RESPONSABILITATEA SOCIALĂ

A ORGANIZAȚIILOR

ALBA IULIA
2018-2019
 Noțiuni introductive

Responsabilitate - obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de

ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere
Responsabilitatea sociala a firmelor- reprezintă preocuparea managerilor de a
întreprinde acţiuni care protejează şi îmbunătăţesc atât bunăstarea societăţii, cât şi interesele
organizaţiei.

Componentele responsabilităţii sociale a firmei

Practicile organizaţionale responsabile sunt ghidate de următoarele credinţe:

 credinţa că oamenii îşi realizează cel mai bine slujba în medii de muncă sănătoase
care permit implicarea în serviciu, respect faţă de contribuţiile altora şi un echilibru
rezonabil între timpul de muncă şi cel pentru viaţa de familie;
 credinţa că organizaţiile funcţionează cel mai bine peste o perioadă îndelungată de
timp atunci când este localizată într-o comunitate sănătoasă cu norme ridicate privind
calitatea vieţii;
 credinţa că organizaţiile realizează creşteri în performanţă şi eficienţă atunci când
tratează mediul natural cu respect în toate operaţiile sau acţiunile lor;
 credinţa că organizaţiile trebuie să fie cadrul şi să se bazeze pe succese pe termen lung
 credinţa că reputaţia unei organizaţii trebuie să fie protejată pentru siguranţa
consumatorului şi sprijinul interesaţilor.

Sub aspectul componentelor definitorii reţinem:

Prin raportare la unele tipuri de comportare din surse externe, conceptul se ataşează mai
mult faţă de autocorectare decât faţă de constrângere; ca mai apoi sa vizeze realizarea
intereselor private şi sensibilizarea firmei la nevoile sociale care implică anumite restricţii
privind comportarea afacerilor vis a vis de necesitatea unei abordări altruiste şi imperative

2
morale. În timp ce obligaţia trebuie să fie voluntar acceptată, dar comportamentul influenţat
de forţele coercitive ale legilor sau sindicatelor nu este voluntar. Iar obligaţia, este extinsă
dincolo de tradiţionala datorie faţă de acţionar și la alte grupuri ale firmei (consumatori,
salariaţi, furnizori, comunităţi învecinate).
Responsabilitatea socială trebuie să fie voluntară şi să implice discreţia managerilor de a
acţiona în diferite modalităţi.

Principiile, tipuriile și strategiile responsabilității sociale

Principiile care stau la baza responsabilităţii sociale a firmelor au fost concepute de Keith
Davis. Ele se referă la modul cum trebuie să adere firmele la obligaţia de a întreprinde acţiuni
care să protejeze şi să sporească atât bunăstarea societăţii, cât şi pe cea a organizaţiei şi pot fi
redate astfel:
 principiul 1: responsabilitatea socială apare datorită puterii sociale care este
semnificativă asupra unor probleme esenţiale, ca, de pildă, angajarea minorităţilor şi
poluarea mediului;
 principiul 2: firmele trebuie să opereze ca un sistem deschis în ambele direcţii, fiind
receptive la comunicarea cu societatea şi dezvăluirea către public a operaţiunilor lor;
 principiul 3: costurile şi avantajele sociale ale unei activităţi, produs sau serviciu
trebuie calculate amănunţit şi luate în considerare atunci când se adoptă decizii
privind respective activitate, produs sau serviciu;
 principiul 4: costurile sociale ale fiecărei activităţi, produs sau serviciu trebuie trecute
asupra consumatorului;
 principiul 5: firmele, datorită spiritului civic, au responsabilitatea de a se implica în
anumite probleme sociale care depăşesc domeniul obişnuit al operaţiunilor lor.

Categoriile de responsabilități sociale sunt: responsabilități filantropice,

responsabilităţi etice, responsabilităţi legal-juridice și responsabilități economice.

Responsabilitățile filantropice- (la alegere) se manifestă în acţiuni pur voluntare,

generate de dorinţa de a rezolva anumite probleme sociale fără ca acestea să fie impuse prin
obligaţii economice sau legale. Aceste angajamente reprezintă cel mai înalt nivel al

3
responsabilităţii sociale deoarece nu sunt impuse firmei, se soldează cu anumite cheltuieli din
partea firmei şi au drept scop creşterea bunăstării societăţii.

Responsabilitățile etice - prevăd ca comportamentul întreprinderii, precum şi a

componentelor sale să fie în corespundere cu normele morale, chiar dacă acestea nu se
regăsesc precizate în legi şi nu servesc direct interesele economice ale firmei. În această
obligaţie a întreprinderii se include corectitudinea şi onestitatea în relaţiile cu salariaţii,
clienţii, furnizorii, concurenţii etc.

Responsabilitățile legal-juridice presupun că firmele în cadrul activităţii sale să se

orienteze spre respectarea cuvenită a societăţii şi a legislaţiei care o protejează. Întreprinderile
trebuie să acţioneze doar în limitele legilor, să-şi plătească taxele şi impozitele faţă de stat
etc.

