Am să mă întorc în acest oraș

Interiorul unei săli goale, aparent magazin, aparent cafenea. Dimineață, în zori de zi.

Rând pe rând, angajații magazinului vor intra în scenă obosiți, căscând, adunați de spate.

La pian, octave grave de LA MINOR. După câteva măsuri introductive, arpegii către

registrul înalt apoi către registrul grav. Din lent, înspre repede și foarte repede. Această

improvizație instrumentală trebuie să dea aspectul luminii matinale care invadează

magazinul. Va căpăta, gradual, densitatea unei furtuni, asemănătoare cu „studiul

revoluționar„ de Chopin. Cu cât improvizația va deveni mai alertă, cu atât angajații se vor

mișca mai repede. Vor aduce mese, scaune, vor șterge de praf și alte asemenea activități

specifice unui magazin în care abia au pornit căldura.

Vor mima aprinderea a patru becuri, iar astfel, la ultimul bec aprins, eclerajul va

acoperi întreaga scenă.

În momentul în care angajații arată ca niște furnicuțe harnice și agitate și vor aprinde

ultima lumină, muzica se va opri.

(MINUTUL 2:00)
LUPUL(rugător, aproape lingușit): Scufițo...?

SCUFIȚA: Da, lupișorule, ce mai dorești?

LUPUL: Nimic... doar mă gândeam...ce vrei să faci tu astăzi...

SCUFIȚA(ușor plictisită): Ah...nimic deosebit. Doar...știi tu...o treabă de scufițe.

LUPUL: Îi duci un coșulet cu mâncare bunicuței tale bolnave:

SCUFIȚA (iritată, ca și cum i-ar fi stricat jocul): Ți-am mai spus, Bunica mea nu

este bolnavă, (crescendo și accelerando) ci e mai degrabă într-o stare perfectă de

sănătate fizică și mentală fiind absolut capabilă să aibă grijă de propria persoană ca

orice adult ajuns la maturitate! (pauză) Chiar credeai că ne aflăm într-o poveste

clișeistică de copii ?

LUPUL: Ah, nu, bineînțeles că nu. Dar...ce duci în coș atunci?

SCUFIȚA: Ei, ce să duc, niște alimente absolut obișnuite pentru o dietă

sănătoasă de poveste modernă cum este povestea noastră. Și anume câteva gustări
sănătoase fără gluten, fără aditivi, fără E-uri din pâine integrală și iaurt grecesc fără

conservați. Ce credeai?

LUPUL: Ahh...da...normal...cum de nu m-am gândit la asta. Doar suntem într-

o poveste modernă. Dar nu cumva îți este frică să te plimbi singură prin această

pădure întunecoasă și plină de pericole? Pădurea nu e făcută pentru fetițe fashion

care fac paradă singurele...

BIANCA - MANAGERUL : Însă scufița nu s-a simțit nicidecum atinsă de el. Și

nu s-a lăsat nicidecum descurajată din cauza cuvintelor batjocoritoare ale

bătrânului lup. Scufița roșie avea suficientă încredere în sine și în alegerile sale

vestimentare îndrăznețe încât să nu se lase intimidată de asemenea clișee de povești

învechite. (pauză, apoi începe nervoasă) iarăși nu munciți nimic? Din nou stați degeaba

LA POVEȘTI MODERNE DE COPII? De ce nu puneți mâna să faceți ceva?! IA HAI,

LA TREABĂ!

LUPUL: Non Possum.

BIANCA: Ce?

CEI TREI PURCELUȘI: non possum.

BIANCA: Uite c-au venit și cei trei purceluși. Cum adică „non possum”?

SCUFIȚA: Adică...e în latină.

BIANCA: Și ce înseamnă? Ia hai, gata, hai la treabă? Ce non possum?

PURCELUȘ 1 : Adică „uneori se poate”...

PURCELUȘ 2: „alteori nu se poate”

PURCELUȘ 3: „Da acuma nu se poate”.

