I.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Definiţie: Recuperarea medicală este un domeniu de activitate complexă

medicală, socială, educatională si profesionala, în scopul restabilirii într-un grad cât mai
mare posibil a capacitatii funcţionale pierdute de o persoană după un traumatism sau
boală. Această crestere a capacitatii functionale se realizează prin dezvoltarea şi educarea
unor mecanisme compensatorii, iar obiectivul final este restaurarea posibilităţii de a se
autoservii, a capacităţii de a muncii şi de a duce o viaţă independentă economic şi social.
Recuperarea medicală este o specialitate clinico-terapeutică de tip conservator,
fiind o specialitate de graniţă care urmăreşte păstrarea sau creşterea nivelului funcţional
în diferite patologii (cardio-vasculare, respiratorii, metabolice, neurologice, ortopedice-
posttraumatice, degenerative şi geriatrice, chirurgicale), întotdeauna pornind de la
particularităţile fiziopatologice şi mecanisme patogenetice şi concentrându-se pe
refacerea funcţiei de locomoţie şi relaţionare cu mediul înconjurător.[63, 64]
Perspectiva atingerii maximului funcţional posibil a dus la căutarea şi
dezvoltarea unor mijloace facilitatorii sau compensatorii proprii ale individului (anatomo-
funcţionale adaptative) sau externe-ajutătoare.
În schema de mai jos sunt cuprinse patologiile principale abordate de
Recuperarea medicală.

Fig. Nr. 1 Patologiile care fac obiectul Recuperarii Medicicale (Reabilitare)

Medicul specialist de recuperare medicală îşi desfăşoară activitatea în diferite

unităţi medicale din sistemul sanitar, incluzând secţii de acuţi şi cronici din spitale,
ambulatorii şi cabinete de specialitate recuperare medicală, precum şi în staţiuni balneare
5
(ambulatorii, spitale, baze de recuperare din hoteluri), aflate în contract cu sistemul de
asigurări sociale de sănătate sau în sistem privat. El este coordonatorul echipei
multidisciplinare de recuperare, pe baza unei colaborari biunivoce. Medicul specialist de
recuperare evaluează şi stabileşte diagnosticul medical şi funcţional, concepe programul
de recuperare (recomandă tratament medical, farmacologic, educaţional şi prescrie
fizioterapia), urmăreşte si reevalueaza si pacientul în evoluţie. [100]

Denumirea specialităţii

Zona Denumirea Observaţii

SUA Physical Medicine and pionier în specialitate (după al doilea război
Rehabilitation mondial) şi în terminologie
Europa Physical Medicine Asociază şi:
1. metodele de terapie fizicală, mijloace
balneologice (tradiţia de Balneologie,
Hidrologie medicală şi Termalism) în
Germania şi Franţa (vezi istoricul)
2. mijloace din Medicina Sportivă
România Balneologie, introdus de S-a dezvoltat iniţial în Ardeal pe modelul
perioada Şcoala Clujană (prima german, completat cu elemente de influenţă
interbelică catedră universitară ale scolii medicale din Franta, Anglia,
1928) Suedia, SUA si Rusia
Recuperare, Medicină Tradiţie şi potenţial balnear imens (30% din
Fizică, Balneo- sursele de ape minerale ale Europei) [63,
climatologie 75, 76]
România Schimbarea denumirii Nevoia de a armoniza in EU
2013 specialităţii în 1. terminologie identică în toate ţările EU
Reabilitare 2. curicula identică de pregătire în
Medicală[100] specialitate
3. recunoaşterea diplomelor de medic
specialist de Recuperare în toate ţările
2015 Revenire la Recuperare
Medicala, Medicina
Fizica,
Balneoclimatologie
2016 Medicina Fizica si de
Reabilitare

Definiţia specialităţii
 Specialitatea medicală care pune accent pe profilaxie, diagnostic si tratamentul
pacienţilor ce experimenteaza limitări funcţionale, ca si consecinţa a diferite
6
 procese patologice, traumatisme, injurii sau simptome clinice. Utilizeaza în
practica medicală medicamente, injecţii/infiltraţii, modalităţi fizice diverse,
exerciţii fizice şi metode educaţionale aplicate individualizat în funcţie de nevoile
individuale ale pacientului. [12]
 Krusen defineşte ca esenţial în recuperare tratamentele si antrenamentele
pacienţilor, care aplicate vor asigura în final atingerea potenţialului maxim pentru
o viaţă cât mai normală, din punct de vedere fizic, psihic, social si profesional.
[66]
 În România se păstrează Balneologia si Climatologia, componente tradiţionale ale
Medicinei Fizice şi de Recuperare, si care ofera posibilităţi practice de a utiliza în
scop profilactic, curativ si recuperator factorii fizici naturali de cură pe care
România îi deţine din abundenţă (ape minerale, gaze, nămoluri terapeutice, factori
climatici, lumina solară) şi a factorilor fizici artificiali (termici, electrici,
mecanici). [50, 52, 55, 66]

