Stas 12604 4 5 Protecţia Impotriva Electrocutărilor PDF

SOCIETATEA INGINERILOR ENERGETICIENI DIN ROMANIA
SOCIETY OF POWER ENGINEERS IN ROMANIA

SOCIETE DES INGENIEURS ENERGETICIENS DE ROUMANIE
020371 BUCHAREST Lacul Tei No 1, Sector 2, Fax: 610.52.83,

Tel:0722.361.954, 206.12.29, e-mail:office@sier.ro,
Membră a
E U R E L
CONTRACT nr. 4/2006 - Beneficiar: SC ELECTRICA SA
REVIZUIREA STANDARDELOR
STAS 12604/4-89 - PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR.

INSTALAŢII ELECTRICE FIXE. CONDIŢII TEHNICE DE CALCUL
ŞI
STAS 12604/5-90 - PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR.
INSTALAŢII ELECTRICE FIXE. PRESCRIPŢII DE PROIECTARE,
EXECUŢIE ŞI VERIFICARE.
Redactarea finală pentru înaintarea la ASRO
Director Executiv al SIER Dr. ing. Vatră Fănică
Responsabil de Lucrare Ing. Sufrim Mauriciu
- Bucureşti - octombrie 2006 -

ACEST DOCUMENT NU POATE FI REPRODUS, ÎMPRUMUTAT, EXPUS SAU FOLOSIT ÎN NICI UN ALT SCOP
DECÂT CEL PENTRU CARE A FOST COMANDAT ŞI EXECUTAT. INFORMAŢIILE CONŢINUTE ÎN ACEST
DOCUMENT NU POT FI TRANSMISE LA TERŢI SAU FOLOSITE ÎN ALTE SCOPURI FÃRÃ ACORDUL SCRIS AL SIER.
REVIZUIREA STANDARDELOR STAS 12604/4-89 PROTECŢIA ÎMPOTRIVA
ELECTROCUTĂRILOR. INSTALAŢII ELECTRICE FIXE. CONDIŢII TEHNICE DE CALCUL ŞI
STAS 12604/5-90 PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR. INSTALAŢII ELECTRICE
FIXE. PRESCRIPŢII DE PROIECTARE, EXECUŢIE ŞI VERIFICARE.
CUPRINS
Pag.
Memoriu de prezentare ………………………………………………………………………………………3
ANEXE ……………………………………………………………………………………………………………18
ANEXA 1 - Revizuirea standardului STAS 12604/4-89.
Propunerea de standard STAS 12604/4 revizuit:
Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.
Condiţii tehnice de calcul……………………………………………………………..28 file

Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare…………………………………58 file
2
REVIZUIREA STANDARDELOR STAS 12604/4-89 PROTECŢIA ÎMPOTRIVA
ELECTROCUTĂRILOR. INSTALAŢII ELECTRICE FIXE. CONDIŢII TEHNICE DE CALCUL ŞI
STAS 12604/5-90 PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR. INSTALAŢII ELECTRICE
FIXE. PRESCRIPŢII DE PROIECTARE, EXECUŢIE ŞI VERIFICARE.

MEMORIU DE PREZENTARE
Lucrarea de revizuire a standardelor STAS 12604/4-89 şi STAS 12604/5-90, la nivelul de

redactare finală pentru înaintare la ASRO, este cuprinsă în planul tehnic pe 2005 al S.C.
ELECTRICA - S.A. şi are la bază următoarele documente:
a) Contractul nr.4 din 12.04.2006 încheiat între SIER Bucureşti în calitate de executant
(elaborator) şi Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice
S.C ELECTRICA - S.A. în calitate de beneficiar.
b) Fişa de justificare întocmită de către S.C. ELECTRICA S.A - Direcţia Resurse Umane -
Serviciul Securitatea şi Medicina Muncii, aprobată de către conducerea
S.C. ELECTRICA - S.A.
c) Tema de conţinut a lucrării din Propunerea Tehnică care face parte integrantă din contractul
nr.4/2006 menţionat mai sus.
d) Lucrarea desfăşurată în cursul anului 2005 privind Revizuirea standardului STAS 12604/4-
89 şi Revizuirea standardului STAS 12604/5-90, în cadrul căreia s-a elaborat redactarea
pentru anchetarea factorilor interesaţi şi elaborarea redactării din aprobare în CTS a
S.C. ELECTRICA - S.A.
Lucrarea de faţă a fost întocmită având la bază redactarea de aprobare , avizată favorabil
de Comisia Tehnică a S.C. ELECTRICA S.A, menţionată la pct. d) de mai sus, care a stabilit
necesitatea elaborării redactării finale pentru înaintare la ASRO (Asociaţia Română de
Standardizare).
În aceste condiţii redactarea finală pentru înaintarea la ASRO, în conformitate cu Cerinţele
Tehnice va cuprinde în totalitate:
- reglementările din redactarea aprobată de CTS a S.C. ELECTRICA - S.A.;
- soluţiile, metodologiile şi relaţiile de calcul stabilite în redactarea prezentă în CTS a
S.C. ELECTRICA - S.A. cu comandările impuse în CTS.
3
Noile standarde STAS 12604/4 revizuit (Anexa 1) şi STAS 12604/5 revizuit (Anexa 2)
cuprind reglementări modificate şi completate ţinând seama de dezvoltarea tehnicii în domeniu. S-
a avut în vedere ca la revizuirea standardelor să se trateze noi soluţii de protecţii împotriva
electrocutărilor şi pentru evitarea avariilor în instalaţiile electrice de distribuţie şi furnizare a
energiei electrice. De asemenea s-au avut în vedere concepţii noi privind dimensionarea
elementelor instalaţiilor de legare la pământ, ţinând seama de tehnica avansată a automatizărilor
şi protecţiilor prin relee care determină direct limitele admise ale parametrilor (valorile de calcul) şi
în consecinţă condiţiile de dimensionare a acestora.
S-au tratat atât instalaţiile de înaltă tensiune cât şi cele de joasă tensiune. S-a avut de
asemenea în vedere ca reglementările cuprinse în noile texte ale standardelor să fie în
concordanţă cu noile prescripţii din ţară şi străinătate apărute în perioada de la intrarea în vigoare
a standardelor existente şi până în prezent.
S-au modificat şi complectat reglementările din actualele standarde STAS 12604/4-89 şi
STAS 12604/5-90 care sunt depăşite tehnic faţă de dezvoltarea tehnicii în instalaţiile
electroenergetice.
Este cunoscut că prin introducerea unor automatizări şi releistică avansată se facilitează
accentuat condiţiile de realizare a instalaţiilor de legare cu reduceri importante de costuri
(reduceri ale volumelor de materiale şi de lucru) prin scurtarea timpilor de declanşare în caz de
defect cu punere la pământ şi printr-un nivel ridicat de selectivitate pentru identificarea şi
declanşarea rapidă a sectorului cu defect. Se au în vedere în deosebi instalaţiile de joasă tensiune
prin implementarea pe scară largă a protecţiei diferenţiale cu DDR (dispozitiv diferenţial la curent
rezidual), precum şi reţelele de medie tensiune T2T cu neutrul legat la pământ prin rezistor Rn,
respectiv reţelele care în schema normală funcţionează cu neutrul tratat cu bobină de compensare
BC, iar în regim de avarie cu rezistor comutabil Rnc, în vederea identificării şi declanşării rapide şi
selective a liniei cu defect.
Standardele STAS 12604/4 şi STAS 12604/5 au fost elaborate în anul 1988 şi publicate în
1989 respectiv în 1990. În cursul celor 16 ani de la elaborare au apărut numeroase aspecte noi
privind proiectarea şi execuţia instalaţiilor de legare, printre care se pot cita în principal
următoarele:
- implementarea unor metode avansate de tratare a neutrului reţelelor de medie tensiune
în regimul normal de funcţionare şi în regimul de avarie cu puneri la pământ (cu rezistor
comutabil, cu întreruptoare şunt, etc);
- tratarea în cazul schemelor de abatere de la schema normală pentru situaţia existenţei

în sistem a reţelelor cu tratarea diferită a neutrului;
- dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ din reţelele T2T prevăzute cu protecţii

având tb ≤ 0,4 s la care parametru principal de calcul poate fi considerat curentul maxim
admis prin corpul omului Ih în loc de tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas;
4
- prevederea unor protecţii rapide pe liniile din reţelele de medie tensiune cu LEA având
stâlpii folosiţi în comun cu LTc (în cablu convenţional şi/sau cu fibre optice) şi CATv; a se
vedea prevederile STAS 831-2002 şi instrucţiunea Electrica SA 3L-I 225/2002 privind aplicarea
acestui standard;
- metodologiile şi tehnicile de verificare periodică şi ocazională a instalaţiilor de legare la

pământ;
- a se vedea prevederile instrucţiunii S.C ELECTRICA - S.A 1 RE-I-227-2002 şi ale

Îndreptarului 1 RE-Ip 30-2004.
Prin revizuirea standardelor s-a avut în vedere şi stabilirea unor noi soluţii de dimensionare
şi realizare a instalaţiilor de legare la pământ în instalaţiile electrice de distribuţie cum sunt:
- reţeaua de joasă tensiune inclusiv branşamentele la consumatorii electrici, în funcţie de
protecţia prin relee la cutia de branşament şi anume protecţia PACD cu dispozitiv diferenţial
rezidual DDR;
- postul de transformare PT şi punctele de alimentare PA cu protecţie PACD cu DDR şi/sau cu

protecţie la întreruperea nulului sau a unei faze în zona PT sau PA;
- staţia electrică de alimentare la 110 kV/m.t în funcţie de protecţia împotriva punerilor la

pământ simple (metalice şi rezistive) sau duble în reţeaua de m.t simbol IT (cu neutru izolat
sau tratat cu BC) sau simbol T2T (cu neutrul tratat cu rezistori Rn).
Cele două standarde revizuite cuprind, prescripţii la nivel de standard cu soluţii de

proiectare şi de execuţie, pentru toate instalaţiile electrice de transport, de distribuţie şi furnizare ,
precum şi cele ale consumatorilor. Se asigură astfel o aplicare generală, în toate unităţile
energetice şi la consumator pentru stabilirea soluţiilor specifice, pe baza prevederilor din
standardele revizuite.
La stabilirea soluţiilor de protecţie împotriva supratensiunilor accidentale în reţelele de m.t
(6 ... 20 kV) a fost necesar să se aibă în vedere rezolvarea în mod special a următoarelor
probleme ţinând seama de condiţiile specifice de funcţionare şi de exploatare a reţelei de m.t
redactată la o staţie electrică de alimentare de 110 kV/m.t:
- reducerea solicitărilor izolaţiilor din staţie şi reţea printr-o tratare corespunzătoare a
neutrului reţelei de m.t şi prin declanşări selective, sigure şi cât mai rapide posibil a
liniei defecte cu punere simplă la pământ, astfel încât să se evite defectele de durată cu
puneri duble la pământ;
- evitarea extinderilor de avarii, respectiv evitarea în deosebi a defectelor polifazate,

datorită funcţionării de durată cu o punere simplă la pământ;
- asigurarea unei protecţii rapide şi selective pe liniile cu stâlpi LEA de m.t folosiţi în
comun cu linii de telecomunicaţii; s-a avut în vedere evitarea defectelor de durată pe
liniile cu LEA folosiţi în comun cu linii de telecomunicaţii şi în mod special a liniilor în
cabluri cu fibre optice;
- prevederea în staţia de m.t a unor perturbografe de performanţă pentru urmărirea

avariilor şi a protecţiilor prevăzute pentru lichidarea acestora;
- asigurarea unei bune continuităţi în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor

printr-o concepţie adecvată de identificarea rapidă şi selectivă a liniei cu defecte pentru
a se evita declanşări multiple nejustificate tehnic a consumatorilor; de asemenea se are
în vedere asigurarea continuităţii în alimentarea cu energie electrică prin evitarea la un
5
minim posibil a deteriorării echipamentelor datorită unor extinderi de avarii, de exemplu
transformarea unei puneri simple la pământ de durată într-o punere dublă la pământ, cu
toate consecinţele care decurg din aceasta (în special în cazurile unor puneri duble la
pământ nedecontabile prin protecţia maximală de curent);
- evitarea deteriorării prizelor de pământ din reţea şi a legăturilor la acestea prin

pierderea stabilităţii termice datorită unor defecte de lungă durată.
Rezolvarea acestor probleme în complexitatea lor este determinată direct de modul de

tratare a neutrului reţelei de m.t (>1…35 kV) pentru funcţionarea în schema normală.
La stabilirea măsurilor de protecţie trebuie avut în vedere şi cazul în care poate să apară în
practica de exploatare, situaţia ca reţeaua de m.t, pregătită pentru un anumit regim normal de
funcţionare, este alimentată temporar dintr-o altă staţie unde tratarea neutrului este diferită de cea
din staţia unde se alimentează LEA respectivă în schema normală. Astfel într-o schemă de
abatere, o linie de m.t, care funcţionează normal alimentată dintr-o reţea cu neutrul legat la
pământ prin rezistor Rn (schema T2T), poate fi alimentată temporar dintr-o reţea cu neutrul izolat
sau tratat cu bobină de compensare BC schema IT. Trebuie avut de asemenea în vedere cazul
când o linie de m.t care funcţionează în schema normală alimentată dintr-o reţea în schema IT (cu
neutrul izolat sau tratat cu bobine BC) este alimentată în schema de abatere dintr-o reţea cu
neutrul tratat cu rezistor Rn (schema T2T).
În cele ce urmează se prezintă problemele care au fost avute în vedere la revizuirea celor
două standarde (STAS 12604/4 şi STAS 12604/5), pentru care s-au stabilit reglementările
necesare privind realizarea unor soluţii optime (tehnic şi economic).
Reţelele cu neutrul legat la pământ prin bobină de compensare BC (reactanţă

acordată) sunt cele mai numeroase din ţara noastră. Acest mod de tratare se întâlneşte cel mai
frecvent deoarece a fost considerat până de curând ca soluţie optimă pentru reţelele de medie
tensiune în care curenţii capacitivi de punere la pământ depăşesc valorile admise.
Rolul fizic al bobinei de stingere este să permită circulaţia unui curent reactiv, la locul
defectului, care să se opună şi să compenseze curentul capacitiv rezultant din compunerea
curenţilor capacitivi ai fazelor sănătoase. În aceste condiţii, curentul prin locul de defect va fi foarte
mic şi arcul electric de stingere la prima trecere a curentului prin zero.
În cazul unui defect trecător arcul electric nu se reaprinde, tensiunea punctului neutru al
reţelei va fi egală aproximativ cu tensiunea de fază, iar tensiunea pe fazele sănătoase va fi egală
cu tensiunea între faze a reţelei.
Ca şi în cazul reţelei cu neutrul izolat, reţeaua va putea continua să funcţioneze alimentând
consumatorii în condiţii satisfăcătoare, cu toate că una din faze este pusă la pământ.
Deci în acest caz se asigură continuitatea în special în cazul alimentării fără rezervare a
unor procese tehnologice la care întreruperile intempestive provoacă perturbaţii şi daune
importante. Ca şi în cazul reţelelor cu neutrul izolat nu este permisă funcţionarea de durată în
6
regim de punere la pământ a unei faze, defectul trebuie depistat şi trebuie deconectat elementul
defect.
Avantajele sistemului de tratare a neutrului prin bobină de stingere sunt:

- asigură continuitatea în alimentare a consumatorilor în majoritatea defectelor la pământ
monofazate;
- valoarea foarte redusă a curentului de defect la o punere simplă la pământ;
- se exclude posibilitatea apariţiei scurtcircuitelor cu arc persistent;
- gradient de potenţial scăzut la locul de defect.
Dezavantajele principale sunt următoarele:

- necesitatea izolării neutrului transformatoarelor (şi a motoarelor) la valoarea tensiunii de fază a
reţelei şi necesitatea izolării fazelor tuturor instalaţiilor la tensiunea între faze a reţelei. Ca şi în
cazul reţelelor cu neutrul izolat aceasta implică costuri ridicate pentru instalaţie şi echipamente;
- exploatarea dificilă în cazul bobinelor de stingere fără reglaj automat; totdeauna este necesar
un reglaj urmărit în permanenţă şi un personal calificat pentru a se realiza permanent
acordarea bobinei cu starea reţelei;
- posibilitatea apariţiei defectelor cu punere dublă la pământ;
- posibilitatea apariţiei unor supratensiuni tranzitorii de valori mari;
- posibilitatea distrugerii întreruptoarelor în cazul defectelor duble;
- funcţionarea neselectivă a protecţiei în anumite cazuri de punere dublă la pământ sau defecte
polifazate;
- selectarea simplelor puneri la pământ nu se poate face prin protecţii automate sigure, astfel
încât detectarea şi izolarea defectului poate dura mult timp;
- îmbătrânirea izolaţiei ca urmare a funcţionării de durată la tensiuni stabilizate ridicate şi a
supratensiunilor tranzitorii de valori mari;
- dificultatea extinderii reţelei;
- cheltuielile materiale cele mai ridicate legate de instalaţia şi exploatarea bobinelor de stingere.
Faţă de cele de mai sus a rezultă necesar, ca o regulă generală, să se aibă în vedere
rezolvarea în mod special a următoarelor probleme:
a) reducerea solicitărilor izolaţiilor din staţie şi reţea printr-o tratare corespunzătoare a neutrului
reţelei de m.t şi prin declanşări selective, sigure şi cât mai rapide posibil a liniei în cazul
punerilor simple la pământ; se preconizează astfel evitarea defectelor de durată cu puneri
simple la pământ;
b) evitarea extinderilor, respectiv evitarea în deosebi a defectelor polifazate, datorită funcţionării

de durată cu o punere simplă la pământ;
c) asigurarea unei protecţii rapide şi selective pe liniile cu stâlpi LEA de m.t folosiţi în comun cu
linii de telecomunicaţii; se preconizează evitarea în mod special a defectelor de durată pe
liniile cu LEA folosiţi în comun cu linii de telecomunicaţii cu fibre optice;
d) asigurarea unei bune continuităţi în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor printr-o

concepţie adecvată de identificarea rapidă şi selectivă a liniei cu defecte pentru a se evita
declanşări multiple nejustificate tehnic a consumatorilor; deasemenea se are în vedere
asigurarea continuităţii în alimentarea cu energie electrică prin evitarea la minimum posibil a
deteriorării echipamentelor datorită unor extinderi de avarii, de exemplu transformarea unei
puneri simple la pământ de durată într-o punere dublă la pământ, cu toate consecinţele care
decurg din aceasta (în special în cazurile unor puneri duble la pământ nedecontabile prin
protecţia maximală de curent);
e) evitarea deteriorării prizelor de pământ din reţea şi a legăturilor la acestea prin pierderea
stabilităţii termice datorită unor defecte de lungă durată.
7
Rezolvarea problemelor arătate mai sus depinde direct de modul de tratare a neutrului
reţelei de m.t.
În cele de mai sus s-au prezentat avantajele şi dezavantajele metodelor de tratarea
neutrului reţelei de m.t în schema normală de funcţionare IT (cu neutrul izolat sau tratat cu bobine
de compensare). Soluţia de tratare a neutrului prin bobină de compensare se consideră a fi mai
adecvată reţelelor electrice cu linii aeriene unde numeroase defecte monofazate sunt trecătoare şi
sunt puse la punct metode de selectare şi de declanşare în cazul defectelor monofazate
persistente.
În cazul reţelelor cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă Rn (schema T2T) de

limitare a curentului de punere la pământ se obţine deconectarea rapidă a defectului cu punere la
pământ şi se pot alege niveluri de izolaţie ceva mai coborâte decât în cazul soluţiilor de tratare a
neutrului cu bobine de compensare, din următoarele considerente specifice tratării prin rezistenţă
Rn:
- se elimină rapid defectele, prin utilizarea unor protecţii automate simple şi sigure, astfel
încât reţeaua nu este solicitată practic la tensiunea stabilizată de valori mari (tensiunea
între faze pentru izolaţia fazelor şi tensiunea de fază pentru neutru);
- supratensiunile tranzitorii au valori mai mici şi sunt amortizate rapid şi eficace.
În cazul reţelelor existente dimensionate la tensiunea între faze a reţelei, izolaţia va fi

solicitată la valori de tensiuni mai reduse.
De asemenea şi în aceste cazuri continuitatea în alimentare a consumatorilor poate fi
foarte bună şi suficientă pentru marea majoritate a instalaţiilor. Prin faptul că defectul este eliminat
rapid, iar supratensiunile au valori mai mici şi sunt amortizate rapid, creşte durata de viaţă a
echipamentelor şi instalaţiilor, creşte durata de timp între două defecte şi astfel creşte
continuitatea în funcţionare în ansamblu a reţelei.
Deoarece elementul avariat trebuie oricum reparat sau înlocuit şi consumatorii respectivi
vor fi deconectaţi, problema continuităţii în alimentare apare stringentă numai în cazul în care, în
momentul producerii defectului, prin deconectare se poate periclita securitatea personalului sau se
pot distruge echipamente foarte scumpe sau pierderi de producţie sunt foarte mari. După luarea
unor măsuri pentru preîntâmpinarea efectelor nedorite, consumatorii respectivi pot fi deconectaţi.
În astfel de situaţii, când trebuie asigurată continuitatea în alimentare a consumatorilor
într-un anumit moment sau pentru luarea anumitor măsuri de protecţie, se poate prevedea o
rezervare corespunzătoare a alimentării şi a echipamentelor necesare, precum şi o automatică
corespunzătoare (tip AAR) pentru a se trece în orice moment pe soluţia de rezervă. În astfel de
situaţii creşte corespunzător şi siguranţa în funcţionare a instalaţiilor.
8
Avantajele sistemului de tratare a neutrului prin rezistor Rn sunt:
- posibilitatea realizării unor protecţii selective rapide şi eliminarea rapidă a defectului;
- reducerea valorilor şi amortizarea rapidă a supratensiunilor tranzitorii de comutaţie specifice
reţelelor cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de stingere sau reactanţă de limitare, ceea ce
reduce probabilitatea transformării defectelor monofazate în defecte polifazate;
- prelungirea duratei de viaţă a echipamentelor prin reducerea îmbătrânirii izolaţiei acestora ca
urmare a reducerii valorii supratensiunilor şi tensiunilor stabilizate (datorită prezenţei rezistenţei)
şi a reducerii duratei de acţionare a acestor tensiuni asupra izolaţiilor (eliminarea defectului prin
protecţii într-un timp foarte scurt);
- eliminarea suprateniunilor temporare pe armonica fundamentală sau pe armonicile superioare
specifice reţelelor cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de stingere şi reactanţă de limitare
(supratensiuni de rezonanţă sau ferorezonanţă);
- reducerea probabilităţii apariţiei dublelor puneri la pământ şi deci reducerea probabilităţilor
distrugerii întreruptoarelor;
- valoarea rezistenţei de limitare este independentă de schema reţelei la un moment dat,
putându-se extinde reţeaua eliminându-se astfel dezavantajul unui reglaj permanent (automat
sau manual) ca în cazul tratării neutrului prin bobină de stingere;
- cheltuielile de exploatare scad foarte mult, deoarece avariile nu se extind şi la alte elemente ale
reţelei, reducându-se substanţial numărul scurtcircuitelor bifazate şi trifazate;
- preţul unui rezistor de limitare este mai redus decât al unei bobine de stingere şi sau al unei
reactanţe de limitare.
Dezavantajele soluţiei de tratare a neutrului prin rezistor Rn sunt:

- nu se asigură continuitatea în alimentare a consumatorilor cu probleme specifice racordaţi la
linia cu defect;
- necesitatea unei rezervări în staţia de alimentare a consumatorilor importanţi care nu permit
întreruperea în alimentarea lor;
- numărul relativ mare de declanşări în cazul reţelelor aeriene ca urmare a defectelor pasagere
specifice acestor reţele. Acest dezavantaj poate fi eliminat dacă sunt puse la punct metode de
selectare a defectelor pasagere.
Faţă de cele arătate mai sus, pentru evitarea declanşărilor la defecte trecătoare (cu t ≤ 05
… 0,6 s) care reprezintă majoritatea defectelor în reţelele cu LEA se pot aplica următoarele soluţii:
- în cazul reţelelor în schema T2T (cu rezistor Rn) soluţia cu întreruptor şunt (a se vedea
normativul NTE 001/03/00);
- în cazul reţelelor în schema IT (cu bobină de compensare BC) soluţia cu comutarea
automată a rezistorului Rn în cazul unui defect cu punere la pământ.
În acest ultim caz se au în vedere următoarele condiţii, ceea ce face în general, această
soluţie să fie mai costisitoare decât soluţia cu întreruptor şunt de mai sus.
a) Reţeaua de m.t trebuie pregătită pentru regimul cu Rn chiar dacă reţeaua are schema IT;
instalaţiile de legare la pământ sunt dimensionate ca pentru regimul de tratare a neutrului
cu rezistor Rn (schema T2T).
b) Se prevăd toate protecţiile specifice staţiilor în care pe partea de m.t neutrul este tratat cu
rezistor Rn şi anume:
PHCL - protecţie homopolară de curent pe fiecare linie;

PCHN - protecţia homopolară de curent pe rezistorul Rn;
PPRL - protecţia împotriva punerilor la pământ rezistive pe fiecare linie;
PPRN - protecţia împotriva punerilor la pământ rezistive pe rezistorul Rn;
PMB - protecţia de masă a barelor (protecţia de curent);
PDLH - protecţia diferenţială longitudinală homopolară.
9
c) În staţia de alimentare trebuie să existe în stare de funcţionare atât bobinele de
compensare BC cât şi un rezistor Rnc cu BPN aferent.
d) Reţeaua funcţionează în regim normal cu neutrul tratat prin bobină de compensare BC.
În cazul unui defect autostingător acesta se lichidează de la sine datorită existenţei bobinei
de compensare fără declanşarea liniei cu punere simplă la pământ.
e) În cazul unui defect trecător sau persistent cu o durată mai mare decât cea considerată
suficientă pentru lichidarea de la sine a defectelor autostingătoare ta, se conectează
automat rezistorul Rnc în paralel cu bobina BC (BC  Rnc). Această conectare se poate
realiza în următoarele variante constructive:
Varianta I - BPN + BC cu comutarea automată în caz de defect a rezistorului

Rnc în paralel cu BC, respectiv BPN + BC  Rnc.
Varianta II - TSP + BC cu comutarea automată în caz de defect a grupului

BPN + Rnc în paralel cu grupul TSP + BC, respectiv
(TSP + BC) ( BPN + Rnc).
Varianta III - TSP + BC cu comutarea automată în caz de defect a rezistorului

Rnc în paralel cu BC, respectiv TSP + BC  Rnc; în această,
variantă TSP trebuie să fie corespunzător curentului de 300 A al
rezistorului Rnc (curent de punere la pământ de 300 A).
Comutarea automată a rezistorului Rnc în paralel cu BC în una din variantele de mai sus se
realizează după tipul de aşteptare ta prestabilit, considerat necesar pentru lichidarea defectelor
autostingătoare.
f) La conectarea rezistorului Rnc se obţine declanşarea liniei defecte prin protecţiile menţionate
la pct. b) de mai sus (PHCL sau PPRN) sau se obţine declanşarea transformatorului 110
kV/m.t prin protecţiile de rezervă (PHCN sau PPRN).
Se menţine în funcţiune rezistorul Rn pe toată durata necesară funcţionării RART ciclul 1 +

ciclul 2 de pe linia defectă. Timpul total va fi cel puţin:
t = p1 +p2 +∆t
unde:
p1 - este pauza RART ciclului 1 (de ex.: p1 = 1 … 2 s);
p2 - este pauza RART ciclului 2 (de ex.: p2 = 20s);
t - este treapta de timp necesară pentru acoperirea împrăştierii timpilor p1 şi p2 şi
acoperirea timpilor protecţiilor care determină declanşările (de ex.: t = 5s).
g) După expirarea duratei t are loc declanşarea automată a rezistorului şi revenirea la

funcţionarea reţelei de m.t numai cu bobina de compensare BC. În cazul în care nu a fost
lichidat în timpul t, linia cu punere la pământ rămâne deconectată, urmând să se efectueze
manevrele de către personalul de tură pentru localizarea sectorului de linie defect.
h) Operaţiile de anclanşare şi declanşare a rezistorului Rn, în condiţiile menţionate mai sus, se

realizează cu un bloc BCAR de automatizare pentru compunerea automată a rezistorului Rn.
10
Pentru operaţiile de localizare a sectorului de linie cu defect, se prevede un bloc PHT care
determină declanşarea liniei în cauză cu o treaptă de timp mai mică decât timpul ta (de aşteptare
pentru conectarea rezistorului) menţionat la pct.e) de mai sus.
Companiile de electricitate au în vedere în prezent utilizarea unor soluţii de tratare a
neutrului reţelelor electrice şi soluţii de protecţii prin relee şi automatizări asociate care să permită
atât eliminarea defectelor trecătoare fără întreruperea în alimentare a consumatorilor, cât şi
detectarea şi decontarea rapidă şi selectivă a elementelor de reţea cu defecte monofazate
permanente.
Este de dorit ca de regulă o reţea să nu fie menţinută sub tensiune după apariţia unui
defect, chiar dacă acesta ar conduce la întreruperea distribuţiei de energie electrică. Toate
defectele constituie un pericol imediat pentru persoane şi animale şi un pericol pentru deteriorarea
elementelor de reţea ca urmare a condiţiilor anormale de exploatare din acest caz (supratensiuni
şi curenţi de defect de valori mari). Chiar dacă se găsesc soluţii de reducere a curenţilor de defect
şi de limitare a pericolelor menţionate mai sus, acestea nu pot fi evitate în totalitate. Acest
deziderat depinde însă în cea mai mare măsură de existenţa unor soluţii de protecţii prin relee şi
automatizări corespunzătoare care să asigure detectarea şi localizarea rapidă şi selectivă a
acestor defecte.
Conform statisticilor referitoare la reţelele aeriene de medie tensiune, defectele cu puneri
simple la pământ se repartizează aproximativ astfel:
- defecte trecătoare (autostingătoare): 70-90%;
- defecte semipermanente: 5-15%;
- defecte permanente: 5-15%.
Tratarea neutrului reţelei prin bobină de compensare acordată corespunzător permite

lichidarea de la sine a majorităţii defectelor trecătoare (autostingătoare) fără întreruperea
alimentării consumatorilor. Până în prezent nu au fost găsite însă, chiar şi în ţările avansate din
punct tehnologic, soluţii de protecţii justificate tehnico-economic în exploatare pentru localizarea şi
deconectarea selectivă şi rapidă a sectoarelor de reţea cu defecte permanente cu punere simplă
la pământ.
Din această cauză, în cazul reţelelor electrice cu neutrul tratat cu bobină de compensare,
detectarea şi localizarea defectelor monofazate permanente se efectuează cu dificultate şi numai
după un timp relativ lung. În marea majoritate a cazurilor localizarea defectelor permanente cu
puneri simple la pământ se face prin deconectări şi reanclanşări succesive a plecărilor din staţia
de alimentare şi a unora din întreruptoarele din reţea (manual sau automat), aceasta conducând la
întreruperea pe perioade relativ lungi a alimentării consumatorilor.
În scopul neafectării calităţii alimentării consumatorilor în astfel de situaţii se continuă
funcţionarea reţelei cu un defect la pământ pentru a nu se întrerupe pe durate lungi alimentarea
acestora până la izolarea elementului cu defect.
11
Deşi în esenţă, este asigurată continuitatea în alimentare pe durata localizării elementului
defect, consumatorii sunt totuşi afectaţi deoarece se întrerupe alimentarea lor pe duratele
necesare localizării defectelor aşa cum s-a arătat mai sus. Această funcţionare a reţelei cu un
defect permanent este menţinută numai pe durata necesară detectării, localizării şi izolării
defectului permanent cu punere simplă la pământ. Pe plan mondial există o preocupare deosebită
pentru găsirea unor soluţii fiabile pentru eliminarea rapidă şi selectivă a acestor defecte.
Tratarea neutrului reţelei prin rezistenţă este considerat mijlocul cel mai eficient pentru
detectarea şi deconectarea selectivă şi rapidă a sectorului de reţea cu defect permanent (punere
simplă la pământ) şi protejării izolaţiei întregii reţele împotriva supratensiunilor (specifice reţelelor
cu neutrul tratat cu bobine de compensare). Utilizarea instalaţiilor tip RAR, în cazul tratării neutrului
reţelei prin rezistenţă permite eliminarea şi a defectelor trecătoare prin izolarea liniei afectate de
defect pentru un anumit timp necesar stingerii arcului, urmată de repunerea sub tensiune a
acesteia.
Dezavantajul important al tratării neutrului prin rezistenţă constă în faptul că se
deconectează rapid şi defectele trecătoare care în cazul tratării neutrului reţelei prin bobină de
compensare s-ar lichida de la sine fără întreruperea consumatorului. Prin utilizarea de instalaţii de
tip RAR trifazat marea majoritate a defectelor trecătoare sunt eliminate şi în acest caz dar, aşa
cum s-a arătat mai înainte, consumatorii sunt deconectaţi în pauzele de RAR.
Durata acestor întreruperi trifazate momentane poate fi de la circa 1s, în cazul unui RAR
reuşit în treapta I, până la câteva secunde (circa 16-18 s) în cazul unui RAR reuşit în treapta a II-a.
Deşi în România, în prezent, furnizorul de energie electrică nu răspunde faţă de
consumator pentru întreruperea alimentării pe durata RAR, întreruperile pot fi foarte neplăcute
pentru consumatorii la care receptoarele sunt protejate prin contactoare, care deconectează chiar
la pauze foarte scurte de tensiune. Din această cauză soluţia de tratarea prin rezistenţă a neutrului
se impune cu dificultate în cazul reţelelor aeriene şi a unor reţele mixte. Soluţia cu întreruptor şunt
IS rezolvă problema de eliminare a defectelor trecătoare (circa 70 - 90 % din totalul defectelor), fără
întreruperea alimentării consumatorilor prin blocarea protecţiilor de deconectare a defectelor în astfel
de cazuri, ceea ce ar face ca soluţia de tratare a neutrului prin rezistenţă să fie atractivă şi de
actualitate, aplicabilă fără reţineri şi în cazul reţelelor aeriene de medie tensiune, deoarece ar
determina cumularea avantajelor soluţiei de tratare a neutrului prin rezistenţă cu principalul avantaj al
soluţiei de tratare a neutrului prin bobina de compensare - eliminarea defectelor trecătoare.
Soluţia BC II Rn, conectarea automată a unui rezistor în paralel cu bobina de compensare în
cazul reţelelor electrice de m.t cu neutrul tratat prin bobină de compensare, constă în principal în
funcţionarea reţelei de medie tensiune în regim normal de durată cu neutrul tratat prin bobină de
compensare (regim BC) în scopul eliminării defectelor trecătoare. Scopul conectării automate a unui
rezistor pe neutrul reţelei, în paralel cu bobina de compensare (regim BC II Rn), cu o temporizare de
ordinul a 0,6 - 0,8 s, este selectarea şi deconectarea defectelor cu simplă punere la pământ a reţelei
12
dacă acestea nu au fost eliminate anterior prin compensarea curenţilor capacitivi de către bobină (în
regimul BC). Se are deci în vedere funcţionarea reţelei în "regim BC II Rn" numai pentru identificarea
rapidă şi selectivă a liniei cu defect. După identificarea şi deconectarea liniei defecte este necesar
să se revină la funcţionarea normală în regim cu BC. Revenirea la regimul cu BC se poate efectua
şi prin deconectarea manuală sau automată a rezistorului. De preferat este deconectarea automată
a rezistorului pentru a nu se permite situaţii de funcţionare de lungă durată cu rezistorul conectat,
oferindu-se astfel posibilitatea lichidării şi a defectelor trecătoare ce ar putea apărea în perioada de
timp respectivă.
În concluzie atât soluţia cu întreruptor şunt IS în cazul reţelelor T2T, cât şi soluţia BC II Rn
permit eliminarea defectelor trecătoare şi deconectarea selectivă a defectelor permanente
cumulându-se astfel unele din principalele avantajele ale celor două metode de tratare a neutrului în
reţelele de medie tensiune cu Rn sau cu BC. Declanşarea rapidă a punerilor simple la pământ
permanente oferă posibilitatea protejării izolaţiei întregii reţele faţă de pământ şi evitarea evoluţiei
defectului cu punere simplă la pământ în defecte polifazate cu toate consecinţele acestuia, cum sunt
distrugeri de echipamente, accidentele grave de persoane şi animale, incendii şi chiar explozii etc.
De asemenea se realizează şi o ameliorare a calităţii alimentării consumatorilor pentru că aceştia nu
mai sunt deconectaţi pentru perioade scurte în cadrul secvenţelor de localizare şi izolare a defectelor
prin declanşarea şi reanclanşarea succesivă a liniilor din staţia de alimentare.
Alegerea soluţiei cu întreruptor şunt IS respectiv a soluţiei cu BC II Rn se face pe baza unei
justificări tehnico-economice conform cerinţelor NTE 001/03/00.
Protecţia diferenţială la curent rezidual se utilizează în instalaţiile electrice din
reţelele de curent alternativ de joasă tensiune legate la pământ (simbol TT sau TN) şi se
prevede pe următoarele categorii de circuite electrice:
a) de alimentare cu energie electrică a unor receptoare electrice destinate să funcţioneze

nesupravegheate permanent de către personalul de deservire;
b) de alimentare cu energie electrică a unor receptoare cu componente electronice de

importanţă mare (valoare şi/sau utilizare);
c) în care se prevăd şi protecţii rapide împotriva supratensiunilor; în aceste cazuri totdeauna

protecţia diferenţială se montează în amonte (spre sursa de energie electrică) de
dispozitivele de protecţie împotriva supratensiunilor;
d) în cazurile în care nu se asigură prin protecţia de suprasarcină şi de scurtcircuit

declanşarea (deconectarea) în cel mult 3 s la apariţia unui defect; la capetele circuitului
datorită lungimii mari a acestuia sau secţiunii mici a conductoarelor (impedanţelor mari), sau
în alte cauze care impun declanşări rapide (mai puţin de 0,2 s); se are în vedere în special
siguranţa la foc şi protecţia rapidă împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, prin
întreruperea (deconectarea) rapidă a circuitului cu un defect de izolaţie faţă de masă sau faţă
de pământ;
13
e) în cazurile justificate tehnic şi economic în care instalaţiile de legare la pământ au
rezistenţe de dispersie mai mari decât cele impuse de legislaţia tehnică în vigoare pentru
protecţia prin legare la nul sau pentru protecţia prin legare la pământ (de exemplu în cazul
solurilor de rezistivitate mare);
f) în cazurile în care se impune o protecţie tehnologică împotriva defectelor rezistive; se au în

vedere cazurile pentru care protecţia de suprasarcină sau de scurtcircuit nu acţionează în
timp util, curenţii de defect fiind sub valorile curbelor de răspuns curent - timp ale acestor
protecţii; se exemplifică următoarele două cazuri:
- defectele de izolaţie incipiente (de exemplu la capete de înfăşurări) în receptoare,

care nelichidate în timp util pot conduce la evoluţii cu distrugeri de echipamente şi
cu iniţierea unui incendiu sau cu accidente de persoane;
- defecte prin rezistenţe mari cum este ruperea şi căderea conductoarelor circuitului
pe elemente de susţinere sau pe pământ, care, nelichidate în timp util, pot
conduce la avarii şi electrocutări de persoane.
Se au în vedere de asemenea circuitele electrice menţionate în N I -7-2002 şi norma