CEI TREI PURCELUȘI: non possum.

BIANCA: Și...acum de ce nu se poate?

LUPUL(chicotește): Pentru că nu am deschis încă magazinul! Mai avem cinci

minute până să năvălească toți clienții ca niște bezmetici!

TOȚI ANGAJAȚII: URAAAA! CINCI MINUTE! FIVE MINUTES! CINQUE

MINUTES! LIBERTE! EGALITEE! SALATĂ DE VINETEEE!

LUPUL: Auzi șefa?

 BIANCA: DA?

LUPUL: Ne lași să ne jucăm de-a televizorul?

Bianca ezită puțin...cu toții o încurajează, moment în care negociază cu toții prin

semne și rugăminți de copii.

BIANCA: OFF...bine, fie, dar hai repede, nu mai avem mult timp și trebuie să

deschidem odată magazinul.

Rând pe rând fiecare trece prin fața „televizorului”, un cadru imaginar,și cântă o

colindă. Colindă românească, englezească, franțuzească, rusească, ș.a.m.d.

MINUTUL 6:00
Prima oră din cele 12 de-a lungul cărora va fi deschis magazinul.

La fiecare oră fixă, în loc de bătaie de pendulă se va cânta lucrarea CELTIC DRONE.

Pianul și corzile vor cânta de fiecare dată, iar rând pe rând celelalte instrumente vor

prelua tema solistică. Flaut, Clarinet, Trompetă, Corn, etc.

Când se va auzi pendula de oră fixă toate personajele se vor opri din activitatea lor și

vor privi, mișcându-se cu încetinitorul, pendula. Astfel, după ce piesa de pendulă se oprește,

va începe dansul.

MINUTUL 7:00
Pe următorul schimb de replici de prezentare a magazinului, cordarii cântă în fundal

LA VIE EN ROSE.

VIVI CENUȘĂREASA : Dragi clineți și clinețici!

ECATERINA – MAMA CENUȘĂRESEI: onorați consumatori și consu-

amatoare!

EROS: Bu-bună ziua la-la do-domni și la doamne doamne!

VIVI: Bună ziua, Dar de ce spuneți „doamne-doamne”?

EROS: Pe-Pentru că în se-se-sezonul de gri-pipă, gripă, se recomandă

repetarea cuvântului doamne. Dă imu-mu-munitate.

ECATERINA: De ce nu spuneți și „domni domni”?

EROS: Pentru că O EPIDEMIE DOUĂ EPIDEMII, epide-de-demia este femeie!

 VIVI , ECATERINA: Câtă dreptate, ce bizar și ce coincidență!

LUPUL: Stimați uriași și pitici (restul angajaților se strâmbă), pardon, persoane

dezavantajate pe verticală! Dragi femei și bărbați, fetițe și băieți (restul angajaților se

strâmbă), pardon, persoane cu drepturi și responsabilități egale! În sfârșit,

respectabili nehotărâți și corporatriști, declarăm deschis magazinul-cafenea-

restaurant-loc de distracții ...

TOȚI: Super-market-santa-claus!

VIVI: Deoarece anul acesta moș crăciun se află în excursie în Bahamas, toată

lumea va fi nevoită să cumpere tradiționalele cadouri de sărbători de la magazinul

nostru!

ECATERINA: Regulile magazinului nostru –cafenea- restaurant și loc de

distracții sunt următoarele:

Fiecare client va plăti cele cumpărate cu un cântec!

IOANA: La fiecare oră fixă, când pendula va bate semnalul, Toți angajații vor

dansa, lăsând deoparte orice alt-activitate!

PRIMA LOVITURĂ DE PENDULĂ: DRONE MUSIC.

PRIMUL DANS.

MINUTUL 11:00
RĂZVAN-CLIENTUL:Eu sunt clientul întâi venit, clinețul clineților,

corporatristul corporatriștilor și aștept,

Căci tare sunt plictisit,

De voi să fiu astăzi servit!

