Teorii filozofice în Bioetică

Utilitarism
Jeremy Bentham
• jurist, filosof și reformator social englez

• cunoscut pentru contribuțiile sale în dezvoltarea inițială a utilitarismului

• a militat, în scrierile sale, de pe poziții raționale, în favoarea libertății individuale și

economice, pentru separarea religiei de stat, pentru libertatea de expresie,
sufragiul universal, drepturi egale pentru femei, dreptul la divorț și
decriminalizarea homosexualității

• adept al abolirii sclaviei, a pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale, inclusiv

pentru copii, și a apărat drepturile animalelor

• ideile sale au influențat reformele juridice, politice si sociale care au început să fie
aplicate în Marea Britanie în primele decenii ale secolului al XIX-lea, între care
extinderea drepturilor de vot la noi categorii de cetățeni

(n. 15/26 februarie 1748 – d. 6 iunie 1832)

John Stuart Mill
• filosof britanic al epocii victoriene, unul dintre cei mai influenți
gânditori liberali ai secolului XIX, care a adus contribuții la
dezvoltarea utilitarismului
• apără cu o convingere puternică libertatea de exprimare
• ”asupra lui însuși, (…) individul este suveran”.
• afirmă că societatea are mai multe de câștigat dacă respectă
libertatea individuală
• atâta timp cât faptele unei persoane nu au consecințe negative
asupra alteia, aceasta trebuie lăsată să trăiască după propriile
reguli și nu după norme impuse din exterior
(20 Mai 1806 – 8 Mai 1873)
Utilitarism

• Principiul utilităţii - o acţiune este corectă în măsura în care produce cea mai mare cantitate de
fericire pentru cel mai mare număr de oameni
• Pentru a decide cursul unei acţiuni este necesară o analiză “cost-beneficiu” - cea mai mare
cantitate de beneficiu (fericire) la cele mai mici costuri (nefericire)

• Importante sunt consecinţele actiunii şi nu acţiunea în sine (consecvenţialism)

EXEMPLU:
O femeie este internată în spital, în stare terminală, menţinută în viaţă de aparate.
Un alt pacient, victimă a unui accident rutier, este adus în acelaşi spital. Are leziuni renale severe şi
are nevoie urgentă de un transplant renal care i-ar da şanse maxime de supravieţuire.
Cei doi pacienţi sunt compatibili dpdv al unui transplant.
Este corect să grăbim moartea femeii prin recoltarea unui rinichi de la aceasta pentru a salva viaţa
celuilalt pacient?
Utilitarism
• Fiecare persoană contează la fel de mult - nu se pune problema fericirii unei
persoane particulare ci a unui număr cât mai mare de persoane

• Judecarea unui caz - strict obiectiv

• Cuantificarea fericirii - intensitate, durată, număr de persoane afectate - nu

specifică ce unităţi de măsură trebuiesc folosite

OBIECŢII
• Principiul utilităţii justifică impunerea suferinţei unui mic număr de oameni în
beneficiul unui număr mai mare de persoane - încălcarea conceptului de
“justiţie”
• Nu există nici o metodă clară de cuantificare a fericirii, “bunăstării” unui individ
 KANTIANISMUL

Immanuel Kant
• filozof german născut la Königsberg, în Prusia Orientală (astăzi
Kaliningrad, în Federaţia Rusă), este unul dintre cei mai influenţi
gânditori occidentali din ultimele trei veacuri
• prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență
asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne
• Critica rațiunii pure (1781) - a încercat să explice relația dintre rațiune
și experiența umană și să meargă dincolo de eșecurile filozofiei și
metafizicii tradiționale
• a vrut să pună capăt unei epoci a teoriilor inutile și speculative ale
experienței umane, rezistând în același timp scepticismului (1724–1804)
gânditorilor
Kantianism
• Immanuel Kant (1724- 1804)- “Principii fundamentale ale metafizicii
moralei”
• Consecinţele unei acţiuni sunt irelevante dpdv moral
• O acţiune este corectă atunci când este în concordanţă cu o regulă care
satisface “imperativul categoric”- indică ce trebuie să facem fără a se referi
la consecinţe
• Un singur imperativ categoric ce poate fi exprimat în trei feluri

1. Acţionează conform unei reguli/maxime care ai dori să fie o lege

universală
• Universabilizarea sau generalizarea - o maximă morală este cea care poate
fi generalizată şi aplicată la toate cazurile de acelaşi fel (regulă universală)
2.Acţionează în aşa fel încît să tratezi umanitatea, pe tine însuţi sau pe
alţii întotdeauna ca scopuri şi niciodată ca simple mijloace
Fiecare creatură raţională are valoare şi demnitate date de însăşi posesia
raţionalităţii şi nu de apartenenţa la un grup social sau specie biologică.

