CUPRINS

INSTRUCŢIUNI DE DETERMINARE PRIN MĂSURĂRI A TENSIUNILOR DE

ATINGERE ŞI DE PAS LA INSTALAŢIILE DIN SISTEMUL
DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE.
pag.

1. Generalităţi ................................................................................................................ 3

2. Condiţii tehnice...................... .................................................................................. 7

3. Metodologii de măsurare a rezistenţei de dispersie a prizei de pământ şi a

tensiunilor de atingere şi de pas ............................................................................ 43

4. Tehnica de măsurare a parametrilor instalaţiei de legare la pământ ................ 66

2
 INSTRUCŢIUNI DE DETERMINARE PRIN MĂSURĂRI A
TENSIUNILOR DE ATINGERE ŞI DE PAS LA INSTALAŢIILE
DIN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE.

1. Generalităţi
1.1. Obiectul şi domeniul de aplicare

1.1.1. Prezentele instrucţiuni reglementează metodele şi tehnica de măsurare pentru

determinarea rezistenţelor de dispersie R p şi a tensiunilor Up ale prizelor de pământ, respectiv ale
instalaţiilor de legare la pământ precum şi pentru determinarea tensiunilor U a şi/sau de pas Upas în
instalaţiile electrice de distribuţie.

1.1.2. Prezentele instrucţiuni se vor aplica la următoarele categorii de instalaţii electrice de

distribuţie
- linii electrice aeriene LEA de î.t. cu tensiuni nominale 1 ... 20 kV inclusiv, din reţelele
electrice IT (cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de compensare BC) şi din reţelele
electrice TT (cu neutrul legat direct la pământ sau printr-un rezistor R n simbol T2T)
- posturi de transformare PT, aeriene simbol PTA sau în cabine zidite PTZ, cu tensiuni
nominale de 1 ... 20 kV/0,4 kV
- puncte de alimentare PA cu tensiuni nominale de 1 ... 20 kV şi de 0,4 kV
- staţii electrice de alimentare cu tensiuni nominale de 110 kV şi de 1 ... 20 kV
- linii electrice aeriene LEA de j.t.

1.1.3. Prezentele instrucţiuni se vor aplica la verificările care se execută asupra instalaţiilor de
legare la pământ în conformitate cu prevederile din standardul STAS 12604/5-90. Se au în
vedere următoarele verificări
a) înainte de darea în funcţiune/exploatare a instalaţiei electrice respective
b) periodice
c) ocazional la modificări care afectează parametrii instalaţiei de legare la pământ cum sunt
- curentul de punere la pământ de calcul I p determinat cu respectarea
prevederilor standardului STAS 12604/4-89
- rezistenţa de dispersie Rp a instalaţiei de legare la pământ
- tensiunile de atingere Ua şi/sau de pas Upas

3
 - coeficienţii de atingere ka şi/sau de pas kpas
- coeficienţii de amplasament de atingere a şi/sau pas
- continuitatea electrică a conductoarelor de legare la pământ şi a legăturilor
electrice dintre aceştia şi electrozii prizelor de pământ
- stabilitatea termică a conductoarelor de legare la pământ şi a prizelor de
pământ.

1.1.4. La aplicarea prezentelor instrucţiuni, precum şi la stabilirea soluţiilor/măsurilor de

remedieri (dacă este cazul) având la bază rezultatul determinărilor prin măsurări efectuate vor
respecta prevederea prezentelor instrucţiuni şi a prescripţiilor din legislaţia tehnică arătate la
subcap.1.2 (Legislaţia tehnică în vigoare).

1.2. Legislaţia tehnică în vigoare

1.2.1. STAS 8275 - 87 (12604/1-87) Protecţia împotriva electrocutărilor. Terminologie.

1.2.2. STAS 2612 - 1987 (12604/2 -87) Protecţia împotriva electrocutărilor.

Limite admise;

1. 2.3. STAS 12604 - 1987 (12604/3 - 87) Protecţia împotriva electrocutărilor.

Condiţii generale;

1.2.4. STAS 12604/4-89 Protecţie împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.

Prescripţii generale;

1.2.5. STAS 12604/5-90. Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.

Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare;

1.2.6. STAS 4102-1985. Piese pentru instalaţii de protecţie prin legare la pământ;

1.2.7. Norme generale de protecţie a Muncii - 1996

- Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale şi Ministerul sănătăţii.

1.2.8. Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei

electrice.
65/1997 Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

4
 1.2.9. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V
c.a şi 1500 V c.c., I - 7 - 1998 MLPAT (în curs de revizuire).

1.2.10. Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ,

1RE - Ip 30/ 90 RENEL.

1.2.11. Normativ de încercări şi măsurări la echipamente şi instalaţii electrice,

PE 116- 94 RENEL.

1.2.12. Instrucţiuni de proiectare şi execuţie a legăturilor pilot din punct de vedere al

protecţiei împotriva influenţelor prin cuplaj inductiv şi rezistiv. E-Ip31-86 MEE.

1.2.13. Instrucţiuni de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de legare la pământ,

MEE 3 RE - I - 23 - 88

1.2.14. Îndreptarele de proiectare şi de execuţie 1 RE-I p 35/1-90 şi 1 RE-Ip 35/2-92

Reglementările din legislaţia tehnică în vigoare cuprind următoarele:

- standardul STAS 8275-87 (12604/1): definiţiile şi simbolurile noţiunilor folosite;

- standardul STAS 2612-87: limitele maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas
şi a curenţilor prin corpul omului;
- standardele STAS 12604/1-89 şi STAS 12604/5-90: elementele care trebuie legate la
instalaţia de legare la pământ de protecţie;
- standardul STAS 12604/5-90: conţinutul procesului verbal de verificare;
- normativul RENEL PE 116-94: verificarea instalaţiilor de legare la pământ ;
- indreptarul RENEL 1RE - Ip 30-90, Anexa 9: metoda de determinare a parametrilor
instalaţiilor de legare la pământ.

1.3 Terminologie şi simboluri

1.3.1. Terminologia din prezentele instrucţiuni este cea rezultată din standardul STAS 8275-87
(pct.1.2.1) şi îndreptarul de proiectare 1RE-I p -30/90 (pct.1.2.10)

5
 1.3.2. Se vor avea în vedere şi parametri de mai jos care se pot determina prin măsurări si
care permit aprecierea bunei stari şi a eficientei instalatiei de legare la pământ care se verifica cu
următoarele simboluri

ka max - coeficientul de atingere maximă;

kpas max - coeficientul de pas maximă;
a - coeficientul de amplasament la atingere de calcul;
pas - coeficientul de amplasament la pas de calcul;
Rd a - rezistenta de calcul a amplasamentului la atingere;
Rd pas - rezistenta de calcul a amplasamentului la pas;
s - rezistivitatea de calcul a solului.

6
 2. Condiţii tehnice

2.1. Condiţii generale

2.1.1 În conformitate cu legislaţia tehnică din ţara noastră, o instalaţie de legare la pământ
trebuie să corespundă următoarelor condiţii:

- tensiunile de atingere şi de pas Ua şi Upas să fie sub limitele admise de standardul

STAS 2612-87;
- elementele componente ale instalaţiei de legare la pământ de protecţie trebuie să
fie termic stabile în condiţiile standardului STAS 12604/4 -89 condiţiile de
stabilitate termică se vor verifica prin calcule folosindu-se relaţiile de calcul
din standardele STAS 12604/4-89 şi Îndreptarul 1 RE - I p 30-90.

2.1.2. În toate situaţiile când nu se adaugă un strat izolant (piatră, dale sau asfalt) pe
pământul din imediata apropiere a prizei de pământ se poate considera în calcul rezistenţa
electrică pe care o prezintă solul la trecerea curentului prin tălpile omului Rd. La un singur picior
Rd  3s unde s este rezistivitatea solului din punctul considerat.

În cazul tensiunilor de atingere, fiind două rezistenţe Rd în paralel, iar în cazul

tensiunilor de pas se consideră:

Rd pas = 2 Rd - fiind două rezistenţe Rd în serie.

Coeficienţii de amplasament, rezultă astfel:

respectiv

respectiv

Este valabilă relaţia arătată în îndreptarul 1RE - Ip 30-90 (pct.1.2.10), şi anume:

pas = 4a - 3.
În cazurile când există un strat izolant (piatră, dale sau asfalt) se vor folosi coeficienţii a şi pas
indicaţi în îndreptarul 1 RE - I p 30-90 (pct.1.2.10) pentru astfel de situaţii.

7
 2.1.3. Se admite analizarea instalaţiei de legare la pământ luând drept bază de calcul curentul
prin corpul omului Ih,; în acest caz condiţiile de calcul pentru rezistenţa de dispersie sunt:

şi unde: a şi pas sunt coeficienţii de amplasament

determinaţi în conformitate cu pct.2.1.2 de mai sus.

În cazul în care nu sunt straturi izolante pietriş, dale sau asfalt rezultă:

sau:

şi

unde : s - este rezistivitatea solului în m.

Dacă se scrie condiţia:

Rh . Ih  Ua, respectiv Rh . Ih  Upas

rezultă condiţiile:

şi .

2.1.4. În conformitate cu legislaţia tehnică în vigoare STAS 2612-87 şi STAS 12604-87

(pct.1.2.2 şi 1.2.3) (respectiv STAS 12604/2-87 şi STAS 12604/3-87) rezultă ca se realizează
protecţia necesară împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, dacă cu ajutorul instalaţiei de
protecţie se obţin valori sub limita admisă pentru următoarele tensiuni accidentale:

- tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas în zonele de influenţă ale instalaţiilor de legare

la pământ prin care trec curenţii de defect; prin zona de influenţa a unei instalaţii de
legare la pământ se înţelege suprafaţa terenului ocupat de electrozii prizelor aferente
plus vecinătăţile în care potenţialele la suprafaţa solului sunt diferite de zero; zona în

8
 care potenţialele la suprafaţa solului sunt practic zero (neglijabile faţă de tensiunea U p
a instalaţiei de legare la pământ) se numeşte zona de potenţial nul;

- teniunile transmise prin instalaţii cu diferite destinaţii cum sunt conducte cu fluide
(apă, gaze, termoficare, combustibili lichizi etc) căi de rulare, conductoare ale liniei de
racord scurtcircuitate şi legare la pământ, la capete etc. care ies din zona de influenţă a
instalaţiei de legare la pământ şi care ajung în zone de potenţial nul sau în zone de
influenţă a altor prize de pământ, unde pot fi atinse de persoane;

- tensiuni prin cuplaj rezistiv U R în reţelele de telecomunicaţii aflate în contact cu

elemente ale instalaţiei de legare la pământ sau cu elemente racordate la aceasta sau
care străbat zone de influenţă ale instalaţiei de legare la pământ.

2.1.5. Valorile maxime ale tensiunilor de atingere şi de pas sunt cele din standardele
STAS 2612- 87 (12604/1- 87) în funcţie de :
- zona de amplasare a instalaţiei sau echipamentului electric (cu sau fără circulaţie
frecventă de persoane);
- categoria (tipul) reţelei sau instalaţiei electrice (de joasă tensiune sau înaltă
tensiune, respectiv izolată, simbol I, sau legată la pământ, simbol T; cele legate prin
bobină de compensare intră în categoria celor izolate, simbol I);
- numărul sistemelor distincte de protecţie prevăzute;
- timpul de eliminare a defectului prin protecţia de bază (cea mai rapidă protecţie
pentru declanşarea în caz de defect).

2.1.6. Valorile maxime admise ale tensiunii prin cuplaj rezistiv (simbol U R) sunt cele din
standardul STAS 832/79 în funcţie de timpul de eliminare a defectului prin protecţia de bază; a se
vedea şi îndreptarul 1RE - Ip 30 - 90 pct.1.2.10) şi instrucţiunile 1E Ip - 31 - 86 (pct.1.2.10).

2.1.7. Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas şi ale tensiunilor prin cuplaj
rezistiv determinate considerând curentul maxim admis prin corpul omului I h şi rezistenţa de calcul
a corpului omului Rh , se vor stabili în conformitate cu STAS 2612-87 (pct.1.2.2), unde rezistenţa
de calcul a corpului, în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingerea indirectă, este R h =
3000 pentru toate situaţiile, iar curenţii admişi prin corpul omului I h, sunt cele din cap. 2 al
acestui standard: ”Curenţii prin corpul omului şi impedanţa electrică a acestuia”, în funcţie de
timpul lichidării defectului prin protecţia de bază.

9
 2.1.8. In conformitate cu standardul STAS 12604 / 5 - 90, în vederea recepţiei şi dării în
exploatare a instalaţiilor de legare la pământ, executantul trebuie să întocmească şi să predea
unităţi de exploatare documentaţia tehnică respectivă, procesul verbal de lucrări ascunse pentru
elementele îngropate şi pentru continuarea electrică a armăturilor din construcţiile de beton
armat, buletinele de verificare şi procesul verbal de recepţie.

2.1.9. In timpul exploatării se va verifica starea şi continuitatea conductoarelor de legare la

pământ, a legăturilor dintre priza de pământ şi elementele care trebuie legate la pământ, precum
şi a legăturilor aparente de îmbinare între elementele instalaţiei de legare la pământ.

În exploatare trebuie făcută periodic şi măsurarea rezistenţei de dispersie şi a tensiunilor de

atingere şi de pas. Se mai fac astfel de măsuri la cererea organelor de control însărcinate cu
protecţia muncii, precum şi ori de câte ori se aduc modificări instalaţiei de legare la pământ sau
se constată defecţiuni ale acesteia.

2.1.10. Măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ se va face cel

puţin o dată la doi ani, pentru instalaţiile de joasă tensiune şi cel puţin o dată la cinci ani, pentru
instalaţiile de înaltă tensiune.

2.1.11. În timpul exploatării se va verifica periodic starea de corodare a electrozilor, prin

dezgroparea unor părţi a acestora. În cazul în care se constată reducerea grosimii, respectiv a
diametrului, cu cel mult o treime din valoarea iniţială, se înlocuiesc electrozii prizelor de pământ (a
se vedea pct. 2.3.7 din STAS 12604/5-90).

2.1.12. În conformitate cu STAS 12604/5-90 subcapitolul 3.6 “Condiţii de recepţie şi de

verificare” şi normativul PE 116 (pct.1.2.11), înainte de darea în exploatare a instalaţiei electrice
şi la recepţie, se vor efectua următoarele verificări:

2.1.12.1. Verificarea vizuală a tuturor conductoarelor de legare la pământ montate aparent

(conductoare de ramificaţie, conductoare principale de legare la pământ, conductoarele de
legătură la prizele de pământ); a se vedea definiţiile din STAS 8275-87.

2.1.12.2. Verificarea legăturilor de protecţie la elementele care trebuie legate la pământ în

conformitate cu STAS 12604/4-89, STAS 12604/5-90 şi îndreptarul RENEL 1 RE - Ip 30 - 90
(inclusiv legăturile bornelor şi barelor de nul ale tablourilor de joasă tensiune).

10
 Verificarea se va face vizual la toate legăturile aparente, atât cele ale conductoarelor de
ramificaţie cât şi cele dintre echipamente şi suporţii metalici sau din beton armat (legături realizate
prin sudură sau prin înşurubare).
Prin sondaj se vor efectua verificări electrice ale rezistenţelor legăturilor aparente, în special la

cele executate prin înşurubare. Rezistenţa unei legături trebuie să fie R e 0,1 · Rp, unde Rp este
rezistenţa de dispersie rezultată a instalaţiei generale de legare la pământ a instalaţiei electrice
respective.

2.1.12.3. Verificarea marcării bornelor şi conductoarelor de protecţie PE.

2.1.12.4. Verificarea vizuală a legăturilor la piesele special prevăzute în construcţiile din beton
armat prin care se realizează legăturile la armăturile metalice ale acestora (ale construcţiilor din
beton armat). Legăturile dintre piesele menţionate şi armăturile metalice din construcţiile de beton
trebuie să fie atestate prin procese verbale de lucrări ascunse.

2.1.12.5. Verificarea documentelor care trebuie prezentate de către executant în vederea

recepţiei şi dării în exploatare conform STAS 12604/5-90 pct. 2.3.1.1. şi anume:

a) - procesele verbale de lucrări ascunse pentru toate lucrările executate şi anume:

- elementele instalaţiei de legare la pământ îngropate în pământ cum sunt: conductoarele

principale de legare la pământ , electrozii prizelor de pământ (inclusiv a celor de dirijare
a distribuţiei potenţialelor), legăturile dintre aceste elemente şi modul de protejare a
legăturilor (acoperirea punctelor de sudură, asigurarea legăturilor prin înşurubare);
- continuitatea electrică a armăturilor metalice din construcţiile de beton armat folosite drept
prize de pământ naturale şi conductoare de legare la pământ, şi anume legăturile dintre
armături şi între acestea şi piesele aparente pentru legarea conductoarelor de legare la
pământ menţionate la pct. 4 de mai sus;
- legăturile îngropate dintre conductoarele principale aparente şi electrozii prizelor de pământ.

b) - buletine de verificări electrice pentru:

- rezistenţa de dispersie rezultantă a instalaţiei generale de legare la pământ;
- distribuţia potenţialelor în staţie şi în imediata apropiere a acesteia;
- determinarea coeficienţilor de atingere şi de pas (ka şi kpas), precum şi a valorilor maxime ale
tensiunilor de atingere şi de pas obţinute; a se vedea şi anexa 9 din îndreptarul 1 RE - Ip 30-
90
- trasmiterea potenţielelor prin obiecte lungi din apropiere, respectiv determinarea tensiunilor
11
 prin cuplaj rezistiv UR.

c) - procesul verbal de verificare care trebuie să cuprindă toate punctele din art 2.3.2. din
STAS 12604/5-90 (pct.1.2.5).