VIVI (Către ceilalți angajați): Ah, pesemne că acesta este un arogant om de

vânzări,

Căci mulțumirea de sine îi iese și pe nări!

(Către client) Ce dorește domnul?

CLIENT: Un loc, dacă nu vă deranjează.

 EROS: Desigur, luați lo-lo-loc la ce masă vreți, localul no-monstru, no-nostru e

aproape gol în dimineața aceasta. Așezați-vă unde doriți și fum doriți – cum doriți!

Exact cum aveți che-che-chec- chel – chef, cum aveți chef!

CLIENT: Speram să îmi indicați un loc anume!

BIANCA: Ahaaa, domnul are nevoie să fie dus de mână?! Ei bine, să zicem cel

de aici sau cel de acolo, ori celălalt, din mijloc, ori cel aflat în fund și mai într-o parte,

poate cel din fața celui din mijloc, sau cel din spate de tot, de lângă bucătărie?

LUPU: E bine? Dacă nu cumva preferați să vă așezați afară, cu toate că e frig și

plouă. Întreaga terasă este liberă!

CLIENTUL: Sunt cam încurcat. Ce-mi recomandați? Să zicem locul acesta, sau

poate locul acela?

IOANA: Prin locul acesta înțelegeți locul acesta de aici sau locul acesta de

dincoace?

VIVI: cel din dreapta sau cel din stânga?

ECATERINA: Cel de aici sau cel de acolo?

EROS: Dom-Domnule este nevoie să pre-pre-precis. Precizați.

CLIENTUL: Nu știu ce să spun. Spuneți dumneavoastră...

TOȚI(autoritar) Atunci acesta! Cel de aici din fața dumneavoastră!

CLIENTUL: Foarte bine! Pot să mă așez?

AMELIA: Dacă preferați să rămâneți în picioare este alegerea dumneavoastră!

Mă tem totuși că peste câteva minute veți simți un anumit disconfort! Avantajul

localului nostru este acela că spre deosebire de autobuz sau metrou, aici se vine

tocmai pentru a se lua loc!

Acum luați loc și gândiți-vă la ce veți comanda. Concentrați-vă serios.

CLIENTUL: va fi tare complicat.

A DOUA BĂTAIE DE PENDULĂ.

AL DOILEA DANS
 MINUTUL 15:00
CLIENTUL: Aș dori o cafea.

LUPUL: Avem cafea esoresso, normală, filtru, lungă, glace, moka, toate cu

aromă de ciocolată, vanilie, caramel, toate fi robusta fie Arabica.

CLIENTUL: Opriți-vă, mă ia amețeala. Aș abuza de răbdarea dumneavoastră

dacă v-aș cere un ceai?

AMELIA: Vă pot propune Ceai negru, Darjeeling sau Ceylon, Earl Grey, ceai

verde, ceai roșu, ceai cu iasomie, cu mentă, cu citrice, cu fructe roșii.

CLIENT: Deja e prea mult! Nu mai plusați! Să ne întoarcem la cafea. Cu ce

preț, domnișoară?

IOANA: Cu prețul normal și cu bonul de casă emis. Cafeaua este 4 euro băută

la masă, 3 la bar și 2 dacă o luați cu dumneavoastră.

CLIENT: Mă refeream la prețul moral, la costul psihic al unei nopți de

insomnie din cauza atâtor cafele.

BIANCA: Domnule, nu vreau să vă grăbesc dar mai așteaptă și alți clienți.

CLIENT 2 intră în scenă cu un aer romantic, visător.

CLIENT 2: Domnilor! Domnilor și Doamnelor-Doamne!

Ce zi frumoasă ar fi fost aceasta!

Ce plină de vis și de bucurii mari și mici,

Ce zi de basm și feerie ar fi fost pe aici,

O după masă bună ar fi fost, de o nemaiîntâlnită magie

De nu aș fi căzut cu mașina mea drept într-o prăpastie!

La dans, toată lumea!