NSSM 37/96.
Pentru prevederea protecţiei diferenţiale la curent rezidual în cazurile menţionate mai sus,
trebuie să se monteze întreruptoare automate cu DDR în următoarele categorii de tablouri
electrice:
- de distribuţie a consumatorului (TD), de regulă pe toate circuitele care se încadrează în cel
puţin una din categoriile menţionate la pct. 3.6 (a ... f) din instrucţiunea 1RE-I-226-2002; se
prevăd DDR fără temporizare (instantanee); în acest caz, de regulă I∆n = 0,03 A;
- generale (TG) de regulă în cazul prevederii DDR instantaneu la TD; la TG se va prevedea

DDR selectiv, simbol S, cu ∆t ≤ 70 ms şi I∆n2 = 0,1 sau 0,3 A din condiţia I∆n2 > 2I∆n1 şi
totdeauna când se prevăd la TG descărcătoare de clasă B sau C;
- de măsură şi protecţie a furnizorului de energie electrică (TMP) unde este considerat punctul
de delimitare între acesta din urmă şi consumator; când se prevede o protecţie împotriva
supratensiunilor de frecvenţă industrială la întreruperea nulului; întreruptorul cu DDR şi
eventual cu protecţia de nul PN se montează totdeauna în amonte de grupul de măsură (spre
sursa de energie electrică). În acest caz rezultă, în mod obligatoriu, necesitatea prevederii
DDR la tabloul general TG şi la tablourile de distribuţie TD, dacă la TMP al furnizorului de
energie electrică s-a prevăzut DDR sau dacă la TMP este prevăzut numai întreruptor automat
cu protecţie termică sau electromagnetică (fără DDR), dar curentul de defect maxim în
instalaţie Idmax<1,5 In (In fiind curentul nominal de funcţionare a întrerupătorului, respectiv
treapta de funcţionare a acestuia); DDR de la TMP - tabloul de măsură şi protecţie al
furnizorului de energie electrică - va fi selectiv simbol S, cu ∆t ≤ 140 ms şi I∆n3>2I∆n2; de regulă
I∆n3 ≤ 300 mA, pentru realizarea protecţiei împotriva iniţierii unui incendiu (siguranţa la foc) în
instalaţia electrică protejată.
În cazul prevederii protecţiei diferenţiale la curent rezidual în două sau mai multe tablouri în
trepte (în cascadă) trebuie să se asigure selectivitatea necesară prin alegerea DDR selectiv, cu o
anumită temporizare; a se vedea cele arătate mai sus, iar la alegerea DDR, se va ţine seama de
condiţia I∆n2 > 2I∆n1 unde I∆n2 este curentul rezidual nominal al DDR din amonte (spre sursa de
energie electrică) iar I∆n1 al DDR din aval (faţă de DDR cu I∆n2), respectiv spre circuitele
consumatorului de energie electrică.
14
Condiţiile specifice de aplicare a protecţiei diferenţiale, respectiv PACD cu DDR,
sunt următoarele:
a) se aplică numai în reţele de curent alternativ de joasă tensiune TT sau TN
(condiţionat şi IT);
b) izolaţia conductorului neutru de lucru N trebuie să fie cel puţin la nivelul izolaţiei
conductoarelor de fază;
c) PACD cu DDR trebuie să cuprindă totdeauna un dispozitiv de control al funcţionării

protecţiei;
d) trebuie să existe totdeauna conductoare de protecţie PE care, în aval de PACD respectiv în

aval de întreruptorul cu DDR (spre consumatorul electric), să fie separate faţă de
conductoarele active (faţă de conductorul neutru de lucru N şi conductoarele de fază care
sunt totdeauna izolate electric faţă de mase);
e) rezistenţa de dispersie Rp a prizei de pământ de protecţie pentru asigurarea condiţiilor de

funcţionare a DDR > I∆n, trebuie să aibă cel mult valoarea rezultată din relaţia:
Ua
Rp ≤
1,25 ⋅ I ∆n
unde:
Ua - este tensiunea de atingere maximă admisă; de regulă pentru condiţii normale de pericol se
consideră Ua = 50 A; în general timpul de declanşare la protecţiile cu DDR este t ≤ 0,2 s,
protecţiile de bază având de regulă t ≤ 0,05 s (timpul propriu al întreruptorului la care este
asociat DDR);
I∆n - este curentul nominal rezidual al DDR folosit pentru realizarea PACD.
În cazul reţelelor în schema TN (cu protecţie prin legare la neutru) trebuie să se facă o
distincţie între:
- schema cu conductor neutru comun simbol PEN pentru lucru N şi protecţie PE; în acest caz
schema are simbol TN - C;
- schema cu conductor neutru de lucru N separat de conductorul de protecţie PE; în acest caz
schema are simbol TN - S.
În orice reţea TN va exista o porţiune în schema TN-C (cu conductor neutru comun PEN) şi
o porţiune sau mai multe în schema TN – S (cu conductor neutru N separat de conductorul de
protecţie PE).
Schema TN - C
În toate cazurile, cu excepţia circuitelor în care se prevăd protecţii diferenţiale cu DDR
(dispozitiv diferenţial la curent rezidual), şi a celor de alimentare a receptoarelor din tablourile
electrice, trebuie să se folosească schema TN - C. Pentru cazurile în care se prevăd protecţii
diferenţiale cu DDR, trebuie să se folosească totdeauna schema TN - S.
Astfel, în schema TN - C barele şi conductoarele PEN se folosesc în comun pentru lucru
N şi pentru protecţie PE. În această variantă (în schema TN - C) se vor folosi bare (borne) sau
15
conductoare de lucru N separate de barele (bornele) sau conductoarele de protecţie PE numai în
circuitele de alimentare a receptoarelor (utilajelor, aparatelor, agregatelor, dispozitivelor) electrice
conform celor arătate mai jos pentru schema TN - S. Legăturile electrice între tablourile electrice
(generale, principale, intermediare şi secundare), la care se racordează sau nu şi receptoare
electrice, se realizează în conducte electrice (cabluri sau conductoare în tuburi) cu conductor
comun PEN (de lucru şi de protecţie). Fac excepţie numai tablourile electrice secundare
monofazate la care legăturile cu tabloul electric de alimentare (general, principal, intermediar)
trifazat se vor realiza cu trei conductoare din care două active (fază şi neutru de lucru) şi unul de
protecţie PE conform celor arătate mai jos pentru schema TN - S.
La toate tablourile electrice generale, principale, intermediare sau secundare trebuie să se
prevadă o bară PEN folosită în comun pentru lucru şi pentru protecţie. Această bară PEN trebuie
să fie legată totdeauna printr-un conductor separat la instalaţia de legare la pământ a obiectivului
respectiv.
Bara PEN a unui tablou electric trebuie să aibă borne de legătură separate pentru fiecare
conductor racordat la această bară PEN. Este interzis ca la o bornă să se racordeze două sau mai
multe conductoare PEN, N sau PE. Astfel bara PEN a tabloului va avea un număr suficient de
borne pentru următoarele legături electrice:
- conductorul de racordare a barei PEN a tabloului în cauză la instalaţia de legare la pământ a
obiectivului;
- conductoarele PEN de legătură cu alte tablouri racordate la tabloul în cauză;
- conductoarele de lucru N al circuitelor de alimentare a receptoarelor electrice
monofazate la tabloul în cauză;
- conductoarele de protecţie PE pentru carcasele metalice ale receptoarelor electrice
alimentate din tabloul în cauză;
- conductorul de protecţie PE pentru carcasa metalică a tabloului în cauză.
În cazul în care tablourile de distribuţie vin de le producător cu două bare, şi anume o bară
N şi o bară PE, în cazul schemei TN-C aceste două bare trebuie să fie legate electric între ele.
În schemele TN - C se va acorda o atenţie deosebită pentru racordarea barei N sau PEN la
instalaţia de legare la pământ a obiectivului respectiv printr-un conductor PE (şi o bornă de
legătură) de ramificaţie la conductorul principal de legare la pământ unde se realizează această
legătură.
Schema TN – S se va aplica numai în cazul următoarelor circuite:
a) circuitele electrice sunt prevăzute cu protecţii diferenţiale cu DDR (dispozitiv diferenţial la

curent rezidual);
b) circuitele electrice de alimentare a tablourilor electrice monofazate;
c) circuitele electrice de alimentare a receptoarelor (utilaje, aparate, agregate, dispozitive)

electrice monofazate sau trifazate.
16
În schemele TN - S tablourile electrice trebuie prevăzute cu două bare distincte de neutru
şi anume:
- bara de lucru (activă) simbol N;
- bara de protecţie simbol PE.
Bara de protecţie PE se va racorda la instalaţia de legare la pământ a obiectivului

respectiv.
În cazul circuitelor prevăzute cu protecţii diferenţiale cu DDR trebuie să se realizeze
totdeauna o schemă TN-S astfel încât să se realizeze condiţiile de funcţionare a DDR
(dispozitivului diferenţial la curent rezidual). Introducerea acestui dispozitiv de protecţie impune
următoarele condiţii principale:
- conductorul activ (de lucru) N trebuie să fie separat (izolat electric) de conductorul
de protecţie PE începând de la bornele din amonte ale întreruptorului acţionat prin DDR şi
până la carcasele receptoarelor electrice alimentate prin circuitele protejate cu DDR,
aflate în aval de acesta;
- conductorul activ (de lucru) N trebuie să fie izolat electric faţă de pământ (inclusiv
faţă de conductorul de protecţie PE) cel puţin la acelaşi nivel de izolaţie ca şi
conductoarele active de fază.
În cazul circuitelor electrice de alimentare a tablourilor monofazate trebuie să se realizeze

de regulă o schemă TN - S chiar dacă circuitele respective nu sunt protejate cu DDR.
În cazul circuitelor de alimentare a receptoarelor (utilaje, aparate, dispozitive, agregate
electrice) totdeauna conductorul activ (de lucru) N este separat de conductorul de protecţie PE (de
legare la neutru sau de legare la pământ), realizându-se astfel circuite de alimentare în schema
TN - S.
În aceste cazuri, conductorul activ de nul de lucru N trebuie să fie separat şi izolat electric
faţă de conductorul de protecţie PE până la tabloul de distribuţie în care bara comună de lucru şi
de protecţie PEN este racordată la instalaţia de legare la pământ a obiectivului respectiv.
În schema TN-S este interzis să se lege electric (direct sau indirect) un conductor sau o
bornă de lucru N cu un conductor sau bornă PE în aval de tabloul (bara PEN), de la care acestea
sunt separate, iar bara PEN este legată la pământ.
În standardul STAS 12604/4-90 revizuit (faza a II-a a lucrării) faţă de actualul standard s-a
renunţat la subcap. 3.3 şi anexele AC, AE şi AF deoarece sunt fie depăşite tehnic, fie că
reglementările respective sunt tratate în prescripţii la nivel de îndreptare sau instrucţiuni intrate în
vigoare recent, cum este de exemplu îndreptarul 1 RE-Ip 30-2004 care cuprinde problemele tratate
în anexele AE şi AF.
17
ANEXE
ANEXA 1 - REVIZUIREA STANDARDULUI STAS 12604/4-89.

Condiţii tehnice de calcul.

Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare.
18
Propunerea de standard STAS 12604/4 revizuit: Protecţia împotriva electrocutărilor.

Instalaţii electrice fixe. Condiţii tehnice de calcul.
1
CUPRINS
Pag.
Cap. 1. Generalităţi .................................................................................................................................. 3

1.1. Obiectul şi domeniul de aplicare ........................................................................................... 3
1.2. Terminologie............................................................................................................................ 3
1.3. Standarde conexe ................................................................................................................... 4
Cap. 2. Alegerea sistemului de protecţie............................................................................................... 5
Cap. 3. Elemente care trebuie racordate la instalaţia de protecţie împotriva

electrocutărilor prin atingere indirectă..................................................................................... 10
Cap. 4. Tensiuni de atingere şi de pas maxime admise....................................................................... 12
Cap. 5. Condiţii de stabilitate termică.................................................................................................... 14
Cap. 6. Curenţi şi timpi de calcul ........................................................................................................... 16

6.1. Instalaţii electrice de înaltă tensiune (î.t)....................................................................................... 16
6.1.1. Reţele izolate faţă de pământ (schema IT) ......................................................................... 16
6.1.2.Reţele legate la pământ, direct sau prin rezistenţă ohmică (schema TT,
respectiv T1T sau schema T2T)........................................................................................... 18
6.1.3. Reţeaua de m.t (>1…35 kV) izolată faţă de pământ în
schema IT care funcţionează în regim de avarie
(defect cu punere la pământ) în schema T2T ..................................................................... 19
6.1.4. Condiţiile specifice pentru funcţionarea într-o schemă de abatere
faţă de schema normală de funcţionare ............................................................................. 21
6.2. Instalaţii electrice de joasă tensiune (j.t)............................................................................. 22
6.2.1. Reţele izolate faţă de pământ (simbol I)în schema IT ........................................................ 22
6.2.2. Reţele legate direct la pământ sau printr-o rezistenţă mică (simbol T)
în schema TT sau în schema TN .......................................................................................... 24
ANEXE....................................................................................................................................................... 25
Anexa A.............................................................................................................................................. 26
Anexa B.............................................................................................................................................. 28
2
Cap. 1. Generalităţi
1.1. Obiectul şi domeniul de aplicare
1.1.1. Prezentul standard stabileşte condiţiile tehnice de calcul pentru alegerea, realizarea
şi dimensionarea sistemelor de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, la
instalaţiile şi echipamentele electrice fixe de joasă (j.t) şi/sau înaltă tensiune (î.t).
1.1.2. Prezentul standard se aplică tuturor categoriilor de instalaţii şi echipamente electrice

fixe, inclusiv cele din mediile cu pericol de explozie şi excavaţiile subterane.
Detaliile schemelor de protecţie pentru diferite condiţii specifice se prevăd în
documentaţia tehnică de execuţie.
1.1.3. Prevederile prezentului standard se aplică atât la lucrările noi, executate după data
intrării lui în vigoare cât şi în cazul extinderilor sau a altor lucrări, care au ca efect modificarea
tensiunilor de atingere şi de pas sau a condiţiilor de stabilitate termică ale instalaţiilor de legare la
pământ de protecţie şi de exploatare.
1.2. Terminologie
1.2.1 Conform SR-EN 61140 (CEI 61140) noie. 2002 Protecţia împotriva şocurilor
electrice. Aspecte comune în instalaţii şi echipamente electrice.
1.2.2 Terminologie şi simboluri specifice privind reglementările din prezentul standard:
1.2.2.1 Şoc electric Efectul patofiziologic care apare la trecerea unui curent electric
prin corp
1.2.2.2 Electocutarea Şoc electric fatal
1.2.2.3 Atingere indirectă Contactul persoanelor cu mase puse accidental sub tensiune
1.2.2.4 Masă Partea conductoare a unui echipament electric sau a unui
element de construcţie accesibilă, care normal nu este sub
tensiune dar care accidental, în caz de defect poate ajunge sub
tensiune
1.2.2.5 Conductor de protecţie PE Conductor prevăzut într-un sistem de protecţie împotriva
electrocutărilor
1.2.2.6 Conductor neutru de lucru N Conductor legat la punctul neutru legat la pământ al sursei de
tensiune pentru distribuţia energiei electrice
1.2.2.7 Conductor PEN Conductor legat la pământ care îndeplineşte simultan funcţia de
conductor de protecţie PE şi de conductor neutru de lucru N
1.2.2.8 Schema de funcţionare (de Schema în care se reprezintă situaţia punctului neutru al sursei
protecţie) a reţelei electrice de tensiune şi al maselor echipamentelor sau utilajelor electrice
în raport cu pământul (masa)
1.2.2.9 Schema de funcţionare TT Schema de funcţionare a reţelei electrice în care cel puţin un
punct al părţilor active ale sursei de tensiune este legat direct,
sau printr-o rezistenţă la o priză de pământ simbol T, iar masa
echipamentelor sau utilajelor electrice sunt legate la o priză de
pământ, simbol T
1.2.2.10 Schema de funcţionare TN Schema de funcţionare a reţelei electrice în care cel puţin un
punct al părţilor active ale sursei de tensiune este legat direct,
sau printr-o rezistenţă la o priză de pământ simbol T, iar masa
echipamentelor sau utilajelor electrice sunt legate la neutrul
sursei de tensiune
3
1.2.2.11 Schema de funcţionare IT Schema de funcţionare a reţelei electrice în care toate părţile
active ale sursei de tensiune sunt izolate faţă de pământ sau
punctul neutru al acestei surse este legat direct, sau printr-o
impedanţă de valoare mare simbol I, iar masele echipamentelor
sau utilajelor electrice sunt legate la pământ simbol T
1.2.2.12 Zona de potenţial nul (pământ Zona în care tensiunea între două puncte ale suprafeţei solului
de referinţă) este mai mică de 0,3 %/m din tensiunea totală a prizei, la
trecerea curentului de defect prin acesta.
1.2.2.13 Tensiune j.t Tensiune de lucru aflată în următoarele limite:
- cel mult 250 V faţă de pământ în cazul reţelelor legate la
pământ, schema TT sau TN;
- cel mult 1000 V între faze, în cazul reţelelor izolate faţă de
pământ; schema IT
1.2.2.14 Tensiune î.t Tensiune de lucru mai mare decât tensiunea joasă
1.2.2.15 Tensiunea prizei de pământ Tensiunea care apare între priza de pământ şi zona de potenţial
Up nul la trecerea unui curent prin priza de pământ
1.2.2.16 Tensiunea de atingere Ua Partea din tensiunea prizei de pământ, la care este supus omul
aflat la o distanţă de 0,8 m între ele (în cazul verificărilor prin
măsurări se consideră 1 m )
1.2.2.17 Tensiunea de atingere Upas Partea din tensiunea prizei de pământ, la care este supus omul
când atinge concomitent două puncte de pe sol aflate la o
distanţă de 0,8 m între ele (în cazul verificărilor prin măsurări se
consideră 1 m )
1.2.2.18 Coeficient de atingere ka ka = Ua/Up unde Ua – tensiunea de atingere
Up – tensiunea prizei
1.2.2.19 Coeficient de atingere kpas kpas = Upas/Up unde Upas – tensiunea de atingere
Up – tensiunea prizei
1.2.2.20 Tensiunea medie m.t Tensiunile de lucru din categoria tensiune înaltă (î.t) în intervalul
>1000 V …≤35000 V
1.3. Standarde conexe
1.3.1. SR- CEI 60 364-4- 442 +A1 iunie 1999 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4.
Măsuri de protecţie pentru asigurarea securităţii. Protecţia
împotriva supracurenţilor. Secţiunea 442 Protecţia instalaţiilor
de j.t împotriva defectelor la pământ din instalaţiile de î.t.
1.3.2. SR- CEI 479-1 mai 1995 Efectele curentului asupra omului. Partea 1 Aspecte
generale.
1.3.3. SR- CEI 60 755 +A1+A2 – 1995 Reguli generale pentru dispozitive de protecţie la
curent diferenţial rezidual.
1.3.4. SR- HD 384 4.41. S2 oct-2004 Instalaţii electrice în construcţii. Măsuri de protecţie
pentru asigurarea securităţii. Cap.41. Protecţia împotriva
şocurilor electrice.
1.3.5. SR- HD 384-4-43 S2 oct. 2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4. Protecţie
supracurenţilor.
4
1.3.6. SR- HD 384-4-473 S1 noie. 2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4. Protecţie
pentru asigurarea securităţii. Cap.47.Utilizarea măsurilor de
protecţie pentru asigurarea securităţii.
Secţiunea 473:Măsuri de protecţie împotriva supracurenţilor.
1.3.7. SR- HD 384.5.54 S1 noie. 2003 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5. Alegerea
şi instalarea echipamentelor electrice. Cap.54. Legare la
pământ şi conductoare de protecţie.
1.3.8. SR- HD 384.6.61 S2 noe.2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 6-61.
Verificări la punerea în funcţiune.
1.3.9. STAS 2612-87 Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise.
Cap. 2. Alegerea sistemului de protecţie
2.1. Protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă la instalaţiile şi

echipamentele electrice fixe se realizează prin aplicarea unuia din sistemele de protecţie indicate
în Tabelul 1, funcţie de categoria reţelei electrice (I sau T) şi de tensiunea de lucru (înaltă î.t sau
joasă tensiune j.t) conform pct.1.2.2.20 în medie tensiune m.t se încadrează reţeaua de î.t din
intervalul >1…35 kV.
Tabelul 1
Nr. Categoria reţelei Tensiunea de lucru Sistemul de protecţie - schema
crt. de funcţionarea reţelei
1. Reţea izolată sau Indiferent de tensiunea de Legare la pământ de protecţie
compensată (simbol I) lucru (simbol T) - schema IT
2. Reţea legată la pământ Înaltă tensiune (î.t) Legarea la pământ de protecţie
(simbol T) (simbol T) - schema TT;
2.1. Reţea legată direct la pământ Medie tensiune (m.t) Legare la pământ de protecţie -
(simbol T1) schema T1T;
2.2. Reţea legată la pământ prin Medie tensiune (m.t) Legare la pământ de protecţie -
rezistenţă ohmică (simbol T2) schema T2T;
3. Reţea legată direct la pământ Joasă tensiune (j.t) a) Legare neutrul sursei de tensiune
(simbol T) legat la pământ (simbol N) -schema
TN;
b) Legare la pământ de protecţie -
(simbol T) - schema TT;
Nota 1: În cazuri justificate se poate
completa legarea la pământ de
protecţie (schema TT) sau legarea la
neutru de protecţie (schema TN) cu
protecţii PACD şi/sau PATD.
Nota 2: În cazuri justificate, se pot
aplica în loc de legarea la pământ de
protecţie (schema TT) sau de
legarea la neutru (schema TN)
următoarele:
- izolarea de protecţie;
- separarea de protecţie;
- utilizarea tensiunii reduse;
5
2.2. Se interzice legarea la neutrul sursei de tensiune (schema TN) sau legarea la pământ
de protecţie (schema TT) a echipamentelor electrice la care s-a aplicat unul din următoarele
mijloace de protecţie:
- izolare de protecţie;
- separare de protecţie;
- utilizarea tensiunii reduse.
2.3. În regim normal de funcţionare o reţea electrică poate fi încadrată în una din
următoarele scheme de protecţie:
a) schema IT - Fig.1;
b) schema TT - Fig.2;
c) schema TN - Fig.3.
2.4. Reţelele electrice din schema TN se pot încadra în una din următoarele două
subcategorii:
• schema TN-S ;
• schema TN-C .
2.5. Reţelele electrice de medie tensiune m.t (>1…35 kV) din schema TT- se pot
încadra în una din următoarele două categorii:
- schema T1T - reţea legată direct la pământ cu un sistem de eliminare a defectului;

- schema T2T - reţea legată la pământ printr-un rezistor Rn şi cu două sisteme de eliminare
a defectului în care protecţiile principale de pe plecări (linii) – sunt rezervate
prin protecţiile prevăzute pe neutrul reţelei legată la pământ prin rezistor Rn.
2.6. În simbolizările de la pct.2.3; 2.4 şi 2.5 de mai sus, prima literă se referă la situaţia, în
raport cu pământul, a reţelei electrice de alimentare:
- simbolul I - semnifică fie izolarea părţilor active ale reţelei electrice faţă de pământ, fie
legarea la pământ a unui punct la reţelei electrice printr-o impedanţă de
valoare mare;
- simbolul T - semnifică legarea directă la pământ a unui punct al reţelei electrice.
A doua literă se referă la situaţia în raport cu pământul a maselor instalaţiilor

electrice alimentate din reţeaua electrică, inclusiv pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin
atingere indirectă:
- simbolul T - semnifică legarea directă la pământ a maselor instalaţiilor electrice,
independent de eventuala legare la pământ a unui punct al reţelei de
alimentare;
- simbolul N - semnifică faptul că masele instalaţiei electrice sunt legate la punctul de
neutru al reţelei de alimentare (neutrul reţelei legat direct la pământ).
Celelalte litere semnifică modul de dispunere a conductorului neutru N şi a

conductorului de protecţie PE:
- simbolul S - semnifică faptul că funcţia de protecţie este asigurată printr-un conductor de
protecţie, simbol PE, separat de cel de neutru de lucru simbol N;
- simbolul C - semnifică faptul că funcţiile de neutru de lucru N şi de protecţie PE sunt
asigurate de un singur conductor, simbol PEN.
6
Reţea electrică
L3
L2
L1
Instalaţii
electrice
PE
Rp
a.
Reţea electrică
L3
L2
L1
Bobină de Dispozitiv de
protecţie
compensare şi declanşare
Instalaţie
electrică
PE
Rp
b.
Fig.1. Scheme de funcţionare din categoria IT. Reţele electrice de alimentare cu

neutrul izolat faţă de pământ (fig.1.a) sau cu neutrul legat la pământ prin
bobină de compensare (fig.1.b) , masele instalaţiilor electrice alimentate
din reţelele electrice fiind legate direct la pământ (simbol T)
7
Reţea electrică
Reţea electrică
L3 L3
L2 L2
L1 L1
N
Rpo Dispozitiv de
Instalaţie protecţie şi
Instalaţii declanşare
electrice electrică
Rpo
PE PE
PE
a. Rp
b.
Rp
Reţea electrică
L3
3
L2
L1
Dispozitiv de protecţie
Dispozitiv de şi declanşare
protecţie
Rezistor Instalaţie
electrică
Rpo PE
c. Rp
Fig.2. Scheme de funcţionare din categoria TT. Reţele electrice de alimentare cu

neutrul legat direct la pământ (fig.2.a, şi fig. 2.b) (simbol T) sau cu neutrul
legat la pământ prin rezistenţă (fig.2 c) (simbol T), masele instalaţiilor electrice
alimentate din reţelele electrice fiind legate direct la pământ (simbol T).
8
Reţea electrică
L3
L2
L1 Schemă
N TN-S
PE
Instalaţii
electrice
Rp0
Rp
a.
Reţea electrică
L3
L2 Schemă
L1 TN-C
PEN
Rp0 Rp L3
L2 Schemă
L1 TN-S
N
PE
Instalaţii
PE electrice
b. Rp
Fig.3. Scheme de funcţionare
Reţele electrice de alimentare sunt cu neutrul legat direct la pământ (simbol T), masele
instalaţiilor electrice fiind legate la punctul de neutru al reţelei de alimentare
(neutrul reţelei legat direct la pământ) (simbol N).
a) Schemă TN-S - funcţia de protecţie este asigurată printr-un conductor de protecţie,

simbol PE, separat de cel de neutru de lucru, simbol N.
b) Schemă TN-C în reţeaua de alimentare (funcţiile de neutru de lucru N şi de protecţie PE

sunt asigurate de un singur conductor, simbol PEN) şi Schemă TN-S în reţeaua
consumatorului.
9
Cap. 3. Elemente care trebuie racordate la instalaţia de protecţie împotriva
electrocutărilor prin atingere indirectă
3.1. Se racordează la sistemul de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă,

conform pct.2.1, toate elementele care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, dar care în
mod accidental, în urma unui defect, pot fi puse sub tensiune, cum sunt:
3.1.1. Carcasele şi elementele de construcţie (susţinere) din metal sau din beton armat ale
instalaţiilor şi echipamentelor electrice.
3.1.2. Părţile metalice ale panourilor şi pupitrelor de comandă şi de măsură;

Îngrădirile de protecţie metalice fixe (plase, uşi pline, bariere etc.) sau mobile
(demontabile), dacă nu au legătură sigură în exploatare (contact cu rezistenţă electrică neglijabilă)
cu alte elemente legate la pământ de protecţie, conform prevederilor prezentului standard; a se
vedea şi pct.3.2.4.
3.1.3. Părţile metalice ale suporturilor liniilor aeriene pentru transportul şi distribuţia
energiei electrice, montate pe stâlpi metalici sau din beton armat. În cazul în care, prin construcţie,
suporturile izolatoarelor, traversele sau consolele sunt în contact electric (de rezistenţă neglijabilă)
cu armătura metalică a stâlpului de beton armat sau cu stâlpul metalic, nu mai este necesară o
legare suplimentară la pământ de protecţie. În cazul stâlpilor de lemn, legarea la pământ de
protecţie a acestor elemente este obligatorie, numai dacă stâlpul de lemn este şuntat prin
elemente metalice (de exemplu prin conductoare de coborâre, prin cabluri armate etc.).
3.1.4. Armăturile metalice ale trecerilor izolate.
3.1.5. Armăturile, ecranele şi învelişurile metalice ale tuturor cablurilor electrice de energie,
de comandă, de control, de telemecanică, inclusiv a celor cu înveliş exterior din PVC (cel puţin la
capete), cu excepţia acelora la care, din considerente de funcţionare, nu se admite o astfel de
legare la pământ de protecţie.
3.1.6. Suporturile de fixare ale izolatorilor la intrările conductoarelor în clădiri, precum şi

armăturile metalice ale trecerilor izolante prin pereţi; plăcile din materiale electroizolante destinate
traversărilor de conductoare prin pereţi vor fi încadrate (individual sau în comun) cu câte o ramă
metalică legată la pământ.
3.1.7. Construcţiile (stelajele) metalice de susţinere a cablurilor electrice; dacă diferite

elemente ale construcţiei stelajului de cabluri (console, scăriţe, longeroane etc.) sunt legate
galvanic între ele (respectiv, se asigură continuitatea electrică prin sudură sau piese metalice de
îmbinare), legarea la pământ se va putea face numai la extremităţile construcţiei; învelişurile
metalice ale cablurilor vor fi legate la pământ la capete, iar la cutiile de îmbinare şi derivaţie se vor
realiza continuitatea electrică a armăturilor şi a învelişurilor metalice ale cablurilor.
3.1.8. Bornele speciale pentru legarea la pământ de protecţie a transformatoarelor de

măsură, descărcătoarelor şi a eclatoarelor de orice tip; aceste borne vor fi marcate cu semnul de
legare la pământ de protecţie.
3.1.9. Conductoarele de protecţie ale liniilor electrice aeriene; acestea se vor lega la prizele
de pământ de la toţi stâlpii şi ale staţiilor electrice de la capetele liniilor respective.
3.1.10. Consolele metalice ale branşamentelor consumatorilor de j.t montate pe acoperiş

cu învelitoare metalică; în cazul schemei TN se va realiza legarea la conductorul de nul PEN sau
PE al branşamentului.
10
3.1.11. Pentru legarea la pământ de protecţie, la carcase şi la elementele de susţinere
trebuie prevăzute borne speciale marcate cu semnul de legare la pământ de protecţie.
3.2. Nu este obligatorie legarea la instalaţia de protecţie a următoarelor elemente:
3.2.1. Armăturile metalice ale izolatoarelor, traversele, consolele şi corpurile de iluminat

montate pe stâlpii de lemn sau pe alte construcţii din lemn ale liniilor şi staţiilor electrice de tip
exterior, dacă legarea la pământ nu este condiţionată de protecţia împotriva supratensiunilor
atmosferice sau dacă porţiunea pe stâlpi dintre aceste elemente şi sol (sau faţă de conductorul de
protecţie) nu este şuntată prin elemente conductoare (învelişul metalic sau armătură metalică a
unui cablu, un tub metalic de protecţie etc.).
3.2.2. Împrejmuirile (gardurile) incintelor la staţiile electrice exterioare.
3.2.3. Elementele metalice pentru protecţia împotriva solicitărilor mecanice la treceri prin
pereţi şi planşee, brăţările de fixare a cablurilor pe pereţi, precum şi consolele şi traversele
metalice ale rastelelor (paturilor) de cabluri, dacă longeroanele lor de susţinere sunt legate la
instalaţia de protecţie.
3.2.4. Carcasele metalice ale aparatelor de măsură, ale releelor şi ale altor aparate
montate pe tablouri, panouri, dulapuri, pupitre sau pereţi, care au un contact sigur de rezistenţă
electrică neglijabilă cu elementele lor de susţinere, iar acestea sunt legate la rândul lor la
instalaţiile de protecţie.
3.2.5. Elementele metalice demontabile sau care se pot deschide, dacă au un contact
electric de rezistenţă neglijabilă cu construcţiile metalice legate la pământ, când instalaţiile
respective sunt în funcţiune, sau dacă nu au aparataj şi/sau circuite electrice montate pe acestea.
3.2.6. Elementele aparţinând instalaţiilor electrice cu tensiuni nominale de maximum

