Practicile anticoncurențiale și efectele lor

Art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996 (denumită în continuare „Legea Concurenței”)
interzice orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici
concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței
pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:
 stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de
tranzacționare;
 limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
 împart piețele sau sursele de aprovizionare;
 aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente,
creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
 condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care, prin natură lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au
legătură cu obiectul acestor contracte.
De asemenea, alin. (2) al articolului mai sus menționat din Legea Concurenței prevede și faptul
că aceste interdicții suferă și anumite excepții, respectiv interdicțiile sus-menționate nu se aplică
înțelegerilor sau categoriilor de înțelegeri între intreprinderi, deciziilor sau categoriilor de decizii
ale asociațiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate, atunci
când acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
 contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de mărfuri ori la promovarea
progresului tehnic sau economic, asigurând, în același timp, consumatorilor un avantaj
corespunzător celui realizat de părțile la respectiva înțelegere, decizie ori practică
concertată;
 impun întreprinderilor în cauză doar acele restricții care sunt indispensabile pentru
atingerea acestor obiective;
 nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența de pe o parte substanțială a
pieței produselor în cauză.

Principalele practici anticoncurențiale

 1. Înțelegerile anticoncurențiale sau practicile concertate (coordonarea comportamentului pe
piață, fără să se fi încheiat un acord) între doi sau mai mulți operatori economici ce pot
avea loc:
a) la nivel orizontal, între concurenți (companii care operează la același nivel al
lanțului de producție sau distribuție). Cele mai grave sunt înțelegerile orizontale
secrete, de tip cartel, privind fixarea prețurilor, împărțirea piețelor și clienților
(inclusiv în cadrul licitațiilor publice), limitarea producției și distribuției;
b) la nivel vertical, între întreprinderi care operează la niveluri diferite ale lanțului de
producție sau distribuție, de exemplu, între un producător și un distribuitor al
acestuia.

2. Decizii ale asociaților de întreprinderi (patronale sau profesionale) privind stabilirea și

impunerea unei conduite comune membrilor săi, în privința, spre exemplu, a prețurilor,
standardelor sau a unei obligații de a schimbă informații sensibile cu privire la politică comercială
(sunt considerate informații sensibile din punct de vedere concurențial informațiile care pot fi
calificate drept secrete de afaceri, care reprezintă know-how specific unei anumite activități sau
care ar oferi un avantaj competitiv concurenților unei anumite entități).

3. Comportamentul abuziv săvârșit de un operator economic care deține poziție dominantă pe o

piață poate îngrădi/elimina concurență prin practici de excludere (câștigarea de noi clienți prin
practicarea unor prețuri menținute artificial la un nivel scăzut cu scopul de a înlătura concurență),
de exploatare (impunerea unor prețuri nejustificat de mari) sau de discriminare (practicarea unor
reduceri speciale pentru clienții care au drept furnizor unic sau principal întreprinderea aflată în
poziție dominantă).

Înțelegerile privind stabilirea prețurilor sunt formă de acord anticoncurențial cea mai
frecvent întâlnită în practică. Acestea privesc fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a
prețurilor de vânzare ori de cumpărare, precum și a oricăror alte condiții comerciale ce sunt
reglementate contractual. Aceste acorduri monopoliste sunt considerate încălcare gravă, întrucât
împiedică funcția de autoreglare a pieței prin intermediul cererii și ofertei.
Stabilirea relațiilor de afaceri cu societăți concurente poate reprezenta o modalitate de
cooperare benefică pentru companii, întrucât poate conduce la avantaje economice substanțiale –
spre exemplu, un acord comercial cu un concurent poate reprezenta un mijloc eficient de reducere
a costurilor, de partajare a riscurilor, de creștere a investițiilor sau de sporire a calității produselor
lansate pe piață. Însă trebuie avut în vedere că o astfel de cooperare poate duce, în egală măsură,
la încălcarea dispozițiilor de concurență în cazul în care produce efecte negative pe piață în ceea
ce privește preţurile, rezultatele, inovația sau diversitatea produselor. Astfel, conform
jurisprudenței Consiliului Concurenței înțelegerile anticoncurențiale privind fixarea prețurilor
și/sau împărțirea piețelor reprezintă unul din motivele principale de sancționare a companiilor.

Efecte practici anticoncurențiale