2.1.13. La verificările prin calcule ale instalaţiei de legare la pământ trebuie să se ia în

considerare curentul efectiv de punere la pamânt prin priză, în cazul unui defect în instalatia
respectivă sau în afara acesteia. Se va considera curentul maxim corespunzător al etapei finale
pentru care este proiectată instalaţia.

2.1.14. La stabilirea soluţiilor de reabilitare cu scopul respectării limitelor admise pentru

tensiunile de atingere şi de pas, se vor avea în vedere întotdeauna urmatoarele:

a) instalatia de legare la pământ trebuie realizată folosind prize de pământ naturale, în special
armaturile tuturor fundatiilor de beton armat si alte constructii metalice îngropate;

b) prizele de pământ artificiale se realizează numai pentru completarea prizelor de pamânt

naturale si numai dacă este necesar; (este justificată utilizarea prizelor artificiale);

c) dacă este cazul trebuie să se realizeze o instalaţie de dirijare a distribuţiei potenţialelor cu

electrozi de dirijare, pentru micşorarea coeficienţilor de atingere k a şi/sau de pas kpas

d) în cazul în care cu mijloacele de mai sus nu se pot obtine valorile admise ale tensiunilor de
atingere si de pas, se realizează şi izolarea amplasamentelor în zonele de acces sau se prevede
în aceste zone o echipotentiere cu ajutorul unei plase sau a unei plăci metalice la adâncime mică
(aproape de suprafaţa solului) deasupra reţelei generale de dirijare a potenţialelor. La aplicarea
mijloacelor c) şi d) trebuie să se aibă în vedere protecţia împotriva transmiterii de tensiuni
periculoase prin obiecte lungi cum sunt cabluri, conducte metalice etc.

2.1.15. Stabilirea eficacitătii unei instalatii de dirijare a distributiei potenţialelor se va face prin
determinarea coeficienţilor de atigere ka şi de pas kpas . În acest caz tensiunile de atingere şi de
pas obtinute vor fi :
U'a = ka · Up
U'pas = kpas · Up

Dacă U'a şi U'pas sunt mai mici sau cel mult egale cu valorile maxime admise pentru om, U a şi
Upas instalatia de dirijare a potenţialelor se consideră corespunzătoare.

12
 2.1.16. Izolarea amplasamentelor conform pct.2.1.11.d. se aplică în cazul în care U'a şi U'pas,
rezultate în urma dirijarii distribuţiei potenţialelor, depăşasesc valorile tensiunilor de atingere si de
pas admise Ua şi Upas .
Izolarea amplasamentelor se realizează de regulă prin acoperirea zonei de acces, cu piatra
sfărâmată, plăci de beton sau asfalt.

2.2. Condiţii pentru instalaţiile de legare la pământ la stâlpii LEA

2.2.1. Reţea cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare (simbol IT)
2.2.1.1. Rezistenţa de dispersie a instalaţiilor de legare la pământ de la stâlpi R ps se determină
din următoarele condiţii generale
a) Obţinerea unor valori ale tensiunii de atingere U a şi a tensiunii de pas Upas sub limitele
maxime admise de STAS 2612-87
b) Stabilitatea termică a prizei de pământ în conformitate cu condiţiile indicate în STAS
12604/4-87.

2.2.1.2. Rezistenţa de dispersie aprizei de pământ R ps de la un stâlp fără aparataj din zone
cu circulaţie frecventă din localităţi (definite în STAS 8275-87) se determină din următoarele
relaţii

(condiţie de stabilitate termică)

unde
Ua = Upas  125 V (conform STAS 2612-87) şi I ps  10 A 

=3 

pentru prize cu electrozi verticali, sau orizontali fără prize de dirijare în jurul stâlpului
ka = 0,8 şi kpas = 0,4
pentru prize de pământ cu un contur (electrod inelar) în jurul stâlpului cu două raze
ka = 0,5 şi kpas = 0,3
pentru prize de pământ cu 2 contururi (2 electrozi inelari) şi cel puţin două raze (de regulă 4
raze) ka = 0,3 şi kpas = 0,3

13
 pentru prize de pământ cu 3 contururi (3 electrozi inelari) şi cel puţin două raze (de regulă cel
mult 4 raze) ka = 0,25 şi kpas = 0,3.
Din relaţiile de mai sus se consideră valoarea cea mai mică a rezistenţei de dispersie R ps
rezultată (este impusă de cele mai multe ori de condiţia de stabilitate termică)

2.2.1.3. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ R ps de la un stâlp cu aparataj indiferent

de zonă se determină din următoarele relaţii

(condiţie de stabilitate termică), unde notaţiile sunt cele de la

pct.2.2.1.3.
A se vedea şi Anexa B din STAS 12604/4-89.
La stâlpii cu aparataj, personalul de exploatare trebuie să folosească totdeauna mijloace
individuale de protecţie (mănuşi şi cizme electroizolante).
Dat fiind faptul că la stâlpii cu aparataj (în special cei cu separator) lucrează în mod curent
personalul de exploatare, se consideră necesară verificarea la stabilitate şi la curentul I rm minim
la care acţionează protecţia împotriva punerilor duble la pământ (de regulă protecţia maximală de
curent) respectiv curentul minim deconectabil prin această protecţie.
Verificarea la stabilitatea termică se face cu relaţia

, unde

- este tensiunea totală a prizei de pământ

t - timpul în care priza de pământ este stabilă termică la o tensiune totală U p = 125 V a se
vedea tabelul 1 de mai jos
Tabelul 1
Rezistivitatea solului Durata maximă admisă t în minute pentru U p = 125 V
priză preponderent verticală priză preponderent orizontală
50 100 30
100 200 60
200 400 120
300 600 180

Exemplu

14
 Pentru o tensiune totală = Rps  250, timpul t` pentru care priza de pământ este stabilă

termic va fi

iar rezistenţa de dispersie Rps rezultă din relaţia

Din tabelul 2 se determină timpul t pentru s considerat în funcţie de tipul prizei de pământ.
Dacă din această determinare a rezultat de exemplu t = 48 minute pentru prize preponderent
orizontale în cazul unei rezistenţe de dispersie R ps = 4 , în exploatare trebuie să asigure
deconectarea în cazul constatării unei puneri la pământ în reţea într-un timp

t` = 48 / 64 minute
t` = 45 secunde.
În cazul unei rezistenţe de dispersie Rps = 10,8 , timpul t` se reduce la valoarea t` = 6
secunde.
În cazul în care timpul deconectării de la constatarea punerii simple la pământ este mai mare
decât cel pentru care priza de pământ se verifică la stabilitate termică, după orice punere dublă la
pământ nedeconectată prin protecţie, se vor verifica instalaţiile de legare la pământ respective (a
se vedea art. 6.1.2.6. din STAS 12604/4-89).
În cazul în care priza de pământ este preponderent verticală, timpii t ` sunt mai lungi, şi anume
a) pentru Rps = 4 ohmi,

minute

b) pentru Rps = 10,8 ohmi,

t` = 20 secunde.
Problema stabilităţii termice a prizei de pământ la curenţii de punere dublă la pământ
nedeconectabili prin protecţia termică (protecţia maximală de curent) trebuie să se rezolve în una
din cele două variante arătate mai sus şi anume
- deconectarea în timpul t` determinat
- verificarea instalaţiei de legare la pământ în care a fost implicată priza de pământ în
cauză (a stâlpului cu separator de exemplu).

2.2.1.4. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ R ps de la stâlpii cu sau fără aparataj din
incinte industiale sau agricole, plaje şi campinguri se determină din următoarele relaţii

15
 

A se vedea explicaţiile şi notaţiile de mai sus.

De regulă într-o incintă industrială sau agricolă, plaje şi campinguri se realizează o reţea
generală de legare la pământ, rezultând astfel o priză de pământ complexă pentru toate
instalaţiile electrice din incinta respectivă.
În conformitate cu standardele STAS 12604/4-89 şi STAS 12604/5-90 rezistenţa de dispersie
rezultantă Rp trebuie să fie de cel mult 4 ohmi, respectiv de cel mult 1 ohm, dacă la priza de
pământ complexă se leagă şi instalaţia de paratrăsnet.

Exemplu
Dacă Rp = 1 ohm rezultă că

, minute în cazul unei prize de pământ

complexe preponderent orizontală

şi minute în cazul unei prize de pământ complexe preponderent

verticale.

2.2.1.5. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ la stâlpii folosiţi în comun pentru LEA
de MT şi LEA de 0,4 kV se determină cu relaţiile de mai jos în funcţie de varianta de construcţie
a LEA de 0,4 kV. Se consideră că în general, în cazul folosirii în comun a stâlpilor, la
consumatorii alimentaţi din reţeaua de 0,4 kV se aplică legarea la nul pentru protecţia împotriva
electrocutărilor prin atingerea indirectă. iar conductorul de nul al LEA de 0,4 kV este de lucru şi
de protecţie simbol PEN.

În general se disting două variante de construcţie a LEA de 0,4 kV

a) Conductoarele (inclusiv conductoarele de nul PEN) ale LEA de j.t. neizolate şi montate
pe izolatoarele de j.t. ale stâlpilor
b) Conductoarele (inclusiv conductoarele de nul PEN) ale LEA de j.t. sunt izolate cum sunt
cele de tip torsadat.

În varianta a) conductorul de nul PEN al reţelei de j.t. este folosit pentru legarea de protecţie
atât la consumatori cât şi la toţi stâlpii folosiţi în comun. În acest caz conductorul de nul se leagă

16
la priza de pământ a fiecărui stâlp şi la prizele de pământ de la consumatori, rezultând un sistem
constituit din conductoarele de nul şi toate prizele de pământ racordate la acestea. Rezistenţa de
dispersie a acestui sistem este RpN şi se determină din următoarea relaţie

unde
Ua - este tensiunea de atingere maximă admisă care pentru timpi de deconectare la
defect de cel mult 3 s este Ua = 65 V
Ip - curentul de defect prin sistemul considerat de rezistenţă de dispersie R pN  în cazul
general se prevede semnalizarea punerilor simple la pământ şi deconectarea
automată la puneri duble la pământ, I p = Irm, unde Irm este curentul minim de punere
dublă la pământ deconectabil prin această protecţie.

Exemplu

Dacă Irm = 250 A rezultă ohmi.

În cazul în care cu ajutorul prizelor naturale ale stâlpilor şi ale prizelor de pământ din reţeaua
de joasă tensiune (de exploatare şi de protecţei la cosumatori) se obţine rezistenţa de dispersie
RpN cerută, nu mai este necesar să se asigure prize artificiale la stâlpii LEA. În caz contrar se va
prevedea la stâlpii LEA prize de pământ artificiale. În cazul în care pe linia folosită în comun, în
staţia de alimentare de 110/MT se prevede o protecţie rapidă şi selectivă împotriva punerilor
simple la pământ, de exemplu de tipul PHTC-LR, condiţia este mult mai uşoară şi anume R pN = 65
/ Ips  Ips fiind curentul maxim de punere simplă la pământ reţeaua respectivă de MT.
Este indicat ca în toate situaţiile rezistenţele de dispersie ale prizelor de pământ de la stâlpi
(naturală plus artificială) să fie Rps  10,8 ohmi.

În varianta b) conductorul de nul al reţelei este folosit drept conductor de nul de protecţie la
consumatorii de j.t. şi eventual numai la o parte din stâlpii folosiţi în comun. La stâlpii la care
conductorul de nul este izolat faţă de prizele de pământ ale acestora, iar pentru protecţia
împotriva electrocutărilor prin atingerea indirectă la stâlpii respectivi se foloseşte protecţia prin
legare la pământ (combinată cu dirijarea distribuţiei potenţialelor şi izolarea amplasamentului),
condiţiile principale care trebuie satisfăcute concomitent sunt următoarele

- conform celor arătate la varianta a) de mai sus cu diferenţa că la rezistenţa

de dispersie RpN nu contribuie toate prizele de pământ ale stâlpilor.

17
 Dacă este prevăzută o protecţie rapidă şi selectivă împotriva punerilor simple la pământ se pot
folosi următoarele relaţii

-  

(a se vedea cele de mai sus privind stâlpii fără aparataj din zonele cu circulaţie frecventă din

localităţi) şi

unde
Ipjt - este curentul de defect pe partea de joasă tensiune deconectabil prin protecţie şi se
determină în funcţie de reglajul acesteia din urmă. Dacă I ns este curentul nominal al
siguranţelor care protejează circuitul respectiv de joasă tensiune I pjt = K  Ins  K = 3,5
pentru Ins  50 A şi K = 5 pentru Ins  63 A. În cazul întrerupătoarelor I pjt = 1,25 Ir
(curentul de reglaj al protecţiei întrerupătorului).

În cazul în care se realizează o priză de pământ la stâlp cu 2 conture se obţine în toate

cazurile tensiuni de atingere şi de pas sub limitele admise deoarece şi  la o

tensiune maximă la stâlp de 220 V faţă de pământ se obţine o tensiune de atingere şi de pas U a
= Upas  65 V, valoare maximă admisă pentru cazurile de deconectare la defect într-un timp de cel
mult 3 s.

Rezultă că pentru satisfacerea condiţiilor de mai sus pentru priza de pământ a stâlpului trebuie

să se obţină satisfacerea condiţiei şi .

2.2.2. Reţea cu neutrul tratat cu rezistor, simbol T 2T

Date iniţiale, premise şi relaţii de calcul pentru determinarea rezistenţei de dispersie a

instalaţiilor de legare la pământ de la stâlpii LEA, rezultă din condiţiile impuse de legislaţia tehnică
în vigoare.

2.2.2.1. Rezistenţa de dispersie Rps se determină numai din condiţia generală de obţinere a
unor valori ale tensiunii de atingere U a şi a tensiunii de pas Upas sub limitele maxime admise de
standardul STAS 2612-87.

18
 În cazul reţelelor cu neutrul tratat cu rezistor nu se cere verificarea la stabilitate termică a
prizelor de pământ deoarece
- curentul de punere la pământ este limitat de rezistor la valori relativ reduse (de regulă 300
A în cazul reţelelor cu LEA şi mixte (LEA şi LES) şi 600 A în cazul reţelelor de mare
întindere preponderent cu LES
- timpul de deconectare este limitat la cel mult 1,2 s de regulă deconectarea prin protecţia
de bază se prevede la un timp t b = 0,2 s.
- totdeauna sunt prevăzute două sisteme independente de protecţie împotriva punerilor la
pământ care asigură o deconectare sigură şi rapidă (două sisteme de eliminare a
efectelor) la puneri simple la pământ şi se evită astfel defectele cu punere dublă la
pământ.

2.2.2.2. În reţelele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă (tratat cu rezistor) trebuie
respectate următoarele (a se vedea STAS 12604/4-89)
a) pe fiecare circuit de alimentare să existe câte o protecţie homopolară de curent
b) pe legătura la pământ a neutrului reţelei să existe o protecţie homopolară de curent
c) fiecare din cele două protecţii de la pct.a) şi b) de mai sus trebuie să acţioneze separat
asupra a două întrerupătoare diferite de pe circuitul curentului de punere la pământ
d) pe barele staţiei de alimentare să existe o protecţie homopolară de tensiune care să
declanşeze la prima punere la pământ, în cazul în care se întrerupe (accidental)
circuitul de legare la pământ a neutrului reţelei
e) timpii de deconectare la oricare din protecţiile de bază trebuie să fie de maximum 1,2 s
în cazul în care acest timp este mai mare decât 1,2 s, valorile tensiunilor de atingere şi
de
pas sunt cele referitoare la reţelele obişnuite (cu un singur sistem de protecţie când
reţeaua are simbol T1T)
f) reţelele trebuie să fie astfel realizate încât în nici un regim de funcţionare de avarie şi
indiferent de durată, curentul de scurtcircuit monofazat să nu depăşească valoarea de
calcul.
De regulă, în cazul reţelelor cu linii electrice aeriene (LEA) se prevede actualmente în plus,
protecţii la defecte rezistive atât pe linii cât şi pe rezistorul R n.