MINUTUL 17:00
ARIA „MIO BABINO CARO”, VERSIUNE CU TROMBON ȘI PIAN.

Toată lumea dansează un vals, în perechi.

CLIENT2: Bună ziua, domnule. Aici e Salonul auto, nu-i așa?

 Ceilalți angajați râd. La un gest al clientului se opresc.

LUPUL: Da Domnule da ce-ați vrea să fie?

CLIENT2: Iertați-mă, am fot orbit de lumina farurilor.

(sunet de trompetă care imită un claxon)

Ei, vedeți! Ce zgomot infernal! Nu-i de mirare că am ezitat.

Într-un fel, e mare păcat de-atâta zgomot.

EROS: Să-să nu ziceți niciodată „E MAMA- e MARE PĂCAT” Ziceți „E mai

curând păcat”. Nu trebuBU- nu trebuie niciodată să vorbim sau să scriem așa cum

citim.

LUPUL: Daar nu ați veni aici pentru lecții de gramatică. Pentru ce ați venit?

CLIENT2: Am venit la Salonul auto fiindcă mașina mea s-a stricat.

Mașina mea s-a stricat deci astfel am venit aici doar ca să cumpăr niște

automobil.

LUPUL: La kilogram?

CLIENT: Nu. La bucată.

LUPUL: În cazul acesta îl aduc pe colegul meu.

EROS: Bună ziua la domni-domni și la doamne-doamne. Ce vreți să

cumpărați?

LUPUL: Domnul vrea niște automobil.

EROS: Un automobil sau o automobilă?

CLIENT2: Ambele. Le vreau pereche. Nu-mi place să stric căsniciile.

LUPUL: Arată-i domnului noul model.

EROS: Aveți în față primul nostru model: un Jean Racine cu cinsprezece roți.

CLIENT2: Cincisprezece?

EROS: Ma-ma. Mai putem adăuga dacă vreți număr cu soț.

E o mașină bună. Ia ciupiți-o.

CLIENTUL O CIUPEȘTE ȘI SE AUDE UN SUNET AGONIZANT DE

TROMPETĂ.

EROS: Vedeți? Reacționează prompt..

 CLIENT2: Pot s-o ciupesc și pe asta?

EROS: Încercați, domnule, sigur că da.

CLIENTUL O CIUPEȘTE ȘI SE AUDE UN SUNET DE TROMBON CA

MUGETUL UNEI VACI.

CLIENT2: vai ce m-am speriat!

EROS: Nu face nimic.

CLIENT2: În regulă. Pare un mașin bun. Îl cumpăr. Dar vreau și perechea, să

nu uitați.

LUPUL: O trimitem prin poștă.

Vă costă un cântec.

AIR ON G STRING- J.S.BACH – VERSIUNE DE FLAUT ȘI PIAN

CLIENT2:

Apa asta e plină de momeli, tot felul de momeli frumos colorate. Noi, peştii,

înotăm printre ele, atât de repede, încât părem gălăgioşi. - Visul nostru de aur e să

înghiţim una, bineînţeles, pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o speranţă,

în sfârşit ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm miraţi că ni s-a terminat apa.

LUPUL:

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în

mijlocul mării. Vântul, el să se odihnească acolo, din când în când. Şi să zică aşa,

gândindu-se la mine: „N-a făcut nimic bun în viaţa lui decât această bancă de lemn,

punându-i de jur împrejur marea”. M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă

inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.

MINUTUL 23:00
CLIENTUL 1 : Cenușăreaso! Vino mai aproape și spune-mi cum ai ajuns să

lucrezi într-o astfel de cafenea.

CENUȘĂREASA VINE ÎMPREUNĂ CU MAMA CENUȘĂRESEI ȘI

ÎMPREUNĂ CU SCUFIȚA ȘI ROMINA.

