acces catre alte spatii si incaperi din care
evacuarea nu poate fi continuata.
Art. 109. - (1) Dispozitivele care asigura inchiderea automata in caz de
incendiu a elementelor de protectie a golurilor, cele de actionare a trapelor si
clapetelor, precum si cele care mentin in pozitie inchisa usile incaperilor
tampon se mentin in permanenta in stare de functionare.
(2) Se interzice blocarea in pozitie deschisa a usilor caselor scarilor, a celor
de pe coridoare, a celor cu dispozitive de inchidere automata sau a altor usi
care, in caz de incendiu, au rolul de a opri patrunderea fumului, gazelor
fierbinti si propagarea incendiilor pe verticala sau orizontala.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigura inchiderea automata a usilor,
se verifica periodic si se mentin in stare de functionare.
(4) Sistemul de inchidere a usilor de pe traseele de evacuare trebuie sa
permita deschiderea usoara a acestora in caz de incendiu.
Art. 110. - (1) Este interzisa blocarea cailor de acces, de evacuare si de
interventie cu materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie
stabilita ori care prezinta pericol de incendiu sau explozie, precum si
efectuarea unor modificari la acestea, prin care se inrautateste situatia
initiala.
(2) In casele scarilor, pe coridoare sau pe alte cai de evacuare ale cladirilor
se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale,
mobilier sau obiecte, amplasarea de masini de fotocopiat, dozatoare pentru
sucuri/cafea etc., care ar putea impiedica evacuarea persoanelor si bunurilor,
precum si accesul personalului de interventie.
Art. 111. - (1) Accesul mijloacelor si personalului pentru interventiile
operative in caz de incendiu, in vederea salvarii si acordarii ajutorului
persoanelor aflate in pericol, stingerii incendiilor si limitarii efectelor
acestora, trebuie sa fie asigurat in permanenta la toate:
a) constructiile si incaperile acestora;
b) instalatiile tehnologice si anexe;
c) depozitele inchise si deschise de materii prime, semifabricate, produse
finite si auxiliare;
d) mijloacele tehnice de aparare impotriva incendiilor, precum si la
punctele de comanda ale acestora, cum sunt: centrale si butoane de
semnalizare a incendiilor, statii de pompare a apei, hidranti de incendiu,
stingatoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare si castele de apa, rampe
ale surselor de apa naturale;
e) dispozitivele de actionare a unor mijloace cu rol de protectie in caz de
incendiu: cortine de siguranta, sisteme de evacuare a fumului si a gazelor
fierbinti, clapete de pe tubulatura de ventilare si altele asemenea;
f) tablourile de distributie si intrerupatoarele generale ale instalatiilor
electrice de iluminat, de forta si de siguranta, precum si la sursele de
alimentare de rezerva care sunt destinate alimentarii receptoarelor electrice
cu rol in caz de incendiu;
g) vanele instalatiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate in
caz de incendiu si punctele de comanda ale acestora: gaze si lichide
combustibile, benzi transportoare si altele asemenea;
h) alte mijloace utilizate pentru interventie in caz de incendiu: vehicule
pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apa si altele
asemenea.
(2) Persoanele fizice sau juridice care detin sau administreaza constructiile,
instalatiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate sa
marcheze prin indicatoare, potrivit reglementarilor tehnice specifice,
prezenta mijloacelor de la alin. (1) si sa afiseze regulile specifice care trebuie
respectate.
Art. 112. - (1) Intrarile in incintele unitatilor si circulatiile carosabile din
interiorul acestora, prin care se asigura accesul la cladiri si instalatii, la
racordurile de alimentare cu apa, cum sunt retele, bazine, rauri, lacuri,
traversarile de cale ferata si altele asemenea, se mentin, indiferent de sezon,
practicabile, curate si libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje,
ambalaje, zapada si altele asemenea, care ar putea impiedica interventia
operativa pentru stingerea incendiilor.
(2) In cazul in care acest lucru nu este posibil, se asigura si se marcheaza,
potrivit reglementarilor tehnice specifice, cai de acces si circulatii ocolitoare.
Art. 113. - Caile de acces si de evacuare din cladiri, limitele zonelor
periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiatii, locurile in care sunt
amplasate utilajele si instalatiile pentru stingerea incendiilor si orice alte
instalatii care, in caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marcheaza
vizibil, potrivit reglementarilor tehnice specifice.
 Art. 114. - Platformele de acces si de amplasare a autospecialelor de
interventie si salvare de la inaltimi, prevazute in imediata vecinatate a
constructiilor, se marcheaza corespunzator si se mentin libere.
Art. 115. - Ascensoarele de pompieri se mentin permanent in buna stare de
functionare, pentru a putea fi utilizate operativ in caz de necesitate, si se
marcheaza corespunzator.

Chestionar - fişă de evaluare a conformităţii nr.3.

Legea nr. 481/2004 – privind Protecţia Civilă

Cap. III. Sectiunea a 2-a -- Obligatii

Art. 20. - (1) Cetatenii sunt obligati:

a) sa respecte si sa aplice normele si regulile de protectie civila stabilite de
autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si de
conducatorii institutiilor publice, ai agentilor economici ori ai organizatiilor
neguvernamentale, dupa caz;
b) sa duca la indeplinire masurile de protectie civila dispuse, in conditiile
legii, de autoritatile competente sau de personalul investit cu exercitiul
autoritatii publice din cadrul serviciilor publice de urgenta;
c) sa informeze autoritatile sau serviciile de urgenta abilitate, prin orice
mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea numarului 112, despre iminenta
producerii sau producerea oricarei situatii de urgenta despre care iau
cunostinta;
d) sa informeze serviciile de urgenta profesioniste sau politia, dupa caz,
inclusiv telefonic, prin apelarea numarului 112, despre descoperirea de
munitie sau elemente de munitie ramase neexplodate;
e) sa participe la pregatirea de protectie civila la locul unde isi desfasoara
activitatea;
f) sa participe la intretinerea adaposturilor din cladirile proprietate
personala si, in caz de necesitate, la amenajarea spatiilor de adapostire din
teren;
g) sa-si asigure mijloacele individuale de protectie, trusa sanitara, rezerva
de alimente si apa, precum si alte materiale de prima necesitate pentru
protectia familiilor lor;
h) sa permita, in situatii de protectie civila, accesul fortelor si mijloacelor
de interventie in incinte sau pe terenuri proprietate privata;
i) sa permita instalarea mijloacelor de alarmare pe cladirile proprietate
privata sau apartinand asociatiilor de locatari sau proprietari, dupa caz, fara
plata, precum si accesul persoanelor autorizate, in vederea intretinerii
acestora;
j) sa accepte si sa efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de
dezastre, potrivit masurilor dispuse si aduse la cunostinta de catre autoritatile
abilitate;
k) sa solicite avizele si autorizatiile privind protectia civila, in cazurile
prevazute de lege.
 (2) Indeplinirea obligatiilor prevazute la alin. (1) revine, corespunzator
situatiei in care se gasesc, si cetatenilor straini care desfasoara activitati, au
resedinta sau se afla in tranzit, dupa caz, pe teritoriul Romaniei.
(3) Cetatenii declarati inapti de munca din motive medicale sunt scutiti, pe
timpul interventiei in sprijinul fortelor de protectie civila, de prestarea de
servicii ori de participarea la executarea de lucrari, evacuarea de bunuri si
altele asemenea, care presupun efort fizic.

Cap. IV. Sectiunea a 2-a – Obligatiile conducatorilor, institutiilor

publice, operatori economoci, proiectantilor, constructorilor,
beneficiarilor, si salariatilor:

Art. 28. - (1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii

operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, au urmatoarele
obligatii principale:
a) asigura identificarea, monitorizarea si evaluarea factorilor de risc
specifici, generatori de evenimente periculoase;
b) stabilesc si urmaresc indeplinirea masurilor si a actiunilor de prevenire si
de pregatire a interventiei, in functie de incadrarea in clasificarea de protectie
civila;
c) organizeaza si doteaza, pe baza criteriilor de performanta elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, servicii de urgenta private si
stabilesc regulamentul de organizare si functionare a acestora ori incheie
conventii sau contracte cu alte servicii de urgenta voluntare ori private, care
dispun de forte si mijloace capabile sa intervina operativ si eficace in cazul
situatiilor de protectie civila;
d) participa la exercitii si aplicatii de protectie civila si conduc nemijlocit
actiunile de alarmare, evacuare, interventie, limitare si inlaturare a urmarilor
situatiilor de urgenta desfasurate de unitatile proprii;
e) asigura gratuit fortelor de interventie chemate in sprijin in situatii de
urgenta echipamentele, substantele, mijloacele si antidoturile adecvate
riscurilor specifice;
f) organizeaza instruirea si pregatirea personalului incadrat in munca
privind protectia civila;
g) asigura alarmarea populatiei din zona de risc creata ca urmare a
activitatilor proprii desfasurate;
h) prevad, anual, in bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare
desfasurarii activitatilor de protectie civila;
i) instiinteaza persoanele si organismele competente asupra factorilor de
risc si le semnaleaza, de indata, cu privire la iminenta producerii sau
producerea unei situatii de protectie civila la nivelul institutiei sau
operatorului economic;
j) stabilesc si transmit catre transportatorii, distribuitorii si utilizatorii
produselor regulile si masurile de protectie specifice, corelate cu riscurile
previzibile la utilizare, manipulare, transport si depozitare;
k) incheie contracte, conventii sau protocoale de cooperare cu alte servicii
de urgenta profesioniste sau voluntare;
l) mentin in stare de functionare mijloacele de transmisiuni-alarmare,
spatiile de adapostire si mijloacele tehnice proprii, destinate adapostirii sau
interventiei, tin evidenta acestora si le verifica periodic;
m) indeplinesc alte obligatii si masuri stabilite, potrivit legii, de catre
organismele si organele abilitate.
(2) Conducatorii institutiilor publice si ai operatorilor economici, indiferent
de forma de proprietate, sunt obligati sa permita instalarea, fara plata, a
mijloacelor de alarmare pe cladirile proprii.
(3) Operatorii economici a caror activitate prezinta pericole de accidente
majore in care sunt implicate substante periculoase se supun si prevederilor
legislatiei specifice.
Art. 29. - Persoanele fizice sau juridice care detin imobile in indiviziune
sau le utilizeaza in comun sunt obligate sa coopereze pentru indeplinirea
masurilor de protectie civila pentru intregul imobil sau ansamblu de imobile.
Art. 30. - (1) Proiectantii, constructorii si beneficiarii de investitii au
urmatoarele obligatii:
a) sa prevada in documentatiile tehnice ale investitiilor masurile specifice,
echipamentele si dotarile necesare, conform normativelor in vigoare, si sa
asigure realizarea lor inainte de darea in exploatare a investitiei;
b) sa obtina toate avizele, autorizatiile si acordurile privind protectia civila,
conform legii, si sa urmareasca realizarea masurilor stabilite in cuprinsul
acestora;
c) sa evalueze riscul seismic al zonei in care se executa lucrarile si sa
intocmeasca proiectul, respectiv sa execute constructia sau instalatia conform
gradului de risc seismic evaluat.
(2) In toate fazele de cercetare, proiectare, executie si pe intreaga lor durata
de existenta, constructiile si amenajarile, echipamentele, utilajele si
instalatiile tehnologice pentru autorizare in domeniul protectiei civile se
supun unei examinari sistematice si calificate pentru identificarea, evaluarea
si controlul riscurilor, in conditiile prevazute de reglementarile specifice.
(3) Obligatia executarii activitatilor prevazute la alin. (2) revine
persoanelor care concura la proiectarea, realizarea, exploatarea, intretinerea,
repararea, postutilizarea constructiilor, a echipamentelor si a instalatiilor
tehnologice, potrivit obligatiilor si raspunderilor prevazute de lege.
(4) Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor se
elaboreaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, se aproba
prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(5) Pentru actele eliberate potrivit legii se percep tarife stabilite prin ordin
al ministrului administratiei si internelor.*)
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.433/2006
privind aprobarea tarifelor pentru eliberarea avizelor si autorizatiilor de
securitate la incendiu si protectie civila, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 806 din 26 septembrie 2006.
 Art. 31. - Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii:
a) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de
tratament medical si antidoturi, daca sunt incadrati la agenti economici sau
institutii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru
perioadele de intrerupere a activitatii, impuse de situatiile de protectie civila;
c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite;
d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire
specifica.