400 V c.a. între faze şi 440 V c.c. în încăperi având caracter de locuri de muncă puţin periculoase,
0
(încăperi de producţie, laboratoare sau birouri uscate, aerisite, cu temperaturi de cel mult 30 C şi
cu pardoseli electroizolante uscate, din lemn, asfalt, cauciuc etc.) cu condiţia ca distanţa minimă
dintre echipamentele electrice sau între acestea şi obiectele metalice legate la pământ să fie de
0,8 m pentru locuinţe sau încăperile administrative şi de 1,25 m pentru încăperile industriale.
3.2.7. Nu este obligatorie racordarea la instalaţia de legare la pământ, prin conductor de

ramificaţie, individual, a carcaselor metalice sau elementelor de susţinere montate pe un panou,
tablou, pupitru, celulă sau altă construcţie metalică sau de beton armat dacă sunt în contact
electric permanent de rezistenţă neglijabilă cu construcţia respectivă, iar aceasta este legată la
pământ.
Se consideră contact electric de rezistenţă neglijabilă contactul realizat prin sudură, prin
şuruburi şi şaibe elastice cu dinţi sau evantai, sau prin suprafeţe pregătite şi înşurubare asigurată
cu şaibe elastice.
Două sau mai multe tablouri, pupitre sau celule alăturate şi aflate în contact electric
permanent de rezistenţă neglijabilă între ele, pot constitui un singur ansamblu care se va racorda
la instalaţia de legare la pământ prin două conductoare de ramificaţie în două puncte distincte
dispuse la extremităţile ansamblului.
3.3. În incinta unei întreprinderi industriale sau pe o platformă industrială se va realiza

totdeauna o reţea (instalaţie) generală de legare la pământ, prin legarea între ele a tuturor
instalaţiilor de legare la pământ din incintă sau platforma respectivă (inclusiv cele aferente
instalaţiilor de joasă tensiune). Instalaţia generală de legare la pământ folosită în comun va
îndeplini condiţiile impuse de funcţiile instalaţiilor de legare la pământ respective (folosite în
comun).
11
3.4. În cazul folosirii în comun a instalaţiei de legare la pământ în conformitate cu pct.3.3
pentru defectele pe partea de înaltă tensiune, atât la echipamentele electrice de joasă tensiune,
cât şi la cele de înaltă tensiune, se vor respecta valorile tensiunilor de atingere Ua şi de pas Upas
indicate în STAS 2612-87 pentru zonele cu circulaţie frecventă, în funcţie de timpul de
deconectare a curentului de punere la pământ (curentul prin priza de pământ) şi categoria reţelei.
Fac excepţie incintele îngrădite ale instalaţiilor electrice, unde are acces numai personalul de
specialitate şi pentru care se vor respecta valorile indicate în STAS 2612-87 pentru zonele cu
circulaţie redusă.
3.5. În cazul lucrărilor miniere şi în cariere, se admite ca reţeaua generală de legare la

pământ din excavaţiile subterane să fie separată de reţeaua de legare la pământ care deserveşte
instalaţiile de înaltă tensiune de la suprafaţă.
3.6. În cazul folosirii în comun a unei prize de pământ pentru instalaţiile de protecţie
împotriva electrocutărilor şi pentru instalaţiile de paratrăsnet, rezistenţa de dispersie a prizei de
pământ folosită în comun trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu 1 Ω.
De regulă, conductoarele de legare la pământ a instalaţiei de paratrăsnete vor fi separate
până la priza de pământ faţă de celelalte categorii de instalaţii. De la această prevedere fac
excepţie (construcţiile) cu structură metalică sau beton armat, utilizate drept conductor de legare
la priza de pământ comună pentru toate categoriile de instalaţii.
3.7. În cazul instalaţiilor de curent continuu, instalaţiile de legare la pământ de protecţie se

vor dimensiona, respectându-se, de regulă, aceleaşi condiţii ca şi în cazul instalaţiilor electrice de
curent alternativ, cu excepţia valorilor maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas care
sunt diferite (conform STAS 2612-87).
În cazul prizelor de pământ de exploatare prin care trec în permanenţă curenţi de lucru se
vor lua măsuri speciale de protecţie împotriva corodării electrozilor acestor prize la trecerea
curentului continuu.
Cap. 4. Tensiuni de atingere şi de pas maxime admise
4.1. Instalaţiile de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă se realizează

astfel încât să se asigure obţinerea sub limitele admise a următoarelor tensiuni accidentale:
4.1.1. Tensiunile de atingere şi de pas în zonele de influenţă a instalaţiilor de legare la

pământ de protecţie prin care trec curenţii de defect.
Observaţie: Prin zonă de influenţă se înţelege suprafaţa terenului ocupată de electrozii

prizelor de pământ plus vecinătăţile în care potenţialele la suprafaţa solului sunt
diferite de zero.
4.1.2. Tensiunile de atingere şi de pas la instalaţii cu diferite destinaţii, cum sunt conducte
cu fluide (apă, gaze, termoficare, combustibili lichizi etc.), căi de rulare, conductoarele unor linii
etc., care ies din zona de influenţă a unei instalaţii de legare la pământ de protecţie şi care ajung
în zone de potenţial nul sau în zone de influenţă a altor prize de pământ; trebuie avut în vedere
deasemenea şi tensiunile de atingere şi de pas la consumatorii de joasă tensiune alimentaţi din
posturi de transformare, pentru cazul în care conductoarele liniei de racord dintre staţia de
alimentare de 110/m.t şi postul de transformare sunt scurtcircuitate şi legate la pământ la capete,
şi apare un defect pe partea de m.t.
4.2. Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere (Ua) şi de pas (Upas) pentru
echipamentele şi instalaţiile electrice de joasă sau înaltă tensiune se stabilesc conform STAS
2612-87, în funcţie de:
- zona de amplasare a instalaţiei sau a echipamentului electric (zonă cu circulaţie redusă,
zonă cu circulaţie frecventă după caz);
12
- categoria (tipul) reţelei sau a instalaţiei (echipamentului) electrice, respectiv schema de
funcţionare în regimul normal (schema IT, schema TT, schema T1T, schema T2T,
schema TN după caz);
- timpul de eliminare a defectului prin protecţia de bază.
Valorile maxime admise Ua şi Upas vor fi stabilite în documentaţia tehnică a instalaţiei

electrice respective.
4.3. Atât în reţelele de joasă tensiune cât şi în cele de înaltă tensiune, trebuie să se
prevadă protecţii pentru declanşarea rapidă a sectorului defect cu punere la pământ.
4.4. La stabilirea tensiunii de atingere şi de pas într-o situaţie dată, trebuie să se ia în

considerare timpul de deconectare prin protecţia de bază cea mai rapidă prevăzută (prima treaptă
a protecţiei de bază).
În toate instalaţiile electrice trebuie să se prevadă protecţii pentru declanşarea
(întreruperea) circuitului în cazul unui defect cu punere la pământ în acest circuit. Timpul de
întrerupere trebuie să fie de regulă cel mult egal cu 3 s, respectiv cu 1,2 s în cazul schemei T2T;
această valoare neputând fi depăşită decât în cazuri justificate tehnic.
În cazul reţelelor în schema IT se admite justificat să se prevadă protecţii numai cu
semnalizare în cazul punerilor simple la pământ şi declanşarea rapidă (cel mult 3 s) în cazul
defectelor cu puneri duble la pământ.
4.5. În cazul folosirii în comun a instalaţiilor de legare la pământ pentru instalaţii de înaltă şi
de joasă tensiune, dimensionarea trebuie să aibă în vedere defectele atât pe partea de joasă
tensiune cât şi pe partea de înaltă tensiune, cu respectarea valorilor precizate în STAS 2612-87.
4.6. Reţelele de medie tensiune m.t (>1 ... 35 kV), legate la pământ prin rezistenţă ohmică,
în schema T2T, prevăzute cu două sisteme independente de eliminare a defectului), trebuie să
îndeplinească simultan următoarele condiţii principale:
a) pe fiecare circuit de alimentare să existe câte o protecţie homopolară de curent PHCL (de pe
linie);
b) pe legătura de pământ a neutrului reţelei să existe a protecţie homopolară de curent PHCN

(de pe neutru);
c) fiecare din cele două protecţii de la pct.a) şi b) trebuie să acţioneze separat asupra a două
întreruptoare diferite de pe circuitul curentului de punere la pământ, şi anume asupra
întreruptorului de linie în cazul PHCL, respectiv asupra întreruptorului de pe partea de m.t a
transformatorului în cazul PHCN;
d) pe barele staţiei să existe o protecţie homopolară de tensiune care să declanşeze la prima

punere la pământ întreruptorul sursei de alimentare pe partea de m.t, în cazul în care se
întrerupe circuitul de legare la pământ a neutrului reţelei precum şi în toate cazurile în care
nu sunt îndeplinite condiţiile să funcţioneze protecţiile PHCL sau PHCN;
e) timpul de deconectare la oricare din protecţiile de bază sau de rezervă trebuie să fie de
maxim 1,2 s; în cazul în care acest timp este mai mare decât 1,2 s, valorile tensiunilor de
atingere şi de pas sunt cele referitoare la reţelele în schema T1T (Tabelul 1 pct.crt.2.1);
f) reţelele trebuie să fie astfel realizate încât în nici un regim de funcţionare de avarie şi
indiferent de durată, curentul homopolar (de scurtcircuit monofazat) să nu depăşească
valoarea de calcul.
13
Cap. 5. Condiţii de stabilitate termică
5.1. La dimensionarea instalaţiilor de protecţie, trebuie să se aibă în vedere stabilitatea

termică a elementelor componente până la întreruperea circuitului defect. Se va avea în vedere ca
la regimul de defect să nu fie depăşite temperaturile maxime admise.
Condiţiile de stabilitate termică trebuie să fie verificate atât în ceea ce priveşte stabilirea
secţiunii minime admise a conductoarelor de protecţie cât şi în ceea ce priveşte stabilirea
suprafeţei minime admise de contact cu solul a electrozilor prizelor de pământ.
Condiţiile de stabilitate termică a prizelor de pământ se verifică numai pentru instalaţiile de
înaltă tensiune.
5.2. La instalaţiile electrice de înaltă tensiune, la dimensionarea pentru îndeplinirea

condiţiilor de stabilitate termică a instalaţiilor de protecţie (conductoare de protecţie PE şi electrozi
ai prizelor de pământ) trebuie să se ia în considerare timpul de întrerupere al circuitului cu defect,
prin protecţia de rezervă; în cazuri justificate, se admite luarea în considerare a timpului de
întrerupere corespunzător treptei a doua a protecţiei de bază.
5.3. Condiţiile de stabilitate termică sunt următoarele:
5.3.1. Pe durata trecerii curenţilor de defect, temperatura conductorului de protecţie PE

neizolat suprateran nu trebuie să depăşească 2000 C. În cazul în care nu există pericole de
incendiu (nu se află materiale combustibile în apropiere), limita maximă admisă a temperaturii
conductorului de protecţie suprateran este de 3000 C.
Dacă există pericol de explozie, limita maximă admisă a temperaturii conductorului de
protecţie suprateran trebuie să fie temperatura minimă de aprindere a amestecurilor explozive din
mediul respectiv.
5.3.2. Un conductor neizolat se consideră stabil termic, dacă densitatea de curent (j)
detrmină un echilibru între căldura dezvoltată în conductor şi cea transmisă spaţiului înconjurător,
fără ca temperatura conductorului să depăşească limita maximă admisă menţionată la pct.5.4.1.
Densitatea de curent maximă admisă, în amperi pe milimetru pătrat pentru t = 1 s, la o
temperatură iniţială θ0 = 250 C şi o temperatură maximă admisă θf = 2000 C este specificată în
Tabelul 2.
Tabelul 2
2
Nr. Materialul conductorului Densitatea de curent maximă admisă, în A/mm ,
pentru t = 1s şi θf = 200 C
0
crt.
1 Oţel 70
2 Aluminiu sau oţel-aluminiu 105
3 Cupru 160
5.3.3. La trecerea curenţilor de defect prin electrozii prizelor de pământ, temperatura la

suprafaţa acestora nu trebuie să depăşească temperatura maximă admisă, θmax = 950 C,
considerându-se temperatura iniţială a solului (respectiv la suprafaţa electrozilor), θ0 = 150 C.
Creşterea de temperatură pe suprafaţa electrozilor la trecerea curenţilor de defect nu
trebuie să fie mai mare decât valoarea
∆θ = θ max − θ 0 = 80 0 C
5.3.4. În cazul unui regim termic de scurtă durată de ordinul secundelor, se consideră că
întreaga căldură dezvoltată la trecerea curentului prin electrozii prizelor de pământ (în timpul t al
defectului) este absorbită de solul din imediata vecinătate; rezultă că trebuie îndeplinită
următoarea condiţie de stabilitate termică:
14
γ ⋅ ∆θ Ip γ ⋅ ∆θ
j≤ sau ≤
ρ⋅t S ρ⋅t
în care:
j - densitatea de curent la suprafaţa prizei, în amperi pe metru pătrat;
γ - căldura specifică medie a solului, în watt - secundă pe metru cub - grad Celsius;
∆θ - creşterea de temperatură, în grade Celsius;
ρ - rezistivitatea solului, în ohm-metru;
t - durata regimului termic, în secunde;
I - curentul prin priza de pământ, în amperi;
S - suprafaţa de contact cu solul (suprafaţa laterală), necesară electrozilor prizei de pământ
pentru trecerea curentului de punere la pământ, în metri pătraţi.
5.3.5. În cazul unui regim termic cu timp limitat, de ordinul minutelor, cazul schemei IT în
care se prevede numai o protecţie de semnalizare în cazul unei puneri simple la pământ şi de
declanşare rapidă în cazul unei puneri duble la pământ, trebuie să se ia în considerare valorile
duratelor maxime din Tabelul 3, în funcţie de rezistivitatea solului, pentru o tensiune totală
Up = 125 V a prizei de pământ.
Tabelul 3
Rezistivitatea solului (ρs) Ω⋅m Durata maximă admisă, t, în min., pentru:
Priza verticală Priza orizontală
50 100 30
100 200 60
200 400 120
300 600 180
Tensiunea maximă ( U `p ) ce se poate admite pentru un anumit timp (t`) diferit decât cel
indicat în Tabelul 3 se obţine cu relaţia:
t
U `p = 125 ⋅
t`
5.3.6. În cazul unui regim termic cu timp nelimitat a prizei de pământ, trebuie să fie
îndeplinită următoarea condiţie de stabilitate termică:
U p ≤ 2 ⋅ ρs ⋅ λ∆θ
în care:
Up (Up = Rp ⋅ Ip) tensiunea totală a prizei de pământ, în volţi;
ρs - rezistivitatea solului, în ohm-metru;
λ - conductivitatea termică medie a solului, în watt pe metru-grad Celsius;
∆θ - creşterea de temperatură, în grade Celsius;
5.3.7. În cazul reţelelor în schema IT, dacă satisfacerea condiţiilor de stabilitate termică a
prizelor de pământ conduce la cheltuieli nejustificate tehnic, se admite depăşirea densităţilor de
curent maxime admise, cu condiţia ca după fiecare defect cu punere la pământ să se verifice
starea electrozilor şi conductoarelor de legătură.
15
Cap. 6. Curenţi şi timpi de calcul
6.1. Instalaţii electrice de înaltă tensiune (î.t.)
6.1.1. Reţele izolate faţă de pământ (schema IT); cu neutrul izolat sau tratat cu
bobine de compensare
6.1.1.1. Într-o reţea izolată faţă de pământ se prevăd cel puţin protecţii pentru semnalizarea
punerilor simple la pământ în reţeaua respectivă şi pentru deconectarea rapidă (automată) în cazul
punerilor duble la pământ.
6.1.1.2. La dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ pentru asigurarea tensiunilor de

atingere şi de pas, precum şi pentru respectarea condiţiilor de stabilitate termică se vor considera
valorile de calcul ale curenţilor de defect şi ale timpilor de întrerupere prevăzut pentru declanşarea
(deconectarea) circuitului la un defect cu punere la pământ; se utilizează simbolurile literale cu
următoarele semnificaţii:
Idpmax - curent maxim la o punere dublă la pământ printr-o rezistenţă de trecere de 4Ω;
Idpmin - curent minim la o punere dublă la pământ, care este deconectat de protecţiile
împotriva punerilor la pământ duble (curent de reglaj al protecţiei);
Ips - curent la o punere simplă la pământ, dar nu mai mic de 10 A;
tpmax - timpul de acţionare al protecţiei maximale;
tm - timpul până la deconectarea prin manevră a unei puneri la pământ duble;
t - timp nelimitat;
Ip - componenta curentului total de punere la pământ, care se închide efectiv prin priza
de pământ (curentul prin priza de pământ);
Ipm - curent total de punere la pământ, monofazat (curentul de scurtcircuit monofazat);
tb timpul protecţiei de bază (prima treaptă a protecţiei, prevăzută să sesizeze prima
defectul respectiv);
tr - timpul protecţiei de rezervă (timpul celei de a doua protecţii, care poate sesiza
defectul, iar în cazul în care protecţia de bază are două sau mai multe trepte, se
poate lua în calcule treapta a doua sau următoarea a protecţiei de bază), dar nu mai
mic de 1s.
6.1.1.3. În calculele de dimensionare a instalaţiilor de legare la pământ se ia în considerare

curentul de punere simplă la pământ Ips (dar nu mai puţin de 10 A), timp nelimitat, atât pentru
obţinerea tensiunilor de atingere sau de pas sub limitele maxime admise, cât şi pentru verificarea
respectării condiţiilor de stabilitate termică, dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele
condiţii (se are în vedere micşorarea probabilităţii apariţiei unei puneri duble la pământ):
a) reţeaua este constituită în întregime sau în proporţie de cel puţin 66 % (dar nu mai puţin de
10 km), din cabluri cu învelişuri şi/sau armături metalice stabile din punct de vedere termic, în
caz de defect bifazat;
b) sunt prevăzute protecţii pentru deconectarea automată a punerilor simple la pământ;
c) echipamentul (instalaţia electrică) se află în zonă cu circulaţia redusă, iar în cazul posturilor
de transformare se realizează separarea instalaţiei de legare la pământ pe partea de înaltă
tensiune, faţă de instalaţia de legare la pământ la care se leagă neutrul reţelei de joasă
tensiune;
d) prizele de pământ deservesc stâlpii LEA fără aparataj.
6.1.1.4. În cazul posturilor de transformare, atât a celor din zone cu circulaţie frecventă cât
şi a celor din zone cu circulaţie redusă, care au instalaţia de legare la pământ de protecţie folosită
în comun, indiferent de rezultatele calculelor privind respectarea tensiunilor de atingere sau de pas
16
şi privind verificarea la stabilitate termică, valoarea admisă a rezistenţei rezultante a instalaţiei de
legare la pământ de protecţie trebuie să fie maxim 4 Ω, iar rezistenţa prizei de pământ locale a
postului de transformare nu trebuie să depăşească valoarea de 10 Ω.
6.1.1.5. În cazul reţelelor legate la pământ prin bobină de stingere, dacă, prin defectarea
unei bobine, curentul depăşeşte valoarea de calcul a curentului de punere simplă la pământ
pentru instalaţia de legare la pământ), după apariţia punerii simple la pământ trebuie să se
deconecteze linia respectivă într-un timp suficient de scurt pentru a nu se pune în pericol
integritatea instalaţiei de legare la pământ şi să se micşoreze cât mai mult posibil probabilitatea
apariţiei unor tensiuni de atingere şi de pas peste limitele admise. Timpul până la deconectare nu
trebuie să fie mai mare de 10 minute. În cazul în care există condiţii, trebuie să se asigure
declanşarea prin protecţie automată, într-un timp de ordinul secundelor (t ≤ 3 s).
6.1.1.6. Pentru instalaţiile şi echipamentele din reţele realizate prin linii electrice aeriene
sau prin cabluri, care nu se încadrează în condiţiile de la pct. 6.1.1.3 de mai sus, se iau în
considerare următorii curenţi de punere la pământ şi timpi de calcul:
a) pentru calculul tensiunilor de atingere sau de pas, curentul de punere simplă la pământ
Ips ≥ 10 A, timp nelimitat, t;
b) pentru calculul de verificare la stabilitate termică, se consideră următorii curenţi de punere la

pământ şi timpi de calcul:
- curentul maxim de punere dublă la pământ, Ipdmax şi timpul tpmax, de deconectare prin
protecţia maximală de curent, considerând o rezistenţă de trecere la pământ de 4 Ω
(rezistenţa rezultantă a prizelor de pământ, prin care se închide curentul de punere
dublă la pământ); la verificarea stabilităţii termice a prizelor de pământ se ia în calcul
acea componentă din curentul de punere dublă la pământ, care trece efectiv prin
electrozii prizei de pământ respective;
- curentul minim de punere dublă la pământ, Ipdmin care este deconectat de protecţiile
prevăzute împotriva punerilor duble la pământ şi timpul, tm până la deconectarea prin
manevră a unei puneri duble la pământ; acest timp se determină în exploatare în
funcţie de condiţiile specifice;
- curentul de punere la pământ simplă, Ips ≥ 10 A şi timpul nelimitat, t.
6.1.1.7. În cazul în care timpul deconectării prin manevră a unei puneri simple la pământ
este mai mare decât cel pentru care a fost verificată la stabilitate termică instalaţia de legare la
pământ, conform pct.6.1.1.6. b), după orice punere dublă la pământ nedeconectată prin protecţie,
se verifică instalaţiile de legare la pământ respective (verificând rezistenţele de dispersie şi
tensiunile de atingere şi de pas).
6.1.1.8. În reţelele electrice medie tensiune m.t (>1…35 kV) simbol IT (cu neutrul izolat sau
tratat cu BC), utilizarea în comun a stâlpilor pentru LEA de m.t + LEA de 0,4 kV + LTc şi/sau CATv
este admisă numai dacă sunt realizate protecţii de bază şi de rezervă care să asigure
următoarele:
- declanşarea automată rapidă (maxim 0,8 s) a liniei protejate (cu stâlpi folosiţi în comun)
la simplă punere la pământ persistentă şi reanclanşarea automată a acestei linii dacă
defectul nu este pe linia respectivă;
- declanşarea automată succesivă a liniilor de m.t la punerea simplă la pământ într-un

timp de maxim 30 s pentru localizarea liniei cu defect, reducând astfel probabilitatea
apariţiei dublei puneri la pământ;
- declanşarea automată a întreruptorului sursei (transformatorului) la refuzul de
17
declanşare al liniei protejate;
- declanşarea automată rapidă a liniei protejate la punere dublă la pământ printr-o

protecţie foarte sensibilă (max.0,2s);
- declanşarea automată rapidă a liniei de m.t cu simplă punere la pământ persistentă pe

durata manevrelor executate de personalul de exploatare pentru localizarea sectorului
cu defect.
6.1.1.9. Cerinţele tehnice pentru protecţiile prin relee de bază şi de rezervă în reţele
electrice din schema IT (cu neutrul izolat sau tratat cu BC) cu stâlpi folosiţi în comun sunt
următoarele:
a) Protecţia de bază de la pct.6.1.1.8 de exemplu protecţie homoplolară de curent temporizată

pe linie cu reanclanşare simbol PHTC-LR (acţionată de protecţia homopolară de tensiune
PHT) montată pe LEA de m.t protejată (cu stâlpi folosiţi în comun) care trebuie să asigure:
- declanşarea sigură şi rapidă la o punere simplă la pământ metalică sau rezistivă în

reţea fără respectarea unei selectivităţi;
- declanşarea selectivă, sigură şi rapidă la o punere dublă la pământ metalică sau
rezistivă.
b) Protecţia de bază (tip PHTC-LR acţionată prin protecţia homopolară de tensiune PHT) pe
toate liniile racordate pe aceeaşi bară cu linia protejată care trebuie să asigure:
- în cazul apariţiei unei puneri simple la pământ metalice sau rezistive în reţea,
localizarea şi declanşarea liniei cu simplă punere la pământ într-un timp de maxim 30
s; se are în vedere reducerea la minim a probabilităţii de transformare a punerii simple
la pământ în punere dublă la pământ;
- în cazul apariţiei unei puneri duble la pământ în reţea declanşarea selectivă, sigură şi
rapidă a liniei cu defect (maxim 0,2 s).
c) Protecţia de bază (de exemplu protecţie homopolară de tensiune simbol PHT-LR pe toate
liniile, inclusiv linia protejată) care trebuie să asigure în cazul manevrelor de localizare a
porţiunii de linie cu punere simplă la pământ persistentă- declanşarea sigură şi rapidă
(maxim 0,2 s) a liniei de m.t cu defect; se are în vedere evitarea riscului de acţionare falsă a
protecţiilor tip PHTC-LR pe liniile de m.t racordate pe aceeaşi bară cu linia defectă şi
reducerea probabilităţii de apariţie a unei puneri duble la pământ. Această protecţie are
simbolul PHT-DL.
d) Protecţia de rezervă (de exemplu tip PHT-DT respectiv tip DRRIL) pe întreruptorul sursei
(transformatorului sau cuplei transversale) care trebuie să asigure declanşarea acestuia
astfel:
- în timp de maxim 1,2 s în cazul refuzului de declanşare al întreruptorului liniei de m.t

protejate la acţionarea protecţiei tip PHTC-LR;
- în timp corespunzător domeniului de exploatare a protecţiei PHTC-LR de pe linii pentru
localizarea liniei cu defect (dar nu mai mult de 30 s).
Această protecţie are simbolul PHT-DT dacă acţionează întreruptorul transformatorului,

respectiv DRRIL, dacă acţionează opţional întreruptorul transformatorului sau cel al cuplei
transversale la refuzul de declanşare prin protecţia de bază PHTC-LR.
6.1.2. Reţele legate la pământ, direct sau prin rezistenţă ohmică (schema TT,
respectiv T1T sau schema T2T)
6.1.2.1. Într-o reţea legată direct la pământ schema T1T se prevăd protecţii rapide
(automate) care să deconecteze în cel mult 3 s sectorul în care a avut loc o punere la pământ
18
monofazată. În cazul reţelelor legate la pământ prin rezistenţa ohmică schema T2T cu două
sisteme de eliminare a defectelor în care se respectă condiţiile de la pct.4.6, timpul de
deconectare trebuie să fie de cel mult 1,2 s.
6.1.2.2. Pentru calculul tensiunilor de atingere şi de pas, se ia în considerare curentul prin

priza de pământ Ipp, la o punere la pământ monofazată, şi timpul protecţiei de bază (considerată
ca fiind prima treaptă a protecţiei prevăzută să sesizeze cel mai repede defectul respectiv), tb.
6.1.2.3. Pentru calculele de verificare a condiţiilor de stabilitate termică se ia în considerare

timpul de acţionare al protecţiei de rezervă, tr, şi anume, timpul celei de a doua protecţii care poate
sesiza defectul. În cazul în care protecţia de bază are două sau mai multe trepte, se poate lua în
calcule treapta a doua (sau următoarea) a protecţiei de bază, dar nu mai puţin de 1s. Se iau în
calcule următorii curenţi:
a) Ipp, curentul prin priza de pământ, în cazul verificării stabilităţii termice a prizei de pământ;
b) Ipm, curentul total de punere la pământ monofazat, în cazul verificării stabilităţii termice a
conductoarelor de legare la pământ. A se vedea semnificaţiile simbolurile de la pct. 6.1.1.2.
6.1.2.4. La stabilirea protecţiei de bază, se are în vedere situaţia de ansamblu a protecţiilor

din reţea şi se consideră protecţia care trebuie să acţioneze în mod normal prima, la o punere la
pământ (scurtcircuit monofazat).
6.1.2.5. În calculele de dimensionare a prizei de pământ, se ia în considerare curentul

efectiv de punere la pământ prin priză Ipp, în cazul unui scurtcircuit monofazat în instalaţia
respectivă sau în afara acesteia. De regulă, se consideră curentul maxim corespunzător etapei
finale pentru care este proiectată instalaţia.
6.1.2.6. În anexele A şi B se prezintă sintetic valorile curenţilor şi timpilor de calcul pentru

deferite situaţii întâlnite în practică.
6.1.2.7. În cazul reţelelor legate la pământ prin rezistenţă ohmică care se încadrează în
schema T2T (se respectă prevederile de la art.4.6, iar timpul maxim de deconectare a circuitului cu
defect este 1,2 s, se consideră că se respectă totdeauna condiţiile de stabilitate termică pentru
prizele de pământ. În cazul în care timpul de deconectare este mai mare de 1,2 s reţeaua se
încadrează în schema T1T.
6.1.3. Reţeaua de m.t (>1…35 kV) izolată faţă de pământ în schema IT care
funcţionează în regim de avarie (defect cu punere la pământ) în schema T2T.
6.1.3.1. Pentru micşorarea la minim posibil a solicitărilor la supratensiuni a componentelor

circuitelor primare din staţie şi reţea, precum şi pentru îmbunătăţirea alimentării cu energie
electrică a consumatorilor, o reţea de m.t cu neutrul izolat sau legat la pământ prin bobine de
compensare BC (schema IT) poate funcţiona în următoarele regimuri:
- reţeaua să funcţionează în regim normal în schema IT (cu neutrul izolat sau legat la
pământ printr-o bobină de compensare BC);
- reţeaua trece automat în schema T2T la apariţia unei puneri simple la pământ pentru a
se obţine declanşarea rapidă a liniei cu defect, prin protecţii rapide şi selective; în acest
scop este necesară prevederea în staţia de alimentare, pe partea de m.t a unui rezistor
comutabil Rnc care să limiteze curentul de punere la pământ la o valoare determinată.
6.1.3.2. Pentru funcţionarea în regimurile de la pct. 6.1.3.1 de mai sus soluţiile şi schemele
de protecţie şi de automatizare trebuie să respecte următoarele condiţii de funcţionare:
19
a) Reţeaua este pregătită pentru regimul în caz de defect şi anume funcţionarea în
schema T2T, ceea ce înseamnă că instalaţiile de legare la pământ trebuie
dimensionate pentru regimul de tratare a neutrului cu rezistor Rn respectându-se
prevederile pentru reţelele din schema T2T;
b) În staţia de alimentare a reţelei, se prevăd toate protecţiile specifice staţiilor în care

neutrul reţelei este tratat cu rezistor Rn; aceasta înseamnă prevederea următoarelor
protecţii principale:
PHCL - protecţie homopolară de curent pe fiecare linie;

PCHN - protecţie homopolară de curent pe rezistorul Rn;
PPRL - protecţie împotriva punerilor la pământ rezistive pe fiecare linie;
PPRN - protecţie împotriva punerilor la pământ rezistive pe rezistorul Rn;
PMB - protecţie de masă a barelor (protecţia de curent) sau PHT protecţie
homopolară de tensiune cu declanşare;
PDLH - protecţie diferenţială longitudinală homopolară.
c) În staţia de alimentare trebuie să existe în stare de funcţionare:
- bobina (bobinele) de compensare BC corespunzătoare curentului total

capacitiv a reţelei (în cazul schemei IT);
- un rezistor comutabil Rnc pentru limitarea curentului de punere la pământ la

valoarea determinată.
d) Reţeaua funcţionează în regim normal cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de
compensare BC astfel încât în cazul unui defect autostingător/trecător acesta se
lichidează datorită existenţei bobinei de compensare fără declanşarea liniei
cu punere simplă la pământ.
e) În cazul unui defect trecător sau persistent cu o durată mai mare decât cea
considerată suficientă pentru lichidarea defectelor trecătoare/autostingătoare ta, se
conectează automat rezistorul Rnc în paralel cu bobina BC.
f) După comutarea automată a rezistorului comutabil Rnc (printr-un întreruptor de comutare pe

circuitul rezistorului comutabil Rnc) trebuie să se obţină declanşarea liniei defecte prin
protecţiile menţionate la pct.b) de mai sus (PHCL sau PPRL) sau se obţine declanşarea
întreruptorului sursei (transformatorului) prin protecţiile de rezervă (PHCN sau PPRN) de pe
neutrul reţelei legat la pământ prin Rnc, respectiv prin protecţiile PHT sau PDLH.
g) Declanşarea întreruptorului de comutare şi revenirea la funcţionarea reţelei în schema IT,

după declanşarea liniei cu punerea la pământ.
h) Pentru operaţiile de localizare a sectorului de linie cu defect, se poate prevedea un

bloc BHT care determină declanşarea liniei în cauză cu o treaptă de timp mai mică
decât timpul de aşteptare ta; în acest mod se evită intrarea în funcţiune nejustificată a
rezistorului Rnc pe perioada manevrelor necesare pentru identificarea sectorului de
linie cu punere la pământ.
i) Pentru comutarea automată a rezistorului Rn (a se vedea pct.f) şi g) de mai sus) se prevede

blocul tip BCAR destinat reţelelor electrice de m.t care funcţionează în regim normal cu BC
(schema IT) şi care trece pe durata punerii simple la pământ în regim BC II Rnc (schema T2T)
în vederea declanşării selective şi sigure a liniei cu defect prin protecţia homopolară de curent
de pe linia respectivă (PHCL); blocul tip BCAR se montează în staţia de alimentare şi trebuie
să realizeze următoarele funcţiuni:
- anclanşează automat întreruptorul de comutare pentru obţinerea regimului BC II Rn la

apariţia unui defect cu punere simplă la pământ în reţeaua de m.t şi dacă este depăşit
timpul prescris pentru eliminarea defectelor autostingătoare prin bobina de
compensare BC;
20
- menţine poziţia corectă a rezistorului comutabil Rnc pe toată durata punerii la pământ
simple în această reţea şi blochează orice posibilitate de deconectare a rezistorului Rnc
pe durata defectului;
- declanşează automat întreruptorul de comutare de pe circuitul rezistorului Rnc la

dispariţia defectului de punere simplă la pământ în reţea şi dacă este depăşită durata
de funcţionare a rezistorului în paralel cu BC prescrisă din considerentele de a asigura
realizarea ciclului 1+2 de către dispozitivul RART de pe LEA de m.t cu defect.
6.1.3.3. Protecţiile de bază tip PHCL şi PPRN împotriva punerilor la pământ metalice şi
rezistive trebuie să realizeze:
- declanşarea rapidă şi selectivă a LEA de MT la apariţia unei puneri simple la pământ

metalice şi respectiv rezistive pe linie;
- să nu acţioneze greşit la aportul curenţilor capacitivi proprii ai liniei.
6.1.3.4. Protecţia de rezervă de tip PHCN şi PPRN acţionează întreruptorul de pe sursa de

alimentare (transformatorul) împotriva punerii simple la pământ metalice şi rezistive astfel:
a) Protecţia PHCN determină declanşarea în timp de maxim 1,2 s a întreruptorului sursei