 SCUFIȚA: Odată, foarte demult, trăia o tânără prințesă care nu era deloc

dezagreabilă la chip și care avea un temperament mai plăcut decât al majorității

oamenilor. Pe când aceasta era doar o copilă, mama sa a ajuns în incapacitatea de a

mai trăi. Iar astfel, tatăl ei a jelit-o cât ar fi fost sănătos să o facă iar mai apoi îi ceru

altei femei să fie împărăteasa lui. În acest moment a apărut mama vitregă a

cenușăresei. Însă la început s-a instalat o răceală între cele două.

În fiecare dimineață mama cenușăresei se privea în oglinda magică:

ECATERINA: Oglindă, oglinjioară, cine-i cea mai frumoasă din țară?

SCUFIȚA: Iar oglinda îi răspundea invariabil:

LUPUL: Pe cinstea mea, împărăteasă,

Frumusețea ta e cea mai aleasă!

SCUFIȚA: Și tot așa, ani de-a rândul, până într-o zi, când mama cenușăresei,

fiind indispusă pentru că nu-i stătea bine părul și simțind nevoia de încurajare, a

întrebat-o pe oglindă:

ECATERINA: Oglindă, oglinjioară, cine-i cea mai frumoasă din țară?

LUPUL: De mă uit atent la tine...Cenușăreasa...dă mai bine!

VIVI: Iar de aici povestea ne este cunoscută tuturor! Însă, cu toate că, după o

vreme am reușit să ne împăcăm, am devenit mai apoi servitoare în casă.

Într-una din seri aș fi vrut și eu să merg la balul la care a mers ea. Însă eu nu

aveam voie.

...Când, deodată, în casă și-a făcut apariția o zână și mi-a spus:

ROMINA: Bună, cenușăreaso. Eu sunt persoana responsabilă să fiu zâna ta

bună, sau dacă preferi, îngerul tău personal împuternicit să te asiste.

Și zi așa, ai vrea să te duci la bal, ai?

Și să devii o prizonieră a conceptului masculin de frumusețe? Să te sufoci într-

o rochie prea strâmtă care o să-ți sugrume circulația sângelui? Să-ți strângi picioarele

ca-ntr-o menghină în pantofi tip cui? Să-ți vopsești fața cu substanțe chimice și cu

farduri care au fost testate pe animale?

ROMINA,LUPUL, EROS: Ei?! VREI ASTA?!

 PAUZĂ LUNGĂ.

VIVI: O, da! Neaparat!

TOATĂ LUMEA OFTEAZĂ.

BĂTAIE DE PENDULĂ- DRONE MUSIC.

MINUTUL 27:00
SEMNAL DE TROMPETĂ, INTRĂ EDUARD.

FACE UN SEMN CU CARE AR ÎNTREBA „CÂT E CEASUL„.

ANGAJAȚII STAU ÎN LINIE ȘI TRANSMIT INFORMAȚIA (GESTUL) CA

LA „TELEFONUL FĂRĂ FIR”. ULTIMUL ANGAJAT ÎNȚELEGE DAR ÎN LOC SĂ-I

SPUNĂ CÂT E CEASUL, ÎȘI IA CEASUL DE LA MÂNĂ ȘI ÎL TRANSMITE, PRIN

CEILALȚI, LUI EDUARD, CARE DUPĂ CE ÎȘI PUNE CEASUL, ÎNCEPE SĂ

CÂNTE.

CEAIKOVSKI, DANS NAPOLETAN, TROMPETĂ ȘI PIAN.

BĂTAIE DE PENDULĂ – DRONE MUSIC

DANS RUSESC

MINUTUL 30:00
CLIENTUL: Știu ce am să aleg! Aleg să îmi spuneți o poveste.

SOLO CORN DIN SIMFONIA NR.5 DE CEAIKOVSKI

LUPUL: Ce spui de „Scufița roșie”?

CLIENTUL: Nu-mi place! Din cauza unei răsfăţate neascultătoare, vânătorul

ar merita ani buni de închisoare..