Cap. V. – Pregatirea pentru protectia civila

Art. 32. - Pregatirea pentru protectia civila cuprinde pregatirea populatiei si a

salariatilor, pregatirea serviciilor de urgenta, pregatirea personalului cu
functii de conducere pe linia protectiei civile, precum si a personalului de
specialitate.
Art. 33. - (1) Pregatirea profesionala a serviciilor de urgenta si a altor forte
cu care se coopereaza se realizeaza pe baza programelor anuale de pregatire,
aprobate de sefii acestora.
(2) Planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de cooperare privind protectia
civila la care participa, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenta,
fortele de protectie si sprijin si populatia se aproba de prefect, primar sau de
ministrul internelor si reformei administrative, dupa caz.
(3) Exercitiile de cooperare interjudetene/regionale si cele cu caracter
international se aproba de Guvern, la propunerea ministrului internelor si
reformei administrative.
(4) In documentele de planificare a pregatirii privind protectia civila se
prevad si resursele materiale si financiare necesare, precum si cine le asigura.
Art. 34. - (1) Initierea, calificarea, perfectionarea sau specializarea
conducatorilor structurilor specializate de protectie civila, a sefilor serviciilor
de urgenta voluntare si private, a personalului de specialitate mentionat la art.
13 alin. (2), precum si a altor persoane cu atributii in acest domeniu se
realizeaza prin cursuri, convocari sau instructaje si se desfasoara in Centrul
National de Perfectionare a Pregatirii pentru Managementul Situatiilor de
Urgenta si in centrele zonale ale acestuia, precum si in Institutul National de
Administratie sau in alte institutii de invatamant de profil.
(2) Pregatirea pentru protectia civila in institutiile de invatamant militar
este obligatorie si se desfasoara pe baza tematicilor elaborate cu consultarea
Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta.
Art. 35. - Formarea, perfectionarea si specializarea personalului serviciilor
de urgenta profesioniste si al structurilor componente ale Sistemului National
de Management al Situatiilor de Urgenta se realizeaza in institutiile de
invatamant de profil din subordinea Ministerului Internelor si Reformei
Administrative, a Ministerului Apararii, precum si in alte unitati abilitate din
tara si din strainatate.
 Art. 36. - (1) Informarea si educarea preventiva a populatiei privind
protectia civila sunt obligatorii si se asigura prin: institutiile de invatamant si
educatie de toate gradele, mijloacele de informare in masa si serviciile
profesioniste pentru situatii de urgenta.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, in colaborare cu
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, stabileste, prin protocol,
temele si activitatile practic-aplicative de educatie privind protectia civila,
care se includ in programele de invatamant, precum si in planurile
activitatilor extrascolare.
(3) Societatile publice si private, nationale si locale, de radio si televiziune,
precum si presa scrisa sunt obligate sa asigure prezentarea in emisiunile,
respectiv in stirile si reportajele acestora, a riscurilor potentiale, masurilor
preventive si a modului de actiune si comportare a populatiei pe timpul
situatiilor de urgenta civila.
(4) La informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia
civila participa si organizatiile neguvernamentale de interes public, potrivit
statutelor si specificului activitatilor acestora.
Art. 37. - (1) Instruirea salariatilor privind protectia civila se asigura
sistematic, de regula impreuna cu instructajele de prevenire si stingere a
incendiilor, in conditiile stabilite prin dispozitiile generale elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul
administratiei si internelor*).
(2) Participarea salariatilor la instruire constituie sarcina de serviciu.
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 712/2005
pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in
domeniul situatiilor de urgenta, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 599 din 12 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 38. - Periodic, pe baza planurilor si a programelor de pregatire si cu

aprobarea primarului localitatii, se efectueaza exercitii de alarmare publica.

Cap.VI. -- Protectia populatiei si a bunurilor materiale

Art. 39. - Protectia populatiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale

se realizeaza printr-un ansamblu de activitati constand in: instiintare,
avertizare si alarmare, adapostire, protectie nucleara, biologica si chimica,
evacuare si alte masuri tehnice si organizatorice specifice.

Secţiunea 1 Instiintarea, avertizarea si alarmarea

Art. 40. - (1) Instiintarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru

Situatii de Urgenta sau de serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, pe
baza informatiilor primite de la populatie sau de la structurile care
monitorizeaza sursele de risc.
(2) Avertizarea populatiei se realizeaza de catre autoritatile administratiei
publice centrale sau locale, dupa caz, prin mijloacele de avertizare specifice,
in baza instiintarii primite de la structurile abilitate.
Art. 41. - (1) Prealarmarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta si de serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza
informatiilor primite de la Statul Major General, si de structurile specializate
din cadrul categoriilor de forte armate, pe baza planurilor de cooperare
intocmite in acest sens.
(2) Alarmarea populatiei se realizeaza de autoritatile administratiei publice
centrale sau locale, dupa caz, prin mijloacele specifice, pe baza instiintarii
primite de la structurile abilitate.
Art. 42. - (1) Mijloacele de avertizare si alarmare specifice se instaleaza in
locurile stabilite de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si de
serviciile de urgenta profesioniste.
(2) Normele tehnice privind instalarea sistemului integrat de avertizare si
alarmare a populatiei si instructiunile privind semnalele si mesajele de
avertizare si alarmare se elaboreaza de Inspectoratul General pentru Situatii
de Urgenta, se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor**)
si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(3) La solicitarea presedintilor comitetelor pentru situatii de urgenta,
mesajele de avertizare si alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate si
gratuit, prin orice operator audiovizual public sau privat de pe teritoriul
Romaniei.
___________
**) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 886/2005
pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul national integrat de
instiintare, avertizare si alarmare a populatiei, publicat in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, si Ordinul ministrului
administratiei si internelor nr. 1.259/2006 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea si asigurarea activitatii de instiintare, avertizare, prealarmare si
alarmare in situatii de protectie civila, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 349 din 18 aprilie 2006.

Art. 43. - In cazul unui atac iminent, in situatia in care nu s-a declarat
starea de razboi, primele mesaje de prealarma si de alarma se transmit cu
aprobarea ministrului internelor si reformei administrative, pe baza
instiintarilor Statului Major General si structurilor specializate din cadrul
categoriilor de forte armate, conform planurilor de cooperare intocmite in
acest sens.
Art. 44. - (1) Folosirea mijloacelor de alarmare in cazul producerii unor
dezastre se executa numai cu aprobarea primarului localitatii, a
conducatorului institutiei publice sau a operatorului economic implicat, dupa
caz, ori a imputernicitilor acestora.
(2) Sistemul de instiintare, avertizare si alarmare la localitati, institutii
publice si operatori economici se verifica periodic prin executarea de
antrenamente si exercitii.
(3) Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare si alertare cu incalcarea
prevederilor legale si a normelor tehnice prevazute la art. 42 alin. (2) este
interzisa.

Sectiunea a 2-a --Adapostirea

Art. 45. - (1) Pentru protectia populatiei si a bunurilor din patrimoniul

cultural national de efectele atacurilor din aer se realizeaza sistemul national
de adapostire, care cuprinde: adaposturi pentru puncte de comanda destinate
Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, adaposturi
publice de protectie civila aflate in administrarea consiliilor locale si fondul
privat de adapostire realizat de operatorii economici si proprietarii de
imobile.
(2) Autoritatile administratiei publice, institutiile publice, operatorii
economici si proprietarii de imobile au obligatia sa prevada in planurile de
investitii si sa realizeze adaposturi de protectie civila.
(3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale si serviciile de
urgenta de la toate nivelurile de competenta vor identifica si vor stabili
posibilitatile de utilizare pentru adapostire a unor galerii de mina, tuneluri,
pesteri, grote etc. existente in apropierea zonelor dens populate sau in zone
prevazute pentru amenajare de tabere de sinistrati, evacuati sau refugiati.
(4) Categoriile de constructii la care este obligatorie realizarea de
adaposturi publice de protectie civila, precum si adaposturile care se
amenajeaza ca puncte de comanda se aproba prin hotarare a Guvernului, la
propunerea Ministerului Internelor si Reformei Administrative***).
(5) Adaposturile publice de protectie civila prevazute in documentatiile
tehnice ale investitiilor se avizeaza tehnic, premergator eliberarii
autorizatiilor de construire, de catre serviciile de urgenta profesioniste,
potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de
Urgenta, aprobata de ministrul internelor si reformei administrative si
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I****).
(6) In timp de pace adaposturile publice de protectie civila, cu exceptia
spatiilor amenajate ca puncte de comanda, pot fi utilizate pentru alte
destinatii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligatia de a fi eliberate in
situatii de urgenta in maximum 24 de ore si cu informarea prealabila a
centrelor operationale din cadrul serviciilor de urgenta profesioniste.
(7) Adaposturile publice de protectie civila se inspecteaza periodic de catre
personalul de specialitate al serviciilor de urgenta profesioniste; detinatorii si
utilizatorii acestor adaposturi sunt obligati sa indeplineasca normele si
masurile stabilite pentru mentinerea adaposturilor si a instalatiilor utilitare
ale acestora in stare de functionare.
(8) Construirea adaposturilor si amenajarea altor spatii de adapostire
cuprinse in planurile de mobilizare se executa la punerea in aplicare a
planurilor respective.
___________
***) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 560/2005 pentru aprobarea
categoriilor de constructii la care este obligatorie realizarea adaposturilor de
protectie civila, precum si a celor la care se amenajeaza puncte de comanda,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 526 din 21 iunie
2005, cu modificarile ulterioare.
In prezent, denumirea "Ministerul Administratiei si Internelor" a fost
inlocuita cu denumirea "Ministerul Internelor si Reformei Administrative",
conform art. 15 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007
privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice
centrale, aprobata prin Legea nr. 98/2008.
****) A se vedea si nota de subsol corespunzatoare asteriscului din finalul
art. 9 alin. (1) lit. g).