(transformatorului) de pe partea de m.t în cazul refuzului de acţionare al protecţiei PHCL
sau în cazul refuzului de declanşare a întreruptorului de pe linia de m.t cu defect;
b) Protecţia PPRN determină declanşarea întreruptorului sursei (transformatorului) de pe partea

de m.t în cel mult 12 s în cazul refuzului de acţionare al protecţiei PPRL sau
în cazul refuzului de declanşare al întreruptorului de pe linia de m.t cu defect.
6.1.4. Condiţiile specifice pentru funcţionarea într-o schemă de abatere faţă de

schema normală de funcţionare
6.1.4.1. Instalaţiile de legare la pământ din reţeaua de m.t vor fi dimensionate totdeauna
pentru regimul normal de funcţionare. În cazul instalaţiilor de legare la pământ folosite în comun
pentru respectarea limitelor maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas acestea trebuie să
fie dimensionate pentru timpii de întrerupere corespunzător schemei de abatere, dacă acest timp
este mai mare decât cel din schema normală.
6.1.4.2. În cazul unei linii dintr-o reţea de m.t în cu schema T2T, pentru cazul în care această
LEA trebuie să fie alimentată într-o schemă de abatere dintr-o reţea cu schema IT (cu neutrul izolat
sau tratat cu bobină de compensare BC), respectiv dintr-o staţie de alimentare a unei reţele cu
schema IT, pe liniile PRn pregătite pentru schema T2T (cu rezistor Rn) alimentate pe durata de
abatere dintr-o staţie BC, în staţia BC, pe linia prin care se alimentează linii PRn, trebuie să se
monteze de regulă un bloc tip PHTC-LR (de protecţie şi automatizare), prin care se întrerupe
automat, într-un timp tb ≤ 0,8 s, linia protejată, în cazul sesizării unui defect cu punere la pământ în
reţea. În cazul în care defectul nu se află pe liniile PRn alimentate prin linia declanşată, la acţionarea
protecţiei PHT), blocul tip PHTC-LR va reanclanşa automat linia protejată după o pauză ph = 0,5...1,2
s.
În cazul în care curentul capacitiv rezidual necompensat în staţia BC (schema IT) este mai
mare de 10 A, blocul PHTC-LR va fi prevăzut şi cu o protecţie de rezervă care să funcţioneze, pentru
declanşarea întreruptorului sursei (transformatorului) în cazul unui refuz de declanşare a
întreruptorului liniei în cauză. Semnificaţia simbolurilor sunt prezentate la pct. 6.1.1.9 de mai sus.
6.1.4.3. În cazul unei linii PBC dintr-o reţea cu schema IT şi deci pregătită pentru această
schemă, este alimentată pe o durată de abatere dintr-o staţie cu reţeaua PRn, (pregătită pentru
schema T2T) în toate cazurile, pe durata de abatere, se anulează RART atât pe liniile PBC în
cauză, cât şi pe linia PRn prin care se alimentează liniile PBC. Se admite ca în staţia PRn, pe linia
21
PRn prin care se alimentează liniile PBC pe durata de abatere temporară, să se mărească timpul de
întrerupere prin protecţia PHCL (de la linia PRn) până la cel mult 0,4 s. Astfel se are în vedere
selectivitatea pentru protecţiile împotriva punerilor simple la pământ de pe liniile PBC (dacă pe
aceste linii PBC s-au prevăzut protecţii automate împotriva punerilor simple la pământ).
De regulă, pe liniile PBC care pot funcţiona în schema de abatere pe durată relativ mare,
trebuie să se prevadă protecţii PHCL pentru a se asigura o selectivitate corespunzătoare faţă de
PHCL de pe linia PRn prin care se alimentează liniile PBC.
6.2. Instalaţii electrice de joasă tensiune (j.t)
6.2.1. Reţele izolate faţă de pământ (simbol I), în schema IT
6.2.1.1. În reţelele izolate faţă de pământ, protecţia împotriva atingerilor indirecte se

realizează cu o instalaţie de legare la pământ, la care se adaugă următoarele protecţii:
a) controlul permanent al rezistenţei de izolaţie faţă de pământ, realizat cu dispozitive

de semnalizare (optică şi, după caz, şi acustică) şi deconectare automată, în cazul
unor puneri simple la pământ. Obligativitatea deconectării automate, în cazul unei
puneri la pământ simple şi durata funcţionării cu o punere simplă la pământ se
reglementează în documentaţia tehnică de execuţie.
Nu este obligatoriu controlul permanent al rezistenţei de izolaţie, în următoarele
cazuri:
- dacă transformatorul este folosit exclusiv pentru alimentarea circuitelor de comandă şi

semnalizare;
- dacă puterea transformatorului nu depăşeşte 5 kVA;
b) deconectarea rapidă a sectorului defect în cazul unei puneri la pământ duble.
6.2.1.2. Se interzice legarea la pământ a oricărui circuit electric din reţelele izolate faţă de
pământ. În reţelele trifazate, punctul neutru al sursei este menţinut izolat faţă de pământ şi nu este
folosit pentru închiderea vreunui circuit de lucru; se interzice, de exemplu folosirea neutrului pentru
circuitele de alimentare monofazate (iluminat, unelte electrice portabile etc.), deoarece folosirea
neutrului prezintă pericolul ca la un defect de punere la pământ a conductorului neutru, reţeaua să
devină legată la pământ fără ca funcţionarea în acest regim să fie semnalat.
6.2.1.3. Legarea la pământ de protecţie, în reţelele izolate faţă de pământ, se realizează

prin racordarea carcaselor metalice ale tuturor echipamentelor electrice, atât la o reţea generală
de protecţie, cât şi suplimentar, la o instalaţie de legare la pământ locală. Fac excepţie corpurile
de iluminat, care se leagă numai la instalaţia generală de legare la pământ. Cutiile de îmbinare şi
ramificaţiile instalaţiilor de iluminat, aflate în zona de manipulare, se leagă suplimentar şi la prize
de pământ locale
Prizele de pământ locale se dimensionează la curentul de punere simplă la pământ Ips,
timp t nelimitat.
6.2.1.4. Diferite elemente metalice aflate în apropierea echipamentelor electrice, cum sunt
diferite construcţii metalice, conducte de apă sau alte fluide etc., trebuie să fie legate la instalaţii
de legare la pământ locale în vederea egalizării potenţialelor.
6.2.1.5. Reţeaua generală de protecţie (reţeaua conductoarelor de protecţie PE) trebuie să

realizeze legături conductoare continuă între toate carcasele şi elementele de susţinere metalice
ale echipamentelor electrice alimentate de la aceeaşi sursă de energie electrică (transformator
sau generator), precum şi o legături de rezistenţă electrică neglijabilă între toate instalaţiile de
legare la pământ locale, astfel încât în cazul unei puneri duble la pământ, impedanţa mică a
22
circuitului să asigure un curent de defect, Idp max, suficient de mare pentru funcţionarea protecţiei
maximale. Pentru simbolul Idp max a se vedea pct. 6.1.1.2.
6.2.1.6. Reţeaua generală de protecţie trebuie să fie legată la cel puţin două prize de
pământ situate în puncte diferite. Rezistenţa de dispersie a reţelei de legare la pământ trebuie să
fie de cel mult 2 Ω, pentru excavaţiile subterane şi de cel mult 4 Ω, pentru celelalte categorii de
instalaţii sau echipamente. Se admite utilizarea unei singure prize principale de legare la pământ,
în cazul excavaţiilor subterane, cu durata de funcţionare sub cinci ani.
6.2.1.7. Legarea echipamentului electric la reţeaua generală de protecţie şi la instalaţia de

legare la pământ locală trebuie să se execute la două borne diferite ale carcasei, marcate cu
semnele convenţionale respective. În cazul în care carcasa nu este prevăzută cu două borne
deferite, se admite ca a doua legătura să se facă la un şurub de fixare a carcasei respective cu
condiţia ca legătura să se asigure cu şaibe şi piuliţe.
6.2.1.8. La o instalaţie de legare la pământ locală poate să se racordeze echipamentele

electrice aflate (grupate) în aceeaşi zonă (clădire, galerie, platformă etc.).
Rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ locale se determină astfel încât Ua
şi Upas, în cazul unei puneri la pământ simple, să nu depăşească valorile prevăzute în STAS 2612-
87.
În calculul de dimensionare a prizelor locale, se ia în considerare curentul de punere simplă
la pământ Ips, la un timp t de declanşare a circuitului cu defect.
În cazul în care nu se prevede o protecţie automată pentru declanşarea la o punere simplă
la pământ se consideră un timp de lungă durată (nelimitat).
În cazul în care nu se dispune de date pentru determinarea curentului de punere simplă la
pământ, la exploatările subterane, rezistenţa maximă a prizei locale trebuie să aibă următoarele
valori:
- 10 Ω, pentru prizele de pământ locale, care deservesc posturile de transformare şi instalaţiile
din camerele cu utilaje acţionate electric;
- 20 Ω, pentru prizele de pământ locale, care deservesc restul instalaţiilor electrice.
6.2.1.9. În cazul în care realizarea unei reţele generale de protecţie conduce la un cost
ridicat al instalaţiei, se admite racordarea numai la instalaţii de legare la pământ locale, cu
respectarea simultană a următoarelor condiţii:
a) rezistenţa instalaţiei de legare la pământ să fie mai mică sau cel mult egală cu 4 Ω;
b) reţeaua electrică şi echipamentele care sunt alimentate din aceasta să nu se afle în

exploatări subterane (unde se realizează totdeauna o reţea generală de protecţia);
c) să se aplice suplimentar dirijarea distribuţiei potenţialelor şi/sau izolarea amplasamentelor,

pentru limitarea tensiunilor de atingere în cazul punerilor duble la pământ;
d) la dimensionare, trebuie să se ia în considerare următorii curenţi şi timpi de calcul;
- în cazul instalaţiilor electrice echipate cu dispozitive, care permit semnalizarea şi

deconectarea sectorului în cazul unei puneri la pământ simple, curentul Ips ≥ 10 A, la
timpul t al declanşării;
- în cazul instalaţiilor electrice echipate cu dispozitive, care permit semnalizarea

punerilor la pământ simple şi deconectarea automată în cazul punerilor duble la
pământ, se consideră curentul de punere dublă la pământ egal cu 1,25 ori valoarea de
reglaj a protecţiei maximale a întreruptorului automat (Ipp = 1,25 ⋅ Id). Dacă protecţia
maximală se realizează numai cu siguranţe, se consideră în calcul curentul Ipp = k ⋅ Ins,
în care Ins este curentul nominal al siguranţei fuzibile, iar k = 3,5, pentru siguranţe cu
Ins ≤ 50 A şi k = 5, pentru siguranţe cu Ins ≥ 63 A.
23
Se consideră timpul de acţionare al protecţiei maximale, atât pentru calculul tensiunii de
atingere şi de pas cât şi pentru calculul de verificare la stabilitate termică.
6.2.2. Reţele legate direct la pământ sau printr-o impedanţă mică,

schema TT sau schema TN
6.2.2.1. În cazul reţelelor legate la pământ în schema TT sau schema TN, indiferent de
rezultatul calculului privind rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ, aceasta nu
trebuie să depăşească valoarea de 4 Ω.
În calcul, se ia în considerare intensitatea curentului de defect monofazat (Idm). În cazul în
care valoarea lui Idm nu este determinată, se consideră o valoare egală cu 1,25 ori valoarea
curentului de reglaj a protecţiei maximale a întreruptorului (Idm = 1,25 ⋅ Id).
În cazul în care protecţia maximală se realizează numai cu siguranţe, se consideră în
calcul curentul Idm = k ⋅ Ins, în care Ins este curentul nominal al siguranţei fuzibile, iar k = 3,5, pentru
siguranţe cu Ins ≤ 50 A şi k = 5, pentru siguranţe cu Ins ≥ 63 A. Timpul de calcul este cel al
protecţiei maximale.
6.2.2.2. În cazul protecţiei prin legare la neutru (schema TN) trebuie să se respecte
condiţiile menţionate la pct.6.2.2.1 astfel:
a) prevederea protecţiei pentru declanşarea circuitului electric în care apare un circuit Idm faţă
de masă;
b) sistemul constituit din conductorul de protecţie (PE sau PEN) şi prizele de pământ la care
acesta se racordează, să prezintă în orice punct al circuitului o rezistenţă de dispersie care
nu depăşeşte valoarea de 4 Ω.
În acest caz nu se impune verificarea tensiunilor de atingere şi de pas la prizele de pământ

respective.
24
ANEXE
ANEXA A - CURENŢII ŞI TIMPII DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA
INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA PĂMÂNT, CU EXCEPŢIA CELOR
DE LA STÂLPII LEA
ANEXA B - CURENŢII ŞI TIMPII DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA

INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA PĂMÂNT DE LA STÂLPII LEA
25
ANEXA A
CURENŢII ŞI TIMPII DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE

LEGARE LA PĂMÂNT, CU EXCEPŢIA CELOR DE LA STÂLPII LEA
Nr. Categoria reţelei Determinarea Verificarea la Observaţii

crt. tensiunilor de atingere stabilitate termică
şi de pas
curentul de timpul de curentul de timpul de
punere la calcul punere la calcul
pământ pământ
1. Reţea izolată faţă de
pământ (schema IT)
1.1. Echipamentele Ips ≥ 10 A t Ips ≥ 10 A t La postul de transformare,
(instalaţii) electrice la care instalaţia de legare
din reţele constituite la pământ este folosită în
în proporţie de cel comun, valoarea
puţin 66 % (dar nu rezistenţei de dispersie
mai puţin de 10 km), rezultate trebuie să fie mai
din cabluri cu mică sau de cel mult 4Ω,
învelişuri şi/sau iar dacă instalaţia de
armături metalice legare la pământ este
stabile termic la un folosită în comun şi
defect bifazat sau pentru descărcătoare
reţele prevăzute cu (protecţia împotriva
o protecţie pentru descărcărilor atmosferice)
deconectarea rezistenţa de dispersie
automată a unei rezultantă trebuie să fie
puneri simple la de cel mult 1Ω. Rezistenţa
pământ, într-un timp de dispersie a prizei de
t ≤ 3 s. pământ locale de la postul
de transformare trebuie
să fie mai mică sau cel
mult egală cu 10Ω.
1.2. Echipamentele Ips ≥ 10 A t Ips ≥ 10 A t Instalaţia de legare la
electrice în zonă cu pământ de pe partea de
circulaţie redusă, în tensiune înaltă (î.t) se
cazul posturilor de dimensionează
transformare, la considerând un defect pe
care se realizează această parte, iar
separarea instalaţiei instalaţia de legare la
de legare la pământ pământ, la care se leagă
pe partea de înaltă neutrul reţelei de
tensiune de pe tensiune joasă, se
partea de joasă dimensionează
tensiune. considerând un defect pe
această parte (j.t).
26
1.3. Echipamentele Ips ≥ 10 A t Se aplică simultan: Pentru posturile de
electrice care nu se a) Idpmax, tpmax; transformare la care
încadrează în nici b) Idpmin, tm; instalaţia de legare la
una din situaţiile de c) Ips, t. pământ este folosită în
la nr. art.1.1 sau 1.2. comun, valoarea
măsurată a rezistenţei de
dispersie rezultată este de
cel mult 4Ω, iar în cazul
folosirii în comun şi pentru
descărcătoare (protecţii
împotriva descărcărilor
atmosferice) de cel mult
1Ω.Rezistenţa de
dispersie a prizei de
pământ locale de la postul
de transformare este de
cel mult 10Ω.
2. Reţea legată la Ipp tb Ipp tr
pământ (schema Pentru verificare prizei de
TT) direct sau prin pământ.
rezistenţă ohmică.
2.1. Reţea legată la
pământ direct sau Ipm Pentru verificarea secţiunii
prin rezistenţă conductoarelor de legare
ohmică în schema la pământ.
T1T
2.2. Reţea legată la Ipp tb Ipm tr Numai pentru verificarea

pământ prin rezistor secţiunii conductoarelor
în schema T2T de legare la pământ.
27
ANEXA B
CURENŢII ŞI TIMPII DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR

DE LEGARE LA PĂMÂNT DE LA STÂLPII LEA
Nr. Categoria reţelei Determinarea tensiunilor Verificarea la Observaţii

crt. de atingere şi de pas stabilitate termică
curentul de timpul de curentul timpul
punere la calcul de punere de calcul
pământ la pământ
1. Reţea izolată faţă de Ips ≥ 10 A t Ips ≥ 10 A t La stâlpii cu aparataj,
pământ (schema IT) personalul de exploatare
trebuie să folosească
totdeauna mijloace
individuale de protecţie
(mănuşi şi încălţăminte
electroizolante).
2. Reţea legată direct la Curentul prin tb Ip tr La stâlpii cu aparataj,
pământ sau prin priza de personalul de exploatare
rezistenţă ohmică pământ a trebuie să folosească
schema T1T sau stâlpului la o totdeauna mijloace
schema T2T. punere la individuale de protecţie
pământ (mănuşi şi încălţăminte
monofazată electroizolante).
Dacă nu se poate obţine
în condiţii economice
tensiunea maximă
admisă, priza de pământ
se realizează cu electrozi
de dirijare a distribuţiei
potenţialelor, iar la stâlpii
respectivi se folosesc
izolatoare având o
calitate superioară
restului izolaţiei liniei.
28
Propunerea de standard STAS 12604/5 revizuit: Protecţia împotriva electrocutărilor.

Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare.
1
CUPRINS
Pag.
Cap. 1. Generalităţi .................................................................................................................................. 3

1.1. Obiectul şi domeniul de aplicare............................................................................................ 3
1.2. Terminologie ............................................................................................................................ 3
1.3. Standarde conexe.................................................................................................................... 4
Cap. 2. Sistemul de protecţie - legarea la pământ (pentru schema IT/sau schema IT)..................... 4
2.1. Condiţii generale....................................................................................................................... 4
2.2. Condiţii de dimensionare......................................................................................................... 5
2.2.1. Instalaţii electrice de înaltă tensiune (î.t)..................................................................... 5
2.2.2. Instalaţii electrice de joasă tensiune(j.t)...................................................................... 7
2.3. Dirijarea distribuţiei potenţialelor ........................................................................................... 9
2.4. Egalizarea potenţialelor ........................................................................................................... 10
2.5. Izolarea amplasamentului ........................................................................................................ 10
2.6. Protecţia automată împotriva curenţilor de defect (PACD) .................................................. 11
2.7. Protecţia automată împotriva tensiunilor de defect (PATD)................................................. 11
2.8. Execuţia instalaţiilor de legare la pământ .............................................................................. 11
2.9. Verificare.................................................................................................................................... 17
Cap. 3. Sistemul de protecţie-legare la neutru (schema TN)............................................................... 19

3.1. Condiţii generale...................................................................................................................... 19
3.2. Condiţii de dimensionare........................................................................................................ 19
3.3. Execuţie .................................................................................................................................... 31
3.4. Prescripţii specifice pentru instalaţii de ridicat cu cale de rulare....................................... 34
3.5. Prescripţii specifice pentru alimentarea aparatelor electrocasnice ................................... 35
3.6. Condiţii de recepţie şi de verificare ....................................................................................... 36
Cap.4. Protecţia automată la curenţi de defect (PACD) cu dispozitiv diferenţial la

curent rezidual DDR. Protecţia diferenţială la curent rezidual în
instalaţiile electrice de joasă tensiune ...................................................................................... 37
4.1. Condiţii generale................................................................................................................... 37
4.2. Instalaţia electrică a consumatorului.................................................................................. 38
Anexe ........................................................................................................................................................ 43
Anexa A......................................................................................................................................... 44
Anexa B......................................................................................................................................... 50
Anexa C......................................................................................................................................... 52
Anexa D......................................................................................................................................... 58
2
Cap.1. Generalităţi
1.1. Obiectul şi domeniul de aplicare
1.1.1. Prezentul standard stabileşte prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare a

sistemelor de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă ale instalaţiilor electrice fixe
de joasă tensiune j.t şi înaltă tensiune î.t. Condiţiile tehnice de calcul pentru alegerea, realizarea,
dimensionarea şi verificarea acestor sisteme de protecţie sunt date în standardul STAS 12604/4-
89 revizuit.
1.1.2. Prezentul standard se aplică tuturor categoriilor de instalaţii şi echipamente electrice

fixe, inclusiv celor din mediile cu pericol de explozie şi excavaţii subterane.
1.1.3. Prevederile prezentului standard se aplică la lucrările noi executate după data intrării
lui în vigoare, în cazul extinderilor sau a altor lucrări, care au ca efect modificarea tensiunilor de
atingere şi de pas, a condiţiilor de stabilitate termică a instalaţiilor de protecţie sau a condiţiilor de
exploatare.
1.2. Terminologie
Conform SR-EN 61140 (CEI 61140) noe.2002 Protecţia împotriva şocurilor electrice.
Aspecte comune în instalaţii şi echipamente electrice şi STAS 12604/4 revizuit Protecţia împotriva
electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe . Condiţii tehnice de calcul, cu următorii termeni specifici
privind reglementările din prezentul standard.
1.2.1. Stâlp cu aparataj-stâlp pe care sunt montate siguranţe, întreruptoare, separatoare,

transformatoare de putere sau de măsură, descărcătoare prevăzute cu contoare de descărcări,
condensatoare, cutii terminale de cabluri sau alte aparate asemănătoare; în această categorie nu
intră stâlpii pe care sunt montate numai descărcătoare fără contoare de descărcări, aceşti stâlpi
fiind consideraţi stâlpi fără aparataj.
1.2.2. Limitele unei instalaţii de legare la pământ - limitele determinate de electrozii extremi
ai prizelor de pământ, legaţi galvanic între ei.
1.2.3. Zone din localităţi - zone cuprinse în perimetrul administrativ al localităţii.
1.2.4. Incintă industrială - teritoriu delimitat de împrejmuirile exterioare (garduri) ale unităţii
industriale.
1.2.5. Incintă agricolă cu circulaţie frecventă - teritoriu delimitat de împrejmuirile exterioare

(gardurile) ale unităţii agricole, care este supravegheată permanent şi în care se desfăşoară
procese tehnologice de prelucrare şi depozitare în amenajări speciale a produselor agricole
(prelucrări de furaje în silozuri, colectarea şi sortarea fructelor etc.), precum şi fermele zootehnice
şi staţiile de maşini agricole.
1.2.6. Incintă agricolă cu circulaţie redusă - teritoriu al unităţii agricole (împrejmuit sau
neîmprejmuit), care nu intră în categoria incintelor agricole cu circulaţie frecventă (pct. 1.2.5) cum
sunt culturile mari, grădinile cu legume, livezile cu pomi etc.
3
1.3. Standarde conexe
1.3.1. STAS 2612-87 Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise.

1.3.2. STAS 12604/4-89 revizuit.Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.
Condiţii tehnice de calcul.
1.3.3. SR- CEI 60 364-4- 442 +A1 iunie 1999 Instalaţii electrice în construcţii.Partea 4.
Măsuri de protecţie pentru asigurarea securităţii. Proptecţia
împotriva supracurenţilor. Secţiunea 442 Protecţia instalaţiilor
de j.t împotriva defectelor la pământ din instalaţiile de î.t.
1.3.4. SR- CEI 479-1 mai 1995 Efectele curentului asupra omului. Partea 1 Aspecte
generale.
1.3.5. SR- CEI 60 755 +A1+A2 – 1995 Reguli generale pentru dispozitive de protecţie la
curent diferenţial rezidual.
1.3.6. SR- HD 384 4.41. S2 oct-2004 Instalaţii electrice în construcţii. Măsuri de protecţie
şocurilor electrice.
1.3.7. SR- HD 384-4-43 S2 oct. 2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4. Protecţie
supracurenţilor.
1.3.8. SR- HD 384-4-473 S1 noie. 2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4. Protecţie
pentru asigurarea securităţii. Cap.47. Utilizarea măsurilor de
protecţie pentru asigurarea securităţii.Secţiunea 473: Măsuri
de protecţie împotriva supracurenţilor.
1.3.9. SR- HD 384.5.54 S1 noie. 2003 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5. Alegerea
şi instalarea echipamentelor electrice. Cap.54. Legare la
pământ şi conductoare de protecţie.
1.3.10. SR- HD 384.6.61 S2 noe.2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 6-61.
Verificări la punerea în funcţiune.
Cap. 2. Sistemul de protecţie-legarea la pământ (pentru schema IT sau schema TT)
2.1. Condiţii generale
2.1.1. Legarea la pământ de protecţie (simbol T), se realizează prin racordarea

elementelor, cărora trebuie să li se asigure o protecţie împotriva electrocutării prin atingere
indirectă, la priza de pământ. Aceasta trebuie să aibă o rezistenţă de dispersie suficient de mică
pentru ca în cazul unui defect să se obţină stabilirea unui curent suficient de mare pentru a
determina acţionarea protecţiei de curent montată pe circuitul elementului protejat, în cel mult 3 s.
Pentru curenţi mai mici trebuie să se obţină ca tensiunile de atingere şi de pas să nu depăşească
limitele maxime admise conform STAS 2612-87 în funcţie de timpii de declanşare, categoria
reţelei şi a echipamentului şi zona de amplasare a echipamentului.
2.1.2. Pentru realizarea unei prize de pământ complexe trebuie să se folosească totdeauna
prizele de pământ naturale existente şi care îndeplinesc condiţiile din documentaţia tehnică
specifică. De asemenea trebuie să se folosească şi prizele de pământ pentru dirijarea distribuţiei
potenţialelor. Prizele de pământ artificiale se prevăd numai pentru completare în vederea obţinerii
rezistenţei de dispersie sub valoarea limită necesară (rezultată din calcule).
2.1.3. De regulă, se realizează o reţea generală de legare la pământ care deserveşte toate
elementele ce trebuie legate la pământ (indiferent de categoria acestora), aflate în aceeaşi incintă
sau platformă.
4
Se admite realizarea unor prize de pământ separate între ele, pentru diferite categorii
de elemente care trebuie legate la pământ, numai în cazuri speciale, justificate tehnic şi economic
prin condiţiile specifice.
2.2. Condiţii de dimensionare

2.2.1. Instalaţii electrice de înaltă tensiune (î.t)
2.2.1.1. Sistemul de protecţie - legarea la pământ - se aplică la toate instalaţiile de înaltă

tensiune, atât cele din reţelele electrice cu schema IT, cât şi cele din reţelele cu schema TT,
respectiv schema T1T şi schema T2T conform STAS 12604/4-89 revizuit. Sistemul de protecţie
legarea la pământ se dimensionează astfel încât tensiunile de atingere şi de pas să fie mai mici
sau cel mult egale cu valorile limită maxime admise conform STAS 2612-87, în funcţie de
categoria reţelei/schemei de funcţionare, zona de amplasare/categoria instalaţiei electrice, precum
şi în funcţie de timpul de întrerupere a sectorului defect cu punere la pământ, folosind unul sau
mai multe din următoarele mijloace:
a) realizarea unei instalaţii de legare la pământ cu o rezistenţă de dispersie corespunzătoare;
b) dirijarea distribuţiei potenţialelor cu ajutorul unor electrozi (prize de pământ) special destinate
acestui scop (electrozi de dirijarea distribuţiei potenţialelor) a se vedea subcap. 2.3);
c) izolarea amplasamentului omului realizată prin acoperiri cu materiale electroizolante ale

suprafeţelor întinse şi printr-o rezistenţă corespunzătoare de trecere de la picioarele omului
în sol (a se vedea subcap. 2.5);
d) măsuri de protecţie împotriva transmiterii unor tensiuni periculoase în afara zonei unde se
aplică mijloacele b) şi c) de mai sus.
2.2.1.2. Relaţiile de calcul pentru dimensionarea sistemului de protecţie - legare la pământ

pentru instalaţiile electrice de înaltă tensiune sunt următoarele:
k a R pIp k pas R p I p
≤ Ua ; ≤ U pas şi 0,85 ⋅ R p ⋅ I p ⋅ r ≤ U R
αa + β −1 α pas
în care:
Ua (Upas) - este tensiunea de atingere (de pas) conform STAS 2612-87, cu precizările din
STAS 12604/4-89 revizuit, în volţi;
Rp - este rezistenţa de dispersie rezultantă a instalaţiei de legare la pământ, în ohmi;
Ip - este curentul de punere la pământ prin priză determinat conform STAS 12604/4-89
revizuit, în amperi; acesta constituie partea din curentul de defect care trece efectiv prin
priza de pământ;
ka (kpas) - este coeficientul de atingere (de pas);
αa (αpas) - este coeficientul de izolare a amplasamentului;
Rda + Rh R d pas + R h
αa = ; α pas = ;
Rh Rh
în care:
Rh - este valoarea de calcul a rezistenţei corpului omului, în ohmi; conform
STAS 2612-87, în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, valoarea de
calcul este Rh = 3000 Ω;
Rda (Rd pas) - este rezistenţa de trecere la pământ prin tălpile omului, în ohmi, în cazul când
5
acesta este supus unei tensiuni de atingere (de pas); în toate cazurile se poate aplica
următoarea relaţie de legătură:
α pas = 4α a − 3 ;
a se vedea pct. 2.2.1.3 pentru determinarea rezistenţelor de dispersie Rd a şi Rd pas, respectiv
coeficienţii de amplasament αa şi αpas;
β - este coeficientul de izolare a stratului de beton la stâlpii din beton armat fără
aparataj; a se vedea pct. 2.2.1.4 pentru stabilirea cazurilor în care se poate considera în calcule
rezistenţa de izolare, respectiv coeficientul β;
Rb + Rh
β= unde Rb este rezistenţa de izolare a stratului
Rh
de beton la stâlpii din beton armat fără aparataj; dacă nu se specifică altfel se consideră în calcul
β = 3;
UR - tensiunea prin cuplaj rezistiv maxim admisă, conform STAS 832-79 revizuit, în volţi;
r - este factorul rezultant de reducere a influenţei prin cuplaj rezistiv determinat conform
STAS 832-79 revizuit.
2.2.1.3. Coeficienţii de izolare a amplasamentului se determină astfel:
a) în cazul în care nu se acoperă solul cu un strat de material electroizolant:

R d a = 1,5 ⋅ ρ s şi R d pas = 6 ⋅ ρ s
în care:
ρs este rezistivitatea solului (în zona respectivă)
ρs ρs
αa = 1 + şi α pas = 1 +
2000 500
b) în cazul în care se acoperă solul cu un strat de material electroizolant având rezistivitatea ρmt
> ρs, dacă nu se specifică altfel, se pot considera în calcule valorile din Tabelul 1.
Tabelul 1
Material de acoperire Coeficienţii de izolare a amplasamentului

αa αpas
Balast (piatră spartă) de 15 cm grosime 2 5
Dale (strat) de beton 3 9
Asfalt de cel puţin 2 cm grosime 5 17
2.2.1.4. Coeficienţii β intervin numai în relaţia de calcul aferentă tensiunii de atingere şi

numai dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a) stâlpul este din beton armat;
b) stâlpul este fără aparataj;
c) elementele metalice accesibile în contact cu pământul neacoperite cu un strat de beton, cu

excepţia elementului prin care se realizează legătura stâlpului la priza de pământ (de
exemplu şurubul de legare la pământ) nu se află la o înălţime mai mică de 2 m de la sol;
d) stâlpul se află în una din următoarele zone, pentru care se aplică STAS 2612-87, privind
valorile tensiunilor de atingere şi de pas maxime admise:
- zonă cu circulaţie frecventă din localităţi (a se vedea pct.1.2.3.);