2.2.2.3. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ R ps de la un stâlp fără aparataj din zone
cu circulaţie frecventă din localităţi se determină din următoarele relaţii

19
unde
Ua = Upas = 1100 V (corespunzător timpului t b  0,2 s)
 = 3 a şi pas se determină conform pct.2.1.2.
Ip este curentul efectiv prin priza de pământ a stâlpului dat valoarea de calcul trebuie
determinată ţinând seama de următoarele impedanţe
- rezistenţa electrică a rezistorului prin care este legat la pământ neutrul reţelei
- rezistenţa de dispersie a prizei de pământ la locul defectului R ps
- impedanţa circuitului de alimentare a defectului (până la locul defectului) care este în
funcţie de distanţa stâlpului faţă de staţia de alimentare
- reactanţa capacitivă a reţelei care determină componenta capacitivă a curentului de
defect Idef , respectiv în funcţie de curentul total capacitiv al reţelei respective de 20 kV
- reactanţa inductivă a transformatorului TSP sau a bobinei BPN din circuitul curentului
de defect şi care determină componenta inductivă a curentului de defect I def.

Se pot folosi următoarele date rezultate din aplicarea îndreptarelor de proiectare şi de

execuţie 1 RE-Ip 30-90, 1 RE-Ip 35/1-90 şi 1 RE-Ip 35/2-92.
Curentul de defect Idef pentru Ict = 100 A variază în funcţie de distanţa 0 ... 25 km faţă de staţia
de alimentare în intervalul 217,5 ... 185 A.
Pentru rezistenţa de dispersie Rps se determină astfel următoarele valori de calcul pentru
reţele cu Ict = 100 A
a) în cazul prizelor de pământ fără prize de dirijare a distribuţiei potenţialelor pentru care k a
= 0,8 şi kpas = 0,4.

şi

b) în cazul prizelor de pământ cu dirijarea distribuţiei potenţialelor folosindu-se un contur cu

2 raze pentru care ka = 0,5 şi kpas = 0,3.

şi

Pentru cazul a) de mai sus rezultă pentru I ct = 100 A o rezistenţă de dispersie R ps care variază
în funcţie de distanţa în km faţă de staţia de alimentare în intervalul 14,66 ohmi ... 17,5 ohmi. Se
stabileşte acoperitor următoarele valori de calcul
Ict = 100 A  ka = 0,8 şi kpas = 0,4

20
 Distanţa D faţă de staţia de  3,5 3,5 < D  13,5 13,5 < D  22 > 22
alimentare, în km
Rezistenţa de dispersie 14 15 16 17
Rps , în ohmi

Pentru cazul a) de mai sus rezultă pentru I ct = 150 A o rezistenţă de dispersie Rps care variază
în funcţie de distanţa în km faţă de staţia de alimentare în intervalul 11,43 ... 12,5 ohmi.
Se stabileşte acoperitor următoarele valori de calcul
Ict = 150 A  ka = 0,8 şi kpas = 0,4

Distanţa faţă de staţia de alimentare, în km 9 >9

Rezistenţa de dispersie Rps , în ohmi 11 12

Pentru cazul b) de mai sus ( ka = 0,5 şi kpas = 0,3) pentru Ict = 100 A, o rezistenţă de dispersie
Rps care variază în funcţie de distanţa în km faţă de staţia de alimentare în intervalul 19,55
ohmi ... 23 ohmi. Se stabileşte acoperitor următoarele valori de calcul
Ict = 100 A  ka = 0,5 şi kpas = 0,3

Distanţa D faţă de staţia  3,5 3,5 < D  10 10 < D  17 > 17

de alimentare, în km
Rezistenţa de dispersie 19 20 21 22
Rps , în ohmi

Pentru cazul b) de mai sus ( ka = 0,5 şi kpas = 0,3) pentru Ict = 150 A, o rezistenţă de dispersie
Rps care variază în funcţie de distanţa în km faţă de staţia de alimentare în intervalul 15,24
ohmi ... 16,17 ohmi.
Ict = 150 A  ka = 0,5 şi kpas = 0,3

Distanţa faţă de staţia de alimentare, în km 9 >9

Rezistenţa de dispersie Rps , în ohmi 15 16

2.2.2.4. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ R ps de la un stâlp cu aparataj indiferent

de zonă se determină din următoarele relaţii

unde
Ua = Upas = 500 V (conform STAS 2612-87).
21
 Totdeauna la stâlpii cu aparataj, personalul de exploatare trebuie să folosească mijloace
individuale de protecţie (mănuşi şi cizme electroizolante).
Se admite Ua = 1000 V şi Upas = 500 V dacă în afară de mijloacele individuale de protecţie
individuale se mai asigură la manevrarea separatoarelor izolarea manetei de acţionare, cu o
acoperire fixă sau cu o acoperire mobilă aplicată la manevre corespunzătoare unei tensiuni de
lucru de 1000 V şi unei tensiuni de încercare de cel puţin 2500 V.
Dacă se consideră această ultimă variantă pentru care U a = 1000 V şi Upas = 500 V se
consideră a = 1,04 şi pas = 1,16. Curentul Ip = Idef determinat ca mai sus.

Pentru reţele cu Ict = 100 A, Ip = Idef, care variază în intervalul 239 A ... 205 A în funcţie de
distanţa D faţă de staţia de alimentare.

Pentru reţele cu Ict = 150 A, Ip = Idef, care variază în intervalul 257 A ... 220 A în funcţie de
distanţa D faţă de staţia de alimentare.

Pentru rezistenţa de dispersie se determină astfel următoarele valori de calcul (valori maxime
admise), în funcţie de curentul total capacitiv al reţelei I ct, distanţa D în km faţă de staţia de
alimentare şi modul de realizare a prizei de pământ.

Rezistenţa de dispersie Rps , în ohmi

Priza de pământ fără dirijare a Priză de pământ cu dirijare a
distribuţiei potenţialelor. distribuţiei potenţialelor cu un contur
ka = 0,8 şi kpas = 0,4 şi 2 raze.
Curentul total ka = 0,5 şi kpas = 0,3
capacitiv al reţelei
Ict , în A

100 D  15 km D > 15 km D  17 km D > 17 km

5 ohmi 6 ohmi 8 ohmi 9 ohmi
150 indiferent de distanţă D  9 km D > 9 km
5 ohmi 7 ohmi 8 ohmi

2.2.2.5. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ R ps la stâlpii cu sau fără aparataj din
incinte industriale sau agricole, plaje şi campinguri se determină din următoarele relaţii

şi

Ua = Upas = 250 V

22
 De regulă ka = 0,8 şi kpas = 0,4
a = 1,04 şi pas = 1,16

Rezultă şi

Se consideră totdeauna că se realizează o instalaţie de legare la pământ folosită în comun

pentru toţi stâlpii din incintă.
La această instalaţie de legare la pământ se leagă şi postul de transformare din incintă. De
regulă se realizează o reţea generală de legare la pământ în incintă la care se leagă atât prizele
de pământ de pe partea de MT, cât şi prizele de pământ de pe partea de 0,4 kV.
În acest caz se consideră a = pas = 1 şi ka = kpas =1. Rezultă rezistenţa de dispersie
rezultantă a instalaţiei de legare la pământ generală din incintă

Deci se vor distinge două cazuri

a) există o instalaţie de legare la pământ în incintă pentru deservirea numai a stâlpilor LEA de
20 kV, cu rezistenţa de dispersie Rps
b) există o instalaţie generală de legare la pământ în incintă folosită în comun pentru partea de
MT şi pentru partea de 0,4 kV, cu rezistenţa de dispersie R pp.

Valorile maxime ale rezistenţelor de dispersie vor fi cele de mai jos în funcţie de curentul I def şi
de coeficienţii a , pas , ka şi kpas . Curentul Idef variază în funcţie de distanţa D faţă de staţia de
alimentare astfel

 pentru Ict = 100 A în intervalul 264 A ... 220 A

 pentru Ict = 150 A în intervalul 287A ... 250 A

Rezistenţa de dispersie maximă admisă, în ohmi

Curentul Instalaţie comună numai pentru stâlpii LEA de 20 kV Instalaţie generală în incintă
Ict Rps în ohmi (20 kV şi 0,4 kV) Rp în ohmi
100 A D  8 km 8 < D  20 km D > 20 km D  7,5 km D > 7,5 km

23
 1,2 1,3 1,4 0,9 1,0
150 A D  12 km 12 < D  20 km D > 20 km D  5 km D > 5 km
1,1 1,2 1,3 0,8 0,9

2.2.2.6. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ la stâlpii folosiţi în comun pentru

LEA de 20 kV şi LEA de 0,4 kV.
Se face aceeaşi ipoteză ca şi în cazul reţelelor IT şi anume, în cazul folosirii în comun a
stâlpilor, la consumatorii alimentaţi din reţeaua de 0,4 kV se aplică legarea de nul pentru protecţia
împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, iar conductorul de nul al LEA de 0,4 kV este de
lucru şi de protecţie simbol PEN.

Se disting două cazuri

a) conductoarele (inclusiv conductoarele de nul PEN) ale LEA de j.t. sunt neizolate şi montate
pe izolatoarele de j.t. ale stâlpilor
b) conductoarele (inclusiv conductoarele de nul PEN) ale LEA de j.t. sunt izolate cum sunt cele
torsadate.
În ambele cazuri, rezistenţa de dispersie a sistemului constituit din conductoarele de nul şi
toate prizele de pământ racordate la acestea se notează cu R pN şi trebuie să aibe o valoare
maximă.

pentru tb  0,2 s (timpul protecţiei de bază pe linia respectivă).

Curentul de defect Idef se determină conform celor arătate mai sus.

În cazurile tratate în prezentele instrucţiuni curentul I def variază în funcţie de distanţa D faţă de
staţia de alimentare astfel

 pentru Ict = 100 A în intervalul 264 A ... 220 A

 pentru Ict = 150 A în intervalul 287 A ... 250 A

Rezultă următoarele valori maxime admise pentru rezistenţa de dispersie R pN

Rezistenţa de dispersie maximă admisă RpN în ohmi

24
 Curentul capacitiv Distanţa D faţă de staţia de alimentare, în km
total al reţelei Ict , în A D5 D > 7,5 D5 D > 7,5
100 0,9 1,0
150 0,8 0,9

În cazul în care cu ajutorul prizelor de pământ naturale ale stâlpilor şi ale prizelor de pământ
din reţeaua de j.t. se obţine rezistenţa de dispersie R pN cerută, nu mai este necesar să se
prevadă prize artificiale la stâlpii LEA. În caz contrar se va prevedea la stâlpii LEA prize de
pământ artificiale. Este indicat ca rezistenţele de dispersie ale prizelor de pământ de la stâlpi
(naturală plus artificială) în exemplul dat să fie

Rps = 17 ohmi pentru Ict = 100 A

Rps = 12 ohmi pentru Ict = 150 A
(prize de pământ fără dirijarea distribuţiei potenţialelor).

În cazul b) când sunt conductoare izolate, de exemplu de tip torsadat, iar nu la toţi stâlpii
prizele de pământ ale acestora sunt legate la conductorul de nul, la stâlpii în cauză trebuie să se
obţină o rezistenţă de dispersie R ps cel mult egală cu cea determinată conform celor arătate
privind stâlpii fără aparataj din zonele cu circulaţie frecventă din localităţi.

Este necesar ca valoarea rezistenţei de dispersie să se verifice dacă satisface şi condiţia

pentru defectul pe partea de j.t.

Această condiţie este totdeauna satisfăcută dacă se prevede o priză de dirijarea distribuţiei

potenţialelor cu 2 conture şi cel puţin 2 raze (de regulă 4 raze) pentru care şi .

25
26
27
 2.3. Condiţii pentru instalaţiile de legare la pământ din posturi de transformare

2.3.1. Premizele pentru determinarea rezistenţelor de dispersie ale instalaţiilor de legare la

pământ şi a tensiunilor de atingere U a, de pas Upas şi prin cuplaj rezistiv UR

2.3.1.1. În reţelele cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare (simbol IT), în staţia
de alimentare 110/MT kV, sunt prevăzute protecţii cu semnalizare împotriva punerilor simple la
pământ şi protecţii cu decontare automată împotriva punerilor duble la pământ, I rm fiind considerat
curentul maxim de punere dublă la pământ nedeconectabil prin acestea din urmă.
Curentul de punere simplă la pământ în reţelele cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de
compensare simbol IT este I ps  10 A se stabileşte astfel reglajul bobinelor de compensare încât
curentul rezidual de punere simplă la pământ este I p  10 A.
În cazul în care accidental, datorită reglajului deficitar al bobinelor de compensare sau
defectării acestora sau datorită unui aport important al componentei active la determinarea
curentului de punere simplă la pământ, valoarea acestuia I ps > 10 A, la constatarea apariţiei unei
puneri la pământ în reţeaua respectivă, se va deconecta linia defectă într-un timp de cel mult 10
minute, condiţie asigurată prin reguli stricte de exploatare. A se vedea standardul STAS 12604/4-
89 art. 6.1.2.4. Se prevede ca, în cazul în care există condiţii, să se asigure declanşarea rapidă
într-un timp de ordinul secundelor prin acţionarea unei protecţii împotriva punerilor simple la
pământ (de exemplu prin prevederea blocurilor de protecţie şi de automatizare PHTC-LR) astfel
încât să se reducă la minim posibil apariţia punerilor duble la pământ.
Dacă Ips > 10 A, se recomandă să se considere în calculele privind tensiunile de atingere şi
de pas şi în special cele privind stabilitatea termică, valoarea de calcul sau cea determinată prin
măsurări a curentului de punere simplă la pământ.

2.3.1.2. În calculele respectiv verificările privind îndeplinirea condiţiilor de stabilitate termică

trebuie să se considere şi curentul minim I rm la care acţionează protecţia maximală de curent
(protecţia termică)

b) În reţelele cu neutrul tratat cu rezistor simbol T 2T, aceasta din urmă este de 300 A, valoare
indicată de îndreptarul 1 RE-I p 35/1-90 pentru reţelele cu LEA şi pentru reţele mixte (LES şi LEA).
În staţia de alimentare, protecţiile homopolare de curent pe LEA (PHCL) au timpul de întrerupere
în cazul unei puneri la pământ monofazate t b  0,2 s. Acest timp se consideră cel de întrerupere
prin protecţia de bază pentru determinarea tensiunilor maxime admise de atingere şi de pas (U a şi
Upas).

28
 În reţelele cu neutrul tratat cu rezistor simbol T 2T mixte (LEA +LES) sau numai cu cabluri
subterane (LES), rezistorul poate fi pentru un curent de 600 A respectiv de 1000 A de asemenea
timpul de întrerupere prin protecţia homopolară de curent PHCL poate fi t b > 0,2 s, (de exemplu
cazul porţiunilor de linii cuprinse între staţia de alimentare şi un punct de alimentare (PA)
prevăzut cu întrerupătoare şi protecţii homopolare de curent (PHCL) pe toate liniile care sunt
racordate în PA în acest caz între timpii protecţiilor PHCL din staţia de alimentare (110/20 kV) şi
timpii protecţiilor PHCL din PA este prevăzut o treaptă de timp t, pentru realizarea selectivităţii
protecţiilor respective.

2.3.2. Reţea cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare (simbol IT)

2.3.2.1. Rezistenţa de dispersie Rps se determină din următoarele condiţii generale

a) Obţinerea unor valori ale tensiunii de atingere U a şi a tensiunii de pas Upas sub
limitele maxime de STAS 2612-87
b) Stabilitatea termică a prizei de pământ în conformitate cu condiţiile indicate în
STAS 12604/4-87.

2.3.2.2. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ la posturile de transformare (posturi

aeriene PTA posturi în cabine metalice PCM  sau în cabine zidite PCZ) se determină cu relaţiile
de mai jos în funcţie de modul de realizare a prizelor de pământ la postul de transformare de
protecţie şi de exploatare pentru partea de joasă tensiune.
Se disting următoarele 3 cazuri
a) priza de pământ de protecţie a postului pe partea de 20 kV este separată de priza de
pământ de exploatare a reţelei de joasă tensiune la care se leagă neutrul acestei reţele
b) priza de pământ de protecţie a postului este folosită în comun şi drept priză de pământ de
exploatare a reţelei de joasă tensiune (la priza de pământ folosită în comun se leagă şi neutrul
reţelei de joasă tensiune)
c) postul de transformare alimentează un singur consumator, respectiv un număr mic de
consumatori, astfel încât sunt dificultăţi foarte mari pentru obţinerea unei valori suficient de mici
pentru valoarea rezistenţei de dispersie R pN a sistemului constituit din conductoarele de nul din
reţeaua electrică de joasă tensiune şi prizele de pământ legate la acestea (de la post şi de la
consumator), astfel încât să se realizeze protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere
indirectă.

2.3.2.3. În cazul a) de la pct.2.3.2.2. mai sus în care priza de pământ de protecţie a

postului de transformare este separată de priza de pământ de exploatare a reţelei de joasă

29
tensiune, rezistenţa de dispersie rezultată R pt a prizei de pământ a postului de transformare se
determină din următoarele relaţii

(condiţie de stabilitate termică)

A se vedea Anexa B din STAS 12604/4-89.

