MODEL DE PROIECTARE A UNUI PROGRAM SOCIAL:

Un program de educaŃie pentru mame aflate

în primele faze ale recuperării din abuz de alcool şi droguri

material tradus şi adaptat pentru disciplina

“Proiectarea şi Managementul programelor sociale”
Titular: Nicoleta NeamŃu, conf. univ. Dr., Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

PROBLEMA

Pedepsirea fizică a copiilor - în mod specific, disciplinarea lor prin lovire (bătaie) - e
larg răspândită în şcoli şi cămine în S.U.A. Într-un studiu din 1989 asupra unui eşantion
aleator de 901 părinŃi din Texas, 49% dintre părinŃii intervievaŃi au spus că ei şi-au pălmuit
unul dintre copii în ultimele câteva luni (Hill Research Consultants, 1989). În acelaşi sondaj
(cercetare), 70% dintre părinŃi au sancŃionat folosirea pedepsei corporale în şcoli şi 27%
dintre părinŃi au raportat că copiii lor au fost pălmuiŃi în şcoli (Hill Research Consultants,
1989). Alte studii au relevat chiar nivele mai ridicate ale numărului de părinŃi care-şi
disciplinează copiii prin lovire (Straus & Gelles, 1988; Alvy, 1987).
Chiar dacă aproape jumătate dintre părinŃii cuprinşi în studiul din Texas a sancŃionat
folosirea pedepsei fizice în cadrul şcolii, un procentaj dintre părinŃii intervievaŃi au spus că ei
au simŃit că unul dintre copiii lor a fost abuzat în mod serios atunci când a fost disciplinat la
şcoală: 3% dintre toŃi părinŃii, 6% dintre părinŃii cu status socio-economic scăzut, 4% dintre
părinŃii negri (de culoare) şi 5% dintre părinŃii hispanici (Hill Research Consultants, 1989).
Folosirea pedepsei fizice are multe consecinŃe pentru copii, pentru părinŃi şi pentru
societate. Un text recent pe tema dezvoltării umane citează studii de cercetare care raportează
faptul că copiii demonstrează nivele ridicate de agresivitate atunci când părinŃii lor utilizează
frecvent tehnici de demonstrare a puterii (incluzând pedeapsa fizică, strigătele, încercări de a
muta fizic un copil sau ameninŃarea cu una dintre acestea). (Newman & Newman, 1987) Mai
mult, copiii care sunt în mod frecvent disciplinaŃi prin control fizic eşuează în a învăŃa să-şi
controleze propriul lor comportament, aceasta rezultând în "internalizări minimale ale
prohibiŃiilor morale". (Newman & Newman, 1987). Când copiii învaŃă să acŃioneze agresiv,
ei nu învaŃă abilităŃile sociale potrivite sau cum să rezolve problemele. Aceste deficienŃe în
abilităŃile copiilor determină relaŃii sărace cu grupul de egali, performanŃă şcolară slabă şi
sentimente de vină, mânie, ruşine şi confuzie.
În plus, deoarece doar o linie subŃire separă pedeapsa fizică de abuzul asupra
copilului, acesta din urmă trebuie să fie considerat una dintre consecinŃele folosirii pedepsei
fizice - o consecinŃă pentru copii, pentru părinŃi şi pentru societate. Daro raportează
următoarele consecinŃe ale abuzului asupra copilului în cazul copiilor mai mici de 13 ani,
după cum s-a arătat în National Clinical Evaluation Study:
• Aproximativ 30% dintre copiii abuzaŃi au avut probleme de sănătate cronice
• Aproximativ 30% dintre copiii abuzaŃi au avut tulburări cognitive sau de limbaj
• Mai mult de 50% dintre copiii abuzaŃi au avut probleme socioemoŃionale incluzând
stimă de sine scăzută, lipsa de încredere, o toleranŃă scăzută la frustrare şi relaŃii slabe
cu părinŃii
• Mai mult de 50% dintre copiii abuzaŃi au avut dificultăŃi la şcoală, inclusiv prezenŃă
slabă şi comportament necorespunzător
• Mai mult de 22% dintre copiii abuzaŃi au avut tulburări de învăŃare care au necesitat
servicii speciale de educaŃie. (Daro, 1988, p. 154)
 După cum în mod conservativ a estimat American Association for Protecting Children
(AAPC) – (AsociaŃia Americană pentru ProtecŃia Copiilor) rata naŃională de incidenŃă a
abuzului asupra copilului în 1983 ca fiind de 11.8 la 1000 de copii sub vârsta de 18 ani, se
estimează că 739.000 de copii au fost maltrataŃi de către părinŃii lor în acel an. (Daro, 1988)
Lucrarea lui Daro estimează costurile monetare implicate în asigurarea de servicii
pentru copiii maltrataŃi prin sistemele de asistenŃă socială a copilului, sănătate publică, justiŃie
şi reabilitare, bazate pe 23.648 de copii raportaŃi ca având serioase vătămări fizice rezultate
din maltratare, în 1983. (Daro, 1988) Folosind estimări foarte conservatoare ale numărului
acestor copii ce necesitau servicii de sănătate şi remediere(reabilitare), Daro estimează
costurile medicale imediate pentru aceşti copii ca depăşind 20 de milioane de dolari; costurile
educaŃiei speciale ar fi de peste 7 milioane de dolari în primul an de după maltratare; costurile
serviciilor legate de dizabilităŃi ar depăşi 1,1 milioane de dolari; şi costurile pentru plasament
familial ar fi în jur de 460 de milioane de dolari în anul de după maltratare. (Daro, 1988)
Aceste cifre reprezintă numai estimările intervenŃiilor imediate; impactul fiscal real asupra
vieŃilor acestor copii este cu mult mai mare.
ConsecinŃele pe termen lung pentru copiii care sunt maltrataŃi nu sunt la fel de bine
documentate, dar există dovezi că adolescenŃii şi adulŃii care sunt maltrataŃi ca şi copii
continuă să aibă probleme legate de maltratare, incluzând o prevalenŃă crescută a dependenŃei
chimice, rate crescute ale comportamentului delincvent şi infracŃional inclusiv când devin
adulŃi şi probleme recurente fizice şi de sănătate mentală. (Daro, 1988)