- incintă (zonă) industrială (a se vedea pct. 1.2.4);
- incintă (zonă) agricolă cu circulaţia frecventă (a se vedea pct.1.2.5); pentru
6
incintele (zonele) agricole cu circulaţie redusă nu se standardizează tensiunile de
atingere şi de pas;
- plaje şi terenuri de camping.
În cazul în care nu se îndeplinesc simultan condiţiile a), b), c) şi d) de mai sus se consideră
β = 1.
2.2.2. Instalaţii electrice de joasă tensiune (j.t)
2.2.2.1. În instalaţiile electrice de joasă tensiune (j.t) din reţelele electrice în schema IT sau
schema TT se aplică sistemul de protecţie - legarea la pământ.
2.2.2.2. Sistemul de protecţie legarea la pământ se dimensionează astfel încât tensiunile

de atingere şi de pas să fie cel mult egale cu valorile limită maxime admise conform STAS 2612-
87 şi STAS 12604/4-89 revizuit.
2.2.2.3. La instalaţiile electrice şi echipamentele racordate la reţeaua izolată faţă de

pământ, simbol I, se aplică totdeauna mijlocul de protecţie legarea la pământ simbol T, (reţeaua
izolată faţă de pământ având totdeauna schema IT), cu respectarea reglementărilor din
STAS 12604/4-89 revizuit.
Totdeauna trebuie să se prevadă controlul rezistenţei de izolaţie a reţelei, cu posibilitate de
declanşare sau numai semnalizare, după caz, (în funcţie de condiţiile specifice).
2.2.2.4. La instalaţiile şi echipamentele electrice racordate la reţelele legate la pământ

simbol T, de regulă se aplică legarea de protecţie la neutru schema TN conform STAS 12604/4-89
revizuit.
Se admite aplicarea sistemului de protecţie legarea la pământ schema TT numai pe baza
unei justificări tehnico-economice.
În Figura 1 se prezintă exemplele unor scheme de principiu privind sistemul de protecţie
legarea la neutru schema TN. În Fig.1.a) conductorul de protecţie PE este separat de conductorul
neutru de lucru N (schemă TN-S). În Fig.1.b) conductorul neutru este folosit în comun pentru lucru
N şi protecţie PE având simbol PEN (schemă TN-C) până la tabloul consumatorului, unde
conductorul PE este separat de conductorul de lucru N (schemă TN-S). Se vor respecta
reglementările din cap.3 al prezentului standard.
7
REŢEA TN L3
L2
L1
N
PE
Rp0 PE
Rp
a)
L3
L2
L1
N
Rp0 L3
L2
L1
N
PE
PE
b) Rp
Fig.1. Scheme de principiu privind sistemul de protecţie
legarea la neutru (schema TN)
2.2.2.5. Pentru instalaţiile şi echipamentele electrice din reţelele legate la pământ simbol T
cu legarea de protecţie la neutrul sursei de alimentare schema TN, se aplică cumulativă şi a altor
mijloace de protecţie (legarea la pământ, egalizarea potenţialelor, izolarea amplasamentului,
protecţia PACD), respectându-se reglementările din STAS 12604/4-89 revizuit şi din cap.3 al
prezentului standard, în funcţie de condiţiile specifice (gradul de asigurare a declanşării în caz de
defect, categoria locului de lucru, materialul conductorului de protecţie). Astfel totdeauna este
obligatoriu să se realizeze mijlocul de protecţie prin legarea la neutrul de protecţie, cumulat cu
legarea la priza de pământ şi a neutrului sursei de alimentare cu energie electrică (generator sau
transformator), precum şi a bornelor sau barelor de neutru ale tuturor tablourilor de distribuţie
pentru asigurarea următoarelor:
a) legarea la neutrul de protecţie se realizează astfel încât să se poată obţine un curent de

defect suficient de mare, pentru a asigura declanşarea într-un timp maxim de 3 s;
asigurarea condiţiilor de funcţionare a protecţiilor de curent prevăzute;
b) legarea la priza de pământ de protecţie se realizează astfel încât să se poată obţine căi de
întoarcere a curentului de defect la sursă prin impedanţe corespunzătoare în cazul unor
întreruperi accidentale a unei (unor) legăturii electrice la neutrul de protecţie (conductoare,
bare sau borne);
8
c) sistemul de protecţie cu legarea la neutru (în reţelele cu schema TN), trebuie astfel realizat
încât să se asigure protecţia necesară împotriva electrocutării prin atingere indirectă
(evitarea menţinerii unor tensiuni de atingere periculoase mai mult de 3 s), chiar dacă au loc
următoarele categorii de defecte:
- inversarea, din eroare a unui conductor activ (de lucru) cu un conductor de

protecţie PE;
- atingerea accidentală a conductorului de protecţie PE cu un conductor sau bornă
activă(de lucru);
- întreruperea accidentală a conductorului neutru de lucru N sau de protecţie PE.
2.2.2.6. La instalaţiile şi echipamentele din reţelele legate la pământ la care se aplică

sistemul de protecţie legarea la pământ schema TT(în condiţiile pct. 2.2.2.4), acest sistem se
poate cumula justificat cu protecţia automată împotriva curenţilor de defect PACD. Instalaţia de
protecţie prin legare la pământ se dimensionează ţinând seama de următoarea relaţie de bază:
Ua Ua
Rp ≤ sau Rp ≤
k s ⋅ I ns k i ⋅ I ri
unde:
Rp - rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ rezultantă;
Ua - limita maximă admisă a tensiunii de atingere, conform STAS 2612-87;
Ins - curentul nominal al siguranţei prin care se realizează protecţia împotriva curenţilor de
defect (protecţia maximală);
Iri - curentul de reglaj al întreruptorului prin care se realizează protecţia împotriva curenţilor
de scurtcircuit (protecţia de curent maxim);
ks - coeficientul de siguranţă de calcul determinat astfel încât să fie îndeplinită condiţia de
topire a fuzibilului siguranţei într-un timp de cel mult 3 s; dacă nu se dispune de valori
exacte din partea producătorului siguranţei se consideră următoarele valori: ks = 3,5,
pentru Ins ≤ 50 A şi ks = 5, pentru Ins ≥ 63 A;
ki - coeficientul de calcul pentru condiţia de funcţionare a releului de curent (al protecţiei
maximale) din întreruptor într-un timp de cel mult 3 s; dacă producătorul întreruptorului
nu prevede altfel, se consideră ki = 1,25.
Fac excepţie stâlpii liniilor electrice aeriene la care se aplică şi dirijarea distribuţiei
potenţialelor sau izolarea amplasamentului; în acest caz condiţia de dimensionare se poate reduce
la condiţia:
50 Uf
k a = k pas = sau α a = α pas = ,
Uf 50
în care:
Uf - tensiunea fazei faţă de pământ;
ka (kpas) - coeficientul de atingere (de pas);
αa (αpas) - coeficientul de amplasament de atingere (de pas).
2.2.2.7. În cazul în care se prevede protecţia PACD (menţionată la pct. 2.2.2.6. de mai
sus), în condiţii şi justificări specifice se admite să se considere Iri = In ,
în care: In – este curentul nominal de funcţionare al protecţiei PACD. În cazul protecţiei PACD cu DDR
(dispozitiv diferenţial rezidual) se poate considera Iri = I∆n, I∆n fiind curentul nominal al DDR.
2.3. Dirijarea distribuţiei potenţialelor
2.3.1. Dirijarea distribuţiei potenţialelor se realizează cu electrozi de dirijare care egalizează

reducerea valorilor tensiunilor de atingere Ua şi Upas, respectiv reducerea diferenţei dintre
potenţialul prizelor de pământ (Up) şi potenţialul punctului în care se află omul (Uk) cât şi a
diferenţei dintre potenţialele celor două puncte atinse de picioarele omului în mers (Uk1) şi (Uk2).
9
Ua = Up − Uk şi U pas = U k1 − U k 2
2.3.2. În exteriorul clădirilor, electrozii de dirijare se îngroapă în pământ, iar în interiorul

clădirilor se introduc în pardoseală sub forma unor reţele metalice.
2.3.3. Echipamentele la care trebuie realizată protecţia se racordează la electrozii de

dirijare, fie direct, fie prin conductoarele de legare la pământ sau la electrozii instalaţiei de legare
la pământ.
Totdeauna dirijarea distribuţiei potenţialelor completează legarea la prizele de pământ
de protecţie.
2.4. Egalizarea potenţialelor
2.4.1. Egalizarea potenţialelor se realizează prin legarea elementului la care trebuie

obţinută protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă, cu alte elemente conductoare cu
care omul poate veni în contact (concomitent cu atingerea elementului ajuns accidental sub
tensiune), astfel încât să se reducă diferenţa dintre potenţialele la care poate fi supus omul.
2.4.2. Legăturile pentru egalizarea potenţialelor, se realizează fie prin conductoare special
prevăzute în acest scop, fie prin diferite obiecte conductoare existente în zona respectivă
(conducte cu diferite destinaţii, şine de cale ferată etc.).
2.5. Izolarea amplasamentului
2.5.1. Izolarea amplasamentului se realizează prin intercalarea unei rezistenţe electrice

suplimentare Rd între om şi pământ, prin care se micşorează curentul prin corpul omului Rh.
Izolarea amplasamentului se caracterizează prin următorii coeficienţi de amplasament:
α - în cazul izolării faţă de pământ;
β - în cazul izolării faţă de părţi conductoare care se află în contact direct sau indirect cu
pământul.
Rd + Rh R iz + R h
α= şi β=
Rh Rh
în care:
Rh - rezistenţa electrică a corpului omului;
Rd - rezistenţa echivalentă de izolare la picioarele omului, faţă de pământ;
Riz - rezistenţa stratului izolant faţă de elementele conductive în contact cu pământul.
2.5.2. Pentru cazul atingerii unei părţi ajunse accidental sub tensiune şi a pământului,
coeficientul de amplasament este:
R da + R h R
αa = = 1 + da ,
Rh Rh
Rd
unde: R da = .
2
Pentru cazul atingerii cu picioarele a două puncte de pe sol având potenţialele diferite,
coeficientul de amplasament este:
R dpas
α pas = 1 + ,
Rh
unde: Rdpas = 2Rd.
10
Rezistenţa Rdpas = 4Rda, iar coeficientul de amplasament α pas = 4 ⋅ α a − 3 .
În relaţiile de mai sus Rda este rezistenţa echivalentă de izolare în cazul calculului tensiunii
de atingere U `a , iar Rdpas în cazul calcului tensiunii de pas U `pas .
2.6. Protecţia automată împotriva curenţilor de defect (PACD)
2.6.1. Protecţia PACD se realizează astfel încât să se obţină deconectarea automată într-
un anumit timp, td, a circuitului de alimentare a unui echipament electric la apariţia unui curent de
defect care pune la masă. De regulă protecţia PACD constituie o protecţie diferenţială realizată cu
dispozitiv diferenţial la curent rezidual DDR şi trebuie să funcţioneze la curentul de dezechilibru
apărut în cazul unui defect. Timpul maxim admis de deconectare este de 0,2 s.
2.6.2. Trebuie să se respecte timpul maxim de deconectare şi să se prevadă un dispozitiv

de control (buton de testare) al protecţiei.
2.6.3. Protecţia PACD se asociază totdeauna unui întreruptor cu protecţie termică şi

protecţie maximală de curent care protejează circuitul electric, protecţia PACD poate înlocui
protecţia maximală de curent (la scurtcircuit) numai în condiţii şi justificări specifice.
2.7. Protecţia automată împotriva tensiunilor de defect (PATD)
2.7.1. Protecţia PATD se realizează astfel încât să se obţină deconectarea automată a

echipamentului electric la apariţia unei tensiuni de defect (tensiuni accidentale) faţă de pământ
prin acţionarea unui modul de tensiune.
Timpul de deconectare a întreruptorului, de la apariţia tensiunii de defect trebuie să fie
td ≤ 0,2 s.
2.7.2. Totdeauna trebuie să se prevadă posibilitatea controlului bunei funcţionări a

instalaţiei de automatizare printr-un dispozitiv de control (buton de testare).
2.7.3. La realizarea protecţiei PATD trebuie să se aibă în vedere măsurile necesare pentru
evitarea şuntării releului (modulului) de tensiune cu diferite elemente conductoare care pot
împiedica buna funcţionare a protecţiei.
2.8. Condiţii de execuţie a instalaţiilor de legare la pământ
2.8.1. O instalaţie de legare la pământ trebuie să fie executată din următoarele elemente
principale (a se vedea Fig.2 şi 3):
a) prize de pământ naturale şi eventual prize de pământ artificiale, precum şi conductoarele

de legătură dintre acestea;
b) reţeaua conductoarelor de legare la pământ, din care fac parte:
- conductoarele principale de legare la pământ;

- conductoarele de ramificaţie racordate la conductoarele principale;
- conductoarele de legătură între conductoarele principale şi priza de pământ.
11
Fig.2
Fig. 3
2.8.2. În cazul în care numai cu ajutorul prizelor de pământ naturale nu se pot obţine
valorile necesare rezultate din condiţiile de dimensionare privind respectarea tensiunilor de
atingere Ua şi de pas Upas maxime admise şi privind verificarea condiţiilor de stabilitate termică,
pentru reducerea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ (Rp) şi a coeficienţilor de
atingere (ka) şi de pas (kpas) se admite completarea cu prize de pământ artificiale.
2.8.3. Conductoarele de legătură între electrozii prizelor de pământ pot fi folosite în comun
şi drept conductoare principale de legare la pământ.
2.8.4. Conductoarele de legătură între electrozii prizelor de pământ, respectiv

conductoarele principale de legare la pământ, pot fi considerate şi drept electrozi ai prizei de
pământ dacă acestea sunt îngropate în pământ şi îndeplinesc condiţiile impuse unor astfel de
electrozi. Secţiunea acestor conductoare trebuie să fie cea prevăzută pentru conductoarele de
legătură dintre prize, respectiv pentru conductoarele principale de legare la pământ.
12
2.8.5. Reţeaua conductoarelor principale de legare la pământ se leagă la priza de pământ
prin intermediul a cel puţin două conductoare de legătură, plasate în două locuri diferite, pe cât
posibil la extremităţi.
2.8.6. Prizele de pământ naturale trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
2.8.6.1. Pentru execuţia prizelor de pământ naturale trebuie să se folosească armăturile

metalice ale construcţiilor de beton armat (fundaţii, tuneluri, stâlpi etc.), construcţiile metalice fixe
(stâlpi de susţinere, platforme de susţinere etc.), conductele metalice pentru fluide necombustibile
îngropate în pământ, coloanele de adâncime ale sondelor, precum şi învelişurile metalice continue
ale cablurilor în contact cu pământul (de exemplu: cabluri armate). Este interzisă folosirea
conductelor cu fluide combustibile şi învelişurile metalice ale cablurilor electrice prevăzute cu
protecţie catodică.
2.8.6.2. La dimensionarea instalaţiei de legare la pământ nu se iau în considerare

următoarele:
- conductele pentru fluide combustibile cu excepţia coloanelor de adâncime ale sondelor
(a se vedea pct.2.8.6.1);
- elementele conductoare a căror secţiune este inferioară celei prescrise în prezentul
standard;
- elementele conductoare care, prin demontarea lor în timpul operaţiilor normale de
exploatare sau de întreţinere, ar putea întrerupe circuitul de protecţie.
Aceste elemente conductoare se pot racorda la instalaţia de legare la pământ, în

vederea egalizării potenţialelor. În cazul conductoarelor pentru fluide combustibile, locurile de
întrerupere se şuntează în prealabil.
2.8.6.3. În cazul prizelor de pământ naturale constituite din armăturile metalice ale
construcţiilor din beton armat trebuie să se asigure continuitatea electrică de la aceste armături
până la o piesă de racordare fixată în construcţia respectivă şi accesibilă pentru a fi conectată la
conductoarele de legare la pământ. Această piesă de racordare se execută din bandă de oţel sau
din cornier cu grosimea de cel puţin 4 mm, cu lăţimea de cel puţin 40 mm şi cu o lungime minimă
de 150 mm. Piesa de legătură trebuie să fie marcată, prin vopsire, cu simbolul grafic de legare la
pământ în conformitate cu reglementările din SR EN 60417-1/2002.
Înainte de turnarea betonului în fundaţii şi structuri, constructorul şi beneficiarul trebuie să
întocmească procese verbale de lucrări ascunse, din care să rezulte că s-au executat în mod
corespunzător contactele pentru realizarea continuităţii electrice necesare, prevăzute în detaliile
de execuţie din documentaţia de proiectare.
2.8.6.4. Secţiunea echivalentă minimă a armăturilor fiecărui element metalic din betonul
armat folosit ca priză de pământ naturală sau conductor de legare la aceasta, trebuie să fie de 100
mm2, pe toată lungimea circuitului de trecere a curentului; fac excepţie stâlpii LEA la care
secţiunea minimă admisă este de 50 mm2.
La conductele metalice pentru apă sau alte fluide necombustibile îngropate în pământ,
elementele izolate (de exemplu contoare de apă) trebuie să fie şuntate cu legături electrice având
rezistenţa electrică neglijabilă şi secţiunea minimă 16 mm2, pentru cupru, respectiv 50 mm2, pentru
oţel.
În cazul cablurilor subterane, legătura electrică de continuitate între învelişurile metalice ale
cablurilor subterane şi manşoane de legătură şi/sau cutiile de distribuţie trebuie să fie din cupru cu
următoarele secţiuni minime:
2 2
- 4 mm la cablurile subterane cu conductoare având secţiunea maximă de 6 mm ;
2 2
- 10 mm la cablurile subterane cu conductoare având secţiunea mai mare de 6 mm .
13
2.8.6.5. Valorile rezistenţelor de dispersie a prizelor de pământ naturale, se calculează
conform anexei D; în anexa D se prezintă relaţiile de calcul a unor prize naturale frecvent folosite.
2.8.7. Prizele de pământ artificiale se realizează cu electrozi din oţel sau din cupru care
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
2.8.7.1. Electrozii din oţel (profil, ţeavă, placă etc.), trebuie să fie confecţionaţi în condiţiile
de la pct.2.8.7.4 şi Tabelul 2.
2.8.7.2. Electrozii din cupru trebuie folosiţi obligatoriu în cazurile când solul este foarte
agresiv pentru oţel (pH < 6) şi nu se dispune de protejări speciale a oţelului împotriva agresivităţii
solului, de exemplu prin acoperire cu zinc (oţel zincat), cu cupru (oţel cuprat) sau prin îngropare în
straturi de bentonită.
2.8.7.3. Se interzice confecţionarea electrozilor pentru prizele de pământ artificiale din:
- funii de oţel;
- aluminiu;
- electrozi înnădiţi prin legături neconductoare;
- electrozi acoperiţi cu vopsea sau cu alte materiale electroizolante.
2.8.7.4. Secţiunea electrozilor din oţel pentru prizele de pământ artificiale trebuie să fie,
indiferent de modul de protejare a oţelului sau de agresivitatea solului, de minim 150 mm2, în cazul
instalaţiilor de înaltă tensiune (î.t) şi 100 mm2, în cazul instalaţiilor de joasă tensiune (j.t).
Grosimea (g) sau diametrul (d) minim al electrozilor şi a conductoarelor de legătură la
priza de pământ în funcţie de agresivitatea solului şi de modul de protejare a oţelului împotriva
coroziunii este conform Tabelului 2.
Tabelul 2
Tipul electrodului sau al conductorului de Grosimea sau diametrul minim pentru durata de
legătură funcţionare
mai mică de 10 ani mai mare de 10 ani
pH ≥ 6 pH < 6 pH ≥ 6 pH < 6
Benzi sau alte profile (cornier T, I etc.) g = 4 mm nu sunt admise g = 6 mm nu sunt admise
neprotejate
Idem, protejate prin zincare sau cuprare g = 4 mm g = 6 mm g = 4 mm g = 6 mm
Idem, protejate în bentonită g = 4 mm g = 4 mm g = 4 mm g = 4 mm
Ţevi din oţel neprotejate g = 3,5 mm nu sunt admise g = 4,5 mm nu sunt admise
Idem protejate prin zincare sau cuprare g = 3,5 mm g = 3,5 mm g = 3,5 mm g = 4,5 mm
Idem protejate în bentonită g = 3,5 mm g = 3,5 mm g = 3,5 mm g = 3,5 mm
Plăci de oţel neprotejate g = 3 mm nu sunt admise g = 4 mm nu sunt admise
Idem protejate prin zincare sau în bentonită g = 3 mm g = 4 mm g = 3 mm g = 4 mm
Oţel rotund protejat prin înglobare în beton d = 8 mm d = 8 mm d = 8 mm d = 8 mm
Oţel rotund neprotejat d = 11 mm nu sunt admise d = 14 mm nu sunt admise
Oţel rotund protejat prin zincare sau cuprare d = 10 mm d = 10 mm d = 10 mm d = 14 mm
sau în bentonită
2.8.7.5. În cazul instalaţiilor electrice de curent continuu, prizele de pământ artificiale

trebuie să fie îngropate pe cât posibil în sol neagresiv, pentru a se evita corodarea lor rapidă.
În instalaţiile de curent continuu se recomandă ca prizele de pământ de exploatare prin
care trec curenţi de lucru să fie protejate prin aşezarea unui strat de mangal în jurul electrozilor.
2.8.7.6. Secţiunea electrozilor din cupru pentru prizele de pământ artificiale trebuie să fie
de minim 25 mm2 pentru electrozi masivi şi de minim 35 mm2 pentru conductoare funie.
Grosimea electrozilor din cupru trebuie să fie de minim 3 mm pentru benzi sau bare şi
de minim 2 mm pentru plăci.
14
2.8.7.7. Pentru îmbunătăţirea prizelor de pământ artificiale prin înlocuirea solului din
imediata apropiere a electrozilor se vor folosi amestecurile de apă cu bentonită, având peste
90 % părţi argiloase (levigabile) sau bentoprize, care conţin cel puţin 50 % părţi argiloase
(levigabile) şi la care concentraţia maximă a gelului obţinut din amestecul cu apă este de cel mult
0,7 kg bentopriză la 1 l apă.
2.8.8. Conductoarele de legare la pământ trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
2.8.8.1. Să se utilizeze conductoare de cupru sau de oţel.
2.8.8.2. Se admite utilizarea conductoarelor de aluminiu sau oţel - aluminiu dacă

îndeplinesc cel puţin una din următoarele condiţii:
a) fac parte dintr-un cablu cu înveliş exterior rezistent la solicitări mecanice şi secţiunea minimă
2
de 2,5 mm ;
b) sunt montate pe stâlpii liniilor electrice aeriene (LEA) sau pe cadrele de susţinere din
staţiile de transformare exterioare (de exemplu conductoarele de protecţie, conductoarele de
compensare, legăturile la pământ ale armăturilor lanţurilor de izolatoare realizate cu piese
2
corespunzătoare, etc.); secţiunea minimă în acest caz trebuie să fie de 35 mm ;
c) conductoarele de legare la pământ sunt utilizate drept conductoare de compensare, cu

2
secţiunea minimă de 50 mm , care însoţesc cablurile de înaltă tensiune şi sunt protejate în
ţevi din oţel, dacă sunt îngropate în pământ;
d) dacă se utilizează conductoare de legare la pământ neizolate, montate pe pereţi, în canale

sau rastele de cabluri; acestea trebuie să respecte simultan următoarele condiţii:
- distanţele maxime între două puncte succesive de rezemare să fie conform

Tabelului 3;
2
- secţiunea minimă trebuie să fie: 35 mm , pentru conductorul principal de legare la
2
pământ şi 25 mm , pentru conductorul de ramificaţie;
- pe porţiunile îngropate în pardoseală, în pământ şi la trecerile prin planşee sau
pereţi, conductoarele neizolate din aluminiu sau oţel-aluminiu trebuie protejate în
ţevi metalice.
Tabelul 3
Tipul conductorului de legare la pământ Distanţa maximă între două puncte succesive de
rezemare, cm
Montaj orizontal *) Montaj vertical
Aluminiu 50 100
Oţel aluminiu 80 150
0
*) Se consideră montaj orizontal, dacă unghiul cu orizontala este mai mic de 45 .
2.8.8.3. Drept conductoare de legare la pământ pot fi folosite construcţiile metalice fixe din
incintă (elemente naturale) cum sunt:0
- construcţiile metalice de susţinere a agregatelor şi instalaţiilor tehnologice;
- construcţiile metalice ale galeriilor, platformelor, puţurilor de ascensoare;
- corpurilor utilajelor de ridicat, şinele căilor de rulare;
- elementele de susţinere şi carcasele instalaţiilor electrice de distribuţie (de exemplu: cutiile sau
carcasele de oţel sau aluminiu în care sunt închise bare sau aparataj electric);
- palplanşele metalice ale construcţiilor hidrotehnice;
- conductele metalice pentru fluide necombustibile;
- funiile de suspensie din oţel pentru conductoare şi cabluri, cu condiţia verificării în prealabil
a rezistenţei lor mecanice, funcţie de curentul care le parcurge;
- tuburile metalice de protecţie ale conductelor electrice;
- armăturile metalice ale construcţiilor de beton armat etc.
15
2.8.8.4. Construcţiile metalice fixe indicate la pct.2.8.8.3 se pot utiliza drept conductoare de
legare la pământ, dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
- prezintă continuitate electrică sigură (îmbinare prin sudură sau înşurubare) şi secţiunea
necesară rezultată din condiţiile de stabilitate termică şi de rezistenţă mecanică;
- sunt prevăzute măsuri eficiente pentru asigurarea continuităţii legării la pământ în caz de
deteriorare a unor porţiuni din construcţiile metalice respective.
În cazul folosirii armăturilor metalice ale construcţiilor de beton armat pentru asigurarea
continuităţii electrice, trebuie să se prevadă, în mod special, piese de racordare uşor accesibile şi
să se execute sudurile necesare la armături. Piesele de racordare trebuie să corespundă
condiţiilor de la pct. 2.8.6.3.
2.8.8.5. Conductoarele de ramificaţie conectate la conductoarele principale de legare la

pământ se racordează la fiecare element ce trebuie legat la pământ; se interzice legarea în serie a
două sau mai multe elemente şi apoi legarea la conductorul principal.
2.8.8.6. Conductoarele de protecţie ale liniilor electrice aeriene se leagă efectiv la prizele
de pământ ale tuturor stâlpilor şi la prizele de pământ ale staţiilor. În zonele în care conductorul de
protecţie trebuie să fie izolat faţă de stâlpi, legarea la pământ a stâlpilor trebuie să se asigure cu
un conductor suplimentar aerian sau îngropat prin care se asigură şi continuitatea electrică a
conductorului de protecţie al LEA. Legarea stâlpilor metalici şi de beton armat la prizele de pământ
se face prin intermediul corpului metalic, respectiv al armăturii metalice a stâlpilor, asigurându-se
astfel continuitatea electrică conform pct. 2.8.8.4.
2.8.8.7. Indiferent de rezultatele calculelor privind verificarea la stabilitate termică, în cazul

montării aparente şi în cazul îngropării în pardoseală sau beton, secţiunile conductoarelor de
legare la pământ trebuie să fie cel puţin egale cu valorile din Tabelul 4, pentru conductoarele
principale sau pentru cele de legătură la priza de pământ şi cu valorile din Tabelul 5, pentru
conductoarele de ramificaţie.
Tabelul 4
Secţiunea minimă a conductorului principal de legare la pământ
2
Nr. Tipul conductorului principal Secţiunea, mm
crt.
1. Conductor de oţel cu grosimea de minim 3 mm 100
2. Conductor de cupru masiv cu grosimea de minim 2 mm sau funie de cupru 16
3. Funie de oţel sau oţel rotund 95
4. Oţel-aluminiu sau aliaje de aluminiu 35
Tabelul 5
Secţiunea minimă a conductorului de ramificaţie
2
Nr. Tipul conductorului de ramificaţie Secţiunea, mm
crt.
1. Conductor de oţel cu grosimea de minim 3 mm 50
2. Funie de oţel sau oţel rotund 50
3. Conductor de cupru masiv sau funie de cupru 10
4. Oţel-aluminiu sau aliaje de aluminiu 25
16
2.8.8.8. Conductoarele de legătură dintre electrozii prizei de pământ şi conductoarele de
legătură la prizele de pământ trebuie să aibă cel puţin aceeaşi secţiune cu aceea a conductoarelor
principale.
2.8.8.9. În cazul îngropării în pământ, indiferent de rezultatele calculelor de stabilitate

termică grosimile sau diametrele minime ale conductoarelor de legare la pământ sunt cele indicate
la pct.2.8.7.4 pentru electrozii prizelor de pământ. Fac excepţie conductoarele de ramificaţie din
2
oţel care trebuie să aibă secţiunea minimă de 100 mm sau conductoarele funie din cupru care
2
trebuie să aibă secţiunea minimă de 25 mm . În cazul conductoarelor de aluminiu sau oţel-
aluminiu trebuie să se respecte condiţiile de la pct. 2.8.8.2.
2.8.8.10. În cazul stâlpilor fără aparataj se admite ca secţiunea şi grosimea conductorului

de legare la priza de pământ să aibă valorile impuse pentru conductorul de ramificaţie.
2.8.8.11. Conductoarele de legare la pământ aparente, neizolate, din oţel, se protejează

împotriva coroziunii prin vopsire în culoare neagră sau prin zincare.
2.8.8.12. Instalaţiile electrice montate pe elemente mobile se leagă la conductoarele

principale prin conductoare (cabluri) flexibile.
2.8.9. Legăturile electrice dintre elementele instalaţiei de legare la pământ trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:
2.8.9.1. Legăturile dintre elementele componente ale instalaţiei de legare la pământ se

execută de preferinţă prin sudare.
2.8.9.2. Se admite executarea legăturilor şi prin înşurubări asigurate împotriva deşurubării

cu contrapiuliţe, şi prevederea de şaibe elastice cu crestături sau alte şaibe asemănătoare, care
străbat eventualele straturi izolante (vopsea, oxizi etc.); se admit şi şaibele elastice fără crestături
cu condiţia pregătirii în prealabil a suprafeţelor în contact (prin îndepărtarea peliculelor
electroizolante vopsea, oxizi etc.) până la luciu metalic.
În cazul în care înşurubările de fixare ale carcaselor metalice la alte elemente metalice
legate la instalaţia de legare la pământ, se realizează conform acestui punct, nu mai este
necesară altă legătură cu conductoare de protecţie la bornele speciale de legare la pământ de pe
carcasele aparatelor respective.
2.9. Condiţii de verificare
2.9.1. Verificarea la recepţia şi darea în exploatare
2.9.1.1. În vederea recepţiei şi dării în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ,

executantul trebuie să întocmească şi să predea unităţii de exploatare documentaţia tehnică
respectivă, procesul verbal de lucrări ascunse pentru elementele îngropate şi pentru continuitatea
electrică a armăturilor din construcţiile de beton, buletinele de verificare şi procesul verbal de
recepţie.
2.9.1.2. La recepţia şi darea în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ, se efectuează

verificarea existenţei unei legături eficiente între priza de pământ şi elementele legate la pământ în
conformitate cu prevederile din STAS 12604/4-89 revizuit şi din prezentul standard.
17
2.9.2. Procesul verbal de verificare, întocmit cu ocazia recepţiei trebuie să cuprindă
următoarele:
a) data efectuării verificării;
b) funcţia, calitatea şi numele persoanei care a efectuat verificarea (desfăşurate şi scrise cu

litere majuscule de tipar);
c) denumirea instalaţiei sau a părţii din instalaţia de legare la pământ, la care s-au efectuat
verificarea şi măsurarea rezistenţei instalaţiei de legare la pământ de protecţie, conform
proiectului;
d) rezultatul verificării continuităţii conexiunilor electrice de rezistenţă neglijabilă între utilaje şi

priza de pământ;
e) valoarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ de protecţie, măsurată la

utilajul cel mai îndepărtat de priza de pământ;
f) metoda de măsurare folosită, precum şi tipul (marca de fabrică), clasa de precizie seria, nr. şi
data verificării metrologice a aparatelor de măsură folosite;
g) aprecieri asupra gradului de umiditate a solului (umed, uscat sau foarte uscat);
h) eventuale defecte observate la elementele instalaţiei supuse verificării;
i) observaţii privind înlăturarea defectelor constatate, precum şi declaraţia că toate legăturile au

fost refăcute;
j) valorile tensiunilor de atingere şi de pas, în cazul în care s-a realizat o instalaţie de dirijare a
distribuţiei potenţialelor şi /sau izolarea amplasamentelor.
2.9.3. Procesul verbal de verificare descris la pct.2.9.2 se întocmeşte la recepţie, respectiv

la darea în exploatare a instalaţiei şi ori de câte ori se fac modificări la instalaţie sau se constată
defecţiuni, precum şi în condiţiile indicate la pct.2.9.5 şi 2.9.6.
2.9.4. În timpul exploatării se verifică starea conductoarelor de legare la pământ, a

legăturilor dintre priza de pământ şi elementele care trebuie legate la pământ, conform
prevederilor din STAS 12604/4-89 revizuit şi ale prezentului standard, precum, şi a legăturilor
aparente de îmbinare între elementele instalaţiei de legare la pământ. Periodicitatea şi modul de
verificare se stabilesc prin documente normative (legislaţie tehnică) departamentale.
2.9.5. În exploatare, măsurarea rezistenţei de dispersie şi a tensiunilor de atingere şi de

pas trebuie făcută periodic, conform prevederilor din documentele normative departamentale sau
la cererea organelor de control însărcinate cu protecţia muncii, precum şi ori de câte ori se aduc
modificări instalaţiei de legare la pământ sau se constată defecţiuni ale acesteia.
2.9.6. Măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ se face:
a) în exploatările subterane şi în instalaţiile de legare la pământ locale cel puţin de două ori pe
an, iar la reţeaua generală cel puţin o dată pe an;
b) în instalaţiile de legare la pământ din mediile periculoase şi foarte periculoase din industria
chimică şi petrolieră, din agricultură etc., cel puţin o dată pe an;
c) în instalaţiile de legare la pământ din celelalte sectoare, cel puţin o dată la doi ani, pentru
instalaţiile de joasă tensiune (j.t) şi cel puţin o dată la cinci ani, pentru instalaţiile de înaltă
tensiune (î.t).
18
2.9.7. În timpul exploatării, se verifică periodic, conform prevederilor din documentele
normative, starea de corodare a electrozilor, prin dezgroparea unor părţi a acestora.
În cazul în care se constată reducerea grosimii, respectiv a diametrului, cu mai mult decât
o treime din valoarea iniţială, se înlocuiesc electrozii prizelor de pământ.
Cap. 3. Sistemul de protecţie - legare la neutru - simbol N
3.1.1 În conformitate cu STAS 12604/4-89 revizuit, sistemul de protecţie - legarea la neutru

se aplică numai în reţelele legate la pământ cu încadrarea în schema TN.
3.1.2. Elementele la care trebuie să se prevadă o prevadă o protecţie împotriva

electrocutării prin atingere indirectă se racordează prin conductoare de protecţie PE la punctul de
neutru al sursei de energie electrică (generator sau transformator) astfel încât impedanţa
circuitului de închidere a curentului de defect să fie suficient de mică pentru a se obţine un curent
suficient de mare care să determine acţionarea protecţiei de curent, montată pe circuitul respectiv,
într-un timp de cel mult 3 s.
3.1.3. În toate cazurile în care conductoarele de protecţie sunt încadrate între legături la
pământ, de exemplu între punctul neutru al sursei de energie legat la pământ şi o bornă sau bara
de neutru a unui tablou legată la pământ, aceste conductoare de regulă se folosesc în comun, atât
pentru protecţie cât şi pentru lucru N în schema TN – C, iar conductoarele respective au simbolul
PEN (circuitele încadrându-se conform STAS 12604/4 revizuit).
Totdeauna de la ultimul tablou la care borna sau bara de neutru este legată la pământ, în
sensul fluxului de energie electrică, până la elementul care trebuie racordat la conductorul de
protecţie PE, acesta din urmă trebuie să fie diferit de conductorul de lucru N şi circuitul respectiv
se încadrează în schema TN - S.
Se prevede de asemenea schema TN - S respectiv separarea (izolarea) conductorului de
protecţie PE faţă de conductorul de lucru N în cazul aplicării protecţiei PACD cu DDR. A se vedea
prevederile din STAS 12604/4-89 revizuit.
3.2. Condiţii de dimensionare
3.2.1. Legarea cu conductoare de protecţie PE izolate faţă de masă
3.2.1.1. În cazul în care conductorul neutru de lucru şi de protecţie simbol PEN sau
conductorul neutru de protecţie simbol PE (separat de conductorul neutru de lucru N) este izolat
şi confecţionat din materiale identice cu conductorul de fază, secţiunea acestuia trebuie să fie cel
puţin egală cu cea indicată în Tabelul 6. În acest caz, nu este obligatorie verificarea condiţiei de
declanşare în caz de defect.
Tabelul 6
2
Secţiunea conductorului de Secţiunea conductorului de neutru, PEN sau PE, în mm
fază din circuitele de lucru,
2
mm Montat în tub, conducte sau La linii aeriene sau alte instalaţii
cabluri cu mai multe similare cu conductoare izolate
conductoare suspendate pe izolatoare
1,5 1,5 -
2,5 2,5 -
4 4 4
6 6 6
10 10 10
19
16 16 16
25 16 25
35 16 35
50 25 50
70 35 50
95 50 70
120 70 70
150 70 95
185 95 95
240 120 120
300 150 150
400 185 185
> 400 0,5 din secţiunea conductorului de 0,5 din secţiunea conductorului de
fază fază
3.2.1.2. În cazul liniilor electrice aeriene, pentru asigurarea unei rezistenţe mecanice
corespunzătoare, secţiunea minimă a conductorului neutru trebuie să fie de 6 mm2, pentru
conductoarele de cupru şi de 16 mm2 pentru conductoarele de aluminiu.
3.2.1.3. În cazul reţelelor electrice aeriene de distribuţie publică, se admite ca pentru