Ua = Upas = 50 V - pentru zone cu circulaţie frecventă (definită în STAS 8275-87)
Ua = Upas = 125 V - pentru zone cu circulaţie redusă (definită în STAS 8275-87)

Exemplu
Dacă Rpt = 10 , iar s = 80m (caz des întâlnit în practică), în cazul zonelor cu circulaţie
frecventă unde limita Ua = Upas = 50 V, este necesar să se obţină un coeficient de atingere

şi un coeficient de pas

Dat fiind faptul că la posturile de transformare lucrează în mod curent personalul de

exploatare se recomandă ca necesară verificarea la stabilitate termică şi la curentul I rm minim
deconectabil prin protecţia împotriva punerilor duble la pământ (de regulă protecţia maximală de
curent).
Protecţia maximală de curent, trebuie să se rezolve în una din următoarele două variante
- deconectarea în timpul t` determinat a se vedea subcap.2.2
- verificarea instalaţiei de legare la pământ după fiecare punere dublă la pământ în care a
fost implicată priza de pământ a postului de transformare respectiv.

2.3.2.4. În cazul b) de la pct. 2.3.2.2. de mai sus în care priza de pământ a postului de
transformare este folosită în comun pentru partea de 20 kV şi pentru partea de 0,4 kV,
rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei de pământ folosită în comun se notează cu R pp şi
rezultă din legarea între ele a prizei de pământ a postului de transformare, acărei rezistenţă de
dispersie se notează cu Rpt , şi a sistemului constituit din conductoarele de nul ale reţelei de 0,4
kV şi toate prizele de pământ legate la acestea (exclusiv priza de pământ a postului) a cărui
rezistenţă de dispersie, determinată la postul de transformare, se notează cu R pN.
Valorile rezistenţelor de dispersie R pt, RpN şi Rpp rezultă din condiţiile standardului STAS
12604/4-89, iar detaliile de realizare din condiţiile standardului STAS 12604/5-90 anexa A.

Determinante sunt următoarele condiţii

30
 a) asigurarea tensiunii de atingere sub limita admisă

 dacă Ips = 10 A

b) condiţii de stabilitate termică

(1)

(2)

unde t = 48 minute în cazul prizei de pământ preponderent orizontală

t = 160 minute în cazul prizei de pământ preponderent verticală.

(3) ,

unde S- este suprafaţa de dispersie a curentului de punere la pământ prin electrozii

prizei de pământ, în mp
Idpm - curentul maxim de punere dublă la pământ în reţea printr-o impedanţă
echivalentă de 4,0 ohmi, în A
s - rezistivitatea solului, în ohmi m
t- timpul protecţiei, în s.

Dacă se consideră de exemplu Idpm = 4000 A relaţia (3) devine

.
Indiferent de rezultatele calculelor este necesar să se respecte următoarele valori limită
maxime admise pentru rezistenţele de dispersie
Rpt  10 ohmi
RpN  4 ohmi
Rpp  4 ohmi
pentru cazul general şi Rpp  1 ohm dacă la priza de pământ a postului de transformare se leagă
şi descărcătoarele de protecţie împotriva trăsnetului.

Faţă de cele de mai sus se va aplica în general următoarele condiţii

Rpt  10 ohmi
Rpp  1 ohm
S > 6,2 mp.

2.3.2.5. În cazul c) de la pct. 2.3.2.2 de mai sus în care postul de transformare

alimentează un singur consumator, respectiv un număr mic de consumatori, astfel încât nu
31
este posibil practic obţinerea unei rezistenţe de dispersie R pN  4 ohmi pentru sistemul
constutuit din consuctorul de nul al reţelei de joasă tensiune şi prizele de pământ legate la
acesta, totdeauna este necesar ca priza de pământ a postului de transformare să fie separată de
priza de pământ de exploatare a reţelei de joasă tensiune (la care se leagă neutrul reţelei de
joasă tensiune). A se vedea şi cele arătate la pct.2.3.2.3. de mai sus. Acesta este cazul în special
al consumatorilor izolaţi (de mică întindere şi de număr redus) cum sunt de exemplu unuii
consumatori particulari sau cabane turistice de munte, unde nu se poate obţine o rezistenţă
rezultantă RpN (pentru sistemul constituit din conductoarele de nul şi prizele de pământ legate la
acestea) sub valoarea de 4 ohmi. Se pot aplica următoarele măsuri de protecţie

- prevederea unui conductor suplimentar de nul de protecţie (simbol PE), de preferinţă

îngropat în pământ (pentru a avea şi efect de priză de pământ) cu o secţiune echivalentă
superioară conductorului de nul al reţelei de joasă tensiune cu cel puţin o treaptă, care să
dubleze conductorul de nul al reţelei de joasă tensiune şi se va lega la toate prizele de pământ
din reţeaua de joasă tensiune, precum şi neutrul reţelei de joasă tensiune la sursa de alimentare
(postul de transformare)
- prevederea la fiecare consumator, la toate tablourile de distribuţie (pe intrare) a unor
întrerupătoare cu protecţii automate rapide şi selective termice şi diferenţiale (PACD) respectând
prevederile din normativul I 7-98.

Valoarea rezistenţei de dispersie rezultante R pN trebuie să îndeplinească condiţia

Ua
R pN  , unde
1,25  I rp

Ua = 65 V, iar Irp este curentul de reglaj al protecţiei diferenţiale (PACD).

La aceasta se adaugă condiţia R pt  10 ohmi şi cele menţionate privind problema stabilităţii

termice a prizei de pământ a postului de transformare, precum şi cele privind coeficienţii de
atingere şi de pas în zonele cu circulaţie frecventă pentru prize de pământ cu un contur (k a = 0,5
şi kpas = 0,3).

2.3.3. Reţea cu neutrul tratat cu rezistor, simbol T 2T

32
 2.3.3.1. Rezistenţa de dispersie R ps se determină numai din condiţia generală de obţinere a
unor valori ale tensiunii de atingere U a şi a tensiunii de pas Upas sub limitele maxime admise de
standardul STAS 2612-87.

În cazul reţelelor cu neutrul tratat cu rezistor nu se cere verificarea la stabilitate termică a

prizelor de pământ deoarece
- curentul de punere la pământ este limitat de rezistor la valori relativ foarte reduse
 300 A în cazul reţelelor cu LEA şi mixte (LEA şi LES)
 600 A în cazul reţelelor de mare întindere preponderent cu LES
 1000 A în cazul reţelelor de mare întindere cu valori mari ai curenţilor capacitivi

- timpul de deconectare este limitat la cel mult 1,2 s de regulă deconectarea prin
protecţia de bază se prevede la un timp t b = 0,2 s.
- totdeauna sunt prevăzute două sisteme independente de protecţie împotriva
punerilor la pământ care asigură o deconectare sigură şi rapidă (două sisteme de
eliminare a defectelor).

2.3.3.2. În reţelele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă (tratat cu rezistor) trebuie
respectate următoarele (a se vedea STAS 12604/4-89)

a) pe fiecare circuit de alimentare să existe câte o protecţie homopolară de curent

b) pe legătura la pământ a neutrului reţelei să existe o protecţie homopolară de
curent
c) fiecare din cele două protecţii de la pct.a) şi b) de mai sus trebuie să acţioneze
separat asupra a două întrerupătoare diferite de pe circuitul curentului de punere la
pământ
d) pe barele staţiei de alimentare să existe o protecţie homopolară de tensiune care
să declanşeze la prima punere la pământ, în cazul în care se întrerupe (accidental)
circuitul de legare la pământ a neutrului reţelei
e) timpii de deconectare la oricare din protecţiile de bază trebuie să fie de maximum
1,2 s în cazul în care acest timp este mai mare decât 1,2 s, valorile tensiunilor de
atingere şi de pas sunt cele referitoare la reţelele obişnuite (cu un singur sistem de
protecţie când reţeaua are simbol T1T)
f) reţelele trebuie să fie astfel realizate încât în nici un regim de funcţionare de avarie
şi indiferent de durată, curentul de scurtcircuit monofazat să nu depăşească
valoarea de calcul.

33
 De regulă, în cazul reţelelor cu linii electrice aeriene (LEA) se prevede actualmente în plus,
protecţii la defecte rezistive atât pe linii cât şi pe rezistorul R n.

Curentul de punere la pământ I p care este curentul efectiv prin priza de pământ a postului de
transformare, are o valoare de calcul determinată ţinând seama de următoarele impedanţe
- rezistenţa electrică a rezistorului prin care este legat la pământ neutrul reţelei
- rezistenţa de dispersie a prizei de pământ la locul defectului R ps
- impedanţa circuitului de alimentare a defectului (până la locul defectului) care
este în funcţie de distanţa stâlpului faţă de staţia de alimentare
- reactanţa capacitivă a reţelei care determină componenta capacitivă a curentului
de defect Idef , respectiv în funcţie de curentul total capacitiv al reţelei respective
de MT
- reactanţa inductivă a transformatorului TSP sau a bobinei BPN din circuitul
curentului de defect şi care determină componenta inductivă a curentului de
defect Idef.

De exemplu curentul de defect I def pentru Ict = 100 A variază în funcţie de distanţa 0 ... 25 km
faţă de staţia de alimentare în intervalul 217,5 ... 185 A.

2.3.3.3. Pentru determinarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ la posturile de

transformare PTA, PCM, PCZ, se disting 3 cazuri

a) Priza de pământ de protecţie a postului este folosită în comun şi drept priză de pământ de
exploatare a reţelei de j.t. (la priza de pământ folosită în comun se leagă şi neutrul reţelei de j.t.).
Acesta este cazul general (regulă generală) folosit în reţelele cu neutrul tratat prin rezistor.

b) Priza de pământ de protecţie a postului pe partea de 20 kV este separată de priza de

pământ de exploatare a reţelei de j.t. la care se leagă neutrul acestei reţele. Acesta este un caz
de excepţie care se poate aplica în mod excepţional când nu se poate obţine cu mijloace tehnice
şi economice rezistenţa de dispersie Rpp (determinată la postul de transformare) a sistemului
constituit din conductoarele de nul de pe partea de j.t. şi prizele de pământ legate la acestea
(inclusiv a postului de transformare) sub valoarea limită maximă admisă.

c) Postul de transformare alimentează un singur consumator, respectiv un număr mic de

consumatori, astfel încât sunt dificultăţi foarte mari (tehnice şi economice) pentru obţinerea unor

34
valori a rezistenţelor de dispersie sub limitele maxime admise, impuse prin legislaţia tehnică în
vigoare, din care rezultă următoarele limite
RpN - rezistenţa de dispersie a sistemului constituit din conductoarele de nul ale reţelei
de j.t. şi prizele de pământ legate la acestea
RpN  4 ohmi în cazul prizelor de pământ separate (cazul b) de mai sus)
RpN  1  în cazul prizelor de pământ folosite în comun (cazul a) de mai sus

Rpc - rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ la consumator care

trebuie să fie Rp  4 ohmi.

2.3.3.4. În cazul a) de la pct.2.3.3.3. de mai sus în care priza postului de transformare

este folosită în comun pentru partea de MT şi pentru partea de 0,4 kV, rezistenţa de dispersie
rezultantă a prizei de pământ folosită în comun se notează cu R pp şi rezultă din legarea între ele a
prizei de pământ a postului de transformare, a cărei rezistenţă de dispersie se notează cu R pt , şi
a sistemului constituit din conductoarele de nul ale reţelei de 0,4 kV şi toate prizele de pământ
legate la acesta (exclusiv priza de pământ a postului) a cărui rezistenţă de dispersie (determinată
la postul de transformare) se notează cu R pN.
Relaţia de calcul este
Ua
R pp  , unde Ua = 250 V pentru tb  0,2 s.
Idef

Pentru tb > 0,2 s, tensiunea de atingere maximă admisă este următoarea (conform STAS
2612-87)
Timpul protecţiei 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8...1,2 1,2...3 >3
de bază tb , în s
Tensiunea de
atingere maximă 250 200 165 150 140 130 125 65 50
admisă, în V

De regulă se asigură la postul de transformare o priză de pământ cu rezistenţa de dispersie

Rpt  10 ohmi.
Rezultă necesar ca rezistenţa de dispersie RpN să fie

Curentul Idef se determină conform celor arătate mai sus.

35
 Cu titlul de exemplificare, pentru t b  0,2 s şi rezistor de 300 A rezultă următoarele valori limită
maxime admise
Rpt = 10,0 ohmi
RpN = 1,00 ohm
Rpp = 0,9 ohmi

S-au considerat valorile acoperitoare, cu neglijarea sutimelor de ohmi, aproximare acceptabilă

în cazul prizelor de pământ.
În condiţiile Rpp  0,9 ohmi, la priza de pământ folosită în comun se vor putea lega şi
descărcătoarele de la postul de transformare pentru protecţia împotriva descărcărilor atmosferice
(loviturilor de trăsnet).

2.3.3.5. În cazul b) de la pct. 2.3.3.3. de mai sus în care priza de pământ de protecţie a
postului de transformare este separată de priza de pământ de exploatare a reţelei de j.t.,
rezistenţa de dispersie rezultantă R pt, a prizei de pământ a postului de transformare se determină
din următoarele relaţii

unde, pentru tb = 0,2 s.

- Ua = Upas = 250 V în cazul posturilor din zonele cu circulaţie frecventă (definite conform
STAS 8275-87)
- Ua = Upas = 500 V în cazul posturilor din zonele cu circulaţie redusă (definite conform
STAS 8275-87)

Pentru timpi tb > 0,2 s tensiunile de atingere şi de pas, conform STAS 2612-87, sunt
următoarele

Tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas, în V

Timpul de
întrerupere prin
protecţia de bază, 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8...1,2 1,2...3 >3
în s
zone cu circulaţie
frecventă 250 200 165 150 140 130 125 65 50
zone cu circulaţie 500 400 330 300 280 260 250 125 125
redusă

Rezistenţa de dispersie Rpt limită maximă admisă este

- Rpt = 4 ohmi în cazul posturilor de transformare din zonele cu circulaţie frecventă.

36
 - Rpt = 8 ohmi în cazul posturilor de transformare din zonele cu circulaţie redusă.

2.3.3.6. În cazul c) de la pct.2.3.3.3. de mai sus în care postul de transformare

alimentează un singur consumator, respectiv un număr mic de consumatori, astfel încât nu
este posibil practic obţinerea unei rezistenţe de dispersie R pN  4 ohmi pentru sistemul
constituit din conductoarele de nul al reţelei de j.t. şi prizele de pământ legate la acestea,
totdeauna este necesar ca priza de pământ a postului de transformare să fie separată de priza
de pământ de exploatare a reţelei de j.t. a se vedea pct.2.3.3.5. de mai sus.

În ceea ce priveşte partea de joasă tensiune trebuie aplicată protecţia PACD, respectiv
prevederea unui conductor de nul de protecţie suplimentar PE, de preferinţă îngropat în pământ
şi întrerupătoare cu protecţie termică şi protecţie diferenţială la fiecare consumator, la toate
tablourile de distribuţie.
Rezultă următoarele rezistenţe de dispersie limită maxime admise

, unde Irp este curentul de reglaj al protecţiei diferenţiale.

Rpt = 4 ohmi în cazul zonelor cu circulaţie frecventă.

Rpt = 8 ohmi în cazul zonelor cu circulaţie redusă, cu condiţia prevederii unei dirijări a
distribuţiei potenţialelor în zona postului de transformare, astfel încât k a = kpas = 0,25.

2.4. Condiţiile pentru instalaţiile de legare la pământ de la punctele de alimentare PA

2.4.1. De regulă, punctele de alimentare PA sunt în cabine metalice sau în cabine zidite. De
asemenea, în numeroase cazuri, în punctul de alimentare, pe lângă plecările în LEA şi/sau LES
din MT la care sunt racordate diferite posturi de transformare PT de MT/0,4 kV din afara punctului
de alimentare sunt racordate şi transformatoare de MT/0,4 kV montate în cabina PA. În acest caz
sunt valabile condiţiile din legislaţia tehnică în vigoare privind în general posturile de transformare
PT de MT/0,4 kV, în consecinţă sunt valabile relaţiile de calcul prezentate în subcap.2.3. de mai
sus pentru posturile de transformare PT.
2.4.2. În tabelul de mai jos se dau relaţiile de calcul pentru determinarea rezistenţei de
dispersie a instalaţiilor de legare la pământ de posturi de transformare PT şi la puncte de
alimentare PA.
La punctele de alimentare PA din reţelele T 2T (cu neutrul reţelei legat la pământ prin rezistor
Rn), prevăzute cu întreruptoare pe plecările racordate pe barele de MT ale punctului de
alimentare PA, de regulă timpul protecţiei homopolare de curent de pe plecări este t b = 0,2 s.

37
 2.5. Condiţiile pentru instalaţiile de legare la pământ în staţiile de alimentare
2.5.1. Staţiile de alimentare de 110 kV/MT au instalaţiile de legare la pământ
dimensionate considerându-se curenţii de punere la pământ monofazate pe partea de 110
kV. Totdeauna condiţiile de dimensionare sunt acoperitoare şi pentru partea de MT din
staţie.