Cauzarea/întreŃinerea (mentinerea) problemei

Într-un film recent, "Raising Arizona", un cuplu răpeşte un copil mic şi de asemenea
fură o copie a cărŃii Dr. Spock despre copii mici ce reprezintă un "manual de instrucŃiuni". În
realitate, copiii nu vin cu manuale de instrucŃiuni şi mulŃi părinŃi nu au cunoştinŃele necesare
şi sunt nepregătiŃi pentru cerinŃele îngrijirii copilului lor. Atunci când părinŃilor le lipsesc
cunoştinŃele legate de dezvoltarea copilului şi controlul comportamentului, atât al lor cât şi al
copilului lor, e uşor pentru ei să fie copleşiŃi de cerinŃele îngrijirii 24 din 24 de ore. Într-un
efort de a câştiga controlul asupra copiilor lor, mulŃi părinŃi au recurs la folosirea pedepsei
fizice.
În studiul asupra părinŃilor din Texas menŃionat mai devreme, 73% dintre părinŃii
intervievaŃi au fost de acord cu afirmaŃia că pedeapsa fizică ar trebui folosită în şcoli numai
atunci când toate celelalte tipuri de disciplinare au eşuat (Hill Research Associates, 1989).
Astfel, pentru mulŃi părinŃi, pedeapsa fizică, deşi acceptată, e o metodă de ultimă instanŃă. În
studiul lui Alvy (1987) cu părinŃi negri ai unor copii "Head Start", cu părinŃi albi cu salarii
mici ai unor copii preşcolari şi cu părinŃi albi cu salarii mari ai unor copii preşcolari, cel puŃin
20% dintre părinŃii care au folosit disciplinarea fizică au afirmat că au folosit bătaia ca ultimă
alternativă.
Motivele pe care le invocă părinŃii pentru lovirea copiilor lor diferă oarecum în
grupurile rasiale studiate de către Alvy. Mai mulŃi părinŃi negri au folosit bătaia ca o metodă
de educare, în mare măsură pentru a le îmbunătăŃi comportamentul şi pentru a-i învăŃa
ascultarea. Ei cred că aceasta e necesară din cauza limitărilor copiilor lor în raŃionament şi
limbaj. PărinŃii albi din studiu, pe de altă parte, "tind să lovească atunci când copiii lor i-au
mâniat şi nimic altceva pare să nu funcŃioneze, şi ei vor să le arate copiilor lor că sunt
serioşi". (Alvy, 1987, p. 89)
Giovannoni (1985) afirmă că "acceptarea pedepsei fizice în cadrul societăŃii, fără nici
o sancŃiune clară împotriva folosirii ei excesive, sau chiar fără o clară distincŃie între cât de
mult e acceptată şi cât de mult e excesivă, poate fi văzută ca o sursă de posibil abuz asupra
copilului înrădăcinată în valorile societale". (p. 195) După cum Giovannoni a arătat în mod
clar, atitudinile societale legate de pedeapsa corporală contribuie la continuarea folosirii ei şi
de asemenea contribuie la potenŃialul pentru abuzul asupra copilului. "Locul" copilului în

1
societate contribuie şi el la folosirea pedepsei fizice; pentru că copiii sunt încă văzuŃi ca
proprietate a părinŃilor, părinŃii au o mare libertate în a-şi disciplina copiii.
În mod interesant, deşi se ştie de mulŃi ani că unele animale- caii, câinii şi alte
animale- nu pot fi dresate eficient prin pedeapsă fizică, persistă părerea că nimic altceva în
afara pedepsei fizice nu va funcŃiona cu copiii. Se pare că dacă părinŃii ar fi capabili să-şi
controleze mai bine mânia şi nerăbdarea astfel încât copiii să înveŃe comportamentul adecvat,
ei ar putea să folosească în mod eficient mai multe tehnici umane de a-şi educa copiii.
În final, prezenŃa în familii a abuzului chimic sau abuzului asupra partenerului creează
un mediu în care pedeapsa fizică e mai probabil să apară. Alcoolul şi drogurile deseori scad
toleranŃa la frustrare a consumatorului şi autocontrolul acestuia. Când părinŃii sunt confruntaŃi
cu un comportament necorespunzător, e probabil ca ei să folosească pedeapsa fizică din
aceste motive şi pentru că raŃionamentul lor e afectat. Similar, când mamele sunt ele însele
abuzate, eforturile lor de a-şi controla copiii e mai probabil să fie prin demonstrarea puterii
faŃă de copii prin pedeapsă fizică.

