C3 – 30.10.

2019

Tiroida

- Producția H specifici este dependentă de un micronutrient din mediul exterior (spre deosebire
de celelalte glande) = IOD
- Tiroida se formează la baza limbii și migrează până la naștere – posibilitatea de a persista pe
canalul tiroglos duce la formarea de chiste de tiroglos
- Tiroecitele sunt dispuse în folicule care conțin coloid

Formarea H tiroidieni
- Tiroida e integrată în axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian = integrare centrală
- Hipofiza secretă TSH

1
C3 – 30.10.2019

- Hipotalamusul secretă TRH

- Cei doi H: T3, T4
- Modificări mici ale H tiroidieni duc la modificări ample ale TRH = relație de tip semilogaritmic

- Iodul trebuie să ajungă în tireocit împotriva unui gradient de concentrație

- Excesul de iod se elimină prin urină și este corelat nivelul ioduriei pe 24 h cu nivelul aportului
de iod
- Simporterul de iod și Na – rol în concentrarea iodului în tiroidă
- Pe membrana tireocitului se află receptorul pt TSH de care se leagă TSH
- Iodul intră în tireocit și trebuie activat – ne trebuie iod reactiv
- Mediul exidant este generat de apa oxigenată care este fabricată în tireocit de un echipament
enzimatic care se numește tiroperoxidază (TPO)
- Superoxiddismutaza (SOD) este seleniu-dependentă și reglează excesul de apă oxigenată
- H tiroidieni sunt resturi de tirozină iodată
- În tireocit se activează o genă care sintetizează o proteină specifică = tiroglobulină
- Tiroglobulina este o proteină cu greutate moleculară mare care are foarte multe resturi
tirozinice în structură
- În condițiile mediului oxidant și cu exces de iod, resturile tirozinice din tiroglobulină sunt iodate
și se obține o moleculă de tiroglobulină cu foarte multe resturi de iod
- Tiroglobulina iodată nu trece în sânge pt că nu e H, ci trece în spațiul dintre tirocite formând
coloidul
- În momentul în care e nevoie de descărcare de H tiroidieni, tireocitele încep să importe din
coloid tiroglobulină și niște enzime specifice clivează molecula de tiroglobulină în bucățele mici
formate din 2 resturi de tirozină care vor fi de 2 feluri:
 Unele cu 4 atomi de iod = tetraiodotironina = preH
 Altele cu 3 atomi de iod = triiodotironina = H
- 80% din producția de H = T4 și 20% = T3
- T3 se poate obține fie direct, fie indirect printr-o monodeiodinare care este periferică (la nivel
de țesut)
- Există 3 monodeiodinaze specifice: hipofizară, periferică (astea 2 sunt importante)
- Tiroida, având tiroglobulină, este o glandă cu rezervă de H – organismul poate traversa o
perioadă în care nu are aport de iod

Transportul H
- H sunt transportați de TBG (globulina care leagă H tiroidieni) către țesuturi
- H totali tiroidieni = T3, T4
- Fracția liberă = FT3, FT4 – preferăm asta

Acțiunile H
- Amorsează catabolismul = creșterea catabolismului + producție de căldură (rol în
termoreglare)
- Diferențiere tisulară – în perioada de formare a SNC = sinaptogeneză
- Modularea expresiei unor gene = receptorii pt catecolamine
- Cresc nivelul glicemiei și rezistența șa insulină
- Activează sinteza de colesterol, dar și degradarea acestuia
- Seamănă acțiunea lor cu a catecolaminelor, doar că H tiroidieni au efect mai prelungit

Investigații
- Ex clinic general + ex tiroidei
- Dacă se mișcă cu deglutiția la palpare = diagnostic de organ N
- Prima dată evaluăm dacă tiroida este mărită de volum (un lob N = cât o falangă a pac.)

2
C3 – 30.10.2019

- Evaluăm consistența, suprafața, marginile și sensibilitatea la palpare

- Ecografia tiroidiană
- Evaluăm structura care ar trebui să fie omogenă
- Putem aprecia vascularizația tiroidei
- Identifică leziuni nodulare (patologice de la 1 cm)

- CT
- Pt tiroide plonjante în torace
- Foarte rar facem RMN

- Investigații de laborator
- T3, T4, FT3, FT4
- FT4 e principalul citit în pereche cu TSH

TSH N, FT4 N = eutiroidism

TSH ↑, FT4 N = hipotiroidism subclinic (nu are semne clinice sau are semne clinice extrem de
nespecifice)
TSH ↓, FT4 N = tirotoxicoză subclinică

- Testul de TRH ne permite să facem diferența dintre o leziune hipofizară și una hipotalamică
cand avem un hipotiroidism central

- Organismul poate produce autoanticorpi (identificați în sânge) față de TPO și RTSH = boli
autoimune tiroidiene
- Ac anti-TPO, Ac anti-RTSH și Ac anti-tiroglobulină

- Tiroglobulina se poate doza în sânge pt că există o scurgere ușoară care poate fi dozată
- Nivelul tiroglobulinei din sânge se corelează cu volumul tiroidian = e marker de țesut
- Se poate pune un diagnostic foarte ușor dacă bănuim la un NN agenezie de tiroidă cu
ajutorul tiroglobulinei
- E importantă în cancerele tiroidiene foarte diferențiate (dar nu e marker tumoral)

- Iodul
- Se poate doza din urină = iodurie
- Iodurie din urină emisă spontan sau determinarea iodului în urina / 24 h – are o corelare
excelentă cu aportul de iod din ultimele 24 h
- Ioduria nu are valoare clinică, dar are importanță dacă o determinăm într-o populație în scop
epidemiologic

- Investigații morfofuncționale
- Scintigrafia cu I131 (iod radioactiv) sau I125 sau Tc
- Îi dăm pacientului o doză trasoare de iod care se va acumula în tiroidă după un interval liber
de timp și vom putea determina câtă radioactivitate este în tiroidă și obținem imaginea
scintigrafică
- Imaginea scintigrafică ne poate spune dacă anumite zone captează mai mult/puțin/mai mult
unele și mai puțin altele
- Leziunile nodulare solitare – captant (cald), hipercaptant (fierbinte), nu captează (rece)

3
C3 – 30.10.2019

- Scintigrafia nu mai este de utilitate în evaluarea inițială, ci în urmărirea unui cancer tiroidian
- În urma scintigrafiei obținem 2 analize diferite:
 Scintigrama = imaginea
 Grafic (curbă) = radioiodocaptare = cât din trasorul de iod ajunge în unitatea de timp
și cât persistă în tiroidă – se face o citire la 2 h și una la 24 h:
 RIC blocată (hipotiroidism, administrare de substanță de contrast iodată)
 RIC crescută (tiroidă avidă de iod, hipertiroidism)
 RIC cu pantă de fugă (tiroidă avidă de iod, dar cu turn-over rapid)

- Citologia tiroidiană
- Se obține prin puncție tiroidiană cu ac fin = puncție aspirativă
- Se obține un scor Bethesda:
 B0 = puncția a eșuat ( nu s-a putut scoate suficient material ca să fie interpretabi) – se
repetă puncția
 B1, B2 = descrieri citologice care sunt aproape cert benign
 B3 = din perspectivă citologică nu putem spune dacă e leziune benignă sau malignă =
leziune intermediară
 B4, B5 = leziuni înalt suspecte

- Histologia
- Pune diagnosticul de leziune