2.5.2. Verificările asupra unei instalaţii de legare la pământ a staţiei de 110 kV/MT vor consta
în determinarea următoarelor date:

- rezistenţele de dispersie ale prizelor de pământ;

- rezistenţa de dispersie a instalaţiei generale de legare la pământ a staţiei;
- distribuţia potenţielelor şi valorile tensiunilor de defect: tensiuni inverse, tensiuni de
atingere şi de pas, tensiuni prin cuplaj rezistiv şi inductiv, coeficienţii de atingere şi de pas,
coeficienţii de echipotenţiere şi de ecranare;
- continuitatea electrică a conductoarelor de legare la pământ: principale, de ramificaţie, de
legare la prizele de pământ şi de legătură între acestea;
- starea de corodare a electrozilor prizelor de pământ şi a conductoarelor de legare la
pământ;
- starea legăturilor la prizele de pământ ale instalaţiilor de protecţie împotriva
supratensiunilor;
- satisfacerea condiţiilor de stabilitate termică a conductoarelor de legare la pământ şi a
prizelor de pământ.

2.5.3. Pe baza rezultatelor obţinute la probele şi măsurărilor, efectuate în conformitate cu

prezentele instrucţiuni, urmează ca, în fiecare caz în parte, să se stabilească măsurile de
reamenajare (reabilitare) a instalaţiei de legare la pământ ţinând seama de reglementările în
vigoare şi de mijloacele moderne de realizare a instalaţiilor de legare la pământ.

2.5.4. O analiză a stării fizice a unei instalaţii de legare la pământ trebuie să aibe la bază
măsurări efective asupra parametrilor principali. Trebuie să se determine astfel rezistenţa de
dispersie, căile de întoarcere a curenţilor, tensiunea Up a instalaţiei de legare la pământ în diferite
puncte de pe platforma staţiei pentru depistarea eventualelor discontinuităţi, tensiuni de atingere
şi de pas pentru verificarea reţelei de dirijarea distribuţiei potenţialelor, gradul de izolare a
amplasamentelor etc.

Se impune de asemenea verificarea stării de corodare a electrozilor şi a conductoarelor de

legătură şi de legare la pământ a elementelor din staţie.

38
 Prin legislaţia tehnică se solicită efectuarea periodică a unor verificări ale instalaţiei de legare
la pamânt privind depăşirea limitelor maxime admise pentru principalii parametrii ai acesteia cum
sunt rezistenţa de dispersie şi tensiunile de atingere şi de pas, precum şi verificarea condiţiilor
impuse prizelor de pământ locale pentru instalaţiile de protecţie împotriva supratensiunilor
(descărcătoare şi paratrăsnete).

Rezultă deci ca necesară o analiză periodică de detaliu asupra instalaţiei de legare la pământ
în ansamblu şi asupra elementelor componente ale acesteia. Analiza trebuie să justifice şi să
conducă la elaborarea soluţiilor tehnice de reamenajare a instalaţiei de legare la pământ pentru a
corespunde condiţiilor specifice la data efectuării verificărilor şi prevederile normativelor în
vigoare.

Trebuie avute în vedere, în principal, următoarele prescripţii: standardele STAS 8275-87 de

terminologie, STAS 2612-87 privind limitele maxime admise, STAS 12604/5-90 privind protecţia
împotriva electrocutărilor (prescipţii de proiectare, execuţie şi verificare), îndreptarul IRE-Ip-30-90
privind proiectarea şi execuţia instalaţiilor de legare la pământ şi normativul PE 109/92 privind
protecţia împotriva supratensiunilor şi normativul PE 116-94 cap. privind verificarea instalaţiilor de
legare la pământ.

Având la bază o analiză, la rândul ei bazată pe măsurări conform celor expuse mai sus vor
exista premizele a să se stabilească şi soluţiile cele mai adecvate care vor conduce la cheltuieli şi
la consumuri cât mai reduse posibil de materiale şi volume de lucru.

2.5.5. În afară de prizele de pământ propriu zise ale staţiilor se mai dispune de prizele de
pământ ale stâlpilor LEA (care intră sau ies din staţie) care trebuie să fie legate cu priza de
pământ a staţiei prin conductoarele de protecţie ale LEA respective; în aceste condiţii trebuie
avute în vedere următoarele prize de pământ prin care se închide un curent de punere la pământ:

- priza de pământ a staţiei cu rezistenţa de dispersie Rps ;

- sistemul constituit din conductoarele de protecţie ale LEA şi prizele de pământ ale
stâlpilor LEA, cu care conductoarele de protecţie trebuie să aibă o legătură electrică
directă, cu rezistenţa de dispersie Rcp.

2.5.6. Se va verifica protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă datorită

tensiunilor (potenţialele) transmise prin:

39
 - conductoarele de nul din reţeaua (reţele) de joasă tensiune;
- conductele de apă de racord;
- zona de influenţă a prizei de pământ a staţiei;
- circuitele de telecomunicaţii (telefonie, semnalizări etc.);
- învelişurile (ecranele şi armăturile) cablurilor de energie de racord.

2.5.7. În cazul solurilor de rezistivitate mare, cu  > 200 m, precum şi în cazul acoperirii
solului cu straturi izolante (pietriş, beton sau asfalt), trebuie să se ia în consideraţie izolarea
amplasamentelor a şi pas. Se impune determinarea tensiunii Uh (tensiunea efectivă la care este
supus omul) pe o rezistenţă de 3000  care simulează corpul omului.

2.5.8. Contribuţia diferitelor prize din care este compusă priza de pământ complexă a staţiei
depinde în mare măsură de impedanţele homopolare a legăturilor dintre diferitele prize, în special
în cazul conductoarelor din oţel la care impedanţele homopolare sunt deosebit de mari faţă de
impedanţele homopolare directe. Impedanţele homopolare se pun în evidenţă desigur numai în
cazul scurtcircuitelor în staţie. Aceste impedanţe nu se pun însă în evidenţă la măsurări cu surse
de joasă tensiune, cînd curenţii de măsură sunt de ordinul zecilor de amperi ( 10 ...100 A ).

2.5.9.Trebuie avut în vedere că în cazul unei staţii de pe o platformă industrială comună,

practic instalaţia de legare la pământ este inclusă în reţeaua generală de legare la pământ a
platformei, condiţie impusă de prevederile standardului STAS 12604/4-89.

2.5.10. În orice incintă (sau platformă), o staţie exterioară trebuie îngrădită pentru definirea
spaţiului de producţie electrică. Spaţiul îngrădit al staţiei se consideră zonă cu circulaţie redusă.
Zonele din afara spaţiului îngrădit se consideră zonă cu circulaţie frecventă.

În aceste condiţii instalaţia de dirijarea distribuţiei potenţialelor trebuie să corespundă

condiţiilor impuse pentru:

- zonă cu circulaţie redusă în interiorul spaţiului electric ocupat de staţia

electrică exterioară;
- zonă cu circulaţie frecventă în afara spaţiului electric îngrădit.

40
 3.Metodologii de măsurare a rezistenţei de dispersie a prizei de pământ şi a
tensiunilor de atingere şi de pas

3.1.Determinarea zonei de potenţial nul

3.1.1. Pentru efectuarea măsurărilor privind rezistenţele electrice de dispersie a prizelor de

pământ, precum şi privind determinarea tensiunilor U p , Ua , Upas şi a coeficienţilor de atingere ka şi
de pas kpas trebuie realizate totdeauna două prize de pământ de măsurare ajutătoare şi anume :

- o priză de pământ auxiliară P A pentru închiderea circuitului curentului de măsurare;

- o priză sondă PS pentru realizarea unui punct de referinţă pentru tensiunile de
măsurare.

În cazul trecerii unui curent electric printr-o priză de pământ, solul din vecinătatea electrozilor
prizei respective opune practic rezistenţa electrică totală la trecerea acestui curent  rezistenţa
electrică a electrozilor prizei este neglijabilă faţă de rezistenţa electrică a solului prin care se
închide curentul disipat de priza de pământ respectivă. În imediata apropiere a electrozilor prizei,
respectiv a suprafeţelor electrozilor prin care trece curentul în sol, rezistenţa electrică a acestuia
este cea mai mare, deoarece curentul trece prin cel mai mic volum din solul respectiv. Pe măsura
depărtării de suprafaţa electrozilor prizei, volumul, respectiv secţiunile solului , prin care trece
curentul , creşte din ce în ce mai mult în funcţie de distanţa faţă de electrozii prizei prin care trece
curentul în sol. În consecinţă şi rezistenţa electrică pe care o opune solul va scădea pe măsura
depărtării de electrozii prizei.

La o anumită distanţă, această rezistenţă electrică scade devenind practic egală cu zero.
Dacă se consideră densitatea de curent j, exprimată prin raportul dintre curentul electric I şi

secţiunea S prin care acesta trece , rezultă că densitatea de curent este maximă în imediata

apropiere a electrozilor şi scade pe măsura îndepărtării de electrozii prizei, deoarece secţiunea

din sol creşte continuu. La o anumită distanţă de electrozii prizei densitatea de curent j devine
practic egală cu zero se consideră că se anulează, când secţiunea din sol este practic foarte
mare.

Zona în care densitatea de curent este practic nulă seconsideră zonă de potenţial nul.
În conformitate cu pct.1.4.1 din STAS 8275-87 zona de potenţial nul (sau pământul de

41
referinţă) este zona în care tensiunea între două puncte ale suprafeţei solului este mai
mică de 0,3 % din tensiunea totală a prizei la trecerea curentului de defect prin aceasta.
Rezistenţa electrică pe care o opune solul la trecerea curentului prin priza de pământ,
numită rezistenţă de dispersie a acesteia, este cuprinsa între suprafeţele electrozilor prizei
de pământ prin care trece curentul în pământ şi zona de potenţial nul.
Prin noţiunea de priză de pământ se înţelege atât electrodul (sau electrozii) acesteia cât
şi solul din vecinătatea suprafeţei electrodului (electrozilor) până în zona de poteţial nul.

Punctele de pe suprafaţa solului cuprinse în acest interval (între electrozii prizei şi zona de
potenţial nul) au potenţialele electrice diferite. Potenţialele cele mai mari vor fi chiar la electrozii
prizei şi devin practic egale cu zero în zona de potenţial nul. Diferenţele de potenţiale reprezintă
tensiuni pe rezistenţa electrică constituită din solul cuprins între suprafaţa electrozilor prizei şi
zona de potenţial nul.

În cazul trecerii curentului printr-o priză de pământ, tensiunea totală a acesteia U p reprezintă
produsul dintre rezistenţa electrică a pământului R p (numită rezistenţa de dispersie a prizei) şi
curentul de punere la pământ I p :

Up = Rp . Ip

Se neglijează rezistenţa electrică proprie a electrozilor din care este constituită priza de
pământ deoarece rezistivitatea acestora este mult mai mică decât rezistivitatea solului.
Rezistivitatea oţelului din care se execută în cele mai dese cazuri electrozii prizelor este ol  2 .
10-7 m. Rezistivitatea solurilor cel mai des întâlnite este s  102 m. Rezultă un raport de
ordinul 109 între cele două categorii de rezistivităţi (Fig. 1 a. ).

42
43
44
În cazul unui contact bun între electrozi şi solul înconjurător, rezistenţa de dispersie a prizei R p
este practic determinată de rezistivitatea solului şi dimensiunile electrozilor.

3.1.2. După cum s-a arătat la pct.3.1. de mai sus, solul din imediata apropiere a electrozilor
prizei prezintă rezistenţa cea mai mare, deoarece curentul se închide prin suprafeţe relativ mici şi
anume cele oferite de suprafeţele laterale ale electrozilor. Datorită acestui fapt densităţile de
curent cele mai mari sunt în apropierea electrozilor. Pe măsura îndepărtării de aceştia, solul oferă
suprafeţe din ce în ce mai mari astfel încât densităţile de curent scad continuu. In aceiaşi măsură
scad şi potenţialele diferitelor puncte ale solului, acestea fiind proporţionale cu densităţile de
curent. La o anumită distanţă de electrozii prizei se ajunge în zona unde potenţialele sunt practic
nule.

Aceste zone se numesc zone de potenţial nul. În Fig.1b se prezintă diagrama potenţialelor în
jurul a două prize de pământ prin care se închide circuitul curentului de punere la pământ.

3.1.3. Dacă se măsoară potenţialele la suprafaţa solului şi se trec în diagramă se obţine o

curbă a potenţialelor. Mulţimea acestor curbe în jurul unei prize formează o suprafaţă de forma
unui hiperboloid; este numită pâlnia potenţialelor.
Ordonata unui punct de pe curba potenţialelor reprezintă valoarea potenţialului unui punct
corespunzător de pe suprafaţa solului. Potenţialul maxim este cel al electrodului prizei şi
reprezintă chiar tensiunea totală a prizei U p. Această tensiune se măsoară practic între electrodul
prizei şi un punct din zona de potenţial. Se realizează schema din fig. 1 b.

Pentru identificarea zonei de potenţial nul se procedează astfel:

se citesc tensiunile pe voltmetrul U având o borna legată la electrodul prizei, iar a doua la
o sondă care se mută la diferite distanţe de electrodul prizei. Pe măsura îndepărtării de
acesta, valorile citite vor creşte continuu, însă din ce în ce mai încet. La depăşirea unei
anumite distanţe, creşterile sunt foarte mici sau nesensibile astfel încât valorile citite sunt
practic constante: înseamnă că s-a intrat în zona de potenţial nul, iar valoarea citită
reprezintă tensiunea totală a prizei Up = Rp . Ip . În conformitate cu standardul 8275-87 în
esenţă zona de potenţial nul se defineşte ca zona în care potenţialele electrice, la trecerea
unui curent prin priza de pământ sunt neglijabile faţă de potenţialul electrodului
(electrozilor) acesteia (condiderat ca potenţialul cu valoarea cea mai mare).

45
 3.2. Măsurarea rezistenţei de dispersie

3.2.1. Pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ R p este necesară

realizarea unui circuit electric de măsurare constituit din priza de pământ care se măsoară R p prin
care trece în sol curentul de măsură, o altă priză de pământ prin care trebuie să se închidă
curentul de masură, numită priza auxiliară, notată cu R A. Deci montajul de măsurare trebuie să
cuprindă totdeauna o sursă de energie electrică, priza de pământ supusă măsurării R p şi o priză
de pământ auxiliară RA. A se vedea fig. 1 b.

3.2.2. Sursa de energie are tensiunea U. Tensiunea prizei de pământ care se măsoară se
notează cu Up şi reprezintă diferenţa de potenţial dintre potenţialul electrodului (electrozilor) prizei
şi potenţialul considerat nul din zona de potenţial nul.

3.2.3. Tensiunea prizei auxiliare se notează cu U A şi reprezintă diferenţa de potenţial dintre

potenţialul electrodului (electrozilor) prizei auxiliare şi potenţialul nul din zona de potenţial nul.

3.2.4. Distanţa dintre priza de pământ care este supusă măsurării R p şi priza auxiliară RA
trebuie să fie suficient de mare astfel încât între cele două prize de pământ (electrozii şi
solul din vecinătatea acestora) să se afle o zonă de potenţial nul în care potenţialele să fie
neglijabile faţă de potenţialul electrozilor prizei R p cât şi faţă de potenţialul electrozilor
prizei RA.

În acest mod tensiunea U p a prizei supuse măsurării este tensiunea pe rezistenţa de dispersie
a acesteia Rp, iar UA a prizei auxiliare care este tensiunea pe rezistenţa de dispersie a acesteia
din urmă RA . Suma celor două tensiuni U p şi Ua este tensiunea sursei U (dacă se neglijează în
sumă căderile de tensiune pe conductoarele de legătură a circuitului de măsură în care se
stabileşte curentul de măsură I p).

U = UP +UA, unde : U p = Rp . I p şi U A = RA . I p

3.2.5. Suprafaţa solului din jurul electrozilor prizei de pământ până în zona de potenţial nul se
numeşte zona de influenţă a prizei de pământ. Intinderea acestei zone diferă mult de la o priză la
alta şi depinde de forma, dimensiunile şi adâncimile de îngropare a electrozilor prizei de pământ.

Dacă se continuă măsurarea potenţialelor spre priza auxiliară A (deplasându-se sonda S din
zona de potenţial nul) se intră în zona de influenţă a prizei auxiliare A.

46
 Raportul dintre tensiunea totală Up a prizei supuse măsurării (când priza sondă P s se află în
zona de potenţial nul) şi curentul de măsură I p reprezintă rezistenţa de dispersie a prizei de
pământ Rp:

Deci pentru determinarea valorii rezistenţei de dispersie R p se va avea în vedere ca voltmetrul

să se conecteze între electrodul (electrozii) prizei supuse măsurării şi sonda S introdusă în zona
de potenţial nul (a se vedea Fig. 2).

47
48
 3.2.6. În cazul în care nu se stabileşte cu exactitate zona de potenţial nul, valorea obţinută
pentru rezistenţa de dispersie Rp va fi eronată. Eroarea va fi cu atât mai mare cu cât sonda S se
introduce în sol la o distanţă mai mare faţă de zona de potenţial nul astfel:

a) - dacă se introduce sonda S într-un punct k din zona de influenţă a prizei de pământ R pm
supusă măsurării, valorile obţinute vor fi mai mici decât cea reală R p deaorece pe voltmetru se va
citi valoarea Up - Uk unde Uk este potenţialul punctului k.