POPULAłIA SERVITĂ

PopulaŃia generală
Zona aleasă pentru acest program este statul Kansas, care avea o populaŃie evaluată la
2.476 de milioane de locuitori în 1987. Dintre aceştia, 1.043 milioane aveau vârsta între 18 şi
45 de ani, şi aproximativ 51% din întreaga populaŃie erau femei, conform datelor
recensământului din 1980. Un număr estimat la 532.000 de femei între 18 şi 45 de ani locuiau
în Kansas în 1987. (Kansas Statistical Abstract, 1987-1988) Recensământul din 1980 din
Statele Unite a arătat că 66,7 % din populaŃia statului Kansas locuia în zone urbane, deşi un
sfert din comitatele Kansas-ului au o densitate a populaŃiei mai mică de 5 persoane pe milă
pătrată.
Datele la nivel naŃional pentru anul 1985 arată că dintre toate familiile, 49,6% aveau
copii şi 59,3% dintre gospodăriile conduse de femei aveau copii. În 1985, s-a estimat că statul
Kansas cuprindea 925.800 gospodării şi că gospodăria medie era alcătuită din 2,56 persoane.
(U.S. Bureau of the Census, 1987) Presupunând că cifrele statului Kansas sunt apropiate de
media naŃională ar însemna că în 1985 între 460.000 şi 549.000 dintre gospodăriile din
Kansas aveau copii locuind în ele şi că cel puŃin 400.000 dintre femeile din Kansas erau
mame a cel puŃin un copil mai tânăr de 18 ani.
În 1987, aproximativ 651.000 copii trăiau în Kansas. (Kansas Department of Health
and Environment, 1988) La nivel naŃional, 41% dintre copii locuiau cu ambii părinŃi şi puŃin
mai mult de 50% locuiau numai cu mamele lor, deci în total 91% dintre copii locuiau cu
mamele lor. (Rosen, Fanshel & Lutz, 1987) Aplicând din nou statisticile naŃionale la datele
din Kansas referitoare la numărul de copii mai mici de 18 ani, rezultă că mai mult de 590.000
dintre copiii din Kansas locuiesc cu mamele lor, şi aproximativ 326.000 dintre ei numai cu
mamele lor.
Se estimează că aproximativ 4% dintre femeile din Statele Unite abuzează de alcool.
Dacă această rată e adevărată pentru Kansas, mai mult de 21.000 de femei din Kansas au
probleme cu abuzul de alcool. Femeile abuzează şi de alte feluri de droguri, astfel numărul de
femei care abuzează de diferite substanŃe e probabil să fie mai mare de 21.000.
În 1987, venitul pe cap de locuitor în Kansas era de 15.126$, care e foarte aproape de
media naŃională. (Kansas Department of Health and Environment, 1988) Există totuşi o
oarecare variaŃie a venitului printre locuitorii din Kansas. În 1986, venitul pe cap de locuitor
în comitatele statului Kansas a variat de la o limită inferioară de 10.000$ - 11.900$ la o limită
superioară de 18.000$ - 20.400$. Dintre 105 comitate, şapte au avut cele mai înalte niveluri
iar douăsprezece au avut veniturile pe cap de locuitor cele mai scăzute. (Kansas Department
of Health and Environment, 1988)

2
 Naşterile vii din Kansas în 1986 au fost în număr de 39.177; căsătoriile au fost de
22.667, divorŃurile şi anulările de căsătorii au fost de 12.364; iar numărul deceselor a fost de
22.133. În 1987, în Kansas s-au înregistrat 353 de decese ale copiilor mai mici de un an. Cel
puŃin un copil minor a fost implicat în 57,1% dintre toate desfacerile de căsătorii în 1987;
13.281 de copii minori au fost implicaŃi în total în aceste desfaceri de căsătorii.

PopulaŃia aflată în situaŃie de risc

Un program de prevenire a abuzului asupra copilului prin reducerea folosirii pedepsei
fizice trebuie să examineze acei factori existenŃi în cadrul populaŃiei generale care măresc
probabilitatea de folosire a pedepsei fizice. Factorii care se consideră a fi asociaŃi cu nivelul
ridicat al pedepsirii fizice a copiilor includ abuzarea partenerului(ei) în familie, sărăcia şi
stresul legat de aceasta, şomajul şi abuzul de substanŃe al părinŃilor.
E dificil de precizat numărul de persoane afectate de aceşti factori care au contribuit la
apariŃia pedepsirii fizice a copiilor. Un studiu din 1985, National Family Violence Survey, a
estimat că abuzul împotriva partenerei s-a exercitat asupra 34 din 1.000 de femei în Statele
Unite. (Straus & Gelles, 1988) Cercetătorii din acest domeniu tind să fie de acord cu faptul că
această estimare e mai scăzută decât rata reală de abuz împotriva partenerei. Dacă această
rată e subestimată, mai mult de 18.088 dintre femeile din Kansas au fost abuzate de către
partenerul lor marital în 1985.
O măsură a sărăciei îl constituie numărul de persoane care primesc Aid to Families
with Dependent Children (ADFC) - Ajutor pentru Persoanele cu Copii DependenŃi deoarece
eligibilitatea pentru acest program e determinată comparând venitul familiei cu nivelul de
sărăcie oficial, stabilit de guvern. În 1987, un număr mediu lunar de 73.171 locuitori din
Kansas au primit ajutoare AFDC, 48.069 dintre aceştia fiind copii. (World Almanac, 1987)
Cifrele de la Kansas Department of Human Resources indică faptul că Kansas avea o
forŃă de muncă de 1.267 milioane în 1987, cu o rată a şomajului de 4,9%. Aceasta înseamnă
că în 1987, aproximativ 62.000 de muncitori erau şomeri.