Sectiunea a 5-a -- Evacuarea

3. H.G. nr. 1048 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de
protecţie la locul de muncă
Cap. I. - Dispoziţii generale
Art. 3. (1) - În sensul H.G. nr. 1048 / 2006, prin EIP se înţelege
orce echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja
îm-potriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol
securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element
suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
Art. 4. - EIP trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate
sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin
măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.
Cap. II. - Obligaţiile angajatorilor
Secţiunea 1 - Prevederi generale
Art. 5. (1) EIP respectă prevederile H.G. nr. 115 / 2004 privind:
a) cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate prevăzute în anexa nr. 2 ?
b) condiţiile pentru introducerea lor pe piaţă şi libera circulaţie ?
(2) EIP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
b) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
c) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă;
d) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi
la un risc mărit;
e) să aibă marcajul de conformitate european CE pe fiecare EIP fabricat
sau ţinând seama de caracteristicile produsului, marcajul poate fi aplicat
pe ambalaj.
Art. 6. În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune pur-
tarea simultană a mai multor EIP, acestea trebuie:
a) să fie compatibile;
b) să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscurile respective.
Art. 7. Condiţiile de utilizare a EIP, în special durata purtării sunt
determinate: - în funcţie de gravitatea riscului ?
- de frecvenţa expunerii la risc şi de performanţa EIP ?
- caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător ?
Art. 8. (1) EIP este destinat purtării de către o singură persoană.
(2) Există împrejurări care impun purtarea unui EIP de
către mai multe persoane ?
Dacă da se iau măsuri corespunzătoare pentru ca diferi-
ţilor utilizatori să nu le fie afectată starea de sănătate sau de igienă ?
Art. 9. În cadrul întreprinderii angajatorul furnizează şi pune la
dispoziţia angajaţilor informaţii adecvate privind fiecare EIP impus în con-
formitate cu art. 5 şi 6 ?
Art. 10. (1) EIP se distribuie, obligatoriu şi gratuit, de către anga-
jator, salariaţilor ?
Angajatorul asigură o stare de igienă şi condiţii pentru e-
fectuarea verificărilor legale:
-- de depozitare ?
-- de curăţare şi denocivizare ?
-- de întreţinere şi reparare în conformitate cu instrucţiunile de utilizare ale
producătorilor ?
Angajatorul asigură înlocuirea EIP care nu corespunde din
punct de vedere al calităţilor de protecţie, cînd se constată acest lucru ?
(2) În situaţiile în care utilizarea echipamentului nu este
exclusivă pentru locul de muncă, MMSSF a stabilit dispoziţii pe baza cărora
să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit EIP ?
Art. 11. Angajatorul informează în prealabil angajatul asupra ris-
curilor împotriva cărora este protejat prin purtarea EIP în timpul lucrului ?
Art. 12. Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi dacă este
cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a EIP ?
Art. 13. (1) Cu excepţia împrejurărilor specifice (particulare) şi
excepţionale, EIP este utilizat numai în scopurile prevăzute şi în conformita-
te cu fişa de instrucţiuni ?
(2) Instrucţiunile însoţitoare sunt elaborate pe înţelesul lu-
crătorilor ?
Secţiunea a 2-a - Evaluarea echipamentului individual de protecţie
Art. 14. (1) În vederea acordării EIP, angajatorul trebuie să evalue-
ze dacă EIP-ul pe care intenţionează să îl folosească îndeplineşte cerinţele
prevăzute la art. 5 şi 6.
(2) Această evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin
alte mijloace ?
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede
EIP - ul pentru a proteja eficient împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), lu-
îndu-se în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în
sine ?
c) compararea caracteristicilor EIP - ului disponibil cu ca-
racteristicile prevăzute la lit. b) ?
Art. 15. Evaluarea prevăzută la art. 14 este revizuită în funcţie de
modificările aduse oricăror elemente componente ale EIP-ului ?

Secţiunea a 3-a - Reguli de utilizare

Art. 16. (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4-15, Ministerul
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte:
* reguli generale pentru utilizarea EIP;
* reguli care reglementează cazurile şi situaţiile în care an-
gajatorul trebuie să furnizeze EIP-ul.
(2) Aceste reguli indică, în special, împrejurările sau situaţi-
ile de risc în care este nacesară utilizarea EIP-ului, fără a se aduce atingere
priorităţii care trebuie să se acorde mijloacelor de protecţie colectivă.
(3) Pentru stabilirea acestor reguli,
** anexa 1 - tabel pentru evaluarea riscurilor în vederea selecţionării EIP,
** anexa 2 - lista orientativă şi neexhaustivă a EIP,
** anexa 3 - lista orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de
activitate care pot necesita utilizarea de EIP,
conţin informaţii utile şi au un caracter orientativ.
Secţiunea a 4-a - Inf., consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 19. Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel în-
cât lucrătorii să primească informaţii cu privire la toate măsurile ce trebuie
luate în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, atunci cînd aceştia uti-
lizează EIP-ul la locul de muncă.
Art. 20. Consultarea şi participarea lucrătorilor sau a reprezentan-
ţilor acestora, de către angajator, cu privire la problemele aferente H.G. nr.
1048 / 2006, se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea
nr. 319 / 2006.
Cap. III. - Dispoziţii finale
Art. 21. Adaptările de natură tehnică ale anexelor 1, 2 şi 3 se efectu-
ează de M.M.S.S.F., în funcţie de:
a) adapterea reglementărilor de armonizare tehnică şi de standardi-
zare cu privire la EIP;
b) progresele tehnice, evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor in-
ternaţionale ori a cunoştinţelor din domeniul EIP.
Art. 22. M.M.S.S.F. raportează Comisiei Europene la fiecare 5 ani
cu privire la aplicarea prevederilor H.G. nr. 1048 / 2006, indicînd punctele
de vedere ale partenerilor sociali.
Chestionar - fişa de evaluare a conformităţii. Constatări H.G. nr. 1091
4. Nu este cazul.
3. Cerinţă îndeplinită foarte bine.
2. Cerinţă îndeplinită acceptabil. Se impun măsuri.
1. Cerinţă neândeplinită sau lipseşte. Se impun măsuri imediate.