secţiuni ale conductoarelor de fază de 35 şi 50 mm2, conductoarele PEN sau PE să aibă secţiunea
standardizată imediat inferioară secţiunii conductorului de fază, dacă se asigură deconectarea în
cel mult 3 s sau ca rezistenţa echivalentă a sistemului constituit din conductorul neutru PE sau
PEN şi prizele de pământ legate la acestea să fie de cel mult 2Ω.
În cazul în care linia electrică aeriană este formată din două sau mai multe circuite care
alimentează acelaşi consumator, secţiunea conductorului neutru trebuie să corespundă sumei
secţiunilor conductoarelor din circuitele de lucru de pe o singură fază, conform tabelului 6, dar nu
trebuie să fie mai mare decât secţiunea conductoarelor din circuitul de puterea cea mai mare.
3.2.1.4.Barele de neutru PEN sau PE executate din oţel ale tablourilor generale trebuie să
aibă secţiunea de minim 150 mm2 şi să fie verificate la stabilitate termică pentru o temperatură de
maxim 2000 C.
3.2.1.5. În cazul în care carcasele aparatelor montate în tablourile electrice se racordează

la bara sau borna PEN sau PE a tabloului, se admite ca secţiunea conductoarelor de protecţie PE
să aibă valorile din Tabelul 7. Se poate renunţa la aceste racordări în cazul în care rezistenţa între
carcasele sau suporţii metalici ai aparatelor montate şi carcasa tabloului respectiv este de o
valoare neglijabilă.
Observaţie: - Se consideră contact electric de rezistenţă neglijabilă, contactul realizat prin

sudură, prin şuruburi asigurate cu şaibe elastice cu crestături sau cu şaibe
elastice plate pe suprafeţe pregătite pentru contactul electric conform pct.
2.8.9.2.
Tabelul 7
2
Valoarea nominală a curentului pentru căile de Secţiunea conductorului PE, în mm
curent, în A de cupru de aluminiu
≤ 25 2,5 -
25 ... 32 inclusiv 4 -
40 ... 63 inclusiv 6 10
80 ... 100 inclusiv 10 16
125 ... 160 inclusiv 16 25
200 ... 250 inclusiv 25 35
315 35 50
400 ... 630 inclusiv 50 70
≥ 800 70 95
20
3.2.1.6. În cazuri justificate din punct de vedere tehnic şi economic, pentru completarea
secţiunii conductorului de protecţie din cablu, dacă secţiunea acestuia este mai mică decât cea
specificată în Tabelul 6, se admite folosirea mantalelor de plumb sau aluminiu ale cablurilor drept
conductor de protecţie PE în aşa fel încât să fie îndeplinite condiţiile de legare la neutru de
protecţie din prezentul standard.
În acest scop, se iau măsuri de asigurare a continuităţii electrice a mantalei metalice pe tot
traseul cablului, prin prevederea unor legături conductoare de şuntare a manşoanelor de legătură
şi de derivaţie ale cablului.
3.2.1.7. Conductoarele PEN sau PE se leagă la pământ în următoarele puncte:
a) în apropierea sursei de alimentare (transformator sau generator);
b) în cazul reţelelor electrice aeriene, la capetele liniilor şi ale ramificaţiilor şi în alte locuri astfel
alese pe traseu, încât distanţa dintre două prize de pământ, pe orice traseu (linie sau
ramificaţie) să nu fie mai mare de 1000 m;
c) în instalaţiile electrice interioare sau exterioare, la toate tablourile de distribuţie generale,

principale şi intermediare; o instalaţie de legare la pământ poate deservi mai multe sau toate
tablourile de distribuţie.
Realizarea instalaţiilor de legare la pământ din centrale electrice, staţii de transformare,

puncte de alimentare şi posturi de transformare, în cazul în care pe partea de joasă tensiune se
aplică protecţia prin legare la neutru, se face conform anexei A.
3.2.1.8. Instalaţiile de legare la pământ care deservesc reţeaua conductoarelor PEN sau
PE trebuie astfel dimensionate încât rezistenţa de dispersie faţă de pământ, măsurată în orice
punct al reţelei, să fie de cel mult 4 Ω. Se admite depăşirea acestei valori, cu condiţia asigurării
unei tensiuni de atingere şi de pas sub valoarea de 50 V.
Observaţii:
1. În cazul stâlpilor, aceste tensiuni se pot asigura cu ajutorul prizelor de dirijare a
distribuţiei potenţialelor sau prin izolarea amplasamentului.
2. În cazul folosirii în comun a stâlpilor pentru LEA de înaltă tensiune şi de joasă
tensiune, când în reţeaua de joasă tensiune se aplică protecţia prin legare la nul,
trebuie să se respecte prevederile din anexa B.
Rezistenţa prizei de pământ a sursei de alimentare (transformator sau generator) trebuie

să fie de cel mult 10 Ω, cu condiţia ca rezistenţa echivalentă a sistemului constituit din
conductoarele PEN sau PE şi prizele legate la acestea să fie de cel mult 4 Ω.
3.2.1.9. În cazul liniilor electrice aeriene (LEA), rezistenţa oricărei prize de pământ artificiale
prevăzute, inclusiv a celor de la capetele liniilor electrice şi ale ramificaţiilor, trebuie să fie de cel
mult 10 Ω, cu condiţia ca rezistenţa echivalentă a sistemului constituit din conductoarele PEN sau
PE şi aceste prize de pământ să fie de cel mult 4 Ω.
Se admite, în cazul solurilor cu rezistivitate mare (peste 200 Ωm), ca rezistenţa oricărei
prize de pământ artificiale prevăzute, inclusiv a celor de la capetele liniilor şi ramificaţiilor, să fie de
cel mult 20 Ω, cu condiţia ca rezistenţa echivalentă a sistemului constituit din conductoarele PEN
sau PE şi prizele de pământ legate la acestea să fie mai mică de 4 Ω.
3.2.1.10. La stâlpii LEA metalici sau din beton armat, conductorul PEN sau PE se leagă la
armătura metalică a fiecărui stâlp, atât pentru protecţia împotriva atingerilor indirecte la stâlpul
respectiv, cât şi pentru folosirea prizei de pământ naturale a stâlpului. În cazul conductoarelor
izolate pe toată lungimea lor, de exemplu a celor torsadate, se admite izolarea suplimentară de
protecţie în loc de legarea la neutru a stâlpului.
21
Pentru legarea la neutru, stâlpii metalici sau de beton armat trebuie prevăzuţi din fabricaţie
cu piese de legare la instalaţia de protecţie.
În cazul în care, cu ajutorul prizelor de pământ naturale ale stâlpilor se poate obţine o
rezistenţă echivalentă a sistemului constituit din conductoarele PEN sau PE şi prizele de pământ
naturale legate la acestea de cel mult 4 Ω, se renunţă la prizele de pământ artificiale pe linia
electrică aeriană (atât la cele de pe traseu cât şi la cele de la capete).
3.2.1.11. În afară de legarea la conductorul de protecţie trebuie să se prevadă o măsură

complementară de protecţie, dacă există cel puţin una din următoarele condiţii (fac excepţie
cazurile de la pct. 3.2.1.15):
a) instalaţia electrică sau condiţiile de exploatare nu prezintă siguranţa unei deconectări a

echipamentului defect într-un timp mai scurt de 3 s, respectiv în cazul în care nu se
îndeplinesc condiţiile necesare pentru declanşare în caz de defect fie de curent fie de timp;
b) se folosesc conductoarele PEN sau PE din aluminiu ale unui cablu sau ale unei linii electrice
aeriene;
c) locul de muncă este periculos sau foarte periculos.
Măsura complementară de protecţie se stabileşte conform pct.3.2.1.12 din prezentul

standard.
În cazul stâlpilor metalici sau de beton armat pentru corpuri de iluminat alimentate prin
cablu, se admite renunţarea la măsura complementară de protecţie dacă se îndeplinesc
următoarele condiţii:
- bara de neutru a cutiei de distribuţie de la fiecare stâlp este prevăzută cu borne pentru neutrul
de lucru N separate de bornele de protecţie PE şi de borna conductorului de legare la
armătura metalică a stâlpului;
- conductorul cablului folosit în comun pentru lucru şi protecţie PEN este legat la capetele
liniei şi ramificaţiilor la o instalaţie de legare la pământ având rezistenţa echivalentă de
maxim 4 Ω.
Se admite renunţarea la măsura complementară de protecţie şi în cazul stâlpilor liniilor

electrice aeriene (indiferent de destinaţia lor) cu conductoare aeriene, dacă se îndeplinesc
- legătura fiecărui element de pe stâlp care trebuie racordat la conductorul PEN sau PE al LEA
(armătura metalică a stâlpului, consola, carcasa corpului de iluminat etc.) se realizează prin
conductor separat de ramificaţie; conductoarele de ramificaţie se racordează la conductorul
PEN sau PE al LEA fie direct, fie prin intermediul unui conductor comun, fixat pe stâlpul
respectiv;
- conductorul neutru de lucru N al echipamentului se leagă întotdeauna direct la conductorul
PEN sau N al LEA.
3.2.1.12. Pentru asigurarea protecţiei conform pct.3.2.1.11, în funcţie de condiţiile locale de

o justificare tehnico-economică, se aplică complementar cu legarea la neutru de protecţie cel puţin
una din următoarele măsuri:
a) legarea suplimentară a carcaselor şi elementelor de susţinere a echipamentelor electrice la o

instalaţie de legare la pământ de protecţie, dimensionată conform pct.3.2.1.8;
b) executarea unor legături de egalizarea potenţialelor între toate carcasele metalice ale
echipamentelor grupate în acelaşi loc şi alte elemente conductoare aflate în zona de
manipulare (în vederea egalizării potenţialelor în zona de manipulare); a se vedea subcap.2.4
din prezentul standard;
22
c) izolarea amplasamentului prin executarea de pardoseli din materiale electroizolante şi
acoperirea obiectelor conductoare aflate în zona de manipulare cu materiale
electroizolante; a se vedea subcap.2.5 din prezentul standard;
d) folosirea unor dispozitive automate de protecţie împotriva tensiunilor de atingere

periculoase PATD sau împotriva curenţilor de defect periculoşi PACD, care să acţioneze în
decurs de cel mult 0,2 s de la apariţia defectului; a se vedea subcap.2.6 şi 2.7.
3.2.1.13. Instalaţia de legare la pământ la care se racordează bornele PEN sau PE ale
tablourilor de distribuţie se poate folosi şi pentru legarea echipamentelor electrice care urmează a
se lega la pământ conform prevederilor pct. 3.2.1.12.
Instalaţia de legare la pământ care deserveşte reţeaua conductoarelor de protecţie PEN
sau PE trebuie să îndeplinească condiţiile de la subcap.2.8 din prezentul standard.
În cazul în care barele sau bornele PEN sau PE ale tablourilor de distribuţie alimentate de
la acelaşi tablou general sau principal sunt legate la un conductor principal comun de legare la
pământ, se admite să se prevadă conductoare PEN sau PE numai pentru o parte din aceste
tablouri de distribuţie dacă, suma secţiunilor echivalente ale acestor conductoare prevăzute între
tablourile de distribuţie alimentate de la tabloul general sau principal, să fie cel puţin egală cu
secţiunea conductorului de fază din circuitul de alimentare al tabloului având puterea cea mai
mare.
3.2.1.14. Carcasele metalice ale corpurilor de iluminat din locurile de muncă periculoase şi
foarte periculoase, alimentate la tensiunea de 50 V şi mai mare, se leagă la instalaţia de protecţie
în următoarele cazuri:
a) distanţa de la pardoseală la limita inferioară a carcasei corpului de iluminat este mai mică de
2,3 m;
b) corpul de iluminat este instalat la o distanţă mai mică de 1,25 m faţă de alte obiecte
metalice care au legătură la pământ (de exemplu construcţii metalice, conducte metalice de
abur, apă, gaze etc.);
c) corpul de iluminat este instalat în zona de manipulare a omului care stă pe o construcţie
metalică neizolată electric faţă de pământ.
3.2.1.15. În toate cazurile, inclusiv în condiţiile menţionate la pct.3.2.1.11 a) ... c), legarea
la neutru a corpurilor de iluminat se poate executa, fără a se lua vreo altă măsură suplimentară de
protecţie, astfel:
- fie direct, printr-un conductor de protecţie PE special destinat acestui scop şi care
însoţeşte conductoarele de alimentare;
- fie la instalaţia de legare la pământ care deserveşte reţeaua conductoarelor de protecţie PEN
sau PE; în acest caz carcasele corpurilor de iluminat se pot lega la conductorul principal de
legare la pământ, fie direct, fie prin intermediul unei ramificaţii comune.
3.2.1.16. Conductorul PEN de lucru N şi de protecţie PE trebuie să respecte condiţiile

prevăzute pentru conductoarele de protecţie PE.
3.2.1.17. În cazul reţelelor în schema TN circuitele încadrate fie în schema TN-C fie în
schema TN-S, conform prevederilor STAS 12604/4 revizuit astfel:
- schema cu conductor comun pentru lucru N şi protecţie PE - simbol PEN; în acest caz
schema are simbol TN - C;
- schema cu conductor de lucru N separat de conductorul de protecţie PE;
în acest caz schema are simbol TN - S.
23
În orice reţea TN va exista o porţiune în schema TN-C (cu conductor comun PEN) şi o
porţiune sau mai multe în schema TN-S. A se vedea prevederile STAS 12604/4 revizuit (şi pentru
exemplificare Fig.4) în care se prezintă exemple ale unor scheme TN-C şi TN-S.
3.2.1.18. Dacă protecţia la supracurenţi nu este completată cu o protecţie diferenţială la

curent rezidual, este necesară o verificare atentă a condiţiilor de declanşare prin protecţia
împotriva suprasarcinilor atât la concepţia instalaţiei cât şi ulterior în exploatare; se impune
totdeauna o verificare la punerea în funcţiune a instalaţiei electrice, precum şi după orice
modificare sau extindere a acesteia; în cazul în care la o astfel de verificare rezultă că nu sunt
îndeplinite condiţiile de declanşare la defect, este necesară prevederea complementară a unei
protecţii diferenţiale la curent rezidual pe circuitele respective.
3.2.1.19. În cazul schemelor TN cu porţiuni în scheme TN-C şi TN-S cu implementarea

protecţiei diferenţiale PACD cu DDR rezultă următoarele condiţii specifice:
- neutrul reţelei este legat direct la pământ;

- masele sunt legate totdeauna la conductorul de protecţie PE care la rândul lui este legat la
pământ în mai multe puncte în conformitate cu cerinţele prezentului standardului;
- primul defect de izolaţie faţă de masă sau faţă de pământ este eliminat prin dispozitivul
diferenţial rezidual DDR (a se vedea cap.4 din prezentul standard);
3.2.1.20. Schema TN-C se va folosi de regulă în toate cazurile cu excepţia următoarelor

cazuri:
- circuitele în care se prevăd protecţii diferenţiale PACD cu DDR (dispozitiv diferenţial la curent
rezidual) a se vedea pct.3.2.1.21;
- circuitele de alimentare a receptoarelor electrice din tablourile electrice;
- cazul legărilor la conductoare PE neizolate faţă de masă montate aparent

(pct.3.2.2); a se vedea şi pct.3.2.1.21;
La realizarea schemei TN-C se vor respecta următoarele condiţii:
a) În schema TN-C barele şi conductoarele PEN se vor folosi în comun pentru lucru N şi pentru
protecţie PE. În această variantă (în schema TN-C), se vor folosi bare (borne) sau
conductoare pentru neutru de lucru N separate de barele (bornele) sau conductoarele de
protecţie PE numai în circuitele de alimentare a receptoarelor (utilajelor, aparatelor,
agregatelor, dispozitivelor) electrice conform pct.b) de mai sus şi pct. 3.2.1.21.
b) Legăturile electrice între tablourile electrice (generale, principale, intermediare şi secundare),

la care se racordează sau nu şi receptoare electrice, se realizează în conducte electrice
(cabluri sau conductoare în tuburi) cu conductor comun PEN (de lucru N şi de protecţie PE).
Fac excepţie numai tablourile electrice secundare monofazate la care legăturile cu tabloul
electric de alimentare (general, principal, intermediar) trifazat se vor realiza cu trei
conductoare din care două active (fază şi neutru de lucru N) şi unul de protecţie PE. A se
vedea pct. 3.2.1.21.
c) La toate tablourile electrice generale, principale, intermediare sau secundare trebuie să se

prevadă o bară PEN folosită în comun pentru lucru N şi pentru protecţie PE. Această bară
PEN trebuie să fie legată totdeauna printr-un conductor separat la instalaţia de legare la
pământ a obiectivului respectiv.
d) Bara PEN a unui tablou electric trebuie să aibă borne de legătură separate pentru fiecare
conductor racordat la această bară PEN. Este interzis ca la o bornă să se racordeze două
sau mai multe conductoare PEN, N sau PE. Astfel bara PEN a tabloului va avea un număr
suficient de borne pentru următoarele legături electrice:
- conductorul de racordare a barei PEN a tabloului în cauză la instalaţia de legare la
24
pământ a obiectivului;
- conductoarele PEN de legătură cu alte tablouri racordate la tabloul în cauză;
- conductoarele de neutru de lucru N al circuitelor de alimentare a receptoarelor electrice
monofazate la tabloul în cauză;
- conductoarele de protecţie PE pentru carcasele metalice ale receptoarelor
electrice alimentate din tabloul în cauză;
- conductorul de protecţie PE pentru carcasa metalică a tabloului în cauză.
e) În cazul în care tablourile de distribuţie vin de la producătorul acestora cu două bare de

neutru şi anume o bară de lucru N şi o bară PE, aceste două bare trebuie să fie legate
electric între ele formând bara PEN.
f) În schemele TN-C se va acorda o atenţie deosebită pentru racordarea barei de lucru N sau
PEN la instalaţia de legare la pământ a obiectivului respectiv printr-un conductor PE şi o
bornă de legătură separată la conductorul principal de legare la pământ unde se realizează
această legătură.
3.2.1.21. Schema TN-S se va aplica numai în cazul următoarelor circuite:
a) circuitele electrice sunt prevăzute cu protecţii diferenţiale cu DDR (dispozitiv diferenţial la

curent rezidual);
b) circuitele electrice de alimentare a tablourilor electrice monofazate;
c) circuitele electrice de alimentare a receptoarelor (utilaje, aparate, agregate, dispozitive)

electrice monofazate sau trifazate care necesită şi un conductor neutru de lucru N (cu rol de
conductor activ);
d) legările la neutru se realizează cu conductoare PE izolate şi montate conform art. 3.2.2.
3.2.1.22. La realizarea schemei TN-S se vor respecta următoarele condiţii:
a) În schemele TN-S tablourile electrice trebuie prevăzute cu două bare distincte de neutru şi
anume:
- bara de lucru simbol N;
- bara de protecţie simbol PE.
b) Bara de protecţie PE se va racorda la instalaţia de legare la pământ a obiectivului respectiv.
c) În cazul circuitelor prevăzute cu protecţii diferenţiale cu DDR trebuie să se realizeze

totdeauna o schemă TN-S astfel încât să se realizeze condiţiile de funcţionare a protecţiei
PACD cu DDR (dispozitiv diferenţial la curent rezidual); pentru exemplificare a se vedea
Fig.4, cu respectarea următoarelor condiţii principale:
- conductorul activ de lucru N trebuie să fie separat (izolat electric) de conductorul

de protecţie PE începând cu bornele din amonte ale întreruptorului acţionat prin DDR
şi până la carcasele receptoarelor electrice alimentate prin circuitele protejate cu DDR,
aflate în aval de acesta;
- conductorul activ de lucru N trebuie să fie izolat electric faţă de pământ (inclusiv
faţă de conductorul de protecţie PE) cel puţin la acelaşi nivel de izolaţie ca şi
conductoarele active de fază.
d) În cazul circuitelor electrice de alimentare a tablourilor monofazate trebuie să se realizeze o

schemă TN-S chiar dacă circuitele respective nu sunt protejate cu DDR; a se vedea pentru
exemplificare Fig.6, în care se prezintă o schemă de principiu pentru acest caz.
e) În cazul circuitelor de alimentare a receptoarelor (utilaje, aparate, dispozitive, agregate

electrice) totdeauna conductorul activ de lucru N este separat de conductorul de protecţie PE
(de legare la neutru sau de legare la pământ), realizându-se astfel circuite de alimentare în
schema TN-S (a se vedea pentru exemplificare Fig.5).
25
f) În toate cazurile ale schemei TN-S, conductorul de protecţie PE trebuie să fie separat şi izolat
electric faţă de conductorul activ de lucru N până tabloul de distribuţie în care bara comună
de lucru şi de protecţie PEN este racordată la instalaţia de legare la pământ a obiectivului
respectiv.
3.2.2. Legarea la neutru cu conductoare PE neizolate faţă de masă montate aparent.
3.2.2.1. Sistemul de protecţie prin legare la neutru cu conductoare neizolate montate

aparent se dimensionează conform prescripţiilor generale menţionate la pct. 3.2.1.1 şi 3.2.1.2;
materialele din care se confecţionează conductoarele sunt cele din Tabelele 8 şi 9.
3.2.2.2. Reţeaua conductoarelor de protecţie PE realizată cu conductoare de protecţie PE

(separate faţă de conductoarele de lucru N) neizolate, montate aparent, (N) poate fi folosită şi
pentru legările la pământ; această reţea poate fi folosită ca reţea de legare la pământ atât pentru
instalaţiile electrice de joasă tensiune (j.t) cât şi pentru cele de înaltă tensiune (î.t).
3.2.2.3. În cazul reţelei conductoarelor de protecţie PE cu conductoare neizolate, se pot

folosi conducte (cabluri sau tuburi de protejare) fără conductoare de protecţie (PE). În cazul
conductelor fără conductoare de lucru N (numai cu conductoare de fază), receptoarele
monofazate trebuie să se alimenteze din transformatoare speciale racordate la reţeaua de joasă
tensiune trifazată. Se interzice folosirea conductorului de protecţie PE neizolat şi drept conductor
activ de lucru pentru receptoarele monofazate.
În acest caz circuitele cu protecţia prin legarea la neutru se încadrează în schema TN-S.
3.2.2.4. La alegerea soluţiei reţelei de protecţie cu conductoare PE neizolate montate

aparent trebuie să se ţină seama de factorii tehnico-economici şi de condiţiile specifice, şi anume:
transformatoarele pentru receptoarele monofazate, economiile realizate prin folosirea cablurilor
fără conductoare de neutru, puterile receptoarelor electrice, respectiv secţiunile conductoarelor
active în raport cu care se determină secţiunile conductoarele de protecţie PE etc.
26
PEN
Rp Tablou general TG în
cutie metalică
TN-S reţeaua DDR S I∆n = 300mA

consumatorului de
energie electrică
L1
L2
L3
N
PE
PE N N
L3 L2 L1 PE Tablouri de distribuţie TD
în cutie metalică
DDR IS∆n I∆n = 100mA
Reţeaua generală de
legare la pământ din
incinta consumatorului
L1
L2
L3
N
PE
N F
DDR
In = 30mA
DDR In = 30mA DDR In = 30mA
Receptor Receptor
PE monofazat trifazat
circuit de prize
monofazate
Fig. 4
27
L1
L2
L3
PEN
L3 L2 L1
N F N F
Instalaţia de
legare la pământ
PE PE
PE
F
N
Receptor trifazat PE
Receptor monofazat
Circuit de prize
Fig. 5. Exemplu de schemă TN-S.Întotdeauna conductorul

de protecţie PE este diferit de conductorul de lucru N
până la bara PEN racordată la instalaţia de legare la
pământ
Tablou de distribuţie monofazat ;

Toate circuitele de alimentare sunt în schema TN-S
PE N F
PE N Carcasa metalică
F a tabloului
Circute de alimentare
monofazate cu 3
conductoare: F, N şi PE
pentru receptoare de clasa I
PE N F
PE N F
PE N F
Fig. 6. Schema de principiu TN-S în cazul

tablourilor de distribuţie monofazate
28
3.2.2.5. Secţiunea conductoarelor PE dintre neutrul sursei de alimentare (transformator
sau generator) şi elementul care trebuie racordat la conductorul PE (carcasă, element de
susţinere) şi care poate intra accidental sub tensiune, trebuie să fie astfel stabilită încât să se
asigure condiţia de întrerupere a circuitului defect conform STAS 12604/4-89 revizuit, într-un timp
de 3 s.
Indiferent de rezultatele stabilite secţiunea conductorului de protecţie PE nu trebuie să fie
mai mare decât valoarea maximă din Tabelul 8 în funcţie de materialul conductorului şi destinaţia
acestuia şi nu trebuie să fie mai mică decât secţiunea minimă indicată în Tabelul 9 (din
considerente de rezistenţă la solicitări mecanice).
Tabelul 8
Secţiunea maximă a conductoarelor PE
2
Destinaţia conductorului PE Secţiunea maximă, în mm , pentru:
oţel rotund sau funie de Oţel-aluminiu sau cupru
profile cu g≥3 mm oţel aliaje de aluminiu
Conductor de protecţie principal 400 400 240 185
Conductor de protecţie de ramificaţie 2x240 2x240 2x185 2x150
Secţiunea minimă (din punct de vedere electric) a conductorului de protecţie principal

trebuie să fie 1/3 din secţiunea echivalentă a conductoarelor de fază folosite în schema TN, iar
secţiunea minimă a conductorului de ramificaţie trebuie să fie 1/2 din secţiunea echivalentă a
conductorului de fază prin care se alimentează echipamentul respectiv, dau nu mai mică decât
secţiunea minimă din punct de vedere al rezistenţei la solicitări mecanice indicată în Tabelul 9.
Tabelul 9
Secţiunea minimă a conductoarelor PE
2
Destinaţia conductorului PE Secţiunea maximă, în mm , pentru:
oţel rotund sau funie de Oţel-aluminiu sau cupru
profile cu g≥3 mm oţel aliaje de aluminiu
Conductor de protecţie principal 100 95 35 16
Conductor de protecţie de ramificaţie 50 50 25 10
3.2.2.6. Conductorul de protecţie principal PE neizolat montat aparent trebuie să constituie

de regulă un circuit închis.
3.2.2.7. Conductorul de protecţie principal PE se montează în toate încăperile şi spaţiile în

care există receptoare care trebuie racordate la acestea. Conductoarele de protecţie PE se
montează pe pereţi sau pe rastele de cabluri astfel încât lungimile acestora conductoare să fie cât
mai mici, respectiv impedanţele să fie cât mai mici, iar receptoarele să poată fi racordate prin
conductoare de protecţie de ramificaţie cât mai scurte.
3.2.2.8. În cazul conductoarelor de protecţie PE din aluminiu sau aliaje de aluminiu

montate îngropat în pământ sau pardoseală acestea trebuie să fie protejate împotriva solicitărilor
mecanice pe toată lungimea de îngropare în tuburi metalice.
3.2.2.9. Conductoarele de protecţie principal PE pot avea şi rolul de conductor principal de

legare la pământ. În acest scop conductoarele de protecţie PE principal se leagă la prizele de
pământ din incintă.
Bornele şi barele de PE ale tablourilor de distribuţie se racordează la conductorul de
protecţie principal PE printr-un conductor de protecţie PE de ramificaţie diferit de conductorul PE
de ramificaţie pentru racordarea carcaselor sau elementelor de susţinere ale tablourilor respective.
29
3.2.2.10 Carcasele şi elementele de susţinere care trebuie racordate la conductoarele de
protecţie se racordează la conductorul de protecţie PE principal printr-o singură legătură electrică.
Nu mai este necesară o legătură suplimentară sau un mijloc de protecţie suplimentar, respectiv nu
mai este necesară aplicarea condiţiei de la pct. 3.2.1.11.
3.2.2.11. Conductoarele de legare la priza de pământ a conductoarelor de protecţie PE

principale se leagă şi se dimensionează conform prevederilor de la cap.2 din prezentul standard,
avându-se în vedere folosirea conductorului de protecţie principal montat aparent şi drept
conductor de legare la pământ.
3.2.3. Protecţia la apariţia unei tensiuni accidentale pe conductoarele

de protecţie PEN sau PE
3.2.3.1. În cazurile în care se prevăd la tablourile de alimentare (de branşament) o

protecţie împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială de 50 Hz este necesar să se asigure
declanşarea circuitului de alimentare a consumatorului la apariţia unei tensiuni accidentale pe
conductoarele PEN sau PE egală sau mai mare de 50 V, avându-se în vedere următoarele cauze
de supratensiuni de frecvenţă industrială de 50 Hz:
- creşterea tensiunii în circuitele electrice (de exemplu la scăderea sarcinii)

datorită creşterii turaţiei la generatoarele electrice sau la funcţionarea pe ploturile
superioare ale transformatoarelor;
- întreruperea neutrului de lucru N sau PEN în reţeaua furnizorului de energie electrică
(ruperea conductorului sau deteriorarea legăturilor la borne);
- dezechilibre la punerea la pământ sau la masă a unei faze sau la inversarea unor
conductoare (de fază şi neutru).
Trebuie considerate următoarele cazuri de întreruperi la bornele la conductoarele

PEN sau PE:
a) Întrerupere între neutrul transformatorului (punctul stelei) de pe partea de joasă tensiune şi

borna de neutru a transformatorului; defect în interiorul transformatorului de m.t/jt.
b) Întrerupere între borna transformatorului şi bara sau borna de neutru a tabloului de

distribuţie a postului de transformare TDP.
c) Întrerupere între borna sau bara de neutru a tabloului TDP şi punctul în care neutrul este
legat la priza de pământ de exploatare de la postul de transformare; se au în vedere în
special tablourile TDP în care borna neutru este izolată faţă de masa unui astfel de tablou
iar neutrul reţelei de joasă tensiune este legat la o priză de pământ de exploatare separată
de priza de pământ a postului care este folosită pentru partea de m.t a acestuia.
d) Întrerupere a conductorului PEN sau PE a unei LEA sau LES pe traseu acesteia.
e) Întrerupere a conductorului PEN sau PE în racordul consumatorului electric; întrerupere

între conductorul PEN al reţelei furnizorului şi tabloul de distribuţie a consumatorului (tabloul
general) TG sau (de distribuţie) TD; întreruperea între tabloul de măsură şi protecţie TMP
(în cazul branşamentului blocul de măsură şi protecţie BMP) unde este montat grupul de
măsură (şi unde este punctul de delimitare între furnizor şi consumator) şi tabloul de
distribuţie a consumatorului TG sau TD.
f) Întrerupere în reţeaua trifazată a unui consumator după TG când există circuite monofazate
în această reţea.
3.2.3.2. Pentru protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială trebuie să se

prevadă protecţia PN (în cazul branşamentelor simbol PNB iar în cazul posturilor de transformare
PNT) asociată întreruptorului automat (cu bobina de declanşare) cu funcţia de declanşare la
apariţia unei tensiuni accidentale pe conductoarele PEN sau PE.
30
3.2.3.3. Protecţia PN este destinată să acţioneze la apariţia unor tensiuni accidentale
periculoase faţă de un punct de referinţă (o zona de potenţial practic nul) care depăşesc limitele
admise pentru valorile tensiunilor şi duratele acestora. Această protecţie se încadrează în
categoria protecţiilor PATD (protecţia automată împotriva tensiunilor accidentale); a se vedea
pct.2.7.
3.2.3.4. Este interzisă realizarea protecţiei PN cu funcţionarea de la o tensiune operativă;

protecţia PN trebuie să funcţioneze exclusiv la tensiunea apărută accidental U∆n (acţionează având
ca sursă energia defectului).
3.2.3.5. Protecţia PN prevăzută la tabloul de joasă tensiune al postului de transformare are

simbolul PNT şi trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
a) să sesizeze şi să declanşeze automat într-un timp de cel mult 3 s întreruptorul din TDP la
întreruperea conductorului neutru între TDP şi punctul în care acest conductor este legat la
priza de pământ de exploatare când tensiunea U∆n ≥ 50 V;
b) să sesizeze şi să declanşeze automat într-un timp de cel mult 3 s întreruptorul din TDP la
întreruperea conductorului PE între barele de 0,4 kV şi borna de nul a înfăşurării de 0,4 kV
din transformatorul de mt/j.t în cazul în care apare o tensiune U∆n ≥ 50 V;
c) să sesizeze şi să declanşeze automat într-un timp de cel mult 3 s întreruptorul din TDP la
întreruperea conductorului PEN între borna neutru şi punctul neutru al înfăşurării de
0,4 kV din transformatorul de m.t/j.t în cazul în care apare o tensiune U∆n ≥ 50 V;
d) să sesizeze şi să declanşeze automat într-un timp de cel mult 3 s întreruptorul din TDP când
prin priza de pământ de exploatare Rpt, respectiv prin conductorul de legare a bornei sau
barei de neutru la priza de pământ Rpt, apare o circulaţie de curent care determină o tensiune
U∆n ≥ 50 V.
3.2.3.6. Protecţia PNT sau PNB trebuie să controleze totdeauna tensiunea accidentală U∆n
de pe conductorul PE sau PEN printr-un conductor racordat între borna PE sau PEN şi o priză de
pământ auxiliară Rpa (de referinţă) realizată la valoarea prescrisă privind rezistenţa de dispersie a
acesteia de către producătorul echipamentului de protecţie.
Indiferent de valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ Rpa (de referinţă)
determinată, la realizare se va respecta condiţia Rpa < 1500 Ω.
3.3. Condiţii de execuţie
3.3.1. Conductoarele de legare de protecţie PE trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
3.3.1.1. Izolaţia trebuie să fie colorată în verde-galben. Barele neizolate PEN sau PE din
oţel trebuie să fie marcate cu benzi transversale verzi şi galbene late de 15 ... 100 mm.
Cablurile flexibile folosite la alimentarea receptoarelor din schema TN trebuie să
încorporeze sub acelaşi înveliş şi conductorul de protecţie PE colorat conform celor menţionate
mai sus.
Această condiţie se aplică atât receptoarelor conectate la reţea cu ajutorul unor fişe şi prize
cât şi receptoarelor racordate fix la reţeaua de alimentare printr-un cablu colorat.
3.3.1.2. Se interzice a se anula sau a se face ineficientă legarea de protecţie prin folosirea
de cabluri prelungitoare sau cordoane de alimentare care nu cuprind conductorul de protecţie PE.
31
3.3.1.3. Conductorul de protecţie PE se leagă direct la carcasele metalice ale
echipamentelor electrice sau la alte părţi metalice care trebuie legate pentru protecţia împotriva
electrocutărilor prin atingere indirectă.
Se interzice includerea în circuitul instalaţiilor de protecţie a unor capace sau a altor părţi
de construcţie demontabile, prin a căror îndepărtare s-ar putea întrerupe legătura de protecţie.
Carcasele echipamentelor electrice care au contacte electrice, cu rezistenţă neglijabilă, cu
elemente metalice de susţinere fixe (stelaje metalice ale tablourilor sau alte construcţii din metal
ale instalaţiilor electrice) nu se leagă separat la conductorul de protecţie PE, dacă elementele lor
de susţinere sunt legate la acesta.
3.3.1.4. Conductoarele de protecţie PE neizolate se montează astfel încât să fie ferite de

solicitări mecanice prin pozare sau protejare specială.
Pentru conductoarele principale protecţie a se vedea şi pct. 3.2.2.7.
3.3.1.5. Conductoarele PE de aluminiu sau oţel-aluminiu neizolate montate aparent trebuie

să aibă distanţele maxime între două puncte succesive de rezemare conform Tabelului 3 din
prezentul standard.
3.3.1.6. La trecerea conductoarelor PE neizolate din aluminiu sau oţel-aluminiu prin

planşee (la montarea în interior) sau la trecerea din pământ în aer (la montarea în exterior),
conductoarele trebuie să fie protejate în tuburi metalice pe o înălţime de 0,5 m în interior şi 1 m în
exterior.
Nu este necesară protejarea în tuburi dacă la trecerea prin planşeu sau perete conductorul
PE însoţeşte alte cabluri electrice şi este cuprins în etanşarea ignifugă necesară la astfel de
treceri.
3.3.2. Conductoarele de legare la pământ pentru deservirea reţelei conductoarelor