Anul Forul Definiţia / Denumirea Termeni cheie

definitor
2012 OMS [99] „un set de măsuri care să asiste indivizi care se 1. Dizabilitate
confruntă (...) cu dizabilităţi pentru a atinge şi a 2. Prevenire/
menţine o funcţionare optimă în interacţiunea cu tratare
mediul lor. (...) are ca obiectiv îmbunătăţirea complicaţii
funcţionării prin diagnostic şi tratament al
afecţiunilor, reducerea deteriorărilor şi prevenire
şi tratarea complicaţiilor".
2007 Uniunea „Utilizarea tuturor mijloacelor de reducere a 1. Dizabilitate
Europeană impactului condiţiilor dizabilitante şi 2. Handicap
a handicapante şi oferirea posibilităţii integrării 3. mecanisme
Medicilor sociale optime a persoanelor cu dizabilităţi" compensatorii
Specialişti „o activitate complexă, medicală, educaţională, 4. viaţă activă
socioprofesională prin care se urmăreşte 5. independenţă
[12]
restabilirea capacităţii funcţionale pierdută de un economică
individ, congenital sau în urma unor boli sau şi/sau socială
traumatisme, precum şi dezvoltarea unor
mecanisme compensatorii care să-i asigure
posibilitatea de muncă sau autoservire, o viaţă
activă şi independent economic şi/sau social"[64,
66]
2013 Ministerul Specialitatea de Recuperare, Medicină Fizică şi 1. profilaxie
ui Sănătăţii Balneologie este o „specialitate clinico- 2. terapie
din terapeutică şi metodologică ce se ocupă cu studiul 3. recuperare
România mijloacelor fizicale şi balneare de tratament şi 4. mijloace
aplicarea lor în profilaxia, terapia şi recuperarea fizicale şi
medicală” [97] balneare

7
 2013 Ministerul schimbarea denumirii specialităţii în Reabilitare 1. Prevenire,
Sănătăţii Medicală = specialitate medicală clinică, diagnosticare,
din independentă, responsabilă de prevenirea, tratare
România diagnosticarea, tratarea şi managementul 2. afecţiuni
reabilitării persoanelor cu afecţiuni dizabilitante şi dizabilitante şi
comorbidităţi la toate vârstele, în vederea comorbidităţi
promovării capacităţilor şi performanţelor fizice şi 3. calitatea vieţii
cognitive ale acestor persoane, precum şi în
vederea creşterii calităţii vieţii acestora.[100]
2015 MS revenire la denumirea de Recuperare, Medicina
Fizica, Balneoclimatologie
2016 MS redenumire: Medicina Fizica si de Reabilitare

Obiectivul Recuperarii Medicale (Medicinii Fizice şi de Reabilitare)

Recuperarea medicală abordează holistic persoanele cu stări patologice acute sau
cronice (afecţiuni locomotorii şi posttraumatice, amputaţii, afectări musculoscheletale,
reumatologice, neurologice, disfuncţie cardio respiratorie şi renală, afecţiuni chirurgicale
variate, disfuncţii de organe pelvine şi postpartum, inclusiv abordeză „dizabilitatea
datorată durerii cronice şi cancerului". Recuperarea poate fi definită şi ca un proces
continuu de învăţare şi schimbare activă prin care persoana cu dizabilităţi dobândeşte
cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru o funcţionare optimă din punct de vedere fizic,
psihologic şi social, adaptând restantul funcţional cât mai inteligent şi eficient la mediul
înconjurător. [12]
În contextul actual medical şi social, Medicina de recuperare trebuie să se
adapteze caracteristicilor medico-sociale, demografice şi educaţional-culturale, care
arată că în prezent aspectul diagnostic şi terapeutic în medicină este într-o dinamică
caracterizată de:
1. Creşterea speranţei de viaţă şi scăderea procentului populaţiei vărstnice cu
condiţie fizică suficientă pentru a fi independentă;
2. Deviere din acut spre cronic, deşi patologia şi gravitatea sechelelor
posttraumatice este în continuă creştere, în special la tineri;
3. Gradul civilizaţiei actuale aduce şi “efectele secundare” precum
dezadaptarea, sedentarismul, patologia de stress amplificată de asocierea factorilor de
risc cardio-vascular şi metabolic (HTA, DZ, obezitate, dislipidemie, boala cerebro-
vasculară, sindroame dureroase somatice, etc.)
4. Factori multiplii de risc asociaţi (fumat, stress, dieta necorespunzătoare,
decondiţionarea şi sedentarismul), patologie cardio-vasculara cu expresie clinico-
functionala severa (CPI, AVC, APP) [63, 64]
Din ce în ce mai frecvent, Recuperarea medicală realizează diagnosticul unor
patologii nediagnosticate inca, apărute insidios sau brusc în timpul perioadei de
recuperare, care durează câteodată luni, chiar ani. De aceea, în Recuperarea Medicala nu
8
este suficient să aplici Programul de Recuperare (contruit complex, etapizat, pentru
perioade lungi de timp), ci este absolut obligatoriu să reevaluezi periodic pacientul
(urmărit zilnic de-a lungul tratamentului şi după aplicarea lui), pentru a surprinde
simptomatologia sugestivă bolii de baza si eventual a unor noi suferinţe; odată
evidenţiate, acestea modifică corespunzător abordarea terapeutică, prognosticul
recuperator, sau limitează metodologia şi posibilităţile de aplicare a tehnicilor de
tratament şi frânează sau opresc evoluţia favorabilă recuperatorie.
In consecinta, obiectivul principal al Recuperării medicale este refacerea
aspectelor funcţionale legate de integrarea individului în mediu si societate:
autoîngrijirea, locomoţia, prehensiunea, gestualitatea cotidiană şi activităţile zilnice
(ADL), adaptarea cardiovasculară la solicitare, etc.[64]