, unde:

Rk - este porţiunea de rezistenţă electrică a solului cuprinsă între punctul k şi zona

de potenţial nul.

b) - dacă se introduce sonda S într-un punct k din zona de influenţă a prizei auxiliare, valorile
obţinte Rpm vor fi mai mari decât cele reale deoarece pe voltmetru se va citi valoarea U p + Uk,
unde Uk este potenţialul punctului k.

, unde :

Rk - este aici porţiunea de rezistenţă electrică a solului cuprins între

punctul k din zona de influenţă a prizei auxiliare A şi zona de potenţial nul.

Erorile cele mai mari vor rezulta când rezistenţa de dispersie R p este mult mai mica decât cea
a prizei auxiliare A. De exemplu dacă R ps este de ordinul ohmilor (1...9 ohmi) şi R A este de ordinul
sutelor de ohmi (100...900 ohmi) intrarea cu sonda S chiar foarte puţin în zona de influenţă a
prizei auxiliare A eroarea poate fi deosebit de mare, de ordinul ohmilor. De exemplu, dacă valorile
reale sunt Rp = 3 ohmi şi RA = 300 ohmi, iar sonda S se introduce în zona de influenţă a prizei
auxiliare A într-un punct k care ar conduce la R k = 30 ohmi, ceea ce reprezintă doar 10% din R A.
Intr-un astfel de caz ar rezulta la măsurare:

Rpm = Rp + Rk = 3 + 30 = 33 ohmi ,

ceea ce reprezintă o valoare deosebit de mare faţa de cea reală de 3 ohmi; eroarea va fi de 
1000%, ceea ce este cu totul neacceptabil. A se vedea Fig. 3. Astfel de erori pot apare cu
uşurinţă în special în cazul prizelor de pământ cu electrozii dispersaţi pe întindere de teren mare
49
cum este cazul stâlpilor de JT ale căror prize de pământ sunt legate între ele prin conductorul de
nul al LEA de JT se are în vedere cazul în care valoarea rezistenţei de dispersie R A este mult
mai mare decât cel al valorii rezistenţei de dispersie echivalente R p a prizelor supuse măsurării.

3.2.7. Orice montaj electric pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a unei prize de
pământ trebuie să cuprindă:

- o sursă de energie electrică pentru stabilirea unui curent de măsură

prin priza de pământ supusa măsurării;
- o priză auxiliară PA pentru închiderea curentului de măsură I p
- o priză sondă PS pentru măsurarea diferenţelor de potenţiale faţă de
punctul de referinţă din zona de potenţial nul 
- aparate de măsură pentru următoarele două variante:

50
51
 a) - citirea curentului de măsură I p cu ajutorul unui ampermetru şi a diferenţei de potenţial
(tensiunea prizei) Up cu ajutorul unui voltmetru; în acest caz se determină valoarea rezistenţei de

dispersie Rp din raportul: , cu metoda cunoscută sub denumirea de metoda volt -

ampermetru;

b) - citirea directă a valorii rezistenţei de dispersie R p, în cazul aparatelor speciale pentru

măsurarea rezistenţelor de dispersie, cu patru borne, din care două pentru stabilirea curentului de
măsură (o bornă pentru priza supusă măsurării şi o bornă pentru priza auxiliară) şi două borne
de potenţial (o bornă pentru electrozii prizei supuse măsurării şi o bornă pentru priza sondă S).

3.3.Determinarea potenţialelor Uk a tensiunilor de atingere Ua şi de pas Upas

a tensiunilor la care este supus omul U h şi a coeficienţilor de
atingere ka şi de pas kpas

3.3.1. Pentru determinarea potenţialelor U k şi a tensiunilor de atingere Ua şi de pas Upas

este necesar să se determine modul de distribuţie a potenţialelor la suprafaţa solului în zona de
influenţă a prizei de pământ supuse măsurării. Se foloseşte în acest scop acelaşi montaj (expus
mai sus) pentru determinarea rezistenţei de dispersie R p (a se vedea Fig. 4).

3.3.2. Valorile potenţialelor Uk se pot determina în două variante (a se vedea Fig. 4):
a) - măsurarea diferenţei de potenţial (tensiunea) faţă de zona de potenţial nul
Uc = Uk;
b) - măsurarea diferenţei de potenţial faţă de un punct al electrozilor prizei de pământ când
Uc = Up - Uk  Up = Uc + Uk.
Prin Uc s-a notat tensiunea citită pe voltmetru.
În varianta a) de mai sus valoarea Uc (cea citită pe voltmetru) reprezintă chiar valoarea
potenţialului Uk în punctul de pe sol, deoarece s-a măsurat diferenţa de potenţial faţă de punctul
de referinţă din zona de potenţial nul.
În varianta b) de mai sus voltmetrul este racordat la electrozii prizei de pământ supuse
măsurării care are potenţialul U p şi la o sondă introdusă în punctul k de pe suprafaţa solului care
are potenţialul Uk care trebuie determinat 
(Uk = Up - Uc).

52
53
 Potenţialul Up reprezintă practic tensiunea faţă de zona de potenţial nul şi deci reprezintă
tensiunea Up a prizei supuse măsurării determinata prin citirea pe voltmetru când acesta este
racordat la priza sondă S aflată în zona de potenţial nul.

Rezultă că: Uc = Up - Uk , iar Uk = Up - Uc ( a se vedea fig. 4).

3.3.3. Dacă se determină valorile potenţialelor U k în diferite puncte de pe sol k, faţă de zona
de potenţial nul (într-un număr suficient de mare) se poate desigur obţine diagrama de distribuţie
a potenţialelor la suprafaţa solului. Se va putea obţine curba de variaţie a potenţialelor pe o
anumită direcţie, repectiv pe o linie dreaptă între un punct de pe suprafaţa electrozilor prizei de
pământ şi un punct din zona de potenţial. Din curbele pe diferite direcţii se vor putea obţine
curbele de acelaşi potenţial pe suprafaţa solului din vecinătatea prizei de pământ cuprinsă între
suprafaţa terenului ocupată de aceasta din urmă şi zona de potenţial nul.

3.3.4. Tensiunea de atingere Ua la care poate fi supus un om se va determina cu relaţia :

Ua = Up - Uk , unde :
k - fiind punctul considerat de pe suprafaţa solului în care stă omul când atinge un
obiect legat la priza de pământ.

3.3.5. Tensiunea de pas Upas la care poate fi supus un om se va determina din relaţia :
Upas = Uk1 - Uk2,
k1 şi k2 - fiind două puncte de pe suprafaţa solului aflate la o distanţă egală cu
lungimea pasului considerat;

3.3.6. Coeficientul de atingere ka prin definiţie este :

Coeficientul de pas kpas prin definiţie este:

unde notaţiile sunt cele de la pct.3.3.4 respectiv 3.3.5.

3.3.7. Pentru măsurarea potenţialelor U k la suprafaţa solului faţă de zona de potenţial nul,
este necesar ca voltmetrul să se lege între punctul k şi un punct din zona de potenţial nul,

54
măsurându-se astfel diferenţa de potenţial dintre punctul k şi un punct de referinţă din zona de
potenţial nul.

3.3.8. Pentru determinarea tensiunii efective la care este supus omul U h trebuie să se ţină
seama atât de distribuţia potenţialelor la suprafaţa solului cât şi de rezistenţa de trecere a
curentului prin tălpile omului Ih la atingerea cu picioarele solul. Această rezistenţă se notează cu
Rd şi depinde de rezistivitatea solului.

În cazul determinării tensiunii de atingere, R d a = 1,5

În cazul determinării tensiunii de pas Rd pas = 6 

Rezistenţa corpului omului se consideră Rh = 3000 

Prin definiţie raportul se numeşte coeficient de amplasament la atingere şi se

notează cu : .

Prin definiţie raportul se numeşte coeficient de amplasament de pas şi se notează

cu :

Valoarea tensiunii la care este supus omul la atingere va fi :

, iar la pas :

Instalaţia de legare la pământ este corespunzătoare dacă U h a  Ua şi Uh pas  Upas , unde Ua şi

Upas sunt valorile maxime admise de reglementările în vigoare la noi în ţară.

3.3.9 . Pentru determinarea valorilor Uh a şi Uh pas se pot folosi două variante de montaje la
măsurări 

55
 a) metoda indirectă
b) metoda directă

Varianta a) metoda indirectă

Aceasta metodă impune realizarea montajului voltmetru - ampermetru din Fig. 5 pentru
determinarea următorilor parametrii 

- rezistenţa de dispersie Rp 
- tensiunea totală a prizei de pământ Up considerând curentul maxim de defect la priza
respectivă Ip max  Up = Rp  Ip max .
- coeficientul de atingere maxim ka şi cel de pas maxim kpas din distribuţia potenţialelor la
suprafaţa solului obţinută conform celor arătate mai sus în prezentul capitol.

Pentru determinarea coeficienţilor de amplasament a şi pas se foloseşte fie 

- calculul acestora în funcţie de rezistivitatea solului :

şi

- valorile indicate în standardul STAS 12604/5-90 în cazul acoperirii cu straturi izolante

(pietriş, beton, asfalt) astfel
a = 2 şi pas = 5 pentru piatră spartă (balast) de 15 cm grosime
a = 3 şi pas = 9 pentru dale de beton
a = 5 şi pas = 17 pentru asfalt de 2 cm grosime.
Pentru determinarea tensiunii Uh a şi Uh pas se folosesc relaţiile 

şi

56
57
 Varianta b) Metoda directă
Această metodă impune montajul din Figura 6 cu următoarele elemente 
- sursa de energie electrică 
- un ampermetru pentru controlul permanent a intensităţii curentului 
- un voltmetru pentru măsurarea ( citirea ) directă a tensiunilor U h a şi Uh pas pentru curentul Id
de măsură 
- doi electrozi din placă metalică care simulează tălpile picioarelor omului având următoarele
dimensiuni 
* la placa rotundă  = 160 mm
* la placa pătrată a = 150 mm
* grosimea plăcilor g = 10 mm
* pe fiecare placă trebuie o greutate de 35 kg care simulează greutatea corpului omului
* o rezistenţă Rh = 3000 , care simulează rezistenţa corpului omului curentul rezistenţei
se determină în funcţie de curentul I p de măsură.

3.3.10 . În vederea determinării tensiunilor U h a şi Uh pas pentru curentul maxim de defect I p max
prin priza supusă măsurării este necesar ca valorile măsurate cu metoda directă ( a se vedea

montajul din fig.6 ) să se multiplice cu raportul astfel :

şi

Ua şi Upas fiind limitele maxime admise de reglementările în vigoare ( standardele STAS 2612 - 87
şi STAS 12604/5-90 ).
Folosirea unui ampermetru pentru măsurarea directă a curentului I h în circuitul rezistenţei R h,
care simulează rezistenţa corpului omului, ar putea introduce erori mari la măsurări, dat fiind că în
numeroase cazuri rezistenţa interioară a ampermetrului r a este comparabilă cu valoarea
rezistenţei Rh .
Este necesar ca valoarea curentului I h să se obţină indirect prin măsurarea tensiunii U `h pe
rezistenţa Rh şi calcularea raportului tensiunii U`h/Rh , respectiv Ih = U`h/Rh.
Rezistenţa interioară a voltmetrului rv trebuie să fie mult mai mare decât rezistenţa R h  rv >> Rh
, pentru o măsurare corectă  în acest scop este de preferat folosirea unui voltmetru electronic cu
o rezistenţă interioară rv foarte mare, faţă de care valoarea rezistenţei R h este neglijabilă.
Schema de principiu pentru determinarea valorii curentului I h este prezentată în Fig.7.

58
59
60
Pentru măsurările prin metoda directă pe lângă aparatele de măsură trebuie pregătite
următoarele accesorii 
a) - rezistenţa Rh care simulează rezistenţa corpului omului este necesară folosirea unei
rezistenţe cu valoarea fixă impusă de măsurare şi anume 3000  (în cazul reglementărilor din
ţara noastră). Rezistenţa Rh a fost dimensionată, încât să fie stabilă la curentul de măsură pe
durata măsurării.
Rezistenţa folosită trebuie să fie verificată cu un aparat de clasă 1 sau mai mică şi
considerată astfel cu o rezistenţa etalon pentru măsurări.

b) - plăcile care simulează tălpile picioarelor omului care stă pe sol, se pot folosi două tipuri
de plăci
- placă rotundă cu diametrul d=0,16 m
- placă pătrată cu latura a=0,15 m

În fig.6 se prezintă detaliul acestor plăci.

Este necesar ca sub aceste plăci (între placă şi suprafaţa solului) să se prevadă o placă din
plumb deformabilă care să poată urmări eventualele denivelări ale suprafeţei solului pe care se
aşează.

Fiecare placă se compune din două componente astfel

- partea superioară confecţionată din placă din oţel, sau alt material de exemplu cupru, cu
dimensiunile d=0,16 m la forma circulară a=0,15 m la forma pătrată grosimea minimă trebuie să
fie g=0,01m pe aceste plăci se fixează o bornă pentru realizarea legăturilor electrice prin
înşurubare asigurată cu şaibe şi piuliţe

- partea inferioară confecţionată din tablă de plumb material având aceleaşi dimensiuni cu
placa superioară din oţel sau cupru cu excepţia grosimii care are valoarea g=1,5...2mm (maxim)
pentru a realiza un contact electric bun atât cu suprafaţa solului cât şi cu placa superioară.

61
62
 4. Tehnica de măsurare a parametrilor instalaţiei de legare la pământ

4.1 .Tehnica de executare a măsurărilor la instalaţiile de legare la pământ pentru

determinarea rezistenţelor de dispersie R p a tensiunilor totale Up şi atensiunilor de atingere U a şi
de pas Upas, respectiv coeficienţii de atingere k a şi de pas kpas, foloseşte de regulă surse electrice
de joasă tensiune cum sunt
- sursă de c.c. sau sursă cu generator propriu acţionat manual în cazul aparatelor de
măsură specializate pentru determinarea rezistenţelor de dispersie ale prizelor de pământ
- sursă separată de curent, folosindu-se un transformator de separare sau un grup
electrogen, în cazul măsurărilor cu metoda volt-ampermetru.

În cazuri speciale pot fi determinate tensiunile U P , Ua şi Upas respectiv ka şi kpas la trecerea prin
priza de pământ a curentului de defect la tensiunea de lucru a instalaţiei respective  aceasta
constituie o probă pe viu.

În toate cazurile se efectuează măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiilor de legare la

pământ Rps şi a tensiunilor Up, Ua şi Upas în corelare cu determinarea distribuţiei potenţialelor în
punctele unde tensiunile de pas pot fi cele mai mari cum sunt cele de la extremităţile instalaţiei
de legare la pământ; pe suprafaţa reţelei de dirijare a potenţialelor în general U pas < Ua .

4.2. Pentru efectuarea măsurărilor cu metoda volt-ampermetru trebuie folosit într-o primă
etapă un aparat, specializat pentru măsurarea rezistenţelor de dispersie a instalaţiilor de legare la
pământ. Cu ajutorul unui astfel de aparat se determină rezistenţele de dispersie a prizei de
pământ care se verifică Rp , a prizei de pământ auxiliare RpA şi a prizei sondă Rps. Cu valorile
obţinute cu aparatul de măsurare a rezistenţelor de dispersie se poate aprecia curentul de
măsură în măsurările cu metoda volt - ampermetru.

4.3. Metoda de măsurare volt- ampermetru necesită totdeauna o sursă de joasă tensiune, de
măsurare care trebuie să fie independentă şi izolată galvanic de sursele de energie locale, care
alimentează în exclusivitate montajul electric de măsurare.
În cazul folosirii montajului voltmetru - ampermetru sursele de energie pot fi
- un transformator de separare de tensiune şi putere corespunzătoare  prin
definiţie un transformator de separare alimentează un singur circuit electric 
în cazul de faţă circuitul de măsurare 
- un grup electrogen de j.t. (120, 220 sau 380 V) (care alimentează în
exclusivitate montajul electric de măsurare) de o putere corespunzătoare;
63
 - un transformator (sau mai multe transformatoare în serie ) de sudură care au
înfăşurările primare separate de cele secundare 
- un grup convertizor la care generatorul electric este separat galvanic de
motorul de antrenare.

Prin definiţie un transformator de separare alimentează un singur circuit electric în cazul de

faţă circuitul de măsurare.

Alegerea sursei de energie electrică se face ţinând seama de următoarele

- tensiunea nominală a sursei U

- valoarea estimativă a impedanţei echivalente a circuitului de ăsură Z m

compus din impedanţa echivalentă a conductorului dintre sursa de energie folosită şi priza
auxiliară ZC , rezistenţa de dispersie a prizei de pământ supusă măsurării R p , şi rezistenţa de
dispersie a prizei auxiliare RA, impedanţa proprie a sursei de alimentare Zm = ZC + Rp + RA ,
figura 8, Rp şi RA fiind determinate conform celor arătate mai sus cu ajutorul aparatului
specializat pentru măsurarea rezistenţelor,de dispersie a prizelor de pământ.