PopulaŃia Ńintă
Acest program e destinat femeilor aflate în primele faze ale recuperării din abuz de
substanŃe chimice. ProporŃia (porŃiunea) din această populaŃie care va fi servită e cea a
femeilor care au urmat (terminat, încheiat) un program complet de tratament împotriva
abuzului de substanŃe. După Kansas Alcohol and Drug Abuse Services, în 1987, 8.460 femei
au fost admise în programe de tratament al dependenŃei chimice în Kansas. Cele mai multe
programe de tratament au avut rate de abandon de 20% sau mai puŃin, astfel încât se
estimează că în jur de 7.000 de femei din Kansas încheie un program complet de tratament
împotriva abuzului de substanŃe, pe an.

PopulaŃia client
PopulaŃia pentru acest program e mai departe limitată din cauza spaŃiului agenŃiei.
Programul e destinat în primul rând rezidenŃilor din First Step House din Lawrence, un centru
rezidenŃial de reintegrare a femeilor. ClienŃii acestui program vor fi femeile care sunt
însărcinate, au copii sau vor să aibă ori să adopte copii; aproximativ 80% dintre rezidenŃi
îndeplinesc acest criteriu. First Step House are o capacitate pentru 16 femei simultan, care
stau în medie 3 luni. El serveşte anual în jur de 77 de femei. Aproximativ 62 de rezidenŃi din
First Step House vor fi eligibili pe an pentru program. În plus, femeile din Douglas County
care sunt în primele faze ale recuperării din abuz de substanŃe şi care sunt însărcinate sau au
copii pot fi trimise(recomandate) pentru a participa la program pe o bază de “client extern”
atunci când există spaŃiu disponibil. În total, programul va servi 68 de femei pe an, în patru
cicluri de şedinŃe de câte 12 săptămâni.

3
SERVICIILE EXISTENTE

În Kansas, programul de la First Step House e unic - nu există alte programe în acest
stat care se adresează femeilor aflate în primele stadii ale recuperării din abuz de substanŃe
pentru orice tip de servicii. Femeile care încheie (termină) programele de tratament al
abuzului de substanŃe şi nu merg la First Step House au acces la o varietate de servicii
comunitare, în funcŃie de comunitatea de provenienŃă. În aproape orice zonă a statului,
femeile ar avea acces la Alcoolicii Anonimi sau la orice alt grup de sprijin reciproc orientat
asupra problemelor de abuz de substanŃe. Aceste grupuri, benefice atât cât pot să fie, tind să
fie frecventate mai mult de către bărbaŃi decât de către femei. Femeile care abuzează de
substanŃe poartă o mai mare stigmă decât bărbaŃii ce abuzează de substanŃe. Femeile din
aceste grupuri pot ezita să ceară ajutor în legătură cu faptul de a fi părinte deoarece
standardele societăŃii pentru comportamentul mamelor sunt mai ridicate decât pentru alte
femei. În plus, deoarece grupul e preocupat în primul rând de experienŃele membrilor legate
de abuzul de substanŃe, preocupările parentale e probabil să fie rareori abordate.
Femeile care se află într-o zonă metropolitană pot să aibă acces la informaŃii pentru
părinŃi sau linii telefonice de ajutor, sau la cursuri pentru părinŃi sau grupuri de sprijin. Dar
nici unul dintre cursurile pentru părinŃi sau grupurile de sprijin existente în statul Kansas nu e
destinat nevoilor mamelor aflate în stadiul de început al recuperării din abuz de substanŃe, sau
în oricare alt stadiu al recuperării. Stadiul de început al recuperării e un stadiu în care cei ce
sunt recuperaŃi trebuie să-şi reorganizeze viaŃa pentru a preveni recăderea ulterioară în abuzul
de substanŃe. Mamele în acest stadiu au multe probleme de rezolvat legate de cum şi-au
îndeplinit rolul de părinte în stadiile active ale abuzului de substanŃe şi cum îşi vor schimba
comportamentul ca părinŃi după recuperare.
Programe de educare a părinŃilor există în multe regiuni din Kansas, de la zonele
rurale izolate la zonele metropolitane majore. Cele mai multe dintre aceste programe sunt
adresate unor anumite categorii de părinŃi: părinŃi ai sugarilor, părinŃi adolescenŃi, mame care
au fost bătute, părinŃi ai adolescenŃilor, părinŃi ai copiilor aflaŃi la vârsta şcolii elementare.
Mamele care sunt recuperate din abuzul de substanŃe pot fi eligibile pentru unul sau mai
multe dintre aceste programe comunitare, dar cea mai importantă nevoie pe care o au e să
examineze rolul pe care abuzul de substanŃe l-a avut în exercitarea rolului de părinte. Nici un
alt program cunoscut de educare a părinŃilor nu pretinde că face acest lucru.