Funcţional şi disfuncţional
Recuperarea reprezintă în sine o specialitate clinică medicală care utilizează
permanent şi repetitiv examenul clinic şi evaluarea funcţională, identificând aspectele
disfuncţionale. [63]
În anul 2001, OMS a elaborat un sistem complex de clasificare a
disfuncţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii („The International Classification of
Functioning, Disability and Health (ICF)", sau ICIDH-2. Se pune accentul pe
dimensiunilor consecinţelor bolii, asociată cu o apreciere pozitivă a abilităţilor reziduale ale
individului afectat de o patologie disabilitantă. De aceea, termenii cu conotaţie subliminală
negativă precum disabilitate se înlocuieşte cu activitate, handicapul cu participarea,
încercând să sugereze că sunt păstrate într-un anumit grad anatomia şi funcţiile corpului,
diferitele activităţi şi participarea (mai mult sau mai puţin activă sau independentă). [62]
Clasificarea internatională a Infirmităţii, Incapacităţii, Handicapului (ICIDH)
utilizează şi defineşte următorii astfel:

Terman tradus Termen Semnificaţie

original
BOALĂ PATHOLOGY suferinţă, traumatism ce produce schimbări
structurale sau funcţionale la nivel tisular/organ
INFIRMITATE IMPAIRMENT reducere sau funcţie anormală pe plan anatomic
/fiziologic / psihologic, ca rezultat al bolii
DISABILITATE- DISABILITY consecinţa infirmităţii în plan social, afectând
INCAPACITATE performanţa sau disponibilitatea de a dezvolta
activităţi (autoservire, locomoţie)
HANDICAP HANDICAPS dezavantajul social, familial şi profesional,
cosecinţă a infirmităţii/incapacităţii care
limitează parţial sau anulează activitatea şi viaţa
normală

9
 Obiectivele ICF (CIF) astfel sunt următoarele:
1. Asigură înţelegerea şi analiza stării de sănătate, a stărilor asociate şi a
consecinţelor , ţinând cont şi de factorii functionali
2. Stabileşte unui alfabet comun pentru descrierea starii de sănătate, stările
asociate îmbunătăţirea comunicării între diferiţi utilizatori (stafful serviciilor
de sănătate, cercetători, cei care stabilesc politicile de sanatate) şi populaţie,
inclusiv persoanele cu dizabilităţi.
3. Asigură cadrul adecvat statisticilor şi raportărilor (cu posibilitatea de a
compara datele de sănătate), precumm şi serviciilor de îngrijiri medicale între
state diferite
4. Asigurarea unei scheme de codificare unitară şi sistematică privind sistemele
de informaţii şi bazele de date legate de sănătate. [101]
Clasificarea Internaţională a Bolilor (CIB) tine cont de cadrul nosologic variat, in
functie de etiologie si mecanisme ale bolilor. ICF (CIF) realizeaza clasificarea pornind de
la definirea unor notiuni de baza precum Starea de sănătate, Funcţionarea şi Dizabilitatea.
In Recuperarea Medicala aceste clasificări se pot folosi în paralel, CIB atribuind un
diagnostic al bolii sau suferinţei, iar ICF completând cu informaţii privind
funcţionalitatea, mult mai sugestivă pentru evaluarea „starii de sănătate” a populaţiei.
[101]