LUPUL: Vânătorul a făcut ce trebuia, le-a salvat pe fetiţă şi pe bunică din burta

lupului…

CLIENTUL: încălcând Articolul 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor

Animalelor, care prevede că niciun animal nu trebuie supus actelor de cruzime.

EROS: Dacă o iei aşa, şi lupul din „Capra cu trei iezi” a încălcat legea…

CLIENTUL: Aşa e.. Aici a fost încălcat și Articolul 508 din Codul Civil. Capra nu

trebuie compătimită, ci decăzută din drepturile părinteşti, pentru că a pus în pericol

viaţa iezilor, prin neglijenţă.

VIVI: Îţi voi citi „Cenuşăreasa”..

CLIENTUL: „Cenuşăreasa”? Ce făceau cei de la Asistenţa socială, în timp ce

sărmana orfană se spetea muncind? Au făcut anchetă psihosocială? Au anunţat

Protecţia copilului? Nuuu!

ECATERINA: Ce spui de „Punguţa cu doi bani”?

CLIENTUL: Nu-mi plaaaace nici povestea aceasta! Cocoşul este un infractor! Cine i-a

dat dreptul să-şi însuşească punguţa găsită? Nu ştia că trebuie dusă la poliţie? În

plus, făcând pe victima, a sustras şi alte bunuri: bani, vite… L-a reclamat cineva pe

moşneagul-complice la ANAF? Bineînţeles că nu. Şi a trăit mulţi ani, fericiţi…

BIANCA: Atunci, îţi citesc „Albă ca Zăpada”?

CLIENTUL: Fata asta n-a auzit de Codul penal?… Cum să intre prin efracţie, în casa

piticilor?

BIANCA: Uite, am găsit un basm cu Făt Frumos!

CLIENTUL: Tipul acesta ar trebui dat pe mâna poliției! Deţinere ilegală de arme

albe, crimă…

LUPUL: Văd că nu vă hotărâți şi mai avem și alți clienți! Vă vom citi povestea,

mâine.
CLIENTUL: Cum mâine?! Îmi vei citi chiar acum! Știi cine sunt eu? Sunt cetățean

european și am drepturi!

MINUTUL 32:00
APAR DIN NOU DMITRI, ROMINA, EDUARD și MÁTYÁS. Cel din urmă este

„vicontele”

EI INTRĂ CÂNTÂND UN MARȘ REGESC, ÎN PRINCIPIU UN ACORD DE „MI

MAJOR„, CÂT MAI TRIUMFAL POSIBIL, AJUTAȚI ȘI DE PERCUȚIE.

EROS: BU-BUNĂ ziua domnul viconte! S-ar părea că ne așteaptă o zi frumoasă

domnule viconte!

ROMINA: Ieri a fost o zi viForoasă!

EROS: Dar astăzi va fi o zi viFrumoasă!

ROMINA: Ieri a fost totuși o zi de MĂCEL.

LUPUL: Măcelul nu e decât un mac mai mic.

Dar domnule viconte, vă văd cu adevărat înviorat.

ROMINA: Contele nu este înviorat.

EROS: Înviorat înseamnă „prevăzut cu vioară„. Vicontele nu este prevăzut cu vioară.

Vicontele este înTrombonat.

VICONTELE EMITE CÂTEVA SUNETE DE TROMBON. ACESTA COMUNICĂ

DOAR PRIN SUNETELE TROMBONULUI. ROMINA VA TRADUCE „LIMBAJUL

VICONTELUI„ ÎN LIMBAJ NORMAL.

VICONTE: TIM-TAM, TAM-TIM-TAM.

ROMINA: Eu voi traduce. A spus „Aveți dreptate”

VICONTE: TIM-TAM, TAM-TIM-TAM.

ROMINA: AVEȚI DREPTATE.

VICONTE: TIM-TAM, TAM TAM TAM, TAM TIM TAM TAM TAM.

ROMINA: DORESC SĂ FAC PLAJĂ LA SOARE.

VICONTELE DĂ DIN CAP CĂ NU.