TEORIA DE INTERVENłIE

Scopul intervenŃiei
Mamele care sunt în primele faze ale recuperării din abuz de substanŃe îşi vor extinde
folosirea controlului pozitiv al comportamentului faŃă de copiii lor.

Obiectivele intervenŃiei
La sfârşitul sesiunii de 10 săptămâni:
1. 80% dintre participanŃi vor învăŃa abilităŃi pozitive de control al comportamentului, după
cum a ieşit în evidenŃă din scorurile de 85% din Nurturing Quiz (Chestionarul de Îngrijire).
2. 80% dintre participanŃi vor raporta scoruri de 4 pentru folosirea a două din şase tehnici de
control al comportamentului la întrebarea 25 din Nurturing Quiz.
3. 90% dintre participanŃi vor raporta îmbunătăŃirea a două abilităŃi de părinte.
4. 90% dintre participanŃi vor dobândi încredere crescută în exercitarea rolului de părinte,
după cum e indicat de scorurile coborâte la Parenting Stress Index (Indexul Stresului
Parental) care va fi aplicat după ultima sesiune.

4
Aşteptările participanŃilor şi ale personalului care oferă servicii clienŃilor

Consilierii din First Step House vor avea următoarele responsabilităŃi pentru viitorii
participanŃi dintre cazurile lor sau cei trimişi de către o sursă externă:

• Să intervieveze fiecare participant pentru a completa formularul de evaluare a abilităŃilor

parentale
• Să dea indicaŃii pentru Nurturing Quiz de fiecare dată când participanŃii îl completează
• Să se asigure că participantul a completat Nurturing Quiz
• Să discute cu participantul despre abilităŃile sale parentale forte reieşite din Nurturing
Quiz
• Să întrebe pe fiecare participant care dintre abilităŃile parentale ar dori să şi le
îmbunătăŃească, 3 la număr
• Să enumere pe contractul de educare a părintelui abilităŃile pe care participantul ar dori să
şi le îmbunătăŃească
• Să semneze contractul de educare a părintelui
• Să dea Educatorului Părintelui evaluarea scrisă a punctelor forte şi contractul de educare a
părintelui.

Fiecare participant va face următoarele:

• Va completa Nurturing Quiz înainte de prima sesiune (şedinŃă) de educare a părinŃilor şi

după ultima sesiune de educare a părinŃilor
• Va completa Parenting Stress Index înainte de prima sesiune de educare a părinŃilor şi
după ultima sesiune de educare a părinŃilor
• Îi va spune consilierului trei abilităŃi parentale pe care doreşte să şi le îmbunătăŃească
• Va semna contractul de educare a părintelui
• Va participa săptămânal la grupul de educare/sprijin pentru părinŃi
• Îşi va face temele pentru acasă ce i-a fost date în fiecare săptămână
• Va vorbi despre tema pentru acasă cu Educatorul PărinŃilor sau cu alte mame
• În timpul grupului de educare a părinŃilor va vorbi despre subiectul fiecărei sesiuni în
funcŃie de legătura acestuia cu participantul şi cu copiii săi
• După ultima sesiune de educare a părinŃilor, va raporta consilierului dacă şi-a îmbunătăŃit
cele trei abilităŃi enumerate în contract.

Educatorul PărinŃilor va face următoarele:

• Va da indicaŃii pentru Parenting Stress Index de fiecare dată când participanŃii îl

completează
• Va vorbi cu fiecare participant despre evaluarea punctelor parentale forte
• Va explica participantului contractul de educare a părintelui
• Va semna contractul de educare a părintelui
• Va aranja camera de întâlnire înainte de fiecare sesiune
• Va programa voluntarii pregătiŃi pentru îngrijirea copiilor în fiecare sesiune.

La fiecare sesiune, Educatorul PărinŃilor va face următoarele:

• Va saluta participanŃii pe nume

• Va întreba participanŃii ce preocupări parentale au avut în timpul săptămânii
• Va întreba participanŃii despre experienŃele lor în a-şi face tema pentru acasă

5
• Va prezenta informaŃii relevante pentru subiectul fiecărei sesiuni, personal sau prin
folosirea unor vorbitori invitaŃi, filme sau alte metode
• Va îmbina discuŃiile despre preocupările sau întrebările participanŃilor cu prezentarea
noului material
• Va explica participanŃilor tema de casă pentru viitoarea săptămână.

OBIECTIVELE PROGRAMULUI (altele decât cele ale intervenŃiei)

AchiziŃionarea resurselor
1. În fiecare trimestru Educatorul PărinŃilor va programa opt voluntari pregătiŃi, în echipe de
câte doi, care să aibă grijă de copiii participanŃilor în timpul sesiunilor de educare
2. Părintele educator va suna DCCCA pentru referinŃe în fiecare săptămână timp de trei
săptămâni, înainte de începerea fiecărui trimestru al sesiunii de educare a părinŃilor
3. Părintele educator va revedea materialele de educare a părinŃilor şi va selecta programa
care va fi folosită înainte de primul trimestru al sesiunii de educare a părinŃilor
4. Părintele educator va comanda cărŃi de lucru şi manuale pentru părinŃi înainte de fiecare
trimestru al sesiunii de educare a părinŃilor
5. Directorul executiv va pregăti cererea de finanŃare reînnoită pentru "FCTF" până în
martie 1990
6. Directorul executiv va asigura finanŃarea adiŃională necesară reprezentând 20% din
"FCTF grant" până în martie 1991.