Prescripţii minime de securitate şi sănătate în muncă din legislaţia Aprecieri

naţională, armonizată cu directiva UE – 89 / 654 / CEE. 1 2 3 4
1. LEGEA nr. 319 / 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.
Cap. III - Secţiunea 1. Obligaţii generale ale angajatorilor
Art. 7. (4) a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lu-
crătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau
preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă.
(5) atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară ac-
tivitatea lucrători din mai multe întreprinderi sau unităţi, angajatorii
acesto-ra au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea
sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii
riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii despre riscurile profesionale.
Secţiunea a 4-a. Alte obligaţii ale angajatorilor
Art. 13. e) să elaboreze instrucţiuni proprii, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea lor;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior an-
gajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de
muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare.
2. Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006
Cap. III. - Secţiunea a 2-a. Organizarea activităţilor de prevenire şi
protecţie
Art. 15. (1) 27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi / serviciile in-
terne / externe ai altor angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi
desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă.
Cap. IV. - Seacţiunea a 3-a. Atribuţiile CSSM
Art. 67. f) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţi-
nând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.
3. H.G. nr. 1091 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru locul de muncă
Cap. I. - Dispoziţii generale
Art. 4. - În sensul H.G. nr. 1091 / 2006, prin loc de muncă se
înţelege locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situate în clădirile
întreprin-derii, inclusive orice alt loc din aria întreprinderii la care
lucrătorul are ac-ces în cadrul desfăşurării activităţii.
Art. 5. - Loc de muncă pentru lucrul în condiţii de izolare. Se con-
sideră că o persoană lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are con-
tact vizual şi comunicare verbală directă cu alti lucrători, în cele mai multe
cazuri pentru o perioadă de timp mai mare decât o oră, şi când nu este posi-
bil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau cănd se află într-o si-
tuaţie critică.
(Loc de muncă situat în spaţii închise. Se consideră că un angajat
lucrează în condiţiile existente într-un compartiment,
considerat spaţiu în-chis, atunci când în acesta este dificil
de intrat, se formează acumulări peri-culoase de gaze,
vapori, praf sau fum, cu deficit sau exces de oxigen, cu po-
sibilităţi reduse de ventilare naturală, care determină poziţii
de lucru inco-mode, forţate pentru lucrători şi nu este
proiectat pentru lucru în mod con-tinuu în interiorul său).
Art. 6. - Locurile de muncă utilizate pentru prima dată după data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele mi-
nime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 7. - Locurile de muncă aflate deja în folosinţă înainte de data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele mi-
nime de sec. şi săn. prevăzute în anexa nr. 2.
Cap. II. - Obligaţii generale
Art. 9. - Atunci când locurile de muncă suferă modificări,
extinderi sau transformări, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare
pentru a se asigura că aceste modificări sunt în concordanţă ce cerinţele
minime pre-văzute în anexa nr. 1.
Cap. III. - Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 10. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel
încât lucrătorii trebuie să fie informaţi cu privire la toate măsurile ce trebu-
ie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
Art. 11. - Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie
să fie informat cu privire la:
a) manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia;
b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a
acestora;
c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al a-
pariţiei unei situaţii critice;
d) utilizarea EIP;
e) primul ajutor;
f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.
 Art. 12. - Consultarea şi participarea lucrătorilor sau a repre-
zentanţilor acestora, de către angajator, cu privire la problemele aferente
H.G. nr. 1091 / 2006, se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 18 şi
19 din Legea nr. 319 / 2006.
Cap. IV. - Sancţiuni
Art. 13. - Încălcarea prevederilor H.G. nr. 1091 / 2006, atrage
răs-punderea contravenţională, civilă sau penală, potrivit Legii nr. 319 /
2006.
Cap. V. - Dispoziţii finale
Art. 15. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din H.G. nr. 1048
/ 2006.
ANEXA nr. 1. - Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile
de muncă utilizate pentru prima dată conform art. 6 din
hotărâre.
1. Obseervaţie preliminară
Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracte-
risticile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest
lucru.
2. Stabilitate şi rezistenţă
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o
rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.
3. Instalaţii electrice
Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să
nu prezinte un pericol de incendiu sau explozie.
Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin
atingere directă sau atingere indirectă.
Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivele de pro-
tecţie trebuie să ţină seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor ex-
terne şi de competenţa lucrătorilor care au acces la părţile componente ale
instalaţiei.
4. Căi şi ieşiri de urgenţă
4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să
conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
4.2. În caz pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât
mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă de-
pind de utilizare, de echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, pre-
cum şi de numărul maxim de personae care pot fi prezente.
4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel în-
cât să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană
care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au
destinaţia de ieşiri de urgenţă.
4.5. Căile şi ieşire de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitete
cu prevederile H.G. nr. 971 / 2006 privind cerinţele minime pentru
semnalizarea de securitate şi / sau de sănătate la locul de muncă.
Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistenţă şi să fie plasa-
tă în locurile corespunzătoare.
4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşire de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces
spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată
fi utilizate în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile de ieşire de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu
iluminat de siguranţă / urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se
în-trerupe alimentarea cu energie electrică.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor
5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe
care acestea le conţin, de propriatăţile fizice şi chimice ale substanţelor pre-
zente şi de numărul maxim potenţial de persoane, locurile de muncă trebuie
prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi,
dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor
accesibile şi simplu de manevrat.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile H.G.
nr. 971 / 2006.
Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în
locuri corespunzătoare.
6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise
6.1. La locurile de muncă în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asi-
gura suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate
şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie
menţinut în stare de funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest
lucru este necesar pentru sănătatea angajaţilor.
6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţio-
nat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze discomfort prin
expunerea angajaţilor la curenţi de aer.
Orice depunere sau impuritae ce poate crea un risc imediat pentru sănă-
tatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.
7. Temperatura în încăperi
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind
posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se sea-
ma de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
7.2. Temperatura în încăperile de odihnă, în încăperile pentru personalul de
serviciu permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru
acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a
acestor încăperi.
7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea
luminii solare excesive la locurile de muncă, în funcţie de natura muncii şi
de locul de muncă.
8. Iluminatul natural şi artificial
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă ilumi-
nat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
8.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile
de acces şi circulaţie trebuie amplasate în aşa fel încât să nu existe riscul de
accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat.
8.3. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscu-
rilor în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu
iluminat de siguranţă / urgenţă de intensitate suficientă.
9. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperişuri ale încăperilor
9.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de
găuri sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi ne-
alunecoase.
Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic în
mod corespunzător, ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activi-
tatea fizică a lucrătorilor.
9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi platformelor din încăperi trebuie să
fie curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunză-
toare.
9.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii despărţitori reali-
zaţi integral din sticlă, din încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru
şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar şi construiţi din
materia-le securizate sau să fie separaţi de aceste posturi de lucru şi căi de
circulaţie pentru a preveni intrarea în contact a lucrătorilor cu pereţii şi
rănirea cau-zată de spargerea lor în bucăţi.
4.4. Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insufici-
entă trebuie permis numai dacă există echipamente care să asigure executa-
rea lucrării în condiţii de securitate.
10. Ferestre şi luminatoare
10.1. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să re-
gleze sau să fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de
securitate. Când sunt deschise, acestea trebuie poziţionate şi fixate astfel în-
cât să nu constituie un pericol pentru lucrători.
10.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echi-
pamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor
fără riscuri pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucră-
torii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia.
11. Uşi şi porţi
11.1. Poziţia, numărul şi dimensiunea uşilor şi porţilor, precum şi materiale-
le care se folosesc la construcţia acestora sunt determinate de natura şi uti-
lizarea încăperilor sau incintelor.
11.2. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea
vederii.
11.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute
cu panouri transparente.
11.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu
sunt construite dintr-un material securizat şi dacă există pericolul ca lucră-
torii să fie răniţi în cazul spargerii unei uşi sau porţi, suprafeţele trebuie să
fie protejate împotriva spargerii.
11.5. Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care
să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.
11.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un si-
stem de siguranţă care să împiedice căderea lor.
11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie mar-
cate corespunzător.
Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment,
fără ajutor special.
Trebuie să fie posibilă deschiderea uşilor atunci când locurile de mun-
că sunt ocupate
11.8. În vecinătatea imediată a oricăror porţi destinate în principal circula-
ţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului în
care utilizarea de către pietorni a acestor porţi nu prezintă un pericol; astfel
de uşi trebuie marcate clar şi degajate în permanenţă.
11.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte un risc
de accidentare pentru lucrători.
Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitiv de oprire de urgenţă acce-
sibile şi uşor de identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întrerupe-
rii alimentării cu energie electrică, să poată fi deschise manual.
12. Căile de circulaţie - zone periculoase
12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele
de încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure
un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni sau vehicule fără a pune în pe-
ricol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie.
12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală şi / sau pentru transportul
in-tern trebuie să fie dimensionate în concordanţă cu numărul potenţial de
utilizatori şi tipul de activitate.
Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie
să fie asigurate distanţele minime de securitate pentru pietoni.
12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât
să existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoa-
re şi scări.
12.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi utilizarea acestora impun
protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar.
12.5. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind na-
tura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste
locuri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucră-
torilor neautorizaţi în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrători care
sunt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
13. Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare
 Scările rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în condiţii de
securitate.
Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dota-
te cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat.
14. Cheiuri şi rampe de încărcare
14.1. Cheiurile şi rampe de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor
încărcăturilor care se transportă.
14.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin un punct de ieşire.
Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o
anumită lungime trebuie să aibă cîte un punct de ieşire la fiecare capăt.
14.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure pentru a preveni căderile
lucrătorilor.
15. Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi
15.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi volum de
aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de
muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.
15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calcu-
late astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişca-
re pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă.
Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru,
lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea pos-
tului său de lucru.
16. Încăperi pentru odihnă.
16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului
activităţii sau prezenţei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru,
lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor
accesibile.
16.2. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute
cu un număr de mese şi scaune cu spătar corespunzător nr. de lucrători.
16.3. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare
pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de
tutun.
16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu
există o încăpere pentru odihnă, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care
lucrătorii să poată sta în timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori
este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor
împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
17. Femei gravide şi mame care alăptează.
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea
de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
18. Instalaţii sanitare
18.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
18.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunză-
toare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficien-
tă şi să fie prevăzute cu scaune.
18.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care
să permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea în timpul progra-
mului de lucru.
18.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestia-
relor pentru bărbaţi şi femei.
18.2. Duşuri şi chiuvete
18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în nu-
măr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau motive de
sănătate.
Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a
sălilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei.
18.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să per-
mită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de
igienă corespunzătoare.
Duşurile trebuie prevăzute cu apă rece şi caldă.
18.2.3. Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie
asigurată utilizarea separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei.
18.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, tre-
buie să existe o cale uşoară de comunicare între ele.
18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete
În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiare-
lor şi a sălilor de duşuri sau chiuvete, lucrătorii trebuie să dispună de locuri
speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru
femei sau utilizarea separată a acestora.
19. Încăperi pentru acordarea primului ajutor
19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate des-
făşurată şi de frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurată una sau mai
multe încăperi pentru acordarea primului ajutor.
19.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu insta-
laţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită
accesul cu brancarde.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile HG
nr. 971 / 2006.
19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în
toate locurile unde condiţiile de lucru o cer. Acest echipament trebuie să fie
marcat corespunzător şi uşor accesibil.
20. Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucră-
torii cu dizabilităţi, dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de
comunicaţie, scările, duşurile, chiuvete, WC-urile şi posturile de lucru utili-
zate sau ocupate direct de persoane cu dizabilităţi.
21. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)
21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer
liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie
org. astfel încât pietonii sau vehiculele să circule în condiţii de securitate.
21.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate coresp. cu un
sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturală nu este suficientă.
21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de
posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă
este necesar, împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exteri-
oare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui peri-
col sau să poată primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.
22. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care
să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
22.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la
locul de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehni-
ce care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin
unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, cameră de lu-
at vederi şi monitor).
23. Principii ergonomice
23.1. Dimensiunile locului de muncă se realizează în funcţie de particulari-
tăţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi
de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, de dispozitivele
ajutătoare, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, ale corpului lucrătorului se realizează
prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi
prin utilizarea echipamentelor de muncă cu respectarea prevederilor regle-
mentărilor în vigoare.
23.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu
scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţio-
nale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară.
23.4. Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asi-
gurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru pe-
rioade scurte de timp.
23.5. Echipamentele de muncă, mesele şi băncile de lucru trebuie să asigure
spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare
în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
23.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se
sta-bileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere de precizia lucrării, de
carac-teristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului
membre-lor superioare.
23.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, pre-
cum şi mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organi-
zare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materi-
ilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul in-
tervine direct.
ANEXA nr. 2. - Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile
de muncă aflate deja în folosinţă, după cum se menţionează în
art. 7 din hotărâre.
1. Observaţie preliminară
Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracte-
risticile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest
lucru.
2. Stabilitate şi rezistenţă
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o
rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.
3. Instalaţii electrice
Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu
prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi
în mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directă sau
atingere indirectă.
Instalaţiile electrice şi dispozitivele de protecţie trebuie să corespundă ten-
siunii nominale, condiţiilor exterioare şi componenţei persoanelor care au
acces la părţi ale instalaţiei.
4. Căi de ieşire de urgenţă
4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să
conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
4.2. În caz pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât
mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de
urgenţă.
4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au
destinaţia de ieşiri de urgenţă.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel în-
cât să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care
ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.
4.5. Căile şi ieşire de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitete
cu prevederile H.G. nr. 971 / 2006.
Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistenţă şi să fie ampla-
sată în locurile corespunzătoare.
4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşire de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces
spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată
fi utilizate în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile de ieşire de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu
iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se în-
trerupe alimentarea cu energie electrică.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor
5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe
care acestea le conţin, de propriatăţile fizice şi chimice ale substanţelor pre-
zente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de mun-
că trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incen-
diilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor
accesibile şi simplu de manevrat.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile H.G.
nr. 971 / 2006.
Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în
locuri corespunzătoare.
6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise
Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile
de muncă în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi
cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie
menţinut în stare de funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest
lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.
7. Temperatura în încăperi
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin
posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se sea-
ma de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
7.2. Temperatura în camerele de odihnă, în încăperile pentru personalul de
serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru
acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a
acestor încăperi.
8. Iluminatul natural şi artificial
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă ilumi-
nat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscu-
rilor în caz de defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu
iluminat de siguranţă / urgenţă de intensitate suficientă.
9. Uşi şi porţi
9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea
vederii.
9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou
transparent.
10. Zone periculoase
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natu-
ra activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zo-
ne trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care
să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
 Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrători care
sunt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
11. Încăperi şi zone pentru odihnă.
11.1. Dacă sec. sau săn. lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii
sau prezenţei unui număr mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest
lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă
uşor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare.
11.2. Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune
cu spătar.
11.3. În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunză-
toare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fu-
mul de tutun.
12. Femei gravide şi mame care alăptează.
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea
de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
13. Instalaţii sanitare
13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunză-
toare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă,
motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un
alt spaţiu. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate sufi-
cientă.
13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să
îşi încuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.
13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestia-
relor pentru bărbaţi şi pentru femei.
13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete
13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în
apropierea lor:
- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;
- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri
şi chiuvete.
13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă.
13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizare se-
parată a duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată
utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.
14. Echipamente de prim ajutor
Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie accesibile.
15. Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii
cu dizabilităţi, dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de
comunicaţie, scările, duşurile, chiuvete, WC-urile şi posturile de lucru utili-
zate sau ocupate direct de persoane cu dizabilităţi.
16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor
Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate
astfel încât pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.
17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)
Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de
posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă
este necesar, împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exteri-
oare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui peri-
col sau să poată primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.
18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care
să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la
locul de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehni-
ce care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin
unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, cameră de lu-
at vederi şi monitor).
19. Principii ergonomice
19.1. Dimensiunile locului de muncă se realizează în funcţie de particulari-
tăţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi
de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, de dispozitivele
ajutătoare, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, ale corpului lucrătorului se realizează
prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi
prin utilizarea echipamentelor de muncă cu respectarea prevederilor regle-
mentărilor în vigoare.
19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu
scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţio-
nale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară.
19.4. Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asi-
gurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru pe-
rioade scurte de timp.
19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi băncile de lucru trebuie să asigure
spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare
în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se
sta-bileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere de precizia lucrării, de
carac-teristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului
 membre-lor superioare.
19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, pre-
cum şi mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organi-
zare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materi-
ilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul in-
tervine direct.

Chestionar - fişa de evaluare a conformităţii. Constatări H.G. nr. 1146

4. Nu este cazul.
3. Cerinţă îndeplinită foarte bine.
2. Cerinţă îndeplinită acceptabil. Se impun măsuri.
1. Cerinţă neândeplinită sau lipseşte. Se impun măsuri imediate.