ROMINA: SCUZE. DORESC SĂ VĂ PUN O ÎNTREBARE.

LUPUL: Da,spuneți vă rog.

VICONTELE: tim-tam-tam –ta, tam tim tam, tam tam tim, tam tim, tam tam tim tam.

ROMINA: Nepoata mea, Pandora, a lăsat aici o cutie!

EROS: A!DA! Pandora! Îndată!

ACELAȘI JOC ÎN CARE ANGAJAȚII STAU ÎN LINIE. CINEVA IA CUTIA ȘI O

TREC DE LA UNUL LA CELĂLALT DE LA UN CAPĂT AL RÂNDULUI LA

CELĂLALT, PRIVIND UIMIȚI CUTIA.

LUPUL: Aceasta este deci, cutia Pandorei. Poftiți, domnule!

EROS: Da-dar aveți gri-grijă să nu o deschideți niciodată! Altfel pierdeți garanția și

nu v-o putem primi în retur!

LUPUL: Vă costă un cântec.

VICONTE: tam, tam tam tim.

ROMINA: Vă incendiez.

VICONTELE SE STRÂMBĂ

ROMINA: pardon, vă mulțumesc!

MINUTUL 35:00
BOLERO – RAVEL – ARANJAMENT PENTRU FLAUT, CLARINET, TROMPETĂ,

TROMBON, PIAN ȘI PERCUȚIE.

(CONFORM PARTITURII POSTATE fiecare își va face transpozițiile necesare)

Prima intrare, clarinet,

a doua intrare, măsura 23, flaut,

a treia intrare, măsura 41, trombon,

a patra intrare, măsura 59, trompetă.

MINUTUL 40:00
CLIENTUL: Și?! Cum a fost copilăria voastră? Cum a fost pe când erați voi mici?

EROS: Adu, mamă, maioneza

Să mă dau să-mi steie freza

În poziție de drepți,
Să dau ciudă în adepți

Cu valoarea-mi intrinsecă

Când mă duc la discotecă!

LUPUL: Uneori se mai întâmplă

Că mama, când are-un of,

Să m-atingă peste tâmplă

Cu tocul de la pantof!

VIVI: Mama-mi spune, „IA aminte-

Și mă mângâie pe frez’

Dacă nu vei fi cuminte,

Iar am să te scărmănez!

EROS: Eu încerc din răsputeri

Să fac treburile toate,

Dar sunt zile, precum ieri,

Când, degeaba, nu se poate...

BIANCA: M-a trezit ea: Deșteptarea!

Și-a smucit nervos perdeaua

IARĂȘI N-AI SĂRAC MÂNCAREA,

IARĂȘI N-AI FRECAT PODEAUA,

IARĂȘI N-AI VOPSIT TAVANUL,

IARĂȘI N-AI SCHIMBAT TAPETUL,

IARĂȘI N-AI HRĂNIT MOTANUL,

IARĂȘI N-AI STOCAT BUFETUL,

SCUFIȚA:

IARĂȘI N-AI FOST DUPĂ MERE,

CUTIA-I JUMATE GOALĂ!

CE-AI ÎN CELE EMISFERE

CEREBRALE? HAI, TE SCOALĂ!

IOANA: Să vedem dacă măcar

Temele ți le-ai făcut:

În ce ani ș-n ce hotar

A domnit Menumorut?

MAMA-CENUȘĂRESEI: Ce oraș e capitală în Volta Superioară?

Saltă-te pe verticală,

Pune mâna pe vioară

Și pe loc interpretează

Capriciul de Paganini...

Nu te-ascunde după vază,

Nu urla c-aud vecinii!

Rând pe rând, angajații vor aduce foarte multe căni de cafea și de ceai. Vor umple masa, ca o

piramidă, cu zeci de cești și căni.

LUPUL: Dar...tot mama ne-a învățat să apreciem ce deja avem.

Ne-a spus să fim o gazdă bună pentru orice trecător căzut din lună.