Responsabilitatea economică reprezintă prima obligaţie şi cea mai importantă. Rolul pe

care îl au unităţile economice într-o societate rezidă din obiectivul lor, care constă în
producerea de bunuri şi servicii pe care individul, comunitatea şi societatea le solicită. La fel,
maximizând profitul firma prin impozitele şi taxele plătite va contribui mai considerabil la
susţinerea culturii, învăţământului, sănătăţii etc.
Faţă de cele patru criterii de responsabilitate socială există şi diferite niveluri sau grade
de implicare a firmelor de afaceri și anume:
 Strategia proactivă- ,,Preluarea întâietăţii în iniţiativele sociale”. Întâlnirea sau realizarea
responsabilităţilor: economică, legală, etică şi discreţionară.
 Strategia de acomodare (adaptare) -„Realizarea minimului de etică cerut”. Întâlnirea sau
realizarea responsabilităţilor: economice, legale şi etice.
 Strategia defensivă (de apărare) „Realizarea minimului cerut de lege”. Întâlnirea
responsabilităţilor: economice şi legale.
 Strategia obstrucţionistă „Lupta cu cererile sociale”. Întâlnirea responsabilităţilor
economice.

4
 Argumentele pro şi contra a responsabilităţii sociale

Atât în literatura de specialitate, cât şi în practica economică există opinii contradictorii

la acest subiect.
Argumente pro:
1. Aşteptări ale publicului Firmele au dobândit caracterul lor de la societate şi în
consecinţă trebuie să răspundă necesităţilor societăţii.
2. Profituri pe termen lung Firmele social responsabile tind să conserve în mare măsură
profituri pe termen lung.
3. Obligaţii etice Firmele trebuie să fie social responsabile deoarece acţiunile
responsabile sunt corecte, morale.
4. Imagine publică Firmele pot crea o imagine publică favorabilă dacă îşi propun şi
realizează obiective sociale.
5. Un mediu mai sănătos Implicarea firmelor poate ajuta la soluţionarea unor probleme
sociale dificile.
6. Descurajarea creşterii reglementărilor Fiind social mai responsabile, firmele se pot
aştepta la mai puţine reglementări juridice.
7. Echilibru putere – responsabilitate Firmele au multă putere şi un echilibru al
responsabilităţii este necesar pentru asigurarea unei parităţi normale.
8. Interesul acţionarilor Responsabilitatea socială va îmbunătăţi pe termen lung preţul
acţiunilor.
9. Disponibilitatea resurselor Firmele au resursele necesare susţinerii unor proiecte
publice sau caritabile ce necesită asistenţă.

Argumete contra:
1. Violarea maximizării profitului Implicarea socială ar putea reduce eficienţa
economică.
2. Diluarea scopului Urmărind obiective sociale se diluează scopul principal al afacerii
– productivitatea economică.
3. Costurile Multe acţiuni sociale nu-şi acoperă costurile, costuri pe care cineva trebuie
să le plătească.
4. Prea multă putere Firmele au multă putere iar acţiunile sociale cresc şi mai mult
această putere.

5
 5. Lipsa abilităţilor Firmele de afaceri au, de regulă, priceperi de altă natură decât cele
necesare acţiunilor sociale.
6. Lipsa răspunderii Nu există răspundere ierarhică directă pentru acţiuni sociale.

Responsabilitatea Socială Corporativă în Europa.

Uniunea Europeană vede CSR-ul ca un “mijloc pentru atingerea obiectivului de a deveni

cel mai competitiv şi mai dinamic sistem economic din lume, capabil de a susţine dezvoltarea
economică prin slujbe mai multe şi mai bune şi coeziune socială mai mare.”
Pentru a ghida companiile în implementarea CSR, Uniunea Europeană a elaborat o serie
de principii care vizează două dimensiuni ale relaţiei dintre companie şi comunitate:
 dimensiunea internă
 dimensiunea externă

Dimensiunea internă

În relaţia directă cu angajaţii, companiile au responsabilitatea să:

 asigure îmbunătăţirea calităţii vieţii angajaţilor, la locul de muncă şi în afara

acestuia;
 asigure un mediu de muncă sigur şi sănătos;
 abordeze în mod responsabil restructurările în caz de criză, ţinând cont de
interesele tuturor părţilor implicate;
 minimizeze impactul activităţilor pe care le desfaşoară asupra mediului şi a
resurselor naturale.

Dimensiunea externă

În relaţia cu toţi stakeholderii lor, companiile trebuie să:

 sprijine dezvoltarea comunităţilor în care activează;
 sprijine dezvoltarea sistemelor economice locale prin încheierea de
parteneriate cu distribuitori autohtoni;
 respecte drepturile omului stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului din 1948.

6
  protejeze şi să încurajeze protejarea mediului înconjurător la nivel local şi
naţional.