Valoarea impedanţei echivalentă a circuitului de măsură Z m depinde apreciabil de valoarea

rezistenţei de dispersie a prizei auxiliare R A .

Valoarea curentului de măsură se poate evalua (ca ordin de măsură) din relaţia I pm = U / Zm
unde U este tensiunea sursei de energie electrică. Valorile măsurate depind direct de valoarea
curentului de măsură I pm . Se are în vedere obţinerea unui curent de măsură cât mai mare posibil
pentru obţinerea unor valori măsurate cât mai mari, respectiv a unor valori indicate de aparate cu
erori cât mai mici posibile.

Exemplu  s-a evaluat valoarea impedanţei Z m = 70  (valoarea cu titlu de exemplificare) iar

cea a rezistenţei de dispersie a prizei supuse măsurării la R ps = 10 .

Dacă se foloseşte ca sursă de energie un transformator de sudură cu tensiunea nominală (în

gol ) U = 70 V se obţine I pm = 70/70 = 1A şi deci va rezultă U p = Rp  Ipm = 10 V iar potenţialele la
suprafaţa solului Uk mult mai mici. Dacă se foloseşte o sursă de energie constituită dintr-un grup
electrogen sau din mai multe transformatore de sudură legate în serie cu U = 220 V, valorile
obţinute vor fi de ordinul I pm = 220/70 = 3,1 A şi Up  31 V

64
 Dacă se foloseşte un grup electrogen la care U = 380 V, valorile obţinute vor fi de ordinul
Ipm = 380/70 = 5,4 A şi Up  54 V

Pentru a se obţine valori de măsurare cu erori cât mai mici se va alege ultima soluţie care dă
mărimile citite cele mai mari.

Dacă rezistenţa de dispersie a prizei de pământ supuse măsurării s-a evaluat la R p  4 , iar
Zm  20 , la un transformator de sudură cu U = 70 V rezultă următoarele valori estimative
(ordin de mărime) 

Ipm = 70/20 = 3,5 A şi Up 14 V

La o sursă de 220 V rezultă ca ordin de mărime 

Ipm = 220/20 = 11 A şi Up  44 V

La o sursă de 380 V rezultă ca ordin de mărime 

Ipm = 380/20 = 19 A şi Up  76 V
În acest caz se poate alege oricare din sursele de mai sus, inclusiv cea cu U = 70 V, date fiind
valorile suficient de mari care se vor citi pe aparate.

Dacă se foloseşte un transformator de separare rămân deasemenea valabile considerentele

expuse mai sus.

4.4. Valorile măsurate ale tensiunilor U pm , Uam şi Upasm se vor multiplica cu raportul K dintre
curentul de calcul de punere la pământ I şi curentul de măsură I pm ( K = Ip / Ipm). Valorile de calcul
a tensiunilor sunt
Up = KUpm
Ua = KUam
Upas = Kupasm

Trebuie astfel să se raporteze valorile determinate ale tensiunilor de atingere şi de pas la

valorile calculate ale curenţilor de punere la pământ în cazul unui defect cu punere la pământ.
Mărimile de curent şi tensiune trebuie măsurate cu aparate (voltmetre şi ampermetre) de clasă
1 certificate metrologic şi validate de către ELECTRICA S.A.

65
 4.5. Efectuarea măsurărilor printr-o probă pe viu cu un curent efectiv de defect la tensiunea
liniei , oferă rezultatele cele mai apropiate de realitate deoarece se pune în evidenţă valoarea
rezistenţei de dispersie reale care este totdeauna mai mică decât la măsurarea cu metoda volt-
ampermetru cu sursă de joasă tensiune. La curenţi mari se străpung cu arc electric toate spaţiile
dintre suprafaţa electrozilor şi solul înconjurător rezultând o rezistenţă de dispersie mai mică
decât în cazul măsurărilor cu curenţi de la o sursă de joasă tensiune.

Astfel în cazul când pentru curentul prin priza de pământ I pm se foloseşte o punere la pământ
intenţionată la priza de pământ supusă verificării folosindu-se ca sursă de alimentare linia
respectivă se pune în evidenţă avantajul obţinerii unor măsurări cu erorile cele mai mici, în special
pentru determinarea rezistenţei de dispersie R P şi deci şi a tensiunilor Up , Ua şi Upas.

Măsurările în acest caz (al sursei de energie de înaltă tensiune) trebuie efectuate totdeauna
cu instalaţii de înregistrare a mărimilor măsurate din următoarele motive

- timpul măsurării este foarte scurt ( 0,2s...0,5s ), dat fiind valoarea mare a curentului de
punere la pământ 
- necesitatea înregistrarii concomitentă a mărimilor ce trebuie măsurate, dată fiind variaţia
în timp a curentului de măsură I pm, variaţia în timp a rezistenţelor de dispersie a prizelor de
pământ RP şi RpA variaţia tensiunii reţelei de alimentare a punerii la pământ voite şi variaţia
tensiunilor Up , Ua şi Upas.

La măsurările cu sursă de înaltă tensiune totdeauna trebuie folosite reductoare de curent şi

de tensiune şi transformatoare de separare (de izolare) pentru mărimile care se înregistrează pe
oscilograf sau perturbograf digital.

Transformatoarele de separare (izolare) trebuie să fie cu consum mic şi caracteristică liniară.

Se pot lua în considerare două variante de scheme electrice pentru montajul de măsurare prin
metoda directă (determinarea tensiunilor U h şi a curenţilor Ih prin rezistenţa Rh de simulare a
rezistenţei corpului omului ), şi anume

- Varianta 1. Măsurarea tensiunii Uh conform Figurii 9.a.

- Varianta 2. Măsurarea curentului I h conform Figurii 9.b.

În ambele variante rezistenţa R h are aceleaşi caracteristici şi trebuie să fie verificată cu un

aparat de clasă 1 sau mai mică şi considerată astfel ca o rezistenţă etalon pentru măsurări prin
metoda directă.

66
 Se consideră că la o măsurare, solicitarea rezistenţei are o durată maximă t = 5 minute.
Rezistenţa trebuie să fie montată pe un suport, faţă de care se izolează corespunzător, şi
prevăzută cu două borne de legătură.
Curentul maxim prin rezistenţa Rh se consideră Ih = 1 A.
Se poate considera că la măsurare solicitarea are o durată t  1 s.
Rezistenţa trebuie să fie montată pe un suport, faţă de care se izolează la un nivel de izolare
cu o tensiune de încercare corespunzătoare.

67
68
 4.6. Amplasarea prizei de pământ auxiliară P A trebuie făcută la o distanţă de peste 40 m
faţă de stâlpul LEA, într-o zonă cu teren viran (fără construcţii în apropiere), iar amplasarea prizei
sonda S (de potenţial) trebuie făcut tot la peste 20 m faţă de stâlpul LEA, respectând însă o
distanţă de cel puţin 20 m între prizele P A şi S. Deosebit de important este să nu se intre cu priza
sondă S în zona de influenţă a prizei de pământ care se verifică sau a prizei auxiliare P A.

Pentru determinarea prin măsurări ale tensiunilor de atingere U a şi de pas Upas poate fi
folosită schema prezentată în Fig.9 în conformitate cu cele arătate la subcapitolul 3.3 din
prezentele instrucţiuni.

4.7. Pentru efectuarea măsurărilor cu aparatul specializat de măsurat rezistenţa de

dispersie a prizelor de pământ trebuie folosită o priză de pământ auxiliară de curent P A şi o
priză sondă S de potenţial ca punct de referinţă în zona de potenţial nul. Se procedează în
acelaşi mod ca şi la metoda volt-ampermetru. A se vedea cele arătate mai sus privind
determinarea zonei de potenţial nul şi de amplasare a prizelor de pământ auxiliare P A şi a prizelor
sondă S de potenţial (care constituie punctul de referinţă din zona de potenţial nul).

În general aparatele specializate pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de

pământ au la fiecare aparat 4 borne astfel
- două borne de curent C1 şi C2
- două borne de tensiune P 1 şi P2.

La borna de curent C1 se racordează conductorul de legătură cu priza de pământ care se

verifică.
La borna de curent C2 se racordează conductorul de legătură cu priza de pământ auxiliară
PA.
La borna de potenţial P 1 se racordează conductorul de legătură cu priza de pământ care se
verifică.
La borna de potenţial P 2 se racordează conductorul de legătură cu priza sondă S de
potenţial din zona de potenţial nul.
În cazul în care la verificări se folosesc pentru legăturile conductoarelor de legătură, de
lungime relativ mică (de ~ 50 m) la prizele auxiliare P A şi S, de regulă bornele C 1 şi P1 ale
aparatului se şuntează, fiind astfel necesar un singur conductor de legătură a aparatului cu priza
de pământ care se verifică.

69
 La unele aparate de construcţie simplificată destinate pentru prize de pământ cu un
electrod sau cu un număr mic de electrozi, din fabricaţie există o singură bornă accesibilă pentru
legătura cu priza de pământ care se verifică, legăturile C 1 şi P1 fiind şuntate în interiorul
aparatului.
Aparatele folosite trebuie să fie certificate metrologic şi validate de către ELECTRICA S.A.

4.8. Cu ajutorul aparatului specializat de măsurarea rezistenţelor de dispersie a prizelor de

pământ trebuie să se verifice şi prizele de pământ auxiliare P A şi S pentru a se verifica dacă
valorile rezistenţelor de dispersie ale acestora sunt compatibile cu rezistenţa de dispersie a prizei
de pământ a stâlpului LEA în cauză.

4.9. Un aparat specializat de performanţă (de regulă cu afişaj digital) trebuie să furnizeze
informaţii deosebit de importante privind rigurozitatea rezultatelor măsurărilor prin funcţionarea
ledurilor special destinate pentru indicarea următoarelor
- depăşirea valorii limită a rezistenţei de dispersie a prizei auxiliare P A, respectiv a bunei
legături electrice cu aceasta
- depăşirea valorii limită a rezistenţei de dispersie a prizei sondă S de potenţial, respectiv a
bunei legături electrice cu aceasta
- existenţa unei tensiuni, respectiv a unui curent perturbator, peste limita admisă pentru
corecta funcţionare a aparatului
- descărcarea bateriei (acumulatorului) de alimentare a circuitului de măsurare, respectiv
scăderea tensiunii de alimentare, sub limita admisă pentru funcţionarea corectă a aparatului.

În cazul în care nu se dispune de un astfel de aparat, este necesar ca înainte de efectuarea

măsurărilor să se verifice că sunt asigurate condiţiile pentru buna funcţionare a aparatului şi
pentru obţinerea unor rezultate corecte la efectuarea măsurărilor.

4.10. În toate cazurile este necesar ca, înainte de realizarea legăturilor electrice la bornele
aparatului specializat pentru măsurarea rezistenţelor de dispersie a prizelor de pământ, să se
determine cu un voltmetru valoarea tensiunii perturbatoare U P0 pe priza de pământ care se
verifică, folosindu-se ca punct de referinţă priza sondă S amplasată în zona de potenţial nul.
În cazul în care valoarea tensiunii perturbatoare U P0 măsurate este mai mare decât cea
admisă, este necesar să se scoată de sub tensiune instalaţia respectivă, în vederea efectuării în
bune condiţii a măsurărilor de verificare a prizelor de pământ respective.

70
 4.11. Cu o aproximaţie accesibilă, cu aparatul specializat pentru măsurarea rezistenţei de
dispersie a prizelor de pământ, se poate determina curba de potenţiale ale prizei de pământ care
se verifică, precum şi coeficienţii de atingere k a şi de pas kpas.
Se consideră valabile valorile rp citite la aparat când priza sondă S de potenţial se află în
diferite puncte din zona de influenţă a prizei de pământ care se verifică.
Se foloseşte schema electrică de principiu din fig.4 din subcapitolul 3.3. Se are în vedere că
la măsurări cu aparatul specializat pentru măsurarea directă a rezistenţelor de dispersie ale
prizelor de pământ, curentul de măsură I m, cu o aproximaţie accesibilă, se poate considera

constant. În acest caz, deoarece , rezultă că valoarea citită pe aparat când sonda S se

află într-un punct k de pe suprafaţa solului din zona de influenţă a prizei de pământ care se

verifică, este .

Pentru diferite puncte k1 , k2 ... km rezultă că se poate considera valoarea citită r pkn direct
proporţională cu potenţialul Ukn deoarece practic se poate accepta că i m este constant în timpul
măsurărilor.
În acest caz se poate scrie relaţiile pentru coeficienţii de atingere k a şi de pas kpas astfel

şi

Conscându-se valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ care se verifică R ps şi

curentul maxim de defect prin priză I p se determină tensiunea totală de calcul a prizei U p cu
relaţia Up = Rps Ip.
Determinându-se coeficientul de atingere maxim k a şi de pas kpas conform celor arătate mai
sus se determină tensiunea maximă de atingere U a şi de pas Upas cu relaţiile
Ua = ka Up şi Upas = kpas Up
Pentru determinări riguroase se pot folosi plăci de contact cu solul în punctele k, folosindu-
se schema de principiu din fig.6, unde în locul sursei de alimentare a circuitelor de măsurare se
consideră aparatul specializat pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ.

4.12. După efectuarea măsurărilor este necesar ca la determinarea rezistenţei de dispersie

Rp să se ţină seama de starea de umiditate a solului în timpul măsurării.

În conformitate cu standardul STAS 1260/5 - 90 anexa D, coeficientul care ţine seama de

umiditatea solului în timpul măsurării se notează cu  şi are valorile din tabelul 3 ( tabelul 13 al
acestui standard) în funcţie de adâncimea de îngropare a electrozilor prizei de pământ se
consideră electrozii care au cea mai mare pondere la determinarea rezistenţei de dispersie R p a
prizei de pământ .
71
 Dacă rezistenţei de dispersie determinată la măsurări se notează cu R p măs , rezistenţa de
dispersie Rps în condiţiile cele mai defavorabile din punct de vedere al umidităţii solului va fi
Rps = Rp măs x  ,
 - fiind coeficientul de variaţie a rezistivităţii solului

Tabelul 3
Adâncimea de Coeficientul de variaţie a rezistivităţii solului  pentru
îngropare h (în m)
sol foarte umed sol cu umiditate sol uscat
f.um medie us
um
1 2 3 4

0,3  h  0,5 6,5 5,0 3,7

0,5 < h  0,8 3,0 2,0 1,5
0,8 < h  4 1,5 1,3 1,1
H >4 1,2 1,1 1,0

La determinarea valorilor maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas, U a şi Upas se

ia în consideraţie timpul protecţiei de bază t b şi categoria zonei ( cu circulaţie frecventă sau cu
circulaţie redusă ), în conformitate cu standardul STAS 2612 (12604/1 -87)

4.13. La măsurări trebuie să se respecte măsurile de protecţia muncii cerute de Normele

specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice, nr.65/1997 şi MSP,
privind lucrări în instalaţiile electrice aflate în exploatare (sub tensiune). A se vedea pct.2.8 din
cap.2 Legislaţia tehnică în vigoare.
Participanţii la măsurări trebuie să folosească cizme electroizolante de înaltă tensiune.

4.14. La măsurările cu aparatul special pentru măsurarea rezistenţelor de dispersie şi la

măsurările cu metoda volt-ampermetru cu sursă de joasă tensiune, există riscul ca, în timpul
măsurărilor, să se stabilească un curent de defect prin priza staţiei datorită unui scurtcircuit
monofazat la stâlpul în cauză, care se închide prin priza de pământ supusă verificărilor.
Probabilitatea unui astfel de defect este relativ redusă dacă măsurările se efectuează pe un timp
fără descărcări atmosferice. Nu se vor efectua măsurările pe timp de furtună, cu descărcări
atmosferice.

72
 În cazul unui defect cu curent de punere la pământ I p prin priza de pământ , în condiţiile din
prezentul ghid de a se folosi o sursă independentă de energie, separată galvanic, există doar
pericolul să apară o tensiune, în circuitul de tensiune, mai mare decât valoarea maxim admisă
prin aparatele de măsurare a tensiunii, ceea ce va determina afectarea acestora.
Pentru protecţia personalului care participă la măsurări este suficientă măsura de a folosi
cizme electroizolante.

4.15. La măsurările cu sursă de înaltă tensiune trebuie să se folosească reductoare de

tensiune şi de curent corespunzător alese. A se vedea cele indicate privind folosirea de
transformatoare de separare (de izolare) pentru mărimile care se înregistrează pe oscilografe sau
perturbografe digitale.
După realizarea completă a circuitelor de măsurare şi de înregistrare şi înainte de închiderea
întreruptorului de înaltă tensiune pentru stabilirea curentului I pm , la măsurare se va retrage,
respectiv se va îndepărta de punctul de injectare a curentului şi de aparatele folosite la măsurări.
După o perioadă de cel mult 0,3 ... 0,5 s, se va da comandă de deschidere a întreruptorului
printr-un programator special de comandă de la distanţă introdus în circuitul de măsurare, prin
care se va întrerupe curentul I pm , bineînţeles dacă nu a avut loc înainte declanşarea
întreruptorului prin protecţia de curent din staţia de alimentare.