PEN sau PE, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
3.3.2.1. Conductoarele principale de legare la pământ de protecţie trebuie să aibă

dimensiunile minime prevăzute în Tabelel 10.
Tabelul 10
Materialul din care este confecţionat Conductor montat aparent sau Conductor montat îngropat
conductorul principal în canale
secţiune grosime secţiune grosime
2 2
minimă, mm minimă, mm minimă, mm minimă,mm
Oţel rotund sau profile din oţel 100 3 100 4
Cablu de oţel 95 - - -
Cablu de cupru 16 - 25 -
Funie de aluminiu sau oţel-aluminiu 35 - 70 -
Observaţie: - Conductoarele de oţel trebuie să fie protejate împotriva coroziunii.
3.3.2.2. Secţiunea conductorului de ramificaţie trebuie să fie cel puţin egală cu 50 % din
secţiunea unui conductor de fază a circuitului de alimentare a receptorului respectiv însă nu mai
mare de 25 mm2, pentru conductoarele de cupru, 35 mm2, pentru conductoarele de aluminiu sau
oţel-aluminiu şi respectiv 160 mm2, pentru conductoarele de oţel.
Indiferent de rezultatele calculului pentru racordarea barelor şi bornelor PEN sau PE ale
tablourilor de distribuţie la instalaţia de legare la pământ, precum şi de rezultatele pentru legarea
la pământ a conductoarelor PEN ale liniilor electrice aeriene, conductoarele principale trebuie să
aibă dimensiunile minime conform Tabelului 11.
32
Tabelul 11
Secţiunea minimă a conductoarelor principale de legare la pământ
Materialul din care este confecţionat Conductor montat aparent Conductor montat îngropat
conductorul principal secţiune grosime secţiune grosime
2 2
Oţel rotund, bandă sau profile 50 3 50 4
Cablu de oţel zincat 50 - - -
Cablu rotund de cupru unifilar sau 16 - 25 -
multifilar
Funie de aluminiu sau oţel-aluminiu 25 - 50 -
Indiferent de rezultatele calculului pentru racordarea receptoarelor la instalaţia de legare la

pământ, conductoarele de ramificaţie trebuie să aibă dimensiunile minime conform Tabelului 12.
Tabelul 12
Secţiunea minimă a conductoarelor de ramificaţie pentru de legarea la pământ
Materialul din care este confecţionat Conductor montat aparent Conductor montat îngropat
conductorul de ramificaţie secţiune grosime secţiune grosime
2 2
Oţel rotund 20 - - -
Bandă de oţel 24 3 48 4
Profile de oţel - 2 - 4
Sârmă rotundă de cupru 4 - 4 -
Ţeavă de oţel - 2,5 - 3,5
3.3.2.3. Secţiunea conductorului pentru egalizarea potenţialelor trebuie să fie egală cu cea
prevăzută la pct, 3.3.2.2 pentru conductoarele de ramificaţie.
3.3.2.4. Drept conductoare de legare la pământ se pot folosi elementele naturale

menţionate la pct. 2.8.3, cu respectarea condiţiilor de la pct. 2.8.4 şi 2.8.5.
3.3.3. Legăturile electrice în sistemul de protecţie - legare la neutru - trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:
3.3.3.1. Pentru executarea legăturilor de protecţie este necesar ca orice utilaj sau
echipament (inclusiv corpurile de iluminat) să fie prevăzut cu două borne PE, marcate cu
simbolul specific.
Una din borne trebuie să fie în interiorul utilajului, în apropierea bornelor destinate
conductoarelor de alimentare (de lucru), iar a doua bornă trebuie să fie în exterior pe carcasă.
3.3.3.2. Legăturile la instalaţia de legare la pământ care deserveşte reţeaua conductoarelor

de protecţie trebuie să corespundă condiţiilor de la pct.2.8.9.
3.3.3.3. În cazul folosirii conductoarelor de apă drept conductoare principale sau de

ramificaţie pentru legarea la pământ, legăturile se execută de către personal instruit special în
acest scop. În acest caz trebuie să se acorde o atenţie deosebită executării unor legături prin
contacte de bună calitate, prin înlăturarea stratului de vopsea sau oxizi, folosindu-se în acest scop
piese de legătură corespunzătoare conform STAS 4102-85. Toate legăturile la conductele de apă
trebuie să fie accesibile.
Legăturile din locurile cu mediu umed sau coroziv se protejează împotriva coroziunii prin
vopsire sau prin alte mijloace corespunzătoare.
33
3.3.3.4. Legăturile la construcţiile metalice folosite pentru protecţie se execută prin sudură,
prin şuruburi prevăzute cu şaibe elastice cu crestături sau alte şaibe care să asigure contactul
electric. Suprafeţele de contact trebuie să fie pregătite în prealabil conform prevederilor
prezentului standard, iar strângerea şuruburilor trebuie să fie corespunzătoare.
3.3.3.5. Pentru egalizarea potenţialelor, se recomandă ca toate obiectele conductoare în

contact cu pământul, aflate în apropierea echipamentelor electrice, să fie legate direct sau indirect
la reţeaua conductoarelor de protecţie.
3.3.3.6. În cazul conductoarelor neizolate din aluminiu sau oţel-aluminiu, pentru executarea
legăturilor de îmbinare, de derivaţie şi de racord la elementele care trebuie legate la conductorul
de nul de protecţie se folosesc numai piese de legătură destinate acestor scopuri.
Legăturile electrice se execută de preferinţă prin presare. În cazul legăturilor prin
înşurubare, acestea se execută cu cel puţin două şuruburi şi se asigură împotriva deşurubării prin
şaibe elastice.
3.3.3.7. Bornele de legătură a conductoarelor de protecţie trebuie să fie realizate cu

contacte de suprafaţă; sunt interzise contactele punctuale folosindu-se şuruburi cu vârf la care
există pericolul distrugerii conductorului şi întreruperea acestuia la strângere.
3.4. Prescripţii specifice pentru instalaţii de ridicat cu cale de rulare
3.4.1. Instalaţiile de ridicat cu cale de rulare (macarale, poduri rulante etc.) se leagă la
conductorul de protecţie PE, respectându-se în plus următoarele condiţii:
3.4.1.1. Şinele căilor de rulare se folosesc drept conductor principal de protecţie cu condiţia
şuntării joantelor dintre şine prin legături electrice cu condiţia asigurării unui contact electric între
şină şi roţi, prin curăţirea şinei.
3.4.1.2. Conductorul de protecţie PE sau PEN al reţelei de alimentare se leagă la şinele

căii de rulare printr-o legătură de contact demontabilă cu şurub şi piuliţă şi asigurată împotriva
deşurubării accidentale.
3.4.1.3. Şinele căii de rulare se leagă la pământ folosind prizele de pământ naturale (de
exemplu construcţiile metalice sau de beton armat de susţinere) sau o priză de pământ artificială a
cărei rezistenţă de dispersie nu depăşeşte 4 Ω.
Capetele şinelor se leagă între ele printr-un conductor de oţel cu secţiunea de cel puţin
2
100 mm şi apoi la instalaţia de legare la pământ.
3.4.1.4. Podurile rulante situate în medii în care se pot produce depuneri pe şine ce
înrăutăţesc contactul dintre roată şi şină, se dotează cu dispozitive de curăţire a şinelor căii de
rulare.
3.4.1.5. La podurile rulante, precum şi la orice alte maşini de ridicat cu staţionări de lungă
durată (de exemplu poduri rulante de întreţinere şi montaj cu staţionări de peste 10 zile), precum şi
la toate maşinile de ridicat cu sarcina nominală mai mică de 1 t (indiferent de frecvenţa de utilizare
sau mediul de lucru), pe lângă utilizarea căii de rulare drept conductor de protecţie, trebuie să se
ia una din următoarele măsuri suplimentare de protecţie:
- montarea unor dispozitive de curăţire a şinelor căii de rulare, care să asigure o valoare
a rezistenţei de contact Rc, conform relaţiei:
U c adm
Rc ≤
K ⋅ I def
34
în care:
Uc adm = 24 V - este tensiune de contact maxim admisă;
K - coeficient care este 1,25 în cazul Idef = Ir şi K = 3,5 în cazul Idef = Ins ≤
50 A sau K = 5 în cazul Idef = Ins ≥ 63 A;
Idef - curent de defect, în amperi, considerat în calcul egal cu valoarea
curentului de declanşare reglat (Ir), în cazul întreruptoarelor automate
sau valoarea curentului nominal (Ins) în cazul siguranţelor fuzibile;
- montarea unui releu de protecţie cu acţionare la curenţi de defect;
- montarea unui conductor suplimentar de nul de protecţie (a patra linie de contact) care
se instalează în paralel cu conductoarele liniei de alimentare, la partea inferioară. Acest
conductor de protecţie se leagă atât la ambele capete cât şi pe traseu, la fiecare tronson al
şinelor căii de rulare.
3.4.1.6. Se interzice utilizarea culegătoarelor de curent tip rolă pentru realizarea legăturii
între maşina de ridicat şi conductorul de protecţie.
3.4.1.7. La maşinile de ridicat de orice tip alimentate prin cablu flexibil, conductorul principal
de protecţie trebuie să fie încorporat în cablu. Căile de rulare constituie un conductor pentru
legătura suplimentară de legare la pământ de protecţie.
3.4.1.8. Legarea de protecţie a carcaselor metalice ale echipamentelor electrice de pe

macarale şi poduri rulante, se realizează prin contactul acestora cu construcţia metalică a
macaralei, luându-se măsuri de realizare a unui contact electric de rezistenţă neglijabilă.
În cazul în care, datorită existenţei unor straturi de vopsea, oxizi etc., nu se poate realiza
un contact electric de rezistenţă neglijabilă al utilajelor cu construcţia metalică, trebuie să se
prevadă legături sudate între carcasele acestora şi construcţia metalică a macaralei.
3.4.1.9. Macaralele turn şi şina de rulare la sol la care alimentarea de energie electrică se
face prin cabluri flexibile în manta de cauciuc, trebuie să fie legate prin cel de al patrulea
conductor al cablului şi legate suplimentar la pământ prin şinele căilor de rulare, iar şinele de
rulare se leagă la o priză de pământ având rezistenţa de cel mult 4 Ω.
3.5. Prescripţii specifice pentru alimentarea aparatelor electrocasnice
3.5.1. În locuinţe, legarea la neutru de protecţie se realizează prin legarea aparatului la un

conductor de protecţie PE diferit de conductorul neutru de lucru N de la aparat până la borna de
nul a tabloului de distribuţie, care este racordată la instalaţia de legare la pământ, circuitul având
schema TN - S.
3.5.2. În cazul reţelelor aeriene de distribuţie se admite renunţarea justificat la racordarea

bornelor PE ale tablourilor la o instalaţie de legare la pământ, dacă între tabloul de distribuţie şi
conductorul PEN al LEA se prevăd două conductoare de neutru N şi PE, ambele montate izolat.
În cazul în care, între LEA şi tabloul de distribuţie sau firida de branşament se prevăd
conductoare izolate torsadate, se admite un singur conductor PEN (comun pentru lucru şi
protecţie) dacă se respectă următoarele condiţii:
a) conductorul PEN (comun) are o secţiune cu o treaptă mai mare decât secţiunea
conductorului de fază (a se vedea Tabelul 6);
b) conductorul PEN al branşamentului este racordat la conductorul PEN al LEA prin

două legături distincte (două cleme sau o clemă cu două şuruburi de fixare asigurate),
iar la tabloul de distribuţie (firida de branşament) la două borne distincte (PE şi N);
35
c) conductorul PEN este fixat astfel încât legătura atât la cleme cât şi la firida de
branşament să nu fie solicitată mecanic;
d) continuitatea conductorului PEN şi legăturile atât la firida de branşament cât

şi la clemele de legătură cu LEA, este verificată periodic în conformitate cu
reglementările în vigoare.
3.6. Condiţii de recepţie şi de verificare
3.6.1. La recepţie şi înainte de darea în exploatare a unei instalaţii de protecţie prin legare
la neutru, precum şi ulterior periodic, conform reglementărilor în vigoare, se verifică respectarea
prescripţiilor din prezentul standard prin:
a) verificarea vizuală a conductoarelor de protecţie şi a instalării protejate şi îngrijite a

acestora;
b) verificarea alegerii corecte a siguranţelor fuzibile şi a stării de funcţionare a

dispozitivelor de protecţie;
c) verificarea marcării conductoarelor de protecţie şi a executării legării corecte la utilaje,

prize, tablouri de distribuţie;
d) verificarea aplicării măsurilor complementare de protecţie conform pct. 3.2.1.11;
e) verificarea continuităţii şi a secţiunii echivalente a construcţiilor metalice ale clădirilor

care se folosesc drept conductor de protecţie;
f) verificarea condiţiei de declanşare la curent de scurtcircuit şi la suprasarcini.
3.6.2. În cazul conductoarelor PE neizolate montate aparent este necesar să se efectueze

verificarea periodică a instalaţiei respective de protecţie astfel:
- vizual, conductoarele montate aparent şi legăturile (de îmbinare, de ramificaţie şi de

racord), cel puţin o dată pe săptămână;
- strângerea şuruburilor la piesele de legătură inclusiv racordurile la elementele ce trebuie
legate la conductorul PE, cel puţin o dată pe lună.
Rezultatul verificărilor se consemnează în fişele de verificări.
3.6.3. Verificările la recepţie şi darea în exploatare, la înlocuirea echipamentelor şi după

reparaţii sau modificări, se efectuează în conformitate cu pct. 3.6.1 şi 3.6.2, pentru reţeaua
conductoarelor de protecţie şi în conformitate cu pct. 2.9, pentru prizele de pământ şi
conductoarele de legare la pământ.
36
Cap.4. Protecţia automată la curenţi de defect (PACD) cu dispozitiv diferenţial la
curent rezidual DDR. Protecţia diferenţială la curent rezidual în instalaţiile
electrice de joasă tensiune.
4.1.1. Protecţia diferenţială la curent rezidual este destinată pentru declanşarea (scoaterea
de sub tensiune) rapidă (de regulă într-un timp mai mic de 0,2 s) a unui circuit electric la apariţia
unui curent defect Id faţă de masă sau faţă de pământ.
Protecţia diferenţială la curent rezidual se încadrează în categoria protecţiei automate
împotriva curenţilor de defect PACD şi se realizează totdeauna cu ajutorul unui dispozitiv
diferenţial rezidual (DDR), asociat unui întreruptor automat cu bobina de declanşare în
următoarele 3 variante:
- face parte integrantă din întreruptorul automat;

- este asociat întreruptorului automat şi este inclus în carcasa acestuia;
- este într-o carcasă separată şi conectat prin legături electrice la întreruptorul automat.
În oricare din cele trei variante de mai sus, DDR acţionează asupra bobinei de declanşare
a întreruptorului în vederea întreruperii circuitului protejat în cazul apariţiei unui curent rezidual.
Dispozitivul diferenţial rezidual (DDR) are întotdeauna un tor care cuprinde toate
conductoarele active şi un buton de control al bunei funcţionări (butonul de test).
La circuitele trifazate cu neutru de lucru N, totdeauna întreruptorul şi DDR sunt cu 4 poli
(tetrapolar), simbol 4P.
La circuitele trifazate fără conductor neutru de lucru N întreruptorul şi DDR sunt cu 3 poli
(tripolar), simbol 3P.
La circuitele monofazate (F şi N), întreruptorul şi DDR sunt cu 2 poli (bipolar), simbol 2P.
4.1.2. Protecţia diferenţială la curent rezidual se va utiliza în instalaţiile electrice din reţelele
de curent alternativ de joasă tensiune legate la pământ (simbol TT sau TN) şi se va prevedea pe
următoarele categorii de circuite electrice:
a) de alimentare cu energie electrică a unor receptoare electrice destinate să funcţioneze

nesupravegheate permanent de către personalul de deservire;
b) de alimentare cu energie electrică a unor receptoare cu componente electronice de

importanţă mare (valoare şi/sau utilizare);
c) în care se prevăd şi protecţii rapide împotriva supratensiunilor; în aceste cazuri

totdeauna protecţia diferenţială se montează în amonte (spre sursa de energie
electrică) de dispozitivele de protecţie împotriva supratensiunilor;
d) în cazurile în care nu se asigură prin protecţia de suprasarcină şi de scurtcircuit

declanşarea (deconectarea) în cel mult 3s la apariţia unui defect; la capetele circuitului
datorită lungimii mari a acestuia sau secţiunii mici a conductoarelor (impedanţelor
mari), sau în alte cauze care impun declanşări rapide (mai puţin de 0,2s); se are în
vedere în special siguranţa la foc şi protecţia rapidă împotriva electrocutărilor prin
atingere indirectă, prin întreruperea (deconectarea) rapidă a circuitului cu un defect de
izolaţie faţă de masă sau faţă de pământ;
e) în cazurile justificate tehnic şi economic în care instalaţiile de legare la pământ au

rezistenţe de dispersie mai mari decât cele impuse de legislaţia tehnică în vigoare
pentru protecţia prin legare la nul sau prin protecţia prin legare la pământ (de exemplu
în cazul solurilor de rezistivitate mare);
f) în cazurile în care se impune o protecţie tehnologică împotriva defectelor rezistive la

care protecţia de suprasarcină sau de scurtcircuit nu acţionează în timp util, curenţii de defect
fiind sub valorile curbelor de răspuns curent-timp ale acestor protecţii; se
37
exemplifică următoarele două cazuri:
- defectele de izolaţie incipiente (metalice sau la capete de înfăşurări) în receptoare,

care nelichidate în timp util pot conduce la evoluţii cu distrugeri de echipamente şi
cu iniţierea unui incendiu sau cu accidente de persoane;
- defecte prin rezistenţe mari cum este ruperea şi căderea conductoarelor circuitului pe
elemente de susţinere sau pe pământ, care, nelichidate în timp util, pot conduce la
avarii şi electrocutări de persoane.
4.1.3. Pentru prevederea protecţiei diferenţiale la curent rezidual în cazurile menţionate mai
sus la pct. 4.1.2, trebuie să se monteze întreruptoare automate cu DDR în următoarele categorii
de tablouri electrice:
a) de distribuţie a consumatorului TD, de regulă pe toate circuitele care se încadrează în cel

puţin una din categoriile menţionate la pct.3.6 (a ... f); se prevăd DDR fără temporizare
(instantanee); în acest caz, de regulă I∆n = 0,03 A;
b) generale (de regulă) TG în cazul prevederii DDR instantaneu la TD; la TG se va prevedea

DDR selectiv, simbol S , cu ∆t ≤ 70 ms şi I∆n2 = 0,1 sau 0,3 A din condiţia I∆n2 > 2I∆n1 şi
totdeauna când se prevăd la TG descărcătoare de clasă B sau C;
c) de măsură şi protecţie a furnizorului de energie electrică TMP unde este considerat punctul
de delimitare între acesta din urmă şi consumator; când se prevede o protecţie împotriva
supratensiunilor de frecvenţă industrială PMT şi/sau la întreruperea nulului PN; întreruptorul
cu DDR şi modulul de tensiune asociat MVA cu cele două funcţii PMT şi PN se montează
totdeauna în amonte de grupul de măsură (spre sursa de energie electrică). În acest caz
rezultă, în mod obligatoriu, că trebuie prevăzut DDR la tabloul general TG şi la tablourile de
distribuţie TD dacă la TMP al furnizorului de energie electrică s-a prevăzut DDR sau dacă la
TMP este prevăzut numai întreruptor automat cu protecţie termică sau electromagnetică
(fără DDR şi MVA), dar curentul de defect maxim în instalaţie Idmax > 1,5 In (In fiind curentul
nominal de funcţionare a întrerupătorului, respectiv treapta de funcţionare a acestuia; DDR
de la TMP - tabloul de măsură şi protecţie al furnizorului de energie electrică - va fi selectiv
simbol S, cu ∆t ≤ 140 ms şi I∆n3 > 2I∆n2; de regulă I∆n3 ≤ 300 mA, pentru realizarea protecţiei
împotriva iniţierii unui incendiu (siguranţa la foc) în instalaţia electrică protejată.
În cazul prevederii protecţiei diferenţiale la curent rezidual în două sau mai multe tablouri în
trepte (în cascadă) trebuie să se asigure selectivitatea necesară prin alegerea DDR selectiv, cu o
anumită temporizare; a se vedea cele arătate mai sus.
De regulă, la alegerea DDR, se va ţine seama de condiţia :
I∆n2 > 2I∆n1
unde:
I∆n2 - este curentul rezidual nominal al DDR din amonte (spre sursa de energie electrică)
I∆n1 - al DDR din aval (faţă de DDR cu I∆n2), respectiv spre circuitele consumatorului de energie
electrică.
4.2. Instalaţia electrică a consumatorului
4.2.1. La consumator trebuie să fie satisfăcute următoarele condiţii:
a) prevederea bornelor şi conductoarelor de protecţie PE în toate circuitele unde este necesară

realizarea protecţiei împotriva iniţierii unui incendiu la receptoarele electrice şi împotriva
şocurilor electrice prin atingerea indirectă la carcasele şi elementele de susţinere a
receptoarelor electrice şi/sau protecţia împotriva supratensiunilor cu descărcătoare şi prin
echipotenţiere;
b) secţiunea conductoarelor active (de fază F şi neutru de lucru N) se vor determina în

conformitate cu prezentul standard;
38
c) secţiunea conductorului de protecţie PE va fi cel puţin egală cu cea a conductorului activ de
2
nul de lucru N, dar nu mai puţin de s = 4 mm dacă conductorul PE nu este inclus în
distribuţia conductoarelor de alimentare;
d) conductorul de protecţie PE va fi din cupru sau oţel;
e) conductoarele active (de fază F şi neutru de lucru N) şi cele de protecţie PE vor avea învelişul
exterior (izolaţia) de culori diferite, care vor fi menţionate expres în documentaţia de
proiectare. În circuitele trifazate conductoarele de fază F vor fi de culori diferite pentru cele
trei faze; în cazul circuitelor monofazate conductoare de fază pot fi de regulă de culoare albă
sau roşie, iar conductoarele de lucru N de culoare albastru deschis; de regulă izolaţia
conductoarelor de protecţie din cupru PE vor fi de culoare verde-galben;
f) în instalaţia electrică a consumatorului, conductoarele de protecţie PE se montează în

aceleaşi tuburi şi doze cu conductoarele active (F şi N); dacă circuitele sunt în cablu,
conductoarele acestora pot avea funcţiile F, N şi PE;
g) legăturile electrice ale conductoarelor de protecţie PE din doze se vor izola faţă de legăturile
conductoarelor active (F sau N); izolările vor fi cel puţin la acelaşi nivel calitativ cu izolările
între conductoarele active;
h) legăturile electrice ale conductoarelor de protecţie PE se vor realiza de preferinţă cu cleme

speciale (de derivaţie sau de îmbinare); legăturile prin răsucire trebuie să fie cositorite şi
izolate conform celor arătate la pct.g) de mai sus;
i) conductoarele de protecţie PE şi bornele de legătură din clemele PE ale tablourilor TG şi/sau

TD, din doze, din prizele de forţă şi fişele de alimentare a receptoarelor propriu-zise, vor fi
izolate electric de conductoarele active şi bornele acestora (F şi N); astfel la toate aceste
elemente bornele PE vor fi diferite şi izolate faţă de bornele N;
j) totdeauna conductoarele PE se vor lega numai la bornele PE special destinate (la tabloul TG
şi TD, la fişele de alimentare, la carcasele receptoarelor); bornele PE din tablourile TG şi TD
vor fi folosite numai pentru conectarea conductoarelor PE; clemele vor avea borne de intrare
- ieşire. Se admite ca în loc de clemă să se prevadă o bară PE cu borne cu şuruburi, piuliţe şi
şaibe elastice la care să se racordeze conductoarele cu papuci la capete. Totdeauna borna
va fi marcată cu semnul , iar contactele electrice vor fi de suprafaţă; este interzisă
folosirea şuruburilor cu vârf pentru contactul electric (contact punctual).
4.2.2. Condiţiile tehnice necesare pentru coloana individuală CI (conducta electrică) de

alimentare a tabloului consumatorului de la tabloul de măsură şi protecţie TMP al
furnizorului de energie electrică, sunt următoarele:
a) coloana CI de alimentare a tabloului consumatorului cuprinde întotdeauna:
- conductoarele active de fază notat L cu izolaţie de culori diferite pentru cele trei faze,
rezervându-se culoarea albastru deschis pentru conductorul de lucru N şi culoarea
verde - galben pentru conductorul PE;
- conductorul activ neutru de lucru N cu izolaţia de culoare albastru deschis;
- conductorul de protecţie PE cu izolaţia de culoare verde - galben;
b) conductorul de protecţie PE va avea secţiunea egală cu secţiunea conductorului activ de

2
lucru N, dar nu mai puţin de 4 mm cupru dacă conductorul PE nu face parte din acelaşi
cablu ca şi conductoarele active;
c) conductorul de protecţie PE va fi din cupru sau oţel;
d) conductoarele active şi de protecţie PE ale coloanei CE (F şi N) se vor instala în una din

următoarele variante:
- toate conductoarele active (F şi N) şi PE în acelaşi tub de protecţie;
- toate conductoarele fac parte din acelaşi cablu (cu conductoare de cupru);
39
- conductoarele active F şi N fac parte din acelaşi cablu iar conductorul de protecţie PE
este separat; cablul respectiv şi conductorul PE vor fi protejate în acelaşi tub de
protecţie;
e) conductoarele active F şi N şi de protecţie PE vor fi racordate în borne distincte realizate cu

cleme de racord sau în bara cu şurub, piuliţă şi şaibă elastică pentru care capetele
conductoarelor vor avea papuci de fixare; bornele clemelor de legătură (L, N sau PE) trebuie
să aibă contacte de suprafaţă; este interzisă folosirea şuruburilor cu vârf pentru contactul
electric (contact punctual).
4.2.3. Condiţiile tehnice necesare pentru tabloul de măsură şi protecţie TMP al furnizorului
de energie electrică sunt următoarele:
a) carcasa tabloului va fi de preferinţă din material electroizolant rezistent la arc electric;
b) în tablou se va prevedea o bară PEN cu patru borne cu şuruburi, piuliţe şi şaibe elastice sau
cleme speciale PEN pentru racordarea următoarelor conductoare de legătură:
- conductorul PEN al racordului la reţeaua furnizorului de energie electrică;

- conductorul N al circuitului care trece prin întreruptorul cu protecţie diferenţială;
- conductorul PE al circuitului din coloana individuală de racord la tabloul consumatorului;
- conductorul de legare la priza de pământ locală.
c) în cazul carcasei tabloului TMP din material electroizolant, rezistenţa de dispersie a prizei de
pământ locale rezultă din relaţia:
Rpl ≤ 50 / I∆n
unde: I∆n - este curentul rezidual nominal al protecţiei diferenţiale din TMP.
d) în cazul carcasei tabloului TMP din metal, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ locale
trebuie să fie:
Rpl ≤ 4 Ω.
e) în toate cazurile bornelor clemelor (F, N sau PE) trebuie să aibă contacte de suprafaţă iar
şuruburile de fixare trebuie să fie cu cap îngropat; sunt interzise şuruburile cu contacte
directe pe conductor respectiv contactele punctuale. La intrările în tablouri se vor prevedea
cleme de separare.
4.2.4. Condiţiile specifice de aplicare a protecţiei diferenţiale, respectiv PACD cu DDR, sunt
următoarele:
a) se aplică numai în reţele de curent alternativ de joasă tensiune TT sau TN (condiţionat şi IT);
b) izolaţia conductorului neutru de lucru N trebuie să fie cel puţin la nivelul izolaţiei
conductoarelor de fază;
c) PACD cu DDR trebuie să cuprindă totdeauna un dispozitiv de control al funcţionării

protecţiei;
d) trebuie să existe totdeauna conductoare de protecţie PE care, în aval de PACD respectiv în

aval de întreruptorul cu DDR (spre consumatorul electric), să fie separate faţă de
conductoarele active (faţă de conductorul neutru de lucru N şi conductoarele de fază);
e) rezistenţa de dispersie Rp a prizei de pământ de protecţie pentru asigurarea condiţiilor de

funcţionare a DDR, trebuie să aibă cel mult valoarea rezultată din relaţia:
Rp ≤ Ua / 1,25I∆n
40
unde:
Ua - este tensiunea de atingere maximă admisă; de regulă pentru condiţii normale de pericol se
consideră Ua = 50 A; în general timpul de declanşare la protecţiile cu DDR este t ≤ 0,2s,
protecţiile de bază având de regulă t ≤ 0,05s (timpul propriu al întreruptorului la care este
asociat DDR);
I∆n - este curentul nominal rezidual al DDR folosit pentru realizarea PACD.
4.2.5. În cazul reţelelor în schema TT cu implementarea protecţiei diferenţiale cu DDR

rezultă următoarele condiţii specifice:
a) neutrul reţelei este legat direct la pământ;
b) masele sunt legate la o priză de pământ prin conductoare de ramificaţie şi conductorul

principal PE;
c) primul defect de izolaţie faţă de masă sau pământ este eliminat prin dispozitivul diferenţial
rezidual DDR amplasat fie pentru întreaga instalaţie de la consumator fie pe fiecare circuit
electric pentru obţinerea unei selectivităţi;
d) soluţia cu legarea la pământ de protecţie şi cu dispozitiv de protecţie diferenţial rezidual

pentru declanşarea la defect şi scoaterea de sub tensiune este cea mai simplă posibil atât în
ceea ce priveşte concepţia câţ şi în ceea ce priveşte realizarea practică;
e) în cazul în care masele care trebuie protejate sunt legate la prize de pământ diferite, este
necesar ca pentru fiecare grupă de mase legate la aceeaşi priză de pământ să se prevadă
câte un dispozitiv de protecţie diferenţial DDR.
Un dispozitiv de protecţie DDR trebuie să fie instalat în amonte de circuitele (spre sursa de
energie electrică) ale căror mase (grup de mase) sunt legate la o priză de pământ comună prin
conductorul PE.
Valorile limită maxime admise pentru rezistenţa de dispersie Rp se determină în funcţie de
curentul I∆n şi de tensiunea de atingere maximă admisă (50 V sau 25 V, în funcţie de gradul
pericolului de şoc electric).
4.2.6. Verificări înainte de darea în exploatare a protecţiei diferenţiale
La darea în exploatare a unor instalaţii în care s-au prevăzut protecţii diferenţiale cu DDR
trebuie efectuate următoarele verificări:
a) marcarea bornelor şi conductoarelor de fază L, de neutru de lucru N, şi de protecţie PEN

(dacă este cazul), de protecţie PE (prin culoare şi/sau marcate cu litere sau semne);
b) identificarea fazelor, neutrului de lucru N şi conductorului PE şi verificarea integrităţii lor;
c) dacă sunt scoase patroanele fuzibile sau poziţia deschis a întreruptoarelor din TMP şi din
tabloul general TG al consumatorului şi dacă întreruptoarele automate au fost blocate în
poziţia “deschis”;
d) măsurarea rezistenţei de izolaţie pe L şi N; aceasta se face cu un megohmetru de 2500 V;

valoarea rezistenţei de izolaţie se consideră satisfăcătoare dacă este mai mare de 50 MΩ;
e) existenţa conductoarelor de protecţie PE (de ramificaţie şi principale) şi a separării electrice

ale acestora faţă de conductoarele active (de lucru) L şi N;
f) măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ; rezistenţa de dispersie a

prizei de pământ trebuie să aibă valorile indicate în prezentul capitol;
41
i) alegerea corectă a siguranţelor fuzibile şi a întreruptoarelor automate; după racordarea la
reţeaua furnizorului de energie electrică se montează patroanele fuzibile şi/sau se aduc
întreruptoarele automate în poziţia “închis”;
j) se verifică prezenţa tensiunii şi se măsoară aceasta la tabloul general al consumatorului cu

ajutorul voltmetrului;
k) se verifică buna funcţionare a dispozitivelor diferenţiale la curent rezidual DDR şi a

modulelor de tensiune asociate; în acest scop toate aceste dispozitive de protecţie
trebuie să fie prevăzute fiecare din fabricaţie cu butoane de testare a bunei funcţionări; se
verifică de asemenea legăturile dispozitivelor de protecţie privind asigurarea condiţiilor de
funcţionare a acestora în caz de defect (curent de defect la DDR sau tensiuni accidentale).
42
ANEXE
ANEXA A - REALIZAREA INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA PĂMÂNT DIN CENTRALE
ELECTRICE, STAŢII DE TRANSFORMARE, PUNCTE DE ALIMENTARE ŞI
POSTURI DE TRANSFORMARE, ÎN CAZUL ÎN CARE PE PARTEA DE JOASĂ
TENSIUNE SE APLICĂ PROTECŢIA PRIN LEGARE LA NEUTRU (SCHEMA TN)
ANEXA B - REALIZAREA PROTECŢIEI ÎMPOTRIVA TENSIUNILOR DE ATINGERE ŞI DE PAS