Prescripţii minime de securitate şi sănătate în muncă din legislaţia Aprecieri

naţională, armonizată cu directiva UE – 89 / 655 / CEE. 1 2 3 4
1. LEGEA nr. 319 / 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.
Cap. III - Secţiunea 1. Obligaţii generale ale angajatorilor
Art. 7. (3) d) adaptarea muncii la om, alegerea echipamentelor de muncă,
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrători-
lor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă,
- Secţiunea a 4-a. Alte obligaţii ale angajatorilor
Art. 13. q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea
şi sănătatea lucrătorilor.
- Secţiunea a 7-a. Instruirea lucrătorilor
Art. 20. (3) angajatorul se va asigura că lucrătorii, au primit instrucţiuni
adecvate referitoare la riscurile legate de securiotate şi sănătate în muncă,
pe durata desfăşurării activităţilor.
2. Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006
Cap. III. - Secţiunea a 2-a. Org. activităţilor de prevenire şi protecţie
Art. 15. (1) 1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare
componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă,
mijloace de muncă/echipamente de muncă şi mediul de muncă.
19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca
verificările periodice şi, dacă este cazul, încercările periodice ale
echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform
prevederilor H.G. nr. 1146 / 2006.
3. H.G. nr. 1146 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de
muncă.
Cap. I. - Dispoziţii generale
Art. 2. În sensul H.G. nr. 1146 / 2006, termenii şi expresiile de mai
jos au următoarea semnificaţie:
a) echipament de muncă (EM) - orice maşină, aparat, unealtă
sau instalaţie folosită la locul de muncă;
b) utilizarea EM - orice activitate referitoare la EM, cum ar fi
pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, mo-
dificarea, întreţinerea, inclusive curăţarea lui;
c) zonă periculoasă - orice zonă din interiorul sau din jurul E
M-ului în care prezenţa unui lucrător expus îl supune pe acesta unui risc
pentru sănătatea şi securitatea sa;
d) lucrător expus - orice lucrător aflat integral sau parţial
într-o zonă periculoasă;
e) operator - lucrătorul însărcinat cu utilizarea EM-ului.
Cap. II. - Obligaţiile angajatorului
Secţiunea 1. - Obligaţii Generale. Reguli referitoare la EM
Art. 3. (1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru
ca ET-ul pus la dispoziţia lucrătorilor din unitate să corespundă lucrului
prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucră-
tori, fără a pune în pericol securitatea şi sănătatea lor.
(2) La alegerea ET-urilor angajatorul este obligat să acor-
de o atenţie deosebită tuturor condiţiilor de muncă, riscurilor existente, ca-
racteristicilor specifice acestora, în special la locurile de muncă din cadrul
unităţii şi riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea ET-urilor.
Art. 4. (1) Angajatorul este obligat să procure şi să utilizeze:
a) EM puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din unitate, pentru
folosinţă, care îndeplinesc: (ii) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1. în
cazul în care nu se aplică sau se aplică parţial reglementări tehnice române
care transpun legislaţia comunitară.
(2) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru
ca, pe toată durata utilizării lor, EM să fie menţinute, printr-o întreţinere a-
decvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1).
Secţiunea a 2-a. - Verificarea echipamentelor de muncă
Art. 5. (1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru
ca ET-urile a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supu-
se unei verificări iniţiale, după instalare şi după fiecare montare într-un loc
de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competen-
te, în conformitate cu legislaţia sau practicile naţionale, în scopul asigurării
unei instalări corecte şi a unei bune funcţionări a acestor ET-uri.
(2) Pentru a garanta că cerinţele de sec. şi săn. sunt
respec-tate şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatul
este o-bligat să ia măsurile necesare pentru ca EM-urile, care sunt supuse
unor in-fluenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea
unor situaţii periculoase, se facă obiectul:
a) unor verificări sau încercări periodice efectuate de persoa-
ne competente, în conformitate cu legislaţia sau practicile naţionale;
b) unor verificări speciale, de fiecare dată când s-au produs
evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra
securităţii ET, cum ar fi accidente, perioade prelungite de neutilizare;
(3) Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse
la dispoziţia Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate
pe o perioadă în funcţie de recomandările producătorului.
(4) Dacă ET-urile respective sunt utilizate în exteriorul între-
prinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o dovadă referitoare la realizări-
le ultimei verificări.
Secţiunea a 3-a. - ET cu riscuri specifice. Ergonomia şi sănăta-
tea la locul de muncă
Art. 6. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru a
se asigura că:
(a) utilizarea ET este accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi
cu această atribuţie;
(b) pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii
trebuie desemnaţi lucrători cu atribuţii în acest sens.
Art. 7. Postul de lucru precum şi principiile ergonomice trebuie să
fie luate, în mod deosebit, în considerare de către angajator la aplicarea ce-
rinţelor minime de securitate şi sănătate.
Secţiunea a 4-a. - Informarea lucrătorilor
Art. 8. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca
lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de
lu-cru referitoare la ET utilizate la locul de muncă.
Art. 9. (1) Informaţiile şi fişele de lucru trebuie să cuprindă un nu-
măr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind:
a) condiţiile de folosire a ET-urilor;
b) situaţiile anormale previzibile;
c) concluziile ce pot fi trase din experienţa acumulată în urma
utilizării ET.
(2) Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscu-
rile la care sunt expuşi, ET din imediata vecinătate a locurilor de muncă,
chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente;
(3) Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înţelesul
lucrătorilor vizaţi.
Secţiunea a 5-a. - Instruirea, consul. şi participarea lucrătorilor
Art. 10. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru
ca:
a) lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea ET-urilor să fie instruiţi
adecvat, inclusiv cu riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora;
Cap. III. - Dispoziţii finale
Art. 12. Modificările de natură strict tehnică ale anexelor nr. 1 şi
2 sunt realizate de MMSSF, în funcţie de:
 a) adoptarea reglementărilor tehnice române care transpun
le-gislaţia comunitară în domeniul armonizării tehnice şi al standardizării
referitoare la ET;
b) progresele tehnice, de evoluţia reglementărilor sau specifi-
caţiilor internaţionale ori de cunoştinţele din domeniul ET.
Art. 14. Anexele 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

ANEXA nr. 1. - Cerinţe minime pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a)
pct. (ii) şi lit. b) din hotărâre.
1. Dispoziţii generale
1.1. Obligaţiile stabilite în prezenta anexă se aplică, ţinându-se seama de
prevederile din hotărâre, şi în cazul în care ET-ul prezintă riscuri.
1.2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în măsura în care ele se a-
plică la ET-urile în funcţiune, nu necesită obligatoriu aceleaşi măsuri ca şi
cerinţele referitoare la ET noi.
2. Cerinţe minime generale aplicabile echipamentelor de muncă
2.1. Sistemele de comandă ale unui EM, care afectează securitatea, trebu-
ie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, să fie marcate co-
respunzător.
2.1.1. Sistemele de comandă trebuie să fie amplasate în exteriorul zonelor
periculoase, în aşa fel încât manevrarea lor să nu provoace riscuri supli-
mentare. Acestea nu trebuie să genereze riscuri ca urmare a unei manevre
neintenţionate.
2.1.2. Dacă este necesar, de la postul de comandă principal operatorul
trebuie să aibă posibilitatea să se asigure că nu există persoane în zonele
periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire trebuie să fie
precedată automat de un sistem de siguranţă, cum ar fi un semnal de averti-
zare sonoră sau vizuală. Lucrătorul expus trebuie să aibă timpul şi mijloace-
le necesare pentru a evita riscurile provocate de pornirea sau oprirea ET.
2.1.3. Sistemele de comandă trebuie să fie sigure şi să fie alese ţinându-se
cont de defecţiunile, perturbaţiile şi constrângerile previzibile în cadrul
utilizării prevăzute.
2.2. Pornirea EM-ului nu trebuie să fie posibil să se realizeze decât numai
printr-o acţiune voluntară asupra sistemului de comandă prevăzut în acest
scop.
2.2.1. Exceptându-se cazurile în care repornirea sau modificarea nu pre-
zintă nici un risc pentru lucrătorii expuşi aceeaşi cerinţă se aplică şi pentru:
a) repornirea echipamentului după oprire, indiferent de cauza opririi;
b) comanda unei modificări semnificative a condiţiilor de funcţionare (de
exemplu, viteza, presiunea etc.).
2.2.2. Această cerinţă nu se aplică repornirii sau modificării condiţiilor
de funcţionare rezultate din derularea unei secvenţe normale a unui ciclu
automat.
2.3. Fiecare EM trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să
permită oprirea completă a acestuia condiţii de securitate.
2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de coman-
dă care să permită în funcţie de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a
ET, fie numai parţial, de aşa manieră încât EM să fie în stare de securitate.
2.3.2. Comanda de oprire a EM-ului trebuie să aibă prioritate faţă de co-
menzile de pornire. Oprirea EM-ului sau a elementelor periculoase ale
aces-tuia fiind realizată, alimentarea cu energie a organelor de comandă
respec-tive trebuie să fie întreruptă.
2.4. Dacă acest lucru este necesar şi în funcţie de pericolele pe care le
prezintă EM-ul şi de timpii normali de oprire, un EM trebuie să fie prevăzut
cu un dispozitiv de oprire de urgenţă.
2.5. Un EM care prezintă pericole datorate căderilor sau proiectării de o-
biecte trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de securitate corespunzătoare.
Un EM care prezintă pericole datorate degajărilor de gaze, vapori sau lichi-
de ori emisiilor de pulberi trebuie să fie prevăzute cu dispozitive corespun-
zătoare de reţinere şi de evacuare amplasate în apropierea surselor cores-
punzătoare de pericol.
2.6. ET-ul şi elementele de componente trebuie, dacă este necesar pentru
securitatea sau sănătatea lucrătorilor, să fie stabilite prin fixare ori prin alte
mijloace.
2.7. În cazul în care există riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale
echipamentului de muncă, situaţie care ar putea prezenta pericole semnifi-
cative pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebiue luate măsuri de
protecţie adecvate.
2.8.
2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui EM prezintă riscuri de producere
de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu pro-
tectori şi dispozitive de protecţie care să împiedice accesul în zonele pericu-
loase sau să oprească mişcarea elementelor periculoase înainte de pătrun-
derea în zonele periculoase.
2.8.2. Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie:
a) să fie de consterucţie robustă;
b) să nu genereze riscuri suplimentare;
c) să nu fie înlăturate cu uşurinţă sau făcute inoperante;
d) să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă;
e) să nu limiteze mai mult decât este necesar ciclul de muncă;
f) să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi înlocuirea e-
lementelor şi de asemenea, pentru activităţile de întreţinere, prin limitarea
accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată şi, dacă este
posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecţie.
2.9. Zonele şi punctele de muncă sau cele de întreţinere a unui EM trebuie
să fie iluminate corespunzător, în funcţie de lucrările realizate.
2.10. Părţile EM-ului expuse unor temperaturi înalte sau foarte scăzute
trebuie, dacă este cazul, să fie protejate împotriva riscurilor de contact sau
de apropiere a lucrătorilor de ele.
2.11. Dispozitivele de avertizare ale EM-ului trebuie să fie uşor de perce-
put şi de înţeles şi lipsite de ambiguităţi.
2.12. Un EM poate să fie utilizat numai pentru operaţiunile şi în condiţiile
pentru care au fost realizat.
2.13. Operaţiile de întreţinere trebuie să fie efectuate când EM este oprit.
Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măs. de protecţie adec-
vate pentru executarea acestor operaţii sau pentru ca acestea să fie efectua-
te în afara zonelor periculoase. Pentru fiecare EM care deţine un program
de întreţinere, acesta trebuie să fie respectat şi ţinut la zi.
2.14. Orice EM trebuie să fie prevăzut cu dispozitive uşor de identificat,
destinate separării de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebu-
ie să genereze riscuri pentru lucrătorii în cauză.
2.15. Un EM trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de avertizare şi semna-
lizare indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor.
2.16. Pentru efectuarea operaţiilor de producţie, reglare şi întreţinere a
EM, lucrătorii trebuie să aibă acces şi să rămână în condiţii de securitate în
toate zonele necesare.
2.17. Orice EM trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor împo-
triva riscurilor de incendiu sau de suprâncălzire a EM-ului ori de degajare
de gaze, pulberi, lichide, vapori sau de alte substanţe produse de către EM
sau uitlizate ori depozitate în acesta.
2.18. Orice EM trebuie să fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de ex-
plozie a acestuia sau a substanţelor produse de acestea ori utilizate sau de-
pozitate în ET.
2.19. Orice EM trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor expuşi
riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă.