Metodologia recuperării medicale

Fig. Nr. 2 Schemă a metodelor de recuperare si a categoriilor patologice abordate

terapeutic

10
 Metodologia de recuperare este stabilită în funcţie de obiectivele de recuperare
formulate în urma diagnosticului medical şi funcţional şi utilizează alaturi de metodele
terapeutice (farmacologice si nonfarmacologice) si metodele şi tehnicile specifice
recuperarii medicale:
I. Terapia cu factori fizici (Fizioterapia), care include :
1. Kinetoterapia
2. Electroterapia
3. Masoterapia
4. Hidro-Termoterapia
5. Balneo-Climatoterapia
II. Logopedia (reeducarea vorbirii şi comunicării)
III. Terapia cognitivă (psiho-comportamentală
IV. Ortezarea, Protezarea (inclusiv protezarea auzului şi văzului)
V. Terapia ocupaţională (ergoterapia)
VI. Terapia vocaţională (educaţională, integrarea profesională) [62]

Odată cu dezvoltarea şi aplicarea conceptului de recuperare, s-au individualizat şi

specializat concepte specifice de reeducare funcţională în diverse tipuri de disabilităţi, care au
construit şi experimentat metodologii d e recuperare specifice, precum reeducarea deglutiţiei,
reeducarea micţiunii şi defecaţiei, reeducarea vorbirii, etc.

Etapele recuperării
Procesul de recuperare urmează potrivit reglementărilor OMS 3 etape:
I. Recuperarea medicală (de faza acuta, subacuta si cronica)
 propriu-zis se suprapune cu faza acută şi subacută a bolii şi se desfăşoară într-o secţie
clinică medicală (reumatologie, neurologie, cardiologie, pneumologie, medicină
internă, etc.) sau chirurgicală (ortopedie-traumatologie, chirurgie cardio-vasculară,
neurochirurgie, chirurgie plastică şi reparatorie, etc).
 se aplică principiile de tratament medical conservator sau chirurgical adecvat şi
proceduri adjuvante specifice de recuperare menite să prevină sau să limiteze
complicaţiile şi disfuncţionalităţile (repausul prelungit la pat asociat cu imobilizarea
care predispun la complicatii precum escarele de decubit, pneumonia de decubit,
precum si redori articulare, contracturi-retracturi musculare), afectari patologice
precum flexum articular, scurtări de membre, subluxaţii articulare, cu consecinte
functionale (disfuncţii ale mersului, echilibrului, coordonării, abilităţii, autoîngrijirii,
etc. Care apar de exemplu in evolutia post AVC).
 Recuperarea de faza cronica se adreseaza pacientului cu sechele disfuncţionale,
reprezentand profilaxia secundară si tertiara; in aceasta categorie se incadreaza
indicaţia de tratament în staţiunile balneo-climaterice.
II. Recuperarea profesională/vocaţională
 începe în momentul în care pacientul părăseşte secţia de spital cu sechele disfuncţionale, şi are ca
obiectiv reinserţia profesională sau schimbarea locului de muncă (reorientare profesională).
11
 Sunt evaluate caracteristicile şi solicitările activităţilor la locul de muncă şi prognosticul
de reinserţie al pacientului, în funcţie de restantul funcţional, statusul evolutiv şi
prognosticul de recuperare în funcţie de particularităţile muncii. Astfel, se poate decide
reîntoarcerea la activitatea anterioara (soluţia ideală, dar destul de rară), readaptarea
profesională şi adaptarea dispozitivelor implicate in actul muncii, prin aplicarea unor
dispozitive facilitatorii (care utilizeaza maximal restantul funcţional al pacientului),
schimbarea locului de munca anterior şi reorientarea profesională adecvată restantului
funcţional, ocuparea unui post rezervat persoanelor cu deficienţe, activitate protejată,
destinat celor cu deficienţe similare sau activitate la domiciliu.
III. Recuperarea socială
 Vizează antrenarea activităţilor vieţii cotidiene, respectiv relatia sociala in interiorul
familiei si extrafamilial (prieteni, colegi, relatii profesionale) care implica cresterea
independentei, auto-servirii, responsabilizarea si preluarea treptata a
activitatilor (care a fost delegate altor persoane pe perioada afectarii acute si
subacute), mobilizarea şi deplasarea în interiorul locuinţei şi în afara ei (imobil
cu etaje, strada, institutii), cu ajutor sau fără (baston, cadru de mers, pantă,
cărucior, automobil adaptat,) etc.[62, 98]
Echipa de recuperare (interdisciplinară) este formată din:
1. Medic specialist de 5. Logoped
recuperare medicala 6. Psiholog, psihiatru
2. Fizioterapeut 7. Asistent social
3. Kinetoterapeut 8. Dietetician
4. Ergoterapeut / Terapeut 9. Bioinginer, tehnician
ocupaţional ortezare-protezare [100]

12