Evenimentele serviciilor
1. 17 femei pe trimestru vor participa la cursurile de educaŃie a părinŃilor
2. 14 participanŃi vor frecventa cel puŃin 8 din 10 sesiuni săptămânale de grup pentru
educare/sprijin al părinŃilor.

EficienŃa
1. Educatorul PărinŃilor îşi va petrece în fiecare săptămână 15% din timpul său în conexiune
cu cursurile de educare a părinŃilor.

Moralul personalului
1. În fiecare trimestru, Educatorul PărinŃilor va raporta directorului executiv trei lucruri care
îi plac în postul pe care îl ocupă (slujba sa)
2. În fiecare trimestru, voluntarii care îngrijesc de copii vor da un raport cu privire la ceea ce
ştiu să facă şi la ajutorul de care au nevoie în îngrijirea copiilor participanŃilor.

PROCEDURILE SERVICIULUI

Faza de planificare
În timpul fazei de planificare a programului, trebuie să fie îndeplinite mai multe
sarcini. În timpul acestei faze trebuie obŃinute resursele pentru realizarea programului: bani,
voluntari, programe şi materiale, sprijin din partea comunităŃii şi pregătire a personalului.
Directorul executiv are responsabilitatea majoră de a asigura finanŃare prin cereri scrise şi alte
activităŃi de strângere de fonduri.
Voluntarii vor fi necesari în timpul sesiunilor de educare a părinŃilor pentru îngrijirea
copiilor participanŃilor. Directorul clinic, care este de asemenea educator al părinŃilor, va
contacta instructori din domeniul dezvoltării copilului şi asistenŃei sociale de la universitatea
ai cărei studenŃi se oferă în mod regulat să lucreze ca voluntari la First Step House.
Educatorul PărinŃilor va intervieva viitorii voluntari şi va conduce o sesiune de orientare şi

6
pregătire de o zi, înainte de începerea cursurilor de educare a părinŃilor. În fiecare trimestru
vor fi necesari opt voluntari pentru îngrijirea copiilor, care să lucreze în echipe de câte doi.
O altă sarcină în timpul acestei faze va fi selecŃia programei şi a materialelor.
Educatorul PărinŃilor va revedea câteva pachete de programe pentru părinŃi. Deoarece
pachetele de programe sunt în general destul de cuprinzătoare, e preferabil ca unul să fie
folosit ca resursă primară pentru predarea cursului. După selectarea unei programe,
Educatorul PărinŃilor va comanda cărŃi de lucru pentru părinŃi, dacă ele sunt necesare, şi va
aduna orice informaŃie suplimentară care crede că e necesară pentru participanŃi.
În timpul fazei de planificare, directorul executiv şi Educatorul PărinŃilor se vor
întâlni cu personalul de la DCCCA, o altă agenŃie locală care se ocupă de abuzul de
substanŃe, pentru a discuta programul de educare a părinŃilor. Această întâlnire va avea mai
multe scopuri. În primul rând, personalul DCCCA e experimentat în domeniul abuzului de
substanŃe, la fel ca şi personalul de la First Step House, şi ei ar putea avea idei sau informaŃii
care să fie folositoare în aplicarea programului de educare a părinŃilor. În al doilea rând, e
important să se construiască pe relaŃia de lucru pozitivă pe care o au cele două agenŃii prin
informarea DCCCA asupra ofertelor adiŃionale de servicii din cadrul First Step House, atât
pentru faptul că DCCA este o sursă de trimitere/referinŃe cât şi pentru că agenŃia are influenŃă
în cadrul serviciilor legate de alcool şi droguri la nivel local şi de stat. Colaborarea cu
DCCCA va fi importantă pentru succesul programului. Un scop final al întâlnirii dintre First
Step House şi personalul DCCA va fi discutarea posibilităŃii ca DCCCA să facă trimiteri
pentru programul de educaŃie a părinŃilor femei din comunitate care nu sunt rezidenŃi ai First
Step House şi să stabilească o procedură pentru astfel de referinŃe(trimiteri).
O dată pe săptămână în cele trei săptămâni dinaintea primei sesiuni a cursului,
Educatorul PărinŃilor va suna persoana de contact a DCCCA pentru a întreba dacă există
referinŃe din comunitate din partea DCCCA. Dacă sunt referinŃe şi există locuri libere în
clasă, Educatorul PărinŃilor va desemna un consilier care să completeze procesul de admitere
în program.
O sarcină finală a Educatorului PărinŃilor în pregătirea pentru fazele de admitere şi de
desfăşurare a cursului este formarea (pregătirea) consilierilor legată de procedurile de
admitere, incluzând Nurturing Quiz, evaluarea abilităŃilor parentale forte şi contractul de
educare a părintelui. În plus, o întreagă întâlnire a personalului se va concentra asupra
programului de educare a părinŃilor, pentru a aduce la cunoştinŃa personalului care vor fi
procedurile programului, ce material va fi acoperit, care vor fi aşteptările clienŃilor, la ce
răspunsuri emoŃionale s-ar putea aştepta personalul din partea clienŃilor şi sugestii de moduri
în care personalul să răspundă clienŃilor cu privire la sentimente şi comportamente ce decurg
(rezultă) din cursurile de educare a părinŃilor. (Vezi secŃiunea "Implicarea afectivă" pentru o
discutare mai completă a acestui aspect.)