3. Caracterul moral al unei acţiuni este dat de motivaţia acelei acţiuni şi

nu de rezultate - este corectă atunci cînd este făcută în virtutea datoriei
- deontologie (gr. datorie, obligaţie)
Datorii
* Perfecte - ceva ce trebuie să fac tot timpul, în orice ocazie (să nu omori)
* Imperfecte - numai în anumite ocazii (să iubeşti)
Datoriile determină ceea ce alţii pot cere de la mine în mod legitim
Kantianism
Importanţă în context medical:
• Este greşit să minţi
• Trebuie să tratezi oamenii întotdeauna ca scopuri şi nu doar ca
mijloace
• O acţiune este corectă atunci cînd satisface imperativul categoric
• Datoriile perfecte şi imperfecte impun ca anumite drepturi să fie
respectate
Kantianism
• Obiecţii:
1. Nu oferă soluţii pentru rezolvarea cazurilor în care există un conflict între datorii - nu se face o ierarhizare a
datoriilor
• Ex. Un asistent medical promite unui coleg că va merge la o şedinţă/chiar înainte de a pleca un pacient intră
în comă hipoglicemică - o promisiune trebuie respectată chiar dacă consecinţele sunt dezastruoase
• 2. Suntem liberi să alegem modul în care formulăm o maximă pentru a fi testată prin imperativul categoric
• “Minţi când este convenabil pentru tine”
• “Minţi când a spune adevărul poate face rău altora”
• “Personalul medical ar trebui să mintă atunci când consideră că a-i spune adevărul pacientului îi poate face
rău acestuia”
3. Avem datorii faţă de fiinţe raţionale sau persoane
• Fătul - persoană? - probleme privind avortul
• Nou-născutul cu malformaţii grave - persoană? - avem datoria de a-l îngriji și menţine în viaţă?
• Persoana raţională este autonomă, capabilă de a-şi exprima dorinţa - copii, retardaţi mintal, prizonieri?
Bioetica creştină
H. Tristram Engelhardt Jr
• doctor în medicină și filosofie
• a predat la Rice University și Baylor
• este unul din parintii fondatori ai bioeticii americane
• și-a consacrat energiile explorării sistematice a
posibilităților și limitelor bioeticii în noul context
cultural secular postmodern, caracterizat de
exigențele contradictorii impuse de pluralismul
ireductibil al viziunilor morale și de necesitatea
identificării unei viziuni morale comune,
justificabile rațional, care sa permita rezolvarea
controverselor morale

(27 Aprile 1941 – 21 Iunie 2018)

Bioetica creştină
• H. Tristram Engelhardt Jr.

• Prieteni morali versus străini morali

• Prieteni afectivi

• Principiile creştine
Teoria principiilor morale
Tom Beauchamp
• un filozof american specializat în filosofia lui David
Hume, filosofia morală, bioetica și etica animală
• profesor de filosofie la Universitatea din Georgetown și
cercetător științific la Institutul de etică al Universității
Kennedy
James Childress
• este un filosof și teolog preocupat de etică, în special etica
biomedicală
• în prezent, este profesorul de etică la Departamentul de Studii
Religioase de la Universitatea din Virginia
• predă politica publică la Școala de Leadership și Politică Publică
din Frank Batten și esteprofesor de educație medicală la
această universitate și conduce Institutul pentru etică practică
și viață publică.

4 octombrie 1940
Principiile bioeticii
•Principiul autonomiei
•Non vătămarea (a nu face rău)
•Principiul beneficiului (a face bine)
•Dreptatea şi echitatea
Istoric privind malpraxisul medical
• Codul Hamurabi (cca 1725 î.e.n.) conţine primele aprecieri (cunoscute) privind răspunderea penală şi civilă a medicului
• Legile lui Manu, Cărţile vieţii, Vedele (India) vorbesc despre puritatea morală şi pregătirea profesională a medicului
• Cărţile Biblice, Talmudul au texte privind condiţiile de activitate ale medicului şi răspunderea lui pentru greşelile săvârşite în
activitatea terapeutică.
• La egipteni a existat un adevărat cod medical care reglementa şi răspunderea medicului
GRECIA ANTICĂ
• Platon – partizan al imunităţii medicului (pentru activităţi legate de profesia sa).
• Aristotel – a opiniat pentru răspunderea medicilor dar a arătat că aprecierea judecătorilor trebuie să se sprijine pe expertiza unor
specialişti.
ROMA ANTICĂ
• Lex Cornelia stabileşte răspunderea medicului (chiar în lipsa relei credinţe) pentru provocarea avortului, pentru părăsirea
bolnavului, pentru moartea unui sclav tratat neglijent
• Lex Aquilia stabileşte răspunderea civilă (nu şi cea penală) pentru moartea, din vina medicului, a unui sclav. Moartea unui om liber
(imputabilă nepriceperii medicului) atrăgea pedeapsa capitală, deoarece un cetăţean nu putea fi subiect de evaluare pecuniară; lex
Aquilia - prima dată termenul de „culpa gravis”.
EVUL MEDIU
• Paul Zacchias - „De erroribus Medicorum a lege punibilibus” - distincţie între culpa latissima, culpa
latior, culpa lata, culpa levis şi culpa levissima
• În secolele XV –XVII, jurisprudenţa franceză a recunoscut răspunderea chirurgilor în caz de ignoranţă
şi nedibăcie
• jurisprudenţa tribunalelor engleze - formulă potrivit căreia legea cere ca cel care exercită un meşteşug ce
necesită cunoştinţe sau îndemânare specială trebuie să le posede efectiv. Formula a fost preluata de Codul
civil austriac şi de jurisprudenţa instanţelor franceze din sec. XIX
• În Germania, răspunderea civilă a medicului a fost recunoscută prin Constitutio Carolinae a lui Carol
Quint.
• Dispoziţii privitoare la răspunderea medicilor pot fi întâlnite în Pravilile lui Vasile Lupu şi Matei
Basarab (1646 şi 1662). Medicii - să fie morali, modeşti în sfaturi şi să trateze bolnavii cu grijă
• Răspunderea pentru omisiunea de a acorda asistenţă de urgenţă, obligaţie impusă prin Codul lui
Calimachi, Regulamentul organic, legile sanitare din anii 1874, 1910, 1935 şi 1943