3. Cerinţe minime suplimentare aplicabile EM-urilor specifice

3.1. Cerinţe min. aplicabile EM-urilor mobile, cu sau fără autopropulsie
3.1.1. EM-ul pe care este necesară prezenţa unui lucrător transportat sau
a unor lucrători transportaţi trebuie să fie amenajate de aşa manieră încât
să reducă riscurile pentru lucrător sau lucrători în timpul deplasării.
3.1.2. / 3.1.2.1. Atunci când blocarea accidentală a elementelor de trans-
misie a puterii între un EM mobil şi accsoriile sale şi/sau remorci poate ge-
nera riscuri specifice, acest EM trebuie să fie echipat sau amenajat de aşa
manieră încât să împiedice blocarea elementelor de transmisie a puterii.
3.1.2.2. Atunci când blocarea nu poate fi împiedicată, trebuie să fie luate
toate măsurile posibile pentru a se evita consecinţele dăunătoare pentru lu-
crători.
3.1.3. Dacă elementele de transmisie a puterii între EM mobile riscă să se
îmbâcsească şi să se deterioreze prin contact cu solul, trebuie să fie prevă-
zute facilităţi pentru susţinerea acestora.
3.1.4. / 3.1.4.1. EM mobil pe care este necesară prezenţa unui lucrător
transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie să limiteze, în condiţii
de utilizare efectivă, riscurile care provin din schimbarea direcţiei sau răs-
turnarea ET-ului:
a) fie printr-o structură de protecţie care să împiedice ca EM să nu se
răstoarne mai mult de un sfert de rotaţie;
 b) fie printr-o structură care să garanteze un spaţiu suficient în jurul
lucrătorului transportat sau lucrătorilor transportaţi, dacă mişcarea poate
continua cu mai mult de un sfert de rotaţie;
c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent.
3.1.4.2. Aceste structuri de protecţie pot face parte integrantă din EM.
3.1.4.3. Aceste structuri de protecţie nu sunt necesare atunci când EM-ul
este stabilizat în timpul utilizării sau atinci când schimbarea direcţiei
răsturnarea EM, este imposibilă din proiectare.
3.1.4.4. Dacă existaă un risc ca un lucrător transportat, în momentul
schimbării direcţiei sau răsturnării, să fie strivit între părţile EM şi sol, tre-
buie să fie instalat un sistem de reţinere pentru lucrătorii transportaţi.
3.1.5. Autostivuitoarele cu furcă pe care sunt aşezaţi unul sau mai mulţi
lucrători trebuie să fie amenajate sau echipate de aşa manieră încât să limi-
teze riscurile de răsturnare, de exemplu:
a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător;
b) fie printr-o structură care să împiedice răsturnarea acestora.
c) fie printr-o structură care să garanteze că, în cazul răsturnării acesto-
ra, rămâne un spaţiu suficient între sol şi anumite părţi ale autostivuitorului
cu furcă pentru lucrătorii transportaţi;
d) fie printr-o structură care să reţină lucrătorii pe scaunul de la postul
de conducere de aşa manieră încât să se împiedice ca acesta să fie strivit de
părţi ale autostivuitorului care se răstoarnă.
3.1.6. EM-ul mobil cu autopropulsare, a căror deplasare poate provoca
riscuri pentru lucrători, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie prevăzute cu mijloace care să permită prevenirea unei porniri
neautorizate;
b) să fie prevăzute cu mijloace adecvate care să reducă consecinţele unei
eventuale ciocniri în caz de mişcare simultană a mai multor EM-uri care se
deplasează pe şine.
c) să fie prevăzut cu un dispozitiv de frânare şi de oprire; în măsura în
care condiţiile de securitate o impun, în cazul defectării dispozitivului prin-
cipal, un dispozitiv de urgenţă, acţionat prin comenzi uşor de manevrat sau
prin sisteme automate, trebuie să permită frânerea şi oprirea.
d) atunci când câmpul de vizibilitate directă al conducătorului este neco-
respunzător din punct de vedere al securităţii, acestea trebuie să fie
prevăzute cu dispozitive auxiliare adecvate, pentru îmbunătăţirea
vizibilităţii;
e) dacă sunt prevăzute pentru utilizare pe timpul nopţii sau în locuri întu-
necoase, acestea trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de iluminat, adap-
tat lucrării de efectuat şi care asigură o sec. suficientă pentru lucrători;
f) dacă prezintă riscuri de incendiu - dotarea acestora sau remorcilor şi
încărcăturii susceptibile să pericliteze lucrătorii, acestea trebuie să fie pre-
văzute cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor, în cazul în care ast-
fel de dispozitive nu sunt suficient de aproape de locul de utilizare;
g) dacă sunt telecomandate, acestea trebuie să se oprească automat
atunci când iese din câmpul de acţiune al telecomenzii;
 h) dacă sumt telecomandate şi pot, în condiţii normale de utilizare, să lo-
vească sau să blocheze lucrătorii, acestea trebuie să fie echipate cu dispozi-
tive de protecţie împotriva acestor riscuri, în cazul în care există alte dispo-
zitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire.
3.2. Cerinţe minime aplicabile EM folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.2.1. Dacă EM-urile folosite pentru ridicarea sarcinilor sunt instalate în
mod permanent, rezistenta şi stabilitatea acestora în timpul utilizării trebuie
sa fie asigurate ţinându-se seama mai ales de sarcinile care se vor ridica şi
de solicitarile produse în locurile de suspendare sau de fixare pe structuri.
3.2.2. / 3.2.2.1. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să ai-
bă marcate vizibil sarcina nominală şi, dacă este cazul, o placută pe care să
fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configuraţie a maşinii.
3.2.2.2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie
marcate de aşa manieră încât să permită identificarea caracteristicilor
esen-ţiale pentru utilizarea sigură.
3.2.2.3. Dacă EM-ul nu a fost destinat pentru ridicarea lucrătorilor şi
dacă există posibilitatea unei asemenea confuzii, o semnalizare adecvată
trebuie să fie marcată de maniera vizibilă.
3.2.3. EM-urile instalate permanent trebuie să fie instalate de aşa manie-
ră încât să reducă riscul ca sarcinile:
a) să lovească lucrătorii;
b) în mod neintenţionat, să se deplaseze periculos sau să cadă liber;
c) să se desprindă neintenţionat.
3.2.4. / 3.2.4.1. Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrătorilor tre-
buie sa fie adecvate:
a) pentru a evita riscurile de cădere a cabinei, atunci când acestea există,
cu ajutorul dispozitivelor adecvate;
b) pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului în afară cabinei,
atunci când acestea există;
c) pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizato-
rului, în special printr-un contact intâmplător cu obiecte;
d) pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocaţi în cabină în caz de
ac-cident şi a permite deblocarea acestora.
3.2.4.2. Dacă, din motive inerente datorate amplasamentului şi inalţimilor
diferite, riscurile menţionate la pct. 3.2.4.1 lit. a) nu pot sa fie evitate prin
niciun dispozitiv de securitate, trebuie să fie instalat un cablu cu coeficient
de securitate mărit, iar starea acestuia trebuie sa fie verificată în fiecare zi
de muncă.
3.3. Cerinţe minime aplicabile instalaţiilor şi EM-urilor electrice
3.3.1. Instalaţiile şi ET-urile electrice trebuie să fie proiectate, fabricate,
montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să asigure protecţia impotriva
pericolelor generate de energia electrică, precum şi protecţia impotriva pe-
ricolelor datorate influenţelor externe.
3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei impotriva pericolelor generate de E
T, trebuie prevăzute măsuri tehnice astfel încât:
a) persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi
generat la atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune;
b) să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să peri-
cliteze viaţa ori sănătatea oamenilor;
c) construcţia ET-urilor să fie adecvată mediului pentru a se evita produc-
erea de incendii şi explozii;
d) persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în
mod natural de echipamentul electric;
e) izolatia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condi-
ţiile prevăzute.
3.3.1.2. Pentru asigurarea protecţiei impotriva pericolelor datorate influ-
enţei externe, echipamentele electrice trebuie:
a) să satisfacă cerinţele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să
nu fie periclitaţi lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă;
b) să nu fie influenţate de condiţiile de mediu, astfel încât să nu fie
pericli-taţi lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă;
c) să nu pericliteze lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de mun-
că, în condiţii previzibile de suprasarcină.
3.3.2. / 3.3.2.1. La instalaţiile şi ET-urile electrice, pentru protecţia impo-
triva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice,
completate cu măsuri oganizatorice.
3.3.2.2. Pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directă
trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de
protecţie) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;
b) inchideri în carcase sau acoperiri cu invelişuri exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor
distanţe minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la
care urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de disp. speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusă) de protecţie;
i) egaliz. potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.
3.3.2.3. Pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directă
trebuie să fie realizate următoarele măsuri organizatorice:
a) executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări,
racordari etc.) trebuie să se facă numai de către personal calificat în mese-
ria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
b) executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru;
c) delimitarea materială a locului de muncă (ingrădire);
d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
e) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la ins-
talaţiile electrice;
f) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice
de protecţie impotriva atingerilor directe.
 3.3.2.4. La instalaţiile, utilajele, echipamentele şi aparatele care utilizea-
ză energie electrică intervenţiile sunt permise numai în baza următoarelor
forme de lucru:
a) autorizaţii de lucru scrise (AL);
b) instrucţiuni teh. interne de securitate şi sănătate în muncă (ITI-PM);
c) atribuţii de serviciu (AS);
d) dispoziţii verbale (DV);
e) procese-verbale (PV);
f) obligaţii de serviciu (OS);
g) propria răspundere (PR).
3.3.3. / 3.3.3.1. La instalaţiile şi ET-urile electrice, pentru protecţia impo-
triva electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se a-
plice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzise înlocuirea
măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie organi-
zatorice. Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirectă trebuie apli-
cată o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice
condiţii, şi o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în
cazul deteriorării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie trebu-
ie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.
3.3.3.2. Pentru protecţia impotriva atingerii indirecte trebuie să fie reali-
zate următoarele măsuri tehnice:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul de protecţie;
d) izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de
fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protecţie;
g) egalizarea şi / sau dirijarea potenţialelor;
h) deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui cu-
rent de defect periculoase;
i) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
3.3.3.3. Este interzisă folosirea drept protecţie principală a măsurilor in-
dicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g), h) şi i).
3.3.3.4. Fac excepţie instalaţiile electrice casnice, la care deconectarea
automată la curenţi de defect poate constitui mijloc principal de protecţie, şi
stâlpii liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, la care dirijarea distribu-
ţiei potenţialelor constituie mijloc principal de protecţie.
3.3.4. La instalaţiile şi echipamentele electrice de inaltă tensiune,
sistemul de protecţie impotriva electrocutarii prin atingere indirectă trebuie
sa se re-alizeze prin legarea la pământ de protecţie, care este măsura
obligatorie, cumulat cu alte măsuri de protecţie.
3.3.5. / 3.3.5.1. Instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie să fie alese
cu grad corespunzător de protecţie în funcţie de zonele cu atmosfera poten-
ţial explozivă.
3.3.5.2. Zonarea trebuie să se efectueze de către proiectantul instalaţiilor
şi echipamentelor electrice, la cererea beneficiarului.
3.3.6. La instalaţiile şi ET-urile electrice, valorile de calcul, precum şi li-
mitele admise ale curenţilor prin corpul omului, ale impedanţei electrice a
corpului uman, ale tensiunilor de atingere şi de pas şi ale tensiunilor de lu-
cru trebuie să fie în conformitate cu regulile tehnice aplicabile.
3.3.7. Reţelele izolate faţă de pământ trebuie sa fie prevăzute cu protecţie
automată prin controlul rezistentei de izolatie, care să semnalizeze şi / sau
să deconecteze în cazul punerii la pământ. Reţelele electrice din locurile de
muncă cu risc de incendiu şi explozie, precum şi cele din depozitele de ex-
plozivi sau carburanţi trebuie prevăzute cu dispozitive care să asigure pro-
tecţia automată la curenţi de defect (PACD).
3.3.8. La instalaţiile de inaltă tensiune trebuie să fie prevăzute blocări