Faza de admitere
În timpul fazei de admitere, consilierii din First Step House vor intervieva potenŃialii
participanŃi din cazurile lor sau de la DCCCA pentru a completa evaluarea punctelor
parentale forte. În primul rând, consilierul va explica programul de educaŃie a părinŃilor şi
procesul de evaluare. Aprecierea punctelor parentale forte va consta din aplicarea Nurturing
Quiz, completat de către participant, o listă de abilităŃi relevate prin Nurturing Quiz şi auto-
raportul participantului referitor la abilităŃile parentale forte. Următorul pas în procesul
admiterii e ca participantul să enumere în contractul de educare a părintelui trei abilităŃi
parentale pe care ar dori să şi le îmbunătăŃească prin cursul de educare a părinŃilor. În final,
consilierul şi clientul semnează contractul de educare a părintelui, ca un acord între cei doi
asupra faptului că clientul doreşte să-şi îmbunătăŃească trei abilităŃi parentale, că el doreşte să
depună efort pentru a-şi îmbunătăŃi abilităŃile şi că profesionistul (consilierul) îl va ajuta pe
client în această muncă. Consilierul va da apoi Educatorului PărinŃilor evaluarea punctelor
parentale forte şi contractul de educare a părintelui.

7
 Înainte de începerea cursului, Educatorul PărinŃilor se va întâlni cu fiecare participant
în mod individual pentru a discuta cu el despre evaluarea punctelor parentale forte, a semna
contractul de educare a părintelui, a-i explica Parenting Stress Index şi a-l asista în
completarea acestuia. Educatorul PărinŃilor îl va întreba pe participant dacă are întrebări
despre cursul de educare a părinŃilor şi va răspunde întrebărilor pe care participantul le-ar
putea avea.

Faza cursului
Cursurile vor fi de câte două ore pe săptămână, seara, pe parcursul a zece săptămâni
consecutive. Fiecare sesiune de cursuri va fi atât de natură educaŃională cât şi sprijinivă.
Înainte de începutul cursurilor, Educatorul PărinŃilor va planifica sesiunile luând în
considerare scopurile de învăŃare individuale stabilite de participanŃi. Fiecare sesiune va
începe cu punerea de întrebări de către Educatorul PărinŃilor legate de modul în care
participanŃii şi-au îndeplinit rolul de părinŃi în săptămâna precedentă. Educatorul PărinŃilor va
asculta problemele participanŃilor expuse în cadrul acestei perioade informale a întâlnirii
pentru a putea face legătura între prezentarea materialului şi preocupările imediate ale
participanŃilor. În plus, deoarece Educatorul PărinŃilor este de asemenea un membru al
personalului din centrul rezidenŃial în care mulŃi dintre participanŃi locuiesc împreună cu
copiii lor, el va fi observat activitatea de părinte a unora dintre participanŃi. În timpul
sesiunilor de curs, Educatorul PărinŃilor va folosi exemple pozitive din observarea
comportamentului participanŃilor cu scopul de a sublinia punctele forte ale acestora şi a-i
lăuda pentru modul adecvat în care fac faŃă situaŃiilor.
Tema de casă va fi dată participanŃilor în fiecare săptămână pentru ca ei să
experimenteze câteva dintre abilităŃile şi ideile discutate. În fiecare săptămână, Educatorul
PărinŃilor va cere participanŃilor să vorbească despre experienŃele lor cu tema de casă.
Programa va acoperi aspecte cum ar fi controlul comportamentului, dezvoltarea
copilului, controlul sentimentelor de mânie şi comunicarea. Educatorul PărinŃilor va avea
responsabilitatea principală pentru prezentarea informaŃiei în partea educativă a sesiunilor,
dar de asemenea va folosi ideile participanŃilor în discuŃia despre cum să facă faŃă situaŃiilor
dificile. Deoarece unul dintre obiective e ca participanŃii să se simtă mai bine în legătură cu
rolul lor de părinŃi, Educatorul PărinŃilor va ajuta participanŃii să recunoască punctele
parentale forte la ei înşişi şi la alŃi participanŃi.
Datorită naturii programului rezidenŃial, puŃini participanŃi ar putea începe cursurile
de educare la un alt moment decât prima sesiune. Educatorul PărinŃilor va trebui să repete
concepte şi materiale din sesiunile anterioare dacă sunt necesare pentru o prezentare
ulterioară, atât pentru faptul că unii participanŃi ar fi putut să lipsească la sesiunile anterioare
cât şi ca o recapitulare pentru ceilalŃi.
La ultima sesiune de curs, participanŃii vor completa din nou Parenting Stress Index şi
Nurturing Quiz. ParticipanŃilor li se va cere de asemenea să evalueze cursul, enumerând trei
lucruri care le-au plăcut la curs şi trei lucruri care ar trebui să se facă într-un mod diferit.