Responsabilitatea socială corporativă în România

Conceptul de responsabilitate socială corporativă a apărut în societatea de afaceri

românească prin intermediul corporaţiilor multinaţionale, care au transferat cultura
organizaţională a acestora, la nivel local. România se află încă în stadiul de construcţie, de
experimentare în domeniul implicării în comunitate a companiilor. Acestea încă învaţă ce
înseamnă să fie responsabile social şi cum să implementeze programe de responsabilitate
socială atât spre binele şi succesul companiei cât şi spre binele comunităţii din care face
parte.

CSR în cadrul IMM-urilor

Deşi principala responsabilitate a unui IMM este să genereze profit, acestea pot în acelaşi
timp, să contribuie la obiectivele sociale şi de mediu, prin integrarea responsabilităţii sociale
corporative ca o investiţie strategică în activitatea lor de bază şi în instrumentele lor de
gestionare.
Responsabilitatea Socială este esențială pentru prosperitatea pe termen lung a IMM-
urilor și pune accent pe dimensiunea umană a afacerilor, reprezentând un liant cu societatea,
în general, și cu comunitatea în care afacerea este localizată, în particular.
Orice IMM poate dezvolta strategii de CSR, indiferent de domeniul și de aria sa de
activitate.
Chiar dacă un IMM dezvoltă programe de CSR, succesul acestora nu se va obține
decât dacă publicul țintă devine conștient de aceste acțiuni. În acest sens, comunicarea
practicilor CSR deține un rol primordial.

7
 Ce presupune o activitate de CSR la nivelul IMM-urilor?

 Îndeplinirea de acțiuni voluntare în vederea rezolvării problemelor de ordin social,

comunitar și ecologic;
 Realizarea de parteneriate și proiecte cu comunitatea în care IMM-ul activează.

Beneficiile IMM-urilor aduse de CSR

 îmbunătăţirea imaginii firmei

 beneficii de natură fiscală
 creşterea vizibilităţii firmei
 diferenţierea de concurenţă
 obţinerea loialitatii faţă de companie
 creşterea vânzărilor şi a cotei de piaţă a companiei.
 atragerea şi să păstrarea angajaţii valoroşi
 stabilirea unei relații de lungă durată cu comunitatea
 optimizarea șanselor de acces la capital

Sectorul privat vs Sectorul public

Stabilirea de parteneriate între sectorul public, mediul de afaceri și societatea civilă este
din ce în ce mai stringentă, deoarece nici unul dintre sectoarele menționate nu poate atinge
obiectivele propuse în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a comunității.
Realizarea de parteneriate între autoritățile publice, societatea civilă și sectorul privat va
avea un impact pozitiv asupra procesului de dezvoltare durabilă a comunităților locale.
Sunt încurajate parteneriatele încheiate între sectorul public și cel privat, deoarece
impactul asupra comunității este mai puternic, iar fondurile alocate devin mai consistente.

8
 Responsabilitatea socială corporativă pe timp de criză economică

Iniţiativele de responsabilitate socială pe timp de instabilitate economică se pot dovedii a

fi un prilej de îmbunătăţire a imaginii. In această perioadă de criză, companiile pot arăta dacă
au sau nu implementată o strategie de CSR la nivel de business.
Oricine poate face CSR în perioadă de calm, însă cei care au în ADN-ul organizaţional
CSR - ul şi continuă activităţile de responsabilitate socială şi în această perioadă, au mai mult
de câştigat la nivel de angajaţi şi de reputaţie. De multe ori, esenţa unui program de CSR nu
constă în bugetul investit, ci în numărul de oameni atraşi în proiect, în calitatea programului
derulat şi prin problema pe care acesta va încerca să o atenueze sau chiar să o rezolve.
Astfel, atât timp cât există entuziasm şi creativitate, se poate face CSR şi cu bani puţini,
mai ales că majoritatea implică voluntariatul sau activităţile interne ale firmei

5 propuneri de urmat în vederea realizării unei campanii CSR de succes:

 Informațiile oferite trebuie să fie caracterizate prin transparență și credibilitate

 Exprimarea folosită trebuie să fie clară și concisă
 Trebuie să se aibă în vedere fapte realiste
 Strategia de CSR trebuie să fie corelată cu așteptările grupurilor țintă
 Un rol important în strategia de CSR îl ocupă componenta de comunicare

9
 Bibliografie

Davis, K., The Case for and against Business Assuption of Social Responsability, in:
Academy of Management Journal, June, 1973, p. 312-314
Prof. univ. dr. Ion Petrescu,” Responsabilitatea Socială A Firmelor”
Prof. univ. dr. Gh. Gh. Ionescu, ” Misiunea Şi Responsabilitatea Socială A Organizaţiei
De Afaceri”
Alin Stancu Mihai Orzan, ”Responsabilitatea socială a companiilor româneşti – un pas
pentru dezvoltarea durabilă”
Surse online
*** Responsabilitatea socială a firmei
https://conspecte.com/Cultura-organizationala/responsabilitatea-sociala-a-firmei.html

10