ÎN CAZUL FOLOSIRII ÎN COMUN A STÂLPILOR PENTRU LEA DE ÎNALTĂ
TENSIUNE ŞI DE JOASĂ TENSIUNE, CÂND ÎN REŢEAUA DE JOASĂ TENSIUNE
SE APLICĂ PROTECŢIA PRIN LEGARE LA NEUTRU (SCHEMA TN)
ANEXA C - DIMENSIONAREA PRIZELOR DE PĂMÂNT
ANEXA D - REZISTIVITATEA DIFERITELOR SOLURI ŞI APE (informativă)
43
ANEXA A
REALIZAREA INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA PĂMÂNT DIN CENTRALE ELECTRICE, STAŢII

DE TRANSFORMARE, PUNCTE DE ALIMENTARE ŞI POSTURI DE TRANSFORMARE, ÎN
CAZUL ÎN CARE PE PARTEA DE JOASĂ TENSIUNE SE APLICĂ PROTECŢIA PRIN LEGARE
LA NEUTRU (SCHEMA TN)
A.1. Prezenta anexă conţine prescripţii privind realizarea instalaţiilor de legare la pământ
aferente centralelor, staţiilor, punctelor de alimentare şi posturilor de transformare, la care se
racordează atât instalaţiile de înaltă tensiune cât şi instalaţii (echipamente) de joasă tensiune, iar
pentru acestea din urmă se aplică protecţia prin legare la neutru, conform prevederilor prezentului
standard.
A.2. Se realizează o instalaţie de legare la pământ, folosită în comun pentru partea de

înaltă tensiune şi pentru partea de joasă tensiune (a se vedea fig. A-1) atât în incintele şi
platformele industriale în care, conform prevederilor standardului STAS 12604/4-89 revizuit, este
necesar să se realizeze o reţea generală de legare la pământ de protecţie pentru toate categoriile
de instalaţii şi echipamente electrice cât şi în reţelele din afara incintelor şi platformelor industriale
(posturi de transformare, puncte de alimentare etc.).
Fig. A-1
44
Instalaţia generală de legare la pământ trebuie să fie astfel realizată încât să se respecte
tensiunile de atingere şi de pas maxime admise, atât la partea de înaltă tensiune cât şi la
carcasele şi elementele de susţinere ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice de joasă tensiune.
A.3. Totdeauna când se foloseşte în comun instalaţia de legare la pământ trebuie să se

aibă în vedere ca tensiunile de atingere şi de pas la instalaţiile şi echipamentele de joasă tensiune
legate la conductorul de nul de protecţie să nu depăşească valorile maxime admise conform STAS
2612-87, atât pentru cazul unui defect pe partea de înaltă tensiune cât şi pentru cazul unui defect
pe partea de joasă tensiune.
În cazul reţelelor de înaltă tensiune legate la pământ printr-o rezistenţă ohmică (schema
T2T), timpul protecţiei de bază (şi anume timpul de întrerupere prin cea mai rapidă protecţie
prevăzută să acţioneze la defectul respectiv) trebuie să fie de cel mult 0,7 s.
A.4. În cazuri speciale, când se justifică tehnic şi economic, se admite să se realizeze

instalaţii de legare la pământ separate şi anume, instalaţia de legare la pământ pentru partea de
joasă tensiune să se separe de instalaţia de legare la pământ pentru partea de înaltă tensiune, de
exemplu, în cazul posturilor şi reţelelor aeriene de înaltă tensiune (pe stâlpi LEA), la care
respectarea prevederilor de la pct. A.2 şi A.3 ar conduce la investiţii mai mari.
A.5. În cadrul aceleiaşi reţele de înaltă tensiune se admite ca, pentru o parte a reţelei să se
realizeze instalaţii de legare la pământ comune, iar pentru altă parte instalaţii de legare la pământ
separate (de exemplu fig. A-2), conform A.4.
Fig. A-2
A.6. În cazul în care se realizează instalaţii de legare la pământ separate pentru partea de
înaltă tensiune şi de joasă tensiune, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) distanţa dintre cele două instalaţii de legare la pământ trebuie să fie aleasă astfel încât, în
orice situaţie să nu rezulte în reţeaua de conductoare de nul de protecţie o tensiune de
atingere şi de pas mai mare decât valorile maxime admise la pct. A.3. În toate cazurile,
distanţa dintre instalaţiile de legare la pământ nu trebuie să fie mai mică de 20 m; pe această
45
distanţă nu trebuie să existe elemente conductoare cum sunt cabluri, conducte metalice etc.,
care să facă ineficientă distanţarea (a se vedea fig. A-3);
Fig. A-3
În cazuri speciale, impuse de condiţii specifice, se admite reducerea distanţei de separare

cu condiţia respectării tensiunilor de atingere şi de pas, conform pct.A.3.
b) distanţa dintre obiectele metalice situate deasupra solului şi aflate în contact cu instalaţiile de
legare la pământ separate (conductoare principale sau de ramificaţie, carcase, îngrădiri etc.),
trebuie să fie de cel puţin 0,1 m. Dacă nu se poate respecta distanţa de 0,1 m trebuie să se
ia măsuri de izolare;
c) dacă linia aeriană de joasă tensiune se racordează prin cabluri la barele colectoare ale staţiei
sau postului de transformare, armătura metalică a cablului nu trebuie să facă ineficientă
separarea intenţionată a instalaţiilor de legare la pământ. Legarea la pământ a punctului
neutru se face la al doilea stâlp al liniei aeriene (a se vedea fig. A-4), dacă există posibilitatea
ca prin armătura metalică a cablului să se atingă elemente ale instalaţiei de legare la pământ
la care se racordează neutrul reţelei;
46
Fig. A-4
d) dacă obiectele metalice de pe partea de joasă tensiune care trebuie protejate nu se pot
separa de instalaţia de legare la pământ de protecţie de pe partea de înaltă tensiune, ele se
leagă la această instalaţie (a se vedea fig. A-5), (de exemplu, cutia de distribuţie de joasă
tensiune montată pe stâlpul cu transformator). În aceste cazuri trebuie să se asigure, atât la
stâlpul cu transformator cât şi la stâlpul la care se leagă neutrul la priza de pământ de
exploatare, tensiuni de atingere şi de pas sub limitele admise, eventual prin dirijarea
distribuţiei potenţialelor şi/sau izolarea amplasamentului;
Fig. A-5
47
e) dacă unele obiecte metalice care trebuie protejate se pot separa iar altele nu, primele se
leagă la conductorul de neutru PE sau PEN, iar celelalte se leagă la instalaţia de protecţie de
pe partea de înaltă tensiune (fig. A-6). În acest caz este necesar să se ia măsuri ca cele
două categorii de obiecte metalice să fie separate între ele, conform prevederilor de la pct.
A.6.b).
Fig. A-6
A.7. În toate cazurile în care se foloseşte o instalaţie de legare la pământ atât pentru
partea de înaltă tensiune cât şi pentru partea de joasă tensiune, rezistenţa de dispersie (Rp) a
instalaţiei comune se determină, pentru cazul defectelor pe partea de înaltă tensiune, cu
următoarea relaţie:
U aadm
Rp ≤
I p ⋅ re ⋅ rk
în care:
Ua adm - valoarea maximă admisă a tensiunii de atingere şi de pas, determinată conform pct. A.3, în
volţi;
Ip - intensitatea curentului de punere la pământ prin priza de pământ respectivă, stabilită
conform STAS 12604/4-89 revizuit, pentru cazul în care defectul este pe partea de înaltă
tensiune, în amperi;
re - coeficientul de echipotenţiere, în zonele de influenţă ale prizelor de pământ legate la
reţeaua conductorului de nul de pe partea de joasă tensiune.
Coeficientul de echipotenţiere se determină prin măsurări pentru fiecare caz în parte. În
cazul când nu se dispune de astfel de determinări, se consideră următoarele valori:
re = 0,8 - dacă reţeaua conductoarelor PEN sau PE de pe partea de joasă tensiune este
buclată;
re = 1,0 - dacă reţeaua conductoarelor PEN sau PE de pe partea de joasă tensiune este
ramificată;
rk - factor de aşteptare; Factorul de aşteptare are următoarele valori:
rk = 0,85 în cazul reţelelor de joasă tensiune cu cabluri subterane;

rk = 1,00 în cazul reţelelor de joasă tensiune pentru stâlpii LEA.
Indiferent de rezultatul calculului, valoarea rezistenţei de dispersie rezultante a instalaţiei

(reţelei) generale de legare la pământ trebuie să fie de cel mult 4 Ω, respectiv 1Ω dacă la instalaţia
48
de legare la pământ se racordează instalaţiile de protecţie împotriva descărcărilor atmosferice (de
exemplu descărcătoare).
Pentru verificarea la stabilitate termică se consideră, de asemenea, cazul defectelor pe
partea de înaltă tensiune, respectându-se prevederile STAS 12604/4-89 revizuit.
49
ANEXA B
REALIZAREA PROTECŢIEI ÎMPOTRIVA TENSIUNILOR DE ATINGERE ŞI DE PAS ÎN CAZUL

FOLOSIRII ÎN COMUN A STÂLPILOR PENTRU LEA DE ÎNALTĂ TENSIUNE ŞI DE JOASĂ
TENSIUNE, CÂND ÎN REŢEAUA DE JOASĂ TENSIUNE SE APLICĂ PROTECŢIA PRIN
LEGARE LA NEUTRU (SCHEMA TN)
B.1. Prezenta anexă conţine prescripţii privind realizarea protecţiei împotriva tensiunilor de
atingere şi de pas în cazul folosirii în comun a stâlpilor, în situaţia în care la consumatorii racordaţi
la reţeaua de joasă tensiune se aplică legarea la neutru pentru protecţia împotriva electrocutărilor
prin atingere indirectă conform prezentului standard.
B.2. Atunci când, pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă,
conductorul neutru al reţelei de joasă tensiune este folosit şi drept conductor de nul de protecţie
(simbol PEN) atât pentru stâlpii LEA cât şi la consumatori, trebuie să se respecte simultan
B.2.1. Armăturile metalice ale fiecărui stâlp, precum şi celelalte elemente metalice de pe
stâlp (console, corpuri de iluminat etc.) trebuie să se racordeze la conductorul PEN al LEA, fie
direct, fie printr-un conductor comun, conform pct. 3.2.1.11.
B.2.2. Conductorul de protecţie să fie racordat la priza de pământ a fiecărui stâlp fie direct,
fie prin intermediul armăturii metalice a stâlpului.
B.2.3. Rezistenţa de dispersie rezultantă (Rpn) a întregului sistem constituit din conductorul
PEN al LEA şi toate prizele de pământ legate la acesta (de protecţie şi de exploatare) trebuie să
fie:
U pn
R pn ≤ (însă nu mai mare de 4 Ω)
Ip
în care:
Upn - tensiunea totală a întregului sistem constituit din conductorul de nul al LEA şi toate
prizele de pământ legate la acesta; Upn se consideră egală cu cea a tensiunii de
atingere şi de pas maximă admisă şi anume, valorile pentru zonele cu circulaţie
frecventă conform STAS 2612-87, în funcţie de timpul de întrerupere a curentului de
punere la pământ (se consideră timpul protecţiei de bază) şi de categoria reţelei de
înaltă tensiune de pe stâlpii folosiţi în comun;
Ip - curentul maxim de punere la pământ în reţeaua de înaltă tensiune, care poate fi:
I p = Irm, în cazul reţelelor izolate faţă de pământ schema IT, când se prevede o protecţie
cu semnalizare împotriva punerilor la pământ simple şi o protecţie cu deconectare
automată împotriva punerilor la pământ duble, Irm fiind curentul maxim de reglaj la care o punere
la pământ dublă nu se poate deconecta prin această protecţie;
Ip = Ips, - în cazul reţelelor izolate faţă de pământ, când se prevede în fiecare circuit o
protecţie cu deconectare automată, care să acţioneze în cazul unei puneri la pământ simple pe
circuitul respectiv, Ips, fiind curentul de punere la pământ simplă, însă nu mai mic de 10 A;
Ip = Ipm, - în cazul reţelelor legate la pământ printr-o rezistenţă ohmică, Ipm fiind curentul de punere la
pământ monofazată în reţeaua respectivă (curentul care se închide efectiv
prin priza de pământ).
B.3. În cazul în care, pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă,
conductorul neutru PEN al reţelei de joasă tensiune este folosit în comun până la consumatori şi
eventual numai la o parte din stâlpii LEA, iar la stâlpii nelegaţi la conductorul PEN se aplică
legarea la pământ de protecţie (de exemplu cazul reţelelor de joasă tensiune cu conductoare
izolate, cum sunt cele torsadate) trebuie să se respecte simultan următoarele condiţii:
50
B.3.1. Rezistenţa de dispersie rezultantă (Rpn) a întregului sistem constituit din conductorul
PEN al LEA şi toate prizele de pământ (de protecţie şi de exploatare) legate la acesta trebuie să
îndeplinească relaţiile de la pct. B.3.2.
B.3.2. La stâlpii, la care conductorul PEN este izolat faţă de armătura stâlpilor şi faţă de
prizele lor de pământ (naturale şi artificiale), trebuie să se realizeze pentru aceşti stâlpi legarea la
pământ de protecţie; prizele de pământ de la aceşti stâlpi trebuie să aibă o rezistenţă de dispersie
(Rps) rezultantă conform următoarelor relaţii:
Ua α + β −1 U pas α
R ps ≤ ⋅ şi R ps ≤ ⋅
Ip ka Ip k pas
în care:
Ua şi Upas - tensiunile de atingere şi de pas maxime asmise, la stâlpii LEA, pentru cazul
defectelor pe partea de înaltă tensiune, respectiv 65 V, pentru cazul unui
defect pe partea de joasă tensiune;
Ip - curentul de punere la pământ prin priză (determinat conform STAS 12604/4-
89 revizuit);
α - coeficientul de izolare al amplasamentului, determinat conform pct. 2.2.1.2;
ka şi kpas - coeficienţii de atingere şi de pas, corespunzători distribuţiei potenţialelor;
β - coeficientul de izolare a stratului de beton, la stâlpii de beton armat fără
aparataj, prin asimilare cu coeficientul de izolare pentru dale (strat de beton),
determinat conform STAS 12604/4-89 revizuit.
51
ANEXA C
DIMENSIONAREA PRIZELOR DE PĂMÂNT
C.1. Pentru dimensionarea prizelor de pământ este necesar să se determine în prealabil

rezistivitatea solului ρs de calcul. În cazul când aceasta se obţine prin măsuri (ρmăs), calcularea
rezistivităţii ρs de calcul se face ţinând seama de umiditatea solului în momentul măsurării, cu
următoarea relaţie:
ρs = ρmăs ⋅ ψ
în care:
ρs - rezistivitatea solului de calcul;
ρmăs - rezistivitatea obţinută prin măsurări;
ψ - coeficientul de variaţie a rezistivităţii solului conform Tabelului C-1, funcţie de adâncimea
de îngropare şi umiditatea solului.
Tabelul C-1
Adâncimea de îngropare a Coeficientul de variaţie a rezistivităţii solului (ψ), pentru

electrodului (h), m sol foarte umed sol cu umiditatea medie sol uscat
0,3 < h ≤ 0,5 6,5 5,0 3,5
0,5 < h ≤ 0,8 3,0 2,0 1,5
0,8 < h ≤ 4 1,5 1,3 1,1
h>4 1,2 1,1 1,0
Observaţie - h - reprezintă diferenţa de nivel dintre centrul electrodului (de exemplu jumătatea
lungimii electrodului) şi suprafaţa terenului.
Dacă nu se află la dispoziţie rezultatele unor măsurări ale rezistivităţii solului, pentru calcule
informative, se pot folosi valorile informative din anexa D.
C.2. În funcţie de rezistivitatea stratului de pământ se alege tipul de priză şi se determină

numărul de electrozi ţinând seama de:
- rezistenţa de dispersie a unui singur electrod;

- rezistenţa de dispersie maximă admisă pentru instalaţia respectivă de legare la pământ;
- coeficientul de utilizare în comun a electrozilor care formează instalaţia.
Se efectuează un calcul prealabil al rezistenţei de dispersie a prizei de pământ de

protecţie.
C.3. Calculul rezistenţei de dispersie, Rp, a prizelor se face:
a - pentru prizele simple, verticale şi orizontale, utilizând relaţiile indicate în prezenta anexă;
b - pentru prizele multiple (Rp) verticale şi orizontale având n electrozi identici legaţi în
paralel, utilizând relaţia:
rp
Rp =
u ⋅n
în care:
rp - rezistenţa de dispersie a unei prize simple, orizontale sau verticale care se
calculează folosind relaţiile din tabelele C-3, C-4 respectiv C-7;
u - coeficient de utilizare a cărui valoare se calculează cu relaţiile indicate în
tabelul C-2 pentru prizele complexe (verticale şi orizontale) respectiv cu cele
din tabelele C-5 şi C-6 pentru prizele orizontale;
c - pentru prizele complexe (Rp) utilizând relaţia:
52
1 1 1 1
= + + + ...
R p R p1 R p 2 R p 3
în care:
Rp1 - rezistenţa de dispersie a prizei multiple verticale care se calculează cu relaţia de la pct. C.3.b,
luând în considerare coeficientul de utilizare u1 indicat în tabelul C-2;
Rp2 - rezistenţa de dispersie a prizei multiple orizontale (conductoare de legătură, electrozi, îngropaţi
orizontal), care se calculează cu relaţia de la pct. C.3.b, luând în considerare coeficientul de
utilizare u2 indicat în tabelul C-2;
Rpn - rezistenţa de dispersie a prizei de pământ naturale.
Pentru determinarea rezistenţei de dispersie, Rp, rezultantă a unei reţele generale de

legare la pământ de pe o platformă, respectiv dintr-o incintă, se consideră în calcule şi
impedanţele homopolare Zh ale conductoarelor de legătură dintre prizele de pământ care compun
reţeaua generală de legare la pământ; în acest caz rezistenţele de dispersie rezultante Rp se
determină separat pentru fiecare instalaţie în parte.
C.4. Coeficienţii de utilizare pentru prize complexe, conform Tabelului C-2.
Tabelul C-2
Distanţa dintre electrozii Număr de Coeficientul de utilizare

verticali (e) în funcţie de electrozi Electrozi aşezaţi liniar Electrozi amplasaţi pe un
lungimea electrozilor (l) contur (circuit închis)
priza verticală priza priza priza
u1 orizontală u2 verticală u1 orizontală u2
e=l 2 0,85 0,80 - -
3 0,80 0,80 0,75 0,50
4 0,75 0,77 0,65 0,45
5 0,70 0,75 0,62 0,42
6 0,65 0,60 0,60 0,40
10 0,60 0,60 0,55 0,33
20 0,50 0,20 0,50 0,25
40 - - 0,40 0,20
60 - - 0,38 0,20
100 - - 0,35 0,19
e = 2l 2 0,90 0,90 - -
3 0,85 0,90 0,80 0,60
4 0,82 0,88 0,75 0,55
5 0,80 0,85 0,72 0,52
6 0,78 0,80 0,70 050
10 0,75 0,75 0,66 0,44
20 0,70 0,56 0,61 0,33
40 - - 0,55 0,29
60 - - 0,52 0,27
100 - - 0,50 0,24
e = 3l 2 0,95 0,95 - -
3 0,90 0,90 0,90 0,75
4 0,88 0,85 0,85 0,70
5 0,85 0,82 0,82 0,68
6 0,82 0,80 0,80 0,65
10 0,80 0,75 0,75 0,56
20 0,75 0,68 0,70 0,45
40 - - 0,65 0,39
60 - - 0,62 0,36
100 - - 0,60 0,33
53
C.5. Relaţiile de calcul ale rezistenţei de dispersie a prizelor simple verticale, conform
Tabelului C-3.
Tabelul C-3
Tipul electrodului prizei simple (singulare) Relaţia de calcul

Ţeavă având partea superioară la nivelul suprafeţei ρ 4l
solului şi diametrul ţevii mult mai mic decât lungimea rpv = 0,366 lg
ei (d ≤ l) l d
ρ
*) rpv = 0,9
l
Ţeavă îngropată la adâncimea: ρ 2l 1 4 h + 1
1 rph = 0,366 (lg + lg )
h =q+ l d 2 4h − 1
2
Bară cu secţiune dreptunghiulară: ρ 8l
- pe suprafaţa solului; rpv = 0,366 lg
l b
1
- îngropată la adâncimea: h =q+ ρ 4l 1 4h + 1
2 rph = 0,366 (lg + lg )
l b 2 4h − 1
Plăci având forma neregulată îngropată la  
s
1  
adâncimea: h = q + ρ  2 π 
2 rph = 1 + arcsin
s  π s 
8  4h 3 + 
π π 
h =q+
a  
Placă pătrată îngropată la adâncimea:  
2 ρ 1 
rph = 0,222 1 + 0,637 arcsin 2 
a  2q  
 1 + π1 +  
  a  
ρ
**) rpv = 0,25
a
Placă circulară îngropată la adâncimea:  
D  
h =q+ ρ 1 
2 rph = 0,25 1 + 0,637 arcsin 2 
D  4h  
 1 +   
 D 
în care:
rpv - rezistenţa de dispersie a prizei simple verticale având partea superioară la nivelul
suprafeţei solului, în ohmi;
rph - rezistenţa de dispersie a prizei simple verticale având partea superioară la adâncime,
în ohmi;
ρs - rezistivitatea de calcul a solului, în ohmmetri;
l - lungimea electrodului, în metri;
b - lăţimea barei, în metri;
d - diametrul exterior al ţevii, în metri;
q - distanţa de la partea superioară a electrodului până la suprafaţa solului, în metri;
S - suprafaţa unei feţe a plăcii, în metrii pătraţi;
a - latura plăcii pătrate, în metri;
D - diametrul plăcii circulare, în metri.
*) Relaţia simplificată, cu aproximaţie acceptabilă, pentru l = 1..6 m
**) Relaţia simplificată, cu aproximaţie acceptabilă.
54
C.6. Relaţiile de calcul ale rezistenţelor de dispersie a prizelor simple orizontale, conform
Tabelului C-4.
Tabelul C-4
Tipul electrodului prizei simple (singulare) Relaţia de calcul
Ţeavă aşezată orizontal pe suprafaţa solului ρ 2l

rpo = 0,732 lg
l d
Ţeavă îngropată orizontal la adâncimea q ρ l2
rpq = 0,366 lg
l 2d
ρ
*) rpq = 2
l
Bară (oţel lat) cu secţiunea dreptunghiulară aşezată: ρ 4l
- la nivelul suprafeţei solului; rpo = 0,732 lg
- la adâncimea q; l b
ρ 2l 2
rpq = 0,366 lg
l bq
Electrod inelar cu secţiune circulară aşezat orizontal: ρ 8l

- la adâncimea q; l πd
ρ 4l 2
rpq = 0,366 lg
l πqd
Electrod inelar cu secţiune dreptunghiular aşezat: ρ 16l

- la adâncimea q; l πb
ρ 8l 2
rpq = 0,366 lg
l πbq
Placă pătrată aşezată pe suprafaţa solului ρ

rpo = 0,44
S
Placă circulară aşezată pe suprafaţa solului ρ
rpo =
2D
Electrod semisferic îngropat, (baza la nivelul ρ
suprafeţei solului) rpo =
πD
*) Relaţia simplificată, cu aproximaţie acceptabilă pentru l = 10 ... 25 m şi d ≅ 0,016 m
în care:
rpo - rezistenţa de dispersie a prizei simple orizontale la suprafaţa solului în ohmi;
rpq - rezistenţa de dispersie a prizei simple orizontale la adâncimea q în ohmi;
ρ - rezistivitatea de calcul a solului, în ohmmetri;
d - diametrul electrodului, în metri;
b - lăţimea barei, în metri;
l - lungimea electrodului, în metri;
S - suprafaţa plăcii, în metri pătraţi;
D - diametrul plăcii, în metri;
Q - adâncimea de îngropare a prizei orizontale, în metri.
55
C.7. Coeficienţii de utilizare (u) pentru prize de pământ orizontale radiale cu o adâncime de
îngropare h = 0,5 ... 1 m conform Tabelului C-5.
Tabelul C-5
Lungimea unei bare, Coeficientul de utilizare (u) pentru

m Priza radială cu trei electrozi Priza radială cu patru electrozi
3 0,75 0,62
6 0,77 0,65
9 0,78 0,68
12 0,80 0,70
18 0,81 0,71
C.8. Coeficienţii de utilizare (u) pentru două prize de pământ orizontale orizontale paralele
conform Tabelului C-6.
Tabelul C-6
Lungimea fiecăruia dintre Coeficientul de utilizare (u) pentru o distanţă între cei doi electrozi
prizele singulare, paraleli (e) de
m 4m 8m
15 ... 30 0,75 0,85
30 ... 60 0,70 0,80
C.9. Relaţii de calcul (în formă simplificată) pentru determinarea rezistenţelor de dispersie
ale unor prize de pământ naturale singulare (simple), construite din fundaţii de beton armat,
conform Tabelului C-7. Dimensiunile fundaţiei se consideră în contact cu pământul (inclusiv,
grosimile stratului de beton dintre armături şi pământ).
Tabelul C- 7
Nr. Forma fundaţiei de beton armat Tipul de priză cu care se Relaţia de calcul a
crt. (partea îngropată în pământ) asimilează rezistenţei de dispersie rp
simplificată
1 Paralelipiped, trunchi de piramidă Electrod semisferic având volumul ρ
sau cilindru, având volumul V, în V, în metri cubi rp = 0,25 3 s
metri cubi S
2 Placă a cărei grosime (g) Electrod din placă orizontală la ρ
rp = 0,555 s
îndeplineşte condiţia g≤ S suprafaţa solului, având aria S, în
S
metri pătraţi
 g 1
 ≤  , în care S este aria
 S 10 
plăcii, în metri pătraţi
3 Placă a cărei grosime îndeplineşte Electrod din placă orizontală ρs
rp = 0,32
condiţia g ≤ S , placa fiind îngropată la o adâncime de 1 m şi
S
având aria S, în metri pătraţi
îngropată la o adâncime mai mare
de 1m
4 Paralelipiped, trunchi de piramidă Electrod vertical cu secţiune ρ s 4l
sau cilindru vertical a cărui circulară având diametrul d, în rp = 0,46 lg
înălţime este mult mai mare decât metri l d
dimensiunile liniare ale secţiunii
1
orizontale: f 10 , în care
d
d = 1,1 S (m), fiind aria secţiunii
orizontale, în metri pătraţi
56
5 Fundaţie continuă sub ziduri a Electrod orizontal cu secţiunea ρ s 2l
cărei secţiune are un diametru circulară având diametrul C şi rp = 0,92 lg
l D
echivalent D = 1,1 S (m), în care lungimea l, în metri
S este secţiunea fundaţiei, în
metri pătraţi
6 Fundaţia poligonală închisă, a Electrod inelar de lungime L şi un ρ s  2l 
cărei secţiune are un diametru diametru al secţiunii transversale rp = 0,92  lg + 0,1055 
L D 
echivalent D = 1,1 S (m), iar D, în metri
lungimea liniei poligonale este L,
în metri
7 Fundaţia continuă la o adâncime Electrod orizontal îngropat la o ρs L2
mai mare de 1 m, a cărei secţiune adâncime mai mare de 1 m cu rp = 0,46 lg
are un diametru echivalent secţiunea circulară având Ll D
D = 1,1 S (m), în care S este diametrul D şi lungimea L în metri
aria secţiunii fundaţiei în metri
pătraţi
8 Fundaţie continuă la o adâncime Electrod inelar de lungime L
ρs  L2 
mai mare de 1m dar formând o îngropat, având diametru D al rp = 0,45  lg + 0,1
linie poligonală de lungime L secţiunii transversale, în metri L D 
57
ANEXA D
(informativă)
REZISTIVITATEA DIFERITELOR SOLURI ŞI APE
Nr. Natura solului Rezistivitatea, ρs, Ωm

crt. Domeniul de variaţie în Valori recomandate
funcţie de umiditate şi pentru calculele
conţinutul de săruri preliminare
1. Soluţie de sare şi ape acide 0,01 0,01
2. Apă de mare 1 ............... 5 3,0
3. Apă de pârâu şi râu 10 ............... 50 20,00
4. Apă de iaz sau izvor 40 ............... 50 40,00
5. Apă subterană 20 ............... 70 50,00
6. Apă de multe (pârîuri, râuri, lacuri) 100 ............... 1200 700,00
7. Pământ, humă, turbă (foarte umede) 15 ............... 20 20,00
8. Cernoziom 10 ............... 70 50,00
9. Humă vânătă cu conţinut de sulfură de fier 10 ............... 20 10,00
10. Pământ arabil 40 ............... 60 50,00
11. Pământ argilos, argilă 40 ............... 150 80,00
12. Pământ cu pietriş 100 ............... 500 200,00
13. Loess, pământ de pădure 100............... 300 200,00
14. Argilă cu nisip 100 ............... 300 200,00
15. Pământ nisipos 150 ............... 400 300,00
16. Nisip foarte umed 100 ............... 500 400,00
17. Balast cu pământ 500 ............... 6000 1000,00
18. Nisip, nisip cu pietriş 100 ............... 2000 1000,00
19. Roci, bazalte 10000 10000,00
20. Stâncă compactă 100000 100000,00
58

Stas 12604 4 5 Protecţia Impotriva Electrocutărilor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stas 12604 4 5 Protecţia Impotriva Electrocutărilor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SOCIETATEA INGINERILOR ENERGETICIENI DIN ROMANIA

SOCIETY OF POWER ENGINEERS IN ROMANIA

020371 BUCHAREST Lacul Tei No 1, Sector 2, Fax: 610.52.83,

STAS 12604/4-89 - PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR.

Director Executiv al SIER Dr. ing. Vatră Fănică

Responsabil de Lucrare Ing. Sufrim Mauriciu

- Bucureşti - octombrie 2006 -

ANEXA 2 - Revizuirea standardului STAS 12604/5-90.

ANEXA 1 - Revizuirea standardului STAS 12604/4-1989.

Lucrarea de revizuire a standardelor STAS 12604/4-89 şi STAS 12604/5-90, la nivelul de

- tratarea în cazul schemelor de abatere de la schema normală pentru situaţia existenţei

- dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ din reţelele T2T prevăzute cu protecţii

- metodologiile şi tehnicile de verificare periodică şi ocazională a instalaţiilor de legare la

- a se vedea prevederile instrucţiunii S.C ELECTRICA - S.A 1 RE-I-227-2002 şi ale

- postul de transformare PT şi punctele de alimentare PA cu protecţie PACD cu DDR şi/sau cu

- staţia electrică de alimentare la 110 kV/m.t în funcţie de protecţia împotriva punerilor la

Cele două standarde revizuite cuprind, prescripţii la nivel de standard cu soluţii de

- evitarea extinderilor de avarii, respectiv evitarea în deosebi a defectelor polifazate,

- prevederea în staţia de m.t a unor perturbografe de performanţă pentru urmărirea

- asigurarea unei bune continuităţi în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor

- evitarea deteriorării prizelor de pământ din reţea şi a legăturilor la acestea prin

Rezolvarea acestor probleme în complexitatea lor este determinată direct de modul de

Reţelele cu neutrul legat la pământ prin bobină de compensare BC (reactanţă

Avantajele sistemului de tratare a neutrului prin bobină de stingere sunt:

Dezavantajele principale sunt următoarele:

b) evitarea extinderilor, respectiv evitarea în deosebi a defectelor polifazate, datorită funcţionării

d) asigurarea unei bune continuităţi în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor printr-o

În cazul reţelelor cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă Rn (schema T2T) de

În cazul reţelelor existente dimensionate la tensiunea între faze a reţelei, izolaţia va fi

Dezavantajele soluţiei de tratare a neutrului prin rezistor Rn sunt:

PHCL - protecţie homopolară de curent pe fiecare linie;

Varianta I - BPN + BC cu comutarea automată în caz de defect a rezistorului

Varianta II - TSP + BC cu comutarea automată în caz de defect a grupului

Varianta III - TSP + BC cu comutarea automată în caz de defect a rezistorului

Se menţine în funcţiune rezistorul Rn pe toată durata necesară funcţionării RART ciclul 1 +

g) După expirarea duratei t are loc declanşarea automată a rezistorului şi revenirea la

h) Operaţiile de anclanşare şi declanşare a rezistorului Rn, în condiţiile menţionate mai sus, se

Tratarea neutrului reţelei prin bobină de compensare acordată corespunzător permite

a) de alimentare cu energie electrică a unor receptoare electrice destinate să funcţioneze

b) de alimentare cu energie electrică a unor receptoare cu componente electronice de

c) în care se prevăd şi protecţii rapide împotriva supratensiunilor; în aceste cazuri totdeauna

d) în cazurile în care nu se asigură prin protecţia de suprasarcină şi de scurtcircuit

f) în cazurile în care se impune o protecţie tehnologică împotriva defectelor rezistive; se au în

- defectele de izolaţie incipiente (de exemplu la capete de înfăşurări) în receptoare,

Se au în vedere de asemenea circuitele electrice menţionate în N I -7-2002 şi norma

- generale (TG) de regulă în cazul prevederii DDR instantaneu la TD; la TG se va prevedea

c) PACD cu DDR trebuie să cuprindă totdeauna un dispozitiv de control al funcţionării

d) trebuie să existe totdeauna conductoare de protecţie PE care, în aval de PACD respectiv în

e) rezistenţa de dispersie Rp a prizei de pământ de protecţie pentru asigurarea condiţiilor de

Schema TN – S se va aplica numai în cazul următoarelor circuite:

a) circuitele electrice sunt prevăzute cu protecţii diferenţiale cu DDR (dispozitiv diferenţial la

b) circuitele electrice de alimentare a tablourilor electrice monofazate;

c) circuitele electrice de alimentare a receptoarelor (utilaje, aparate, agregate, dispozitive)

Bara de protecţie PE se va racorda la instalaţia de legare la pământ a obiectivului

În cazul circuitelor electrice de alimentare a tablourilor monofazate trebuie să se realizeze

ANEXA 1 - REVIZUIREA STANDARDULUI STAS 12604/4-89.

ANEXA 2 - REVIZUIREA STANDARDULUI STAS 12604/5-90.

Propunerea de standard STAS 12604/4 revizuit: Protecţia împotriva electrocutărilor.

Cap. 1. Generalităţi .................................................................................................................................. 3

Cap. 2. Alegerea sistemului de protecţie............................................................................................... 5

Cap. 3. Elemente care trebuie racordate la instalaţia de protecţie împotriva

Cap. 4. Tensiuni de atingere şi de pas maxime admise....................................................................... 12

Cap. 5. Condiţii de stabilitate termică.................................................................................................... 14