mecanice sau electrice, astfel încât deschiderea carcaselor şi a ingrădirilor
de protecţie să fie posibilă numai după scoaterea de sub tensiune a echipa-
mentului electric respectiv, iar manevrarea dispozitivului de blocare trebuie
să poată fi făcută numai cu o sculă specială.
3.3.9. Pentru ca deservirea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi echi-
pamentelor de muncă electrice să se poată efectua fără pericol, trebuie să se
prevadă, încă din faza de proiectare, execuţie şi montaj, distanţe, spaţii şi /
sau îngrădiri de protecţie în jurul acestora.
3.3.10. La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt
podurile rulante din încăperile sau spaţiile de producţie neelectrice, se ad-
mit părţi active în construcţie deschisă, fără carcase închise, cu condiţia
protejării impotriva atingerii sau apropierii de părţile active, prin amplasa-
rea acestora la înălţimi suficient de mari faţă de căile de acces şi de circula-
ţie şi/sau prin prevederea de îngrădiri închise pe căile de acces.
3.3.11. Automacaralele care lucrează în apropierea liniilor electrice aeri-
ene trebuie să fie echipate cu dispozitive de semnalizare a intrării braţului în
zona de influenţă a acestora.
3.3.12. ET-ul electric / instalaţia de clasa I de protecţie trebuie sa aibă
asi-gurată protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
ten-siune şi să fie prevăzut / prevăzută cu legături de protecţie pentru
asigurarea protecţiei în caz de defect.
3.3.13. La instalaţiile şi ET-urile electrice de clasa I de protecţie posibili-
tatea executării legăturilor de protecţie trebuie să se asigure astfel:
a) în cazul unui echipament electric / unei instalaţii fix / fixe,
acesta/aceasta trebuie să fie prevăzut / prevăzută cu doua borne de masa:
una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică,
pentru racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a
echipamentului / intstalaţiei, şi a doua borna pe carcasa echipamentului /
instalaţiei în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura de legare la
pământ sau la altă instalaţie de protecţie;
b) în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie pre-
văzut cu un cablu de alimentare flexibil, prevăzut cu o fişa (ştecher) cu con-
tact de protecţie, sau echipamentul să fie prevăzut cu posibilitatea racordă-
rii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie.
 3.3.14. ET-ul electric / instalaţia de clasa II de protecţie trebuie să aibă a-
sigurată protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune şi să fie prevăzut / prevăzută, din fabricaţie, cu o izolaţie suplimen-
tară, dublă sau întărită.
3.3.15. ET-ul electric / instalaţia de clasa III de protecţie trebuie să aibă
a-sigurată protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune şi să nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte joasă
de alimentare.
3.3.16. / 3.3.16.1. Instalaţiile electrice în faza de experimentare trebuie să
îndeplinească toate condiţiile prevăzute în reglementările şi regulile tehnice
aplicabile pentru protecţia impotriva electrocutarii sau a accid. tehnice.
3.3.16.2. Instalaţiile sau ET-urile electrice trebuie să fie verificate la re-
cepţie, înainte de punerea în funcţiune şi apoi periodic în exploatare, pre-
cum şi după fiecare reparaţie sau modificare, fiind interzisă punerea sub
tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la
una dintre aceste verificări.
3.3.16.3. Instalaţiile şi ET-urile electrice pot să fie recepţionate şi puse în
funcţiune numai după ce s-a constatat că s-au respectat reglementările şi re-
gulile tehnice aplicabile.
3.3.17. La instalaţiile sau ET-urile electrice este interzis să se aducă mo-
dificări faţă de proiect în timpul exploatării, întreţinerii şi repunerii în func-
ţiune a acestora. În cazuri speciale, se admit modificări doar cu acordul
proiectantului instalaţiilor şi ET-urilor electrice respective.
3.3.18. Mijloacele şi echipamentele electrice de protecţie trebuie să fie ve-
rificate, în conformitate cu prevederile reglementărilor şi regulilor tehnice
aplicabile, înainte de utilizare, la punerea în funcţiune, după reparaţii sau
modificări şi apoi periodic (în exploatare).
3.3.19. Utilizarea ET-ului electric / instalaţiei de clasa I de protecţie
trebu-ie să se facă în următoarele condiţii:
a) să se execute şi să se verifice periodic legăturile de protecţie necesare
pentru asigurarea protecţiei impotriva electrocutarii în cazul unui defect
soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere;
b) să se asigure şi să se verifice periodic deconectarea automată a echi-
pamentului electric / instalaţiei sau sectorului defect şi dispariţia tensiunii
pe-riculoase de atingere;
c) să se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a
pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.
3.3.20. Utilizarea ET-ului electric / instalaţiei de clasa II de protecţie tre-
buie să se facă în următoarele condiţii:
a) să se verifice periodic că izolaţia suplimentară a echipamentului elec-
tric / instalaţiei să nu fie deteriorată sau eliminată;
b) să se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a piese-
lor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.
3.3.21. Utilizarea ET-ului electric / instalaţiei de clasa III de protecţie tre-
buie să se facă în următoarele condiţii:
a) să se alimenteze echipamentul electric sau instalatia la tensiunea
foarte joasă pentru care au fost proiectate să funcţioneze;
b) sursa de tensiune trebuie să fie astfel construită încât să nu permită a-
pariţia în circuitul de tensiune foarte joasă a unei tensiuni mai mari. Dacă
se utilizează un transformator coborâtor, acesta trebuie să fie un transfor-
mator de separare (de siguranţă);
c) izolatia circuitului de foarte joasa tensiune trebuie sa fie de asa natura
încât sa nu permită apariţia unei tensiuni mai mari din alte circuite, în
circuitul de tensiune foarte joasa;
d) să se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a piese-
lor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.
3.3.22. / 3.3.22.1. În cazul instalaţiilor sau ET-urilor electrice la care se
execută lucrări cu scoaterea de sub tensiune trebuie să fie scoase de sub ten-
siune următoarele elemente:
a) părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;
b) părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc
la o distanţă mai mică decât limita admisă la care se pot apropia persoanele
sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în documentaţia tehnică
specifică;
c) părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţă
mai mare decât limita admisă, dar care, datorită lucrărilor care se execută
în apropiere, trebuie scoase de sub tensiune.
3.3.22.2. În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară le-
garea la pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor de fază, inclusiv pe con-
ductorul de nul în cazul liniilor electrice aeriene, operaţie care trebuie să se
execute imediat după verificarea lipsei de tensiune.
3.3.23. / 3.3.23.1. În cazul instalaţiilor sau ET-urile electrice la care se
execută lucrări cu scoatere de sub tensiune sau fără scoatere de sub tensiu-
ne, trebuie să se utilizeze mijloace de protecţie electroizolante.
3.3.23.2. La lucrul în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să fie utilizate
mijloace individuale de protecţie electroizolante, care constituie singura mă-
sura tehnică de protecţie, cumulate cu măsurile organizatorice.
3.3.23.3. La lucrul în inst. de înaltă tensiune trebuie să fie utilizate
mijloace individuale de protecţie electroizolante, cumulate cu alte mijloace
de protecţie.
3.3.23.4. Lucrările fără scoatere de sub tensiune a instalaţiilor şi a echi-
pamentelor electrice trebuie să fie executate de către personal autorizat
pentru lucrul sub tensiune.
3.3.24. Instalaţiile sau locurile unde există sau se exploatează echipamen-
te electrice trebuie să fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de explo-
atare, cu următoarele categorii de mijloace de protecţie:
a) mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izola-
rea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ, res-
pectiv prăjini electroizolante pentru acţionarea separatoarelor, manipularea
indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule
cu mânere electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, manuşi şi
incălţăminte electroizolante etc.;
 b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifică prezenţa
sau lipsa tensiunii;
c) garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit;
d) panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);
e) panouri de semnalizare.
3.3.25. Instalaţiile sau ET-urile electrice trebuie să fie exploatate, întreţi-
nute, reglate, reparate şi puse sub tensiune numai de către personal calificat
în meseria de electrician autorizat din punctul de vedere al securităţii mun-
cii. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în
activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii trebuie sa se realizeze, con-
form regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere
al securităţii muncii, pe bază de examen medical, psihologic şi test de verifi-
care a cunoştinţelor profesionale, de securitate şi sănătate în muncă şi de a-
cordare a primului ajutor.
ANEXA nr. 2. - Dispoziţii referitoare la utilizarea ET-urile prevăzute la
art. 4 alin. (3) din hotărâre.
1. Dispoziţii generale aplicabile tuturor echipamentelor de muncă
1.1. Dispoziţiile din prezenta anexă se aplică în conformitate cu
dispoziţii-le din hotărâre şi atunci când există riscul corespunzător pentru
ET-ul res-pectiv. ET-ul trebuie să fie instalate, dispuse şi utilizate de aşa
manieră încât să permită reducerea riscurilor pentru utilizatorii acestora şi
pentru ceilalţi lucrători, de exemplu făcând astfel încât să existe spaţiu
suficient între ele-mentele mobile ale ET-ulul şi elementele fixe sau mobile
din spaţiul de mun-că şi ca toată energia ori substanţa utilizată sau produsă
sa poată să fie fur-nizată şi/sau evacuată de manieră sigură.
1.2. Montarea şi demontarea ET-urilor trebuie să fie realizate de manieră
sigură, în special prin respectarea instrucţiunilor furnizate de fabricant.
1.3. ET-urilr care, în timpul utilizării, pot să fie expuse descărcărilor elec-
trice trebuie să fie protejate prin dispozitive sau cu măsuri adecvate impo-
triva efectelor trasnetului.
2. Dispoziţii de utilizare a ET-urilor mobile, cu sau fără autopropulsie
2.1. Conducerea ET-urilor autopropulsate este rezervată numai lucrători-
lor care au fost instruiţi adecvat pentru conducerea sigură a acestora.
2.2. Dacă un ET este manevrat într-o zonă de muncă, trebuie să fie stabi-
lite şi respectate reguli de circulaţie adecvate.
2.3. Trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a evita ca lucrătorii
care se deplasează pe jos să nu se găsească în zona de operare a ET-urilor
autopropulsate. Dacă prezenta lucrătorilor care se deplasează pe jos este
necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri a-
decvate pentru a evita ca aceştia să fie accidentaţi de către echipamente.
2.4. Transportul lucrătorilor pe ET-urile mobile acţionate mecanic nu este
autorizat decât dacă au fost prevăzute amplasamente sigure în acest scop.
Dacă lucrările trebuie să fie efectuate în timpul deplasarii, viteza trebuie să
fie adaptată, în funcţie de cât este necesar.
2.5. ET-urile mobile prevăzute cu un motor cu ardere internă nu trebuie să
fie utilizate în zonele de muncă dacă nu este garantată o cantitate sufici-entă
de aer, astfel încât să nu existe riscuri pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor.
3. Dispoziţii de utilizare a ET-urilor folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.1. Observaţii generale
3.1.1. ET-urile demontabile sau mobile folosite la ridicarea sarcinilor tre-
buie să fie utilizate de aşa manieră încât să garanteze stabilitatea ET-ului pe
durata utilizării în toate condiţiile previzibile, luându-se în considerare na-
tura solului.
3.1.2. / 3.1.2.1. Ridicarea lucrătorilor nu este permisă decât cu ET-uri şi
dispozitive prevăzute în acest scop.
3.1.2.2. Fără a se aduce atingere prevederilor art. 6 din Legea nr. 319 /
2006, în mod excepţional, echipamentele neprevăzute pentru ridicarea
lucrătorilor pot să fie utilizate în acest scop cu condiţia să fie luate măsuri
adecvate pentru a se asigura securitatea, în conformitate cu legislaţia şi /
sau cu practicile na-ţionale care prevăd o supraveghere corespunzătoare.
3.1.2.3. În timpul prezentei lucrătorilor pe ET-uri folosit pentru ridicarea
sarcinilor, la postul de conducere trebuie să fie asigurată prezenţa perma-
nentă. Lucrătorii care sunt ridicaţi trebuie să dispună de un mijloc de comu-
nicare sigur. Trebuie să fie prevăzută evacuarea acestora în caz de pericol.
3.1.3. Dacă acest lucru nu este necesar pentru buna desfăşurare a lucră-
rilor, trebuie să fie luate măsuri pentru ca lucrătorii să nu fie prezenţi sub
sarcinile suspendate. Este interzisă deplasarea sarcinilor suspendate deasu-
pra locurilor de muncă neprotejate în care lucrătorii sunt prezenţi în mod
curent. În această eventualitate, dacă buna desfăşurare a lucrărilor nu
poate fi asigurată în alt mod, trebuie să fie elaborate şi aplicate proceduri
adecvate.
3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie
alese în funcţie de sarcinile care se manipulează, distanţele dintre punctele
de prindere ale acestora, dispozitivele de prindere şi condiţiile atmosferice,