Mama ne-a învățat că bunătatea, cinstea, mila și respectul pentru orice prietenaș

Îi va face pe fiecare să fie mai buni și mai cinstiți...

să ne țină minte sufletul, așa, ca pe o cetate veche,

Ca pe o metropolă imensă, ca pe un castel sau ca o țară,

EROS: Sufletul nostru făcut din ceară, care se topește pentru a fiecărui lumânare,

Și astfel, când va pleca de lângă noi în drumul său, acest prietenaș,

În prag să se oprească, și cu un zâmbet să ne spună

AM SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ACEST ORAȘ.

LUPUL: Astfel v-am adus aici toate tipurile de cafea și de ceai pe care ni le-ați cerut.

Aici...sau la pachet?

CLIENTUL 1: La pachet.

Angajații aruncă ceștile într-un sac.

CLIENTUL: Și cum pot altfel să vă răsplătesc decât cu un cântec...pe care să-l cântăm

împreună.

COLINDUL CLOPOTELOR.

APARE SOȚIA CLIENTULUI. Poartă un mix de mai multe stiluri și are o coafură în

mai multe stiluri. Într-un picior o sanda și în altul un toc cui, etc.

SOȚIA(către client) Ilustrul meu soț!

CLIENTUL: Scumpa mea soție! Puișorul meu fript! De ce-ai venit?

SOȚIA:
F# D#m
Hai acasa, hai cu mine.
C# B Bsus2
Hai cu mine sa pornim la drum.
Ne asteapta casa noastra draga,
Iarba verde si poteci de drum.
F# D#m C# B
Munti si vai Mori de vant Rauri repezi trecatori.
F# D# C# B
Ne asteapta Mama, tata Prieteni vechi , Frati si surori.
D# C# F# B
Ascult adesea glasul dulce ce ma cheama

Casa parinteasca sa-mi revad mai curand

Si sa mangai parul alb al mamei voi venii

B C#
Dragii mei, dragii mei
SOȚUL ȘI SOȚIA SE ȚIN DE BRAȚ, SUNT GATA DE PLECARE

CLIENTUL: În nebunia și agitația voastră m-ați făcut să înțeleg ce înseamnă

a te dedica meseriei tale. Mi-ați oferit tot ce ați avut, și v-ați preocupat de mine

ca de propriul frate. Vă las acum.

Face doi pași către ieșire. Se întoarce spre angajați

Cândva...am să mă întorc în acest oraș!

Chiar după ce clientul rostește ultimele cuvinte orchestra începe să cânte.
Händel - Sarabande from Suite XI, HWV 437

PE PRIMUL SEGMENT AL PIESEI, ANGAJAȚII ÎȘI ÎMBRACĂ PALTOANELE.

PE AL DOILEA SEGMENT AL PIESEI, ANGAJATA HIPPIE A SUPERMARKETULUI VINE ȘI

SPUNE MONOLOGUL FINAL.

Suntem umbre călătoare,

De-am adus vreo supărare
Să găndiţi că aţi visat
Tot ce vi s-a-nfăţişat,
Iară searbăda poveste
Ce in visurile-acestea
Am istorisit aici,
A fost vis, veţi spune.
Oameni buni,
Nu ne-osăndiţi,
Ingăduitori să fiţi,
Că vom drege altădată
Tot ce-acuma am stricat,
Iar noi cinstit vă spunem:
Dacă am scăpat acum
De sudălmi, fluierături
Voi aduce, uite, jur,
Altceva, mult mai frumos
Tuturora, noapte bună,
Daţi-mi toţi căte o mănă
Şi prieteni buni vom fi.
Intr-o altă bună zi
Vom plăti cum se cuvine ...Gîndul voitor de bine”.
PE A TREIA SECȚIUNE A PIESEI ANGAJAȚII VOR STINGE RÂND PE RÂND

BECURILE, ASEMENI SCENEI DE DESCHIDERE A SPECTACOLULUI, DAR

MULT MAI LENT.