4.16 . În staţiile electrice de alimentare de 110kV/MT tehnica de executare a măsurărilor

trebuie să cuprindă următoarele două etape:
4.16.1. ETAPA I - lucrările preliminare în care să fie realizate următoarele :
a) măsurarea tensiunii perturbatoare U0 pe instalaţiile de legare la pământ
b) măsurarea tensiunii perturbatoare U0 pe prizele de pământ ale ale stâlpilor aferente
staţiei electrice, respectiv care sunt legate la priza de pământ complexă a acesteia din urmă de
regulă, prin conductorul (conductoarele) de protecţie al LEA
c) măsurarea rezistenţei de dispersie ale prizelor de pământ R p, RpA şi RpS cu un aparat
de măsură specializat pentru determinarea rezistenţelor de dispersie ale prizelor de pământ,
certificat metrologic şi validat de către ELECTRICA S.A;
d) pregătirea măsurărilor cu metoda volt-ampermetru, respectiv stabilirea soluţiei pentru
injectarea curentului de măsură în funcţie de valorile tensiunilor perturbatoare U 0 , folosind una
din următoarele variante
- de la un transformator de separare sau de la un grup electrogen folosind o priză de
pământ auxiliară de curent RpA legată la un conductor (conductoarele) unei LEA de MT
(fără conductor de protecţie) ;
- de la un transformator de separare sau de la un grup electrogen folosind o priză de
pământ auxiliară amplasată în exteriorul staţiei la o distanţă suficient de mare şi legată
73
 la acesta printr-un conductor special destinat acestui scop; se va evita folosirea unui
transformator de servicii interne Tsi, deoarece este deosebit de dificil de a fi izolat
electric sigur (fără nici un cuplaj rezistiv) faţă de elementele legate la instalaţia de
legare la pământ care se verifică prin măsurări.

d) analiza şi stabilirea soluţiei în cazul în care pentru injectarea curentului se impune

executarea unor probe de scurtcircuit monofazat la tensiunea de lucru a reţelei (probă pe viu);

4.16.2. ETAPA I I - lucrările pentru executarea măsurărilor asupra instalaţiei de legare la

pământ supusă verificării astfel
- măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiilor de legare la pământ R pS şi a
tensiunilor Up, Ua şi Upas prin metoda volt-ampermetru în corelare cu determinarea distribuţiei
potenţialelor în punctele unde tensiunile de pas pot fi cele mai mari cum sunt cele de la
extremităţile instalaţiei de legare la pământ; pe suprafaţa reţelei de dirijare a potenţialelor în
general Upas < Ua 
- verificarea continuităţii instalaţiilor de legare la pământ prin metoda de injecţie a
curentului de la un transformator de separare de putere corespunzătoare ; se pot folosi
transformatoare de sudură care sunt practic transformatoare de separare în acest caz se leagă
în serie două sau mai multe transformatore de sudură în funcţie de tenmsiunea U care trebuie
obţinută la măsurări
- verificarea continuităţii între două instalaţii de legare la pământ separate prin metoda
de injecţie a curentului de la un alt transformator de separare, respectiv de la un aparat de
sudură.

4.16.3. De regulă probele şi măsurările pentru determinarea experimentală a rezistenţei de

dispersie Rp şi a tensiunilor Up , Ua şi Upas , trebuie făcută la un curent pentru care tensiunea
măsurată pe priza de pământ U p respectă condiţia Up> 10 U0 (cu o eroare acceptabilă la măsurări
de 5 %). In cazul în care la măsurarea rezistenţei de dispersie R pS şi a Ua şi Upas nu se poate
respecta condiţia ca Up > 10 U0 atunci trebuie procedat la deconectarea surselor care determină
apariţia supratensiunii U0 sau probele şi măsurările să fie executate cu înregistrarea mărimilor
analogice (tensiune, curent) cu tehnica digitală de calcul pentru a aprecia faza tensiunii
perturbatoare.

Se pot folosi următoarele relaţii de corecţie dacă U p > 10 U0

a) Cazul folosirii pentru sursa de energie de joasă tensiune un transformator de separare

(transformatoare de sudură) cu doi poli

74
 , unde Up1 şi Up2 sunt tensiunile citite pe voltmetru când sunt

conexiunile stabilite iniţial, respectiv când conexiunile se inversează la sursa de energie de joasă
tensiune.
b) Cazul folosirii unui grup electrogen trifazat

, unde Up1 , Up2 şi Up3 sunt tensiunile citite pe voltmetru la trei

măsurări folosind pe rând tensiunile fază-netru la conexiunile cu cele trei faze ale generatorului.

4.16.4. În conformitate cu pct.4.16.1în etapa I se foloseşte un aparat, specializat pentru

măsurarea rezistenţelor de dispersie cu ajutorul căruia se determină cu o aproximaţie acceptabilă
rezistenţele de dispersie a prizei de pământ care se verifică R p , a prizei de pământ auxiliare R pA
şi a prizei sondă RpS. Cu valorile obţinute cu aparatul de măsurare a rezistenţelor de dispersie se
poate aprecia curentul de măsură în măsurările cu metoda volt - ampermetru.

4.16.5. Metoda de măsurare (volt - ampermetru) necesită o sursă de joasă tensiune care
poate fi
- un transformator de separare de tensiune şi putere corespunzătoare ;
- un grup electrogen de j.t. (120, 220 sau 380 V ) (care alimentează în exclusivitate
montajul electric de măsurare) de o putere corespunzătoare;
- un transformator (sau mai multe transformatoare în serie) de sudură care au
înfăşurările primare separate de cele secundare 
- un grup convertizor la care generatorul electric este separat galvanic de motorul de
antrenare.

Sursa de energie electrică din montajul electric de măsurare trebuie să fie independentă şi
izolată galvanic de sursele de energie locale, care alimentează în exclusivitate montajul electric
de măsurare.
În cazul folosirii montajului voltmetru - ampermetru se pot determina valori acoperitoare şi are
avantajul important că se poate considera ansamblul instalaţiei verificate de legare la pământ
practic echipotenţiată deoarece nu intervin impedanţele homopolare.
Prin definiţie un transformator de separare alimentează un singur circuit electric  în cazul de
faţă circuitul de măsurare. După cum s-a arătat la pct.4.16.1 de mai sus se va evita folosirea unui
transformator de servicii interne din staţie deoarece este extrem de dificil să poată avea rolul unui
transformator de separare.

4.16.6 . Alegerea sursei de energie electrică se face ţinând seama de următoarele

75
 -tensiunea nominală a sursei U
- valoarea estimată a impedanţei echivalente a circuitului de ăsură Z m
compus din  impedanţa echivalentă a conductorului dintre sursa de energie folosită şi priza
auxiliară ZC , rezistenţa de dispersie a prizei de pământ supusă măsurării R p , şi rezistenţa de
dispersie a prizei auxiliare RA, impedanţa proprie a sursei de alimentare  Z m = Z C + Rp + RA ,
figura 8 , Rp şi RA fiind determinate conform celor arătate mai sus cu ajutorul aparatului
specializat pentru măsurarea rezistenţelor, de dispersie a prizelor de pământ. A se vedea pct.4.3.

4.16.7. Trebuie analizate două tipuri de scheme pentru injecţia curentului prin instalaţiile de
legare la pământ de la sursa de curent 
- schema bloc folosindu-se conductoarele LEA de MT simplu circuit şi fără conductor de
protecţie pentru legarea la o priză de pământ auxiliară îndepărtată;
- schema bloc folosindu-se o priză de pământ auxiliară amplasată în exteriorul staţiei;
De regulă ieşirea liniei de 20 kV din staţie se face cu cablu armat în acest caz există
posibilitatea să nu se poată realiza izolarea galvanică a mantalei cablului şi deci există
posibilitatea unei circulaţii de curent şi prin aceasta din urmă existând riscul denaturării grave a
rezultatelor măsurărilor.
Din acest motiv într-o astfel de situaţie pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a, tensiunii
de atingere Ua şi a celei de pas Upas se poate folosi schema cu o priză de pământ auxiliară
amplasată în exteriorul staţiei.
Amplasarea prizei de pământ auxiliară P A trebuie făcută la o distanţă de peste 300 m distanţă de
gardul staţiei, într-o zonă cu teren viran (fără construcţii în apropiere), iar amplasarea prizei
sonda S (de potenţial) trebuie făcut la peste 150 m distanţă de gardul staţiei, respectând însă o
distanţă de cel puţin 150 m între prizele P A şi S . Deosebit de important este să nu se intre cu
priza sondă S în zona de influenţă a prizei auxiliare P A.

4.16.8. Pentru verificarea continuităţii instalaţiilor de legare la pământ trebuie folosite

următoarele scheme :
- schema din fig.10. - pentru verificarea continuităţii în perimetrul prizelor de pământ din
instalaţiile din incintă;
- schema din fig.11. - pentru verificarea continuităţii între două instalaţii de legare la
pământ.

76
 F1 V

C1 F2

TS

A TC

Ra

Im

C2

FIG.10.- Schema pentru verificarea continuităţilor în perimetrul prizelor de pământ

din staţie.
NOTĂ
TS - transformator de separare (aparat de sudură) cu disponibilitatea reglării tensiunii
secundare
Ra - rezistenţa adiţională Ra  (3-4)  20A
TC - transformator de curent etalon 10-200 A
A - ampermetru (0-1) A de clasă 1
V - multimetru digital cu rezistenţă mare (1-220 V cap de scală) de clasă 1
C1În- cazul
cablu în mm2tensiunea citită pe voltmetru este U C  0, rezultă că legătura electrică este
16care
C2 - cablu 16 mm2
defectuoasă.
F1 - conductor VLPY (1,5-2,5) mm2
F2 - conductor VLPY (1,5-2,5) mm2

77
 A
C2
Rn
TS
TC
C1 F2

V
F1

RL
P1 P2

RpS1 RpS2

FIG. 11. - Schemă pentru verificarea continuităţii între două instalaţii de legare la
pământ separate.
NOTĂ
TS - transformator de separare (aparat de sudură) cu disponibilitatea reglării tensiunii
secundare
Ra - rezistenţa adiţională Ra  (3-4)  20A
TC - transformator de curent etalon 10-200 A
A - ampermetru (0-1) A de clasă 1
V - multimetru digital cu rezistenţă mare (1-220 V cap de scală) de clasă 1
C1 - cablu 16 mm2
C2 - cablu 16 mm2
FÎn - conductor
1 cazul în careVLPY (1,5-2,5)
tensiunea cititămm
2
pe voltmetru este U C  0, rezultă că legătura electrică între
F2 - conductor VLPY (1,5-2,5) mm2
instalaţiile de legare la pământ este defectuoasă.
4.16.9. La măsurarea tensiunilor (la determinarea rezistenţei de dispersie R p , a tensiunii U, a
continuităţilor electrice, etc) totdeauna legătura voltmetrului la elementul verificat se va face direct
la punctul de injectare a curentului de măsură. Mai exact conductorul voltampermetrului se va
lega la punctul de injectare a curentului şi nu în alt punct al conductorului prin care trece curentul

78
Ipm. În acest mod se evită includerea în valoarea citită pe voltmetru şi căderea de tensiune pe
porţiunea conductorului de curent până la punctul de injecţie în elementul verificat.

4.16.10. Curentul de injecţie (intrare) în priza de pământ supusă măsurării este 

- în cazul sursei de energie electrică de joasă tensiune , curentul dat de această sursă care
constituie curentul de măsură şi se notează I pm 

- în cazul sursei de energie electrică de înaltă tensiune este curentul de scurtcircuit

monofazat dat de această sursă în locul de punere la pământ ( respectiv într-un punct al
prizei de pământ supusă măsurării ) şi se notează  în general se realizează schema de
alimentare astfel încât curentul la locul de punere la pământ să fie mai mare de 1000 A, dar
totdeauna mai mic decât valoarea de calcul . Pentru determinarea valorilor de calcul
la un defect maxim, toate mărimile măsurate ( curenţi şi tensiuni U a ,Upas şi UR ) trebuie
multiplicate cu un coeficient de corecţie numit coeficient de multiplicare .

Coeficientul de multiplicare se notează cu litera K şi reprezintă următorul raport de

multiplicare 

- în cazul sursei de energie electrică de joasă tensiune 

- în cazul sursei de energie electrică de înaltă tensiune 

, unde

- este valoarea de calcul al curentului de scurtcircuit monofazat max.

pentru staţia respectivă ;
Ipm - curentul prin priza de pământ de măsură cu sursă de joasă tensiune 

- curentul de scurtcircuit monofazat de măasură cu sursă de înaltă tensiune.

IP - este curentul de punere la pământ efectiv prin instalaţia de legare la pământ a
staţiei la un scurtcircuit monofazat

Ip = – (IN + ICP);
79
 IN – componenta din curentul de scurtcircuit monofazat care se închide prin
neutrele transformatoarelor legate la pământ în staţiei;

ICP - componenta din curentul de scurtcircuit monofazat care se închide prin

conductoarele de protecţie ale liniilor electrice aeriene legate direct sau indirect la
instalaţia de legare la pământ a staţiei.

Pentru curenţii , IP , IN şi ICP valorile de calcul sunt cele determinate prin calcul şi sunt
specifice staţiei care face obiectul verificării.

Dacă nu se cunosc curenţii I P , IN şi ICP ( determinaţi ) pentru staţia în cauză se pot considera
acoperitoare următoarele valori pentru curenţii I N şi ICP :
IN = 0,1 şi ICP = 0,1

Rezultă pentru IP următoarea relaţie: IP = 0,8

80
 Algoritm privind sintetizarea rezultatelor, determinărilor privind măsurări ale
echipamentelor instalaţiei de legare la pământ supuse verificărilor

Nr. Denumirea mărimilor Simbol Unitate de Valoarea Valoarea

crt măsură măsurată determinată
de calcul
1 2 3 4 5 6
1. Curentul de scurtcircuit
monofazat maxim dat I1sc max A
2. Curentul de injecţie
(intrare) în priza de sau A
pământ supusă Ipm
măsurării (curentul de
măsură)
3. Curentul prin priza de
pământ supusă
măsurării
und
e Icp - curentul care se
închide prin
Ip A
conductorul de
protecţie al LEA prin
care se alimentează
defectul datorită
cuplajului inductiv
IN - curentul care se
închide prin neutrele
unităţilor de
transformare legate la
pământ în staţia
electrică în cazul
defectului considerat.
4. Raportul de multiplicare
K a valorilor curenţilor
şi tensiunilor măsurate
- în cazul sursei de înaltă K -
tensiune

- în cazul sursei de joasă

tensiune

5. Timpul protecţiei de
bază la defectul
considerat (la valoarea tb s
maximă a curentului

6. Tensiunea de atingere
maximă admisă Ua V
7. Tensiunea de pas
maximă admisă V
81
 Upas
1 2 3 4 5 6
8. Tensiunea totală a
prizei de pământ Up V
supusă măsurării
9. Rezistenţa de dispersie
a prizei de pământ

supusă unde I Rp sau Rpmăs

este curentul prin priză

10. Coeficient de varianţie
a rezistivităţii solului 
determinat
11. Rezistenţa de dispersie
a prizei de pământ în
condiţiile cele mai
nefavorabile Rp
(umiditatea solului
redusă) Rp = Rpmăs
12. Tensiunea de atingere
maximă în incinta U`a sau U`amăs V
staţiei pentru curentul
de măsură
13. Tensiunea de atingere
maximă în incinta
staţiei pentru curentul Ua V
de maxim defect Ua =
KUamăs`
14. Tensiunea de pas
maximă în afara staţiei U`pas
pentru curentul de sau V
măsură U`pasmăs
15. Tensiunea de pas
maximă în afara staţiei
pentru curentul maxim Upas V
de defect Upas =
KUpasmăs
16. Tensiunea Uk în diferite
puncte din incintă faţă Uk1 V
de punctul de referinţă Uk2 V
din zona de potenţial Uk3 V
nul (faţă de priza sondă ... ...
S) pentru stabilirea Ukn V
continuităţii electrice.
17. Curentul Im de măsură
pentru determinarea
discontinuităţilor cu o
sursă de joasă
tensiune (transformator Im A
de separare
transformator de
sudură)

82
 1 2 3 4 5 6
18. Tensiunile la stâlpii
LEA din afara staţiei Ust1 V
faţă de punctul de Ust2 V
referinţă din zona de ... ...
optenţial nul (faţă de Ustn V
priza sondă S) pentru
stabilirea continuităţii
electrice
19. Tensiunile de atingere
la obiecte din afara
staţiei electrice
- la conducte U`ac V
- la consumatori U`aN V
Se determină cu relaţia

unde ka şi

a se determină pentru
punctul considerat în
afara staţiei.
20. Tensiunea prin cuplaj
rezistiv în circuitele de
telecomunicaţii care ies UR V
din incintă.

83