ţinându-se seama de modul şi de configuraţia de legare. Ansamblurile
dispo-zitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate
vizibil pentru a permite utilizatorului să le cunoască caracteristicile, atunci
când acestea nu sunt demontate după utilizare.
3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie
depozitate de aşa manieră încât să se garanteze ca acestea nu se vor deteri-
ora sau degrada.
3.2. Echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilorneghidate
3.2.1. Dacă două sau mai multe ET-uri folosite pentru ridicarea sarcinilor
neghidate sunt instalate sau montate la un loc de muncă astfel încât câmpul
lor de acţiune se intersectează, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a
se preveni ciocnirea între sarcini şi/sau între elemente ale ET-ului.
3.2.2. În timpul utilizării unui ET mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor
neghidate trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni bascula-
rea, răsturnarea şi, dacă este cazul, deplasarea şi alunecarea acestuia. Tre-
buie să fie verificată executarea corespunzătoare a acestor măsuri.
3.2.3. Dacă operatorul unui ET folosit la ridicarea sarcinilor neghidate
nu poate observa întregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul
unor dispozitive auxiliare care furnizează informaţiile necesare, atunci o
persoana competentă trebuie să fie desemnată să comunice cu operatorul
pentru a-l ghida şi trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a se evi-
ta ciocnirile sarcinilor susceptibile să pună în pericol lucrătorii.
3.2.4. Lucrările trebuie să fie organizate de aşa manieră încât atunci când
lucrătorul agaţă sau desprinde o sarcina cu mana, aceste operaţii să poată
fi efectuate în condiţii de securitate deplină, în special prin păstrarea de că-
tre acest lucrator a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului.
3.2.5. Toate operaţiunile de ridicare trebuie să fie planificate corect, su-
pravegheate de o manieră adecvată şi efectuate astfel încât să protejeze se-
curitatea lucrătorilor. În special, dacă o sarcină trebuie să fie ridicată si-
multan de doua sau mai multe ET-uri folosite la ridicarea sarcinilor neghi-
date, trebuie să fie stabilită şi aplicată o procedură pentru a se asigura buna
coordonare a operatorilor.
3.2.6. Dacă ET-urile folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot
reţine sarcinile în cazul unei defectari parţiale sau totale a sistemului de ali-
mentare cu energie, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se evita ex-
punerea lucrătorilor la riscurile corespunzătoare. Sarcinile suspendate nu
trebuie lăsate fără supraveghere, cu excepţia cazului în care accesul în zona
periculoasă este împiedicat şi dacă sarcina a fost agăţată şi este menţinută
în condiţii de securitate deplină.
3.2.7. Utilizarea în aer liber a ET-urilor folosite pentru ridicarea sarcini-
lor neghidate trebuie interzisă atunci când condiţiile meteorologice se dete-
riorează până la punctul în care se periclitează utilizarea în condiţii de se-
curitate a acestora, expunand astfel lucrătorii la riscuri. Pentru a se evita
riscurile pentru lucrători trebuie să fie luate măsuri adecvate de protecţie,
destinate în special împiedicării răsturnării ET-ului.
4. Dispoziţii de utilizare a ET-urilor de muncă puse la dispoziţie pentru
lucrări temporare la înălţime
4.1. Dispoziţii generale
4.1.1. / 4.1.1.1. Dacă, în aplicarea prevederilor art. 7 din Legea securită-
ţii şi sănătăţii în munca nr. 319 / 2006 şi ale art. 3 din hotărâre,lucrările
tem-porare la înălţime nu pot să fie executate de o manieră sigură şi în
condiţii ergonomice adecvate de pe o suprafaţă adecvată, trebuie să fie
alese cele mai potrivite ET-uri pentru a se asigura şi a se menţine condiţii de
muncă sigure. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de protecţie
colectivă în raport cu măsurile de protecţie individuală. Dimensionarea ET-
ului trebuie să fie adaptată la natura lucrărilor care urmează să fie
executate şi a constrângerilor previzibile şi să permită circulaţia fără
pericol.
4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la
înălţime trebuie să fie ales în funcţie de frecvenţa de circulaţie, de înălţimea
la care trebuie să se ajungă şi de durata de utilizare. Alegerea făcută trebuie
să permită evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în
altul, între mijlocul de acces şi platforme, planşee sau pasarele nu trebuie să
creeze riscuri suplimentare de cadere.
4.1.2. Scările nu pot să fie utilizate ca posturi de lucru la înălţime decât în
condiţiile în care sau ţinând cont de pct. 4.1.1 utilizarea altor ET-uri mai si-
gure nu se justifică din cauza nivelului redus de risc şi din cauza fie a dura-
tei scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale locului de muncă
respectiv, care nu se pot modifica de către angajator.
4.1.3. Tehnicile de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor nu pot
să fie utilizate decât în condiţiile în care, ţinând seama de evaluarea riscu-
lui, lucrarea în cauză poate să fie executată de o maniera sigură şi în care
utilizarea unui alt ET-uri mai sigur nu este justificată. Ţinându-se cont de
evaluarea riscului şi în special în funcţie de durata lucrărilor şi de constrân-
gerile de natură ergonomică, trebuie să fie prevăzut un scaun dotat cu acce-
soriile corespunzătoare.
4.1.4. În funcţie de tipul de ET-ul selectat pe baza dispoziţiilor punctelor
precedente, trebuie să fie luate măsurile adecvate de reducere a riscurilor
pentru lucrători, inerente respectivului tip de echipament. Dacă este necesar
trebuie să fie prevăzută instalarea dispozitivelor de protecţie impotriva că-
derilor. Aceste dispozitive trebuie să aibă o structură corespunzătoare şi să
fie suficient de solide pentru a impiedica sau opri căderile de la înălţime şi a
preveni, în măsura în care este posibil, ranirea corporală a lucrătorilor.
Dispozitivele de protecţie colectivă pentru evitarea căderilor nu pot să fie
întrerupte decât în punctele de acces ale unei schele sau ale unei scări.
4.1.5. Când executarea unei anumite lucrări necesita îndepărtarea tempo-
rară a unui dispozitiv de protecţie colectivă impotriva căderilor, trebuie să
se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente. Lucrarea nu poate să fie
efectuată fără adoptarea prealabilă a acestor măsuri. Odată ce lucrarea res-
pectiva este terminată, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie co-
lectivă trebuie să fie remontate pentru a se evita căderile.
4.1.6. Lucrările temporare la înălţime pot să fie efectuate numai atunci
când codiţiile meteorologice nu periclitează securitatea şi sănătatea
lucrătorilor.
4.2. Dispoziţii specifice de utilizare a scărilor
4.2.1. Scările trebuie să fie amplasate de aşa manieră încât să se asigure
stabilitatea lor în timpul utilizării. Scările portabile se sprijină pe un suport
stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate şi imobil, astfel încât treptele să ră-
mână în poziţie orizontală. Scările suspendate sunt fixate de o manieră sigu-
ră şi, cu excepţia scărilor din franghie, în aşa fel încât să nu poată fi depla-
sate şi să fie evitate orice miscări de balans.
4.2.2. Alunecarea picioarelor scarilor portabile trebuie să fie împiedicată
în timpul utilizării fie prin fixarea partii superioare sau inferioare a lonje-
roanelor, fie prin dispozitive antiderapante sau prin orice alte soluţii cu efi-
cacitate echivalentă. Scările de acces trebuie să fie de o lungime suficientă,
astfel încât acestea să se prelungească dincolo de nivelul de acces, cu
excep-ţia cazului în care au fost luate alte măsuri pentru a se garanta o
fixare sigu-ră. Scările compuse din mai multe elemente asamblate, cum ar fi
scările ar-ticulate sau scările culisante, trebuie să fie utilizate de aşa
manieră încât i-mobilizarea diferitelor elemente unele în raport de altele să
fie asigurată. Scările mobile trebuie să fie imobilizate înainte de urcarea pe
acestea.
4.2.3. Scările trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât să permită lu-
crătorilor să dispună, în orice moment, de o prindere cu mana şi de un spri-
jin sigur. În special, dacă o greutate trebuie transportată manual pe scară,
aceasta nu trebuie să împiedice menţinerea unei prinderi cu mana sigure.
4.3. Dispoziţii specifice de utilizare a schelelor
4.3.1. Atunci când breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil
sau când configuratiile structurale avute în vedere nu sunt prev. de acesta,
trebuie să fie realizat un calcul de rezistenta şi de stabilitate, cu excepţia ca-
zului în care schela este asamblată în conformitate cu o configuraţie stan-
dard general recunoscută.
4.3.2. În funcţie de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de u-
tilizare şi de demontare trebuie să fie întocmit de către o persoană compe-
tentă. Acest plan poate avea forma unui plan general, completat cu elemente
referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauză.
4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie să fie protejate impo-
triva pericolului de alunecare fie prin fixare pe sup. de sprijin, fie printr-un
dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu eficacitate echivalentă, iar suprafa-
ţa de sprijin trebuie sa aibă o capacitate portantă suficientă. Stabilitatea
schelei trebuie să fie asigurată. Deplasarea inopinată a schelelor mobile în
timpul lucrului la înălţime trebuie să fie prevenită prin intermediul dispoziti-
velor adecvate.
4.3.4. Dimensiunile, forma şi dispunerea planseelor unei schele trebuie să
fie adecvate naturii lucrării care urmează să fie executată şi adaptate la sar-
cinile ce urmează a fi suportate şi să permită lucrul şi circulaţia de o manie-
ră sigură. Planşeele unei schele trebuie să fie montate de aşa manieră încât
componentele să nu poată să se deplaseze în cazul unei utilizări normale.
Nici un gol periculos nu trebuie să existe între componentele planseelor şi
dispozitivele verticale de protecţie colectivă impotriva caderii.
4.3.5. Atunci când anumite părţi ale unei schele nu sunt gata de întrebu-
inţare, ca de exemplu în timpul montarii, demontarii sau modificărilor, aces-
te părţi trebuie semnalizate cu ajutorul unor semnale de avertizare a perico-
lului general, în conformitate cu dispoziţiile naţionale care transpun Direc-
tiva 92 / 58 / CEE, şi trebuie delimitate în mod corespunzător prin obstacole
fizice care să împiedice accesul în zona periculoasă.
4.3.6. / 4.3.6.1. Schelele nu pot să fie montate, demontate sau modificate
substanţial decât sub supravegherea unei persoane competente şi de către
lucrători care au fost instruiti adecvat şi conform operaţiilor avute în vede-
re, care se referă la riscurile specifice în conformitate cu art. 10 din hotărâ-
re, şi vizând în special:
a) înţelegerea planului de montare, de demontare şi de modificare a sche-
lei în cauză;
b) sec. în timpul montării, al demontării şi al modificării schelei în cauză;
c) măs. de prev. a riscurilor de cădere a persoanelor sau a obiectelor;
 d) măsurile de securitate în cazul schimbării cond. meteorologice care ar
putea afecta negativ securitatea schelei în cauză;
e) condiţiile în materie de sarcini admise;
f) orice alt risc pe care operaţiile de montare, de demontare şi de modifi-
care îl pot cuprinde.
4.3.6.2. Persoana care supraveghează şi lucrătorii implicaţi trebuie să ai-
bă la dispoziţie planul de montare, de utilizare şi de demontare menţionat la
pct. 4.3.2, în special orice instrucţiuni pe care le-ar putea cuprinde.
4.4. Dispoziţii specifice de utilizare a tehnicilor de acces şi de poziţionare
cu ajutorul frânghiilor
4.4.1. La utilizarea tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghi-
ilor trebuie respectate următoarele condiţii:
a) sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două frânghii ancorate separat,
una constituind mijlocul de acces, de coborâre şi de sprijin (frânghia de lu-
cru), iar cealaltă, mijlocul de asigurare (frânghia de securitate);
b) lucrătorii trebuie să fie dotaţi cu o centură complexă adecvată, să o u-
tilizeze şi să fie legaţi prin intermediul acesteia de frânghia de securitate;
c) frânghia de lucru trebuie să fie prevăzută cu un mecanism de coborâre
sau de urcare sigur şi să cuprindă un sistem autoblocant care să împiedice
căderea utilizatorului în cazul în care acesta pierde controlul mişcărilor.
Frânghia de securitate trebuie să fie echipată cu un dispozitiv mobil de opri-
re a căderii, care însoţeşte lucrătorul în timpul deplasarii;
d) uneltele şi celelalte accesorii pe care le utilizează un lucrător trebuie
să fie legate de centura complexă sau de scaunul lucrătorului ori să fie ata-
şate printr-un alt mijloc adecvat;
e) lucrul trebuie să fie corect organizat şi supravegheat, astfel încât lucră-
torul să poată să primească imediat primul ajutor în caz de accident;
f) lucrătorii în cauză trebuie, în conformitate cu art. 10 din hotărâre, să
beneficieze de o instruire adecvată şi specifică operaţiilor avute în vedere, în
special în privinta procedurilor de salvare.
4.4.2. În condiţii excepţionale în care, ţinând cont de evaluarea riscurilor,
utilizarea unei a doua frânghii ar conduce la un lucru mai periculos, poate
fi permisă utilizarea unei singure frânghii în condiţiile în care au fost luate
măsurile adecvate pentru asigurarea securităţii, în conformitate cu
legislaţia şi / sau cu practicile naţionale.

Data: 09.09.2009 Intocmit:

RSSM Zsembera Attila