Faza de evaluare/planificare
După faza de curs, Educatorul PărinŃilor va compara scorurile la Parenting Stress
Index de dinaintea cursurilor şi de după cursuri. Dacă obiectivele programului au fost atinse,
scorurile la Parenting Stress Index ar trebui să fie mai scăzute după cursuri. Educatorul
PărinŃilor va compara de asemenea scorurile la Nurturing Quiz de dinaintea cursurilor şi de
după cursuri pentru a determina zonele în care programul ar trebui modificat.
InformaŃiile asupra rezultatelor participanŃilor (schimbările în scorurile de la
Parenting Stress Index şi de la Nurturing Quiz) vor fi prezentate în raportul trimestrial.
Planificarea cursurilor pentru trimestrul următor va consta în efectuarea de revizuiri ale
prezentărilor sugerate de către participanŃi şi ale scorurilor participanŃilor la evaluările finale,
evaluarea moralului voluntarilor, asigurarea că ei sunt pregătiŃi şi disponibili pentru îngrijirea

8
copiilor pentru trimestrul următor şi contactarea din nou a DCCCA pentru trimiteri ale
clienŃilor externi.

INDIVIZII CHEIE NECESARI PENTRU SUCCESUL PROGRAMULUI

ŞI COMPORTAMENTUL LOR

Cooperarea mai multor indivizi va fi necesară pentru ca acest program de educare a

părinŃilor să aibă succes. Va fi important ca experŃii (consilierii) din First Step House să-şi
îndeplinească îndatoririle în procesul de admitere a viitorilor participanŃi. InformaŃiile pe care
consilierul i le dă mamei vor avea un efect asupra percepŃiei de către aceasta a programului
de educare a părinŃilor, asfel încât e important ca profesionistul (consilierul) să fie pregătit
pentru a explica programul şi pentru a completa procesul de admitere într-un mod care să
ajute participantul să înŃeleagă obiectivele programului, aşteptările participanŃilor şi ce ar
putea aştepta de la Educatorul PărinŃilor şi consilier. Evaluarea punctelor forte, completată de
către consilier, şi contractul de educare a părintelui, care e ghidat de către consilier, vor fi
folosite în planificarea sesiunilor de educare a părinŃilor, de aceea e important să fie adunate
aceste informaŃii. Aşteptările minime faŃă de consilier vor fi să intervieveze fiecare
participant pentru a completa evaluarea punctelor forte; să direcŃioneze şi să se asiste
participanŃii în completarea Nurturing Quiz; să discute cu fiecare participant despre punctele
forte relevate de către Nurturing Quiz; să întrebe fiecare participant care sunt cele trei abilităŃi
pe care ar dori să şi le îmbunătăŃească şi să enumere aceste abilităŃi în contractul de educare a
părinŃilor; să semneze contractul de educare a părinŃilor; şi să dea aprecierea în scris a
punctelor forte şi contractul de educare a părinŃilor Educatorului PărinŃilor.
Deşi programul nu va depinde de trimiterile din exterior pentru majoritatea
participanŃilor, va fi necesară cooperarea cu coordonatorul trimiterilor de la DCCCA pentru
efectuarea trimiterilor (referinŃelor) potrivite. Pentru ca programul să îndeplinească
obiectivele evenimentelor serviciului, vor fi acceptaŃi la programul de educare a părinŃilor
câŃiva participanŃi din comunitate care nu sunt rezidenŃi ai First Step House. ReferinŃele vor
veni din partea coordonatorului de trimiteri de la DCCCA. Aşteptările minime faŃă de
coordonatorul de referinŃe de la DCCCA sunt ca el sau ea să informeze cel puŃin o dată pe
trimestru restul personalului DCCCA despre disponibilitatea şi cerinŃele de eligibilitate ale
programului de educare a părinŃilor şi să le ceară să furnizeze dintre cazurile lor numele
femeilor care sunt potenŃiali clienŃi. Aceasta se va întâmpla în mod continuu. Coordonatorul
de referinŃe va contacta apoi telefonic potenŃialii participanŃi pentru a le explica programul de
educare a părinŃilor şi a determina dacă mama este interesată de program. Coordonatorul de
referinŃe va contacta apoi Educatorul PărinŃilor comunicând numele şi numerele de telefon
ale potenŃialilor participanŃi. Pentru a uşura procesul de trimitere, Educatorul PărinŃilor îi va
telefona coordonatorului de recomandări (referinŃe) o dată pe săptămână, în fiecare dintre
cele trei săptămâni de dinaintea începerii unui nou ciclu de cursuri de educare a părinŃilor.
În final, e important să existe cooperare între voluntarii care asigură îngrijirea copiilor
în timpul cursurilor de educare a părinŃilor. Voluntarii pentru acest serviciu vor fi obŃinuŃi în
primul rând prin intermediul a doi instructori de la Kansas University care cer studenŃilor lor
serviciu de voluntariat. Aşteptările faŃă de instructori sunt ca ei să contacteze Educatorul
PărinŃilor la începutul fiecărui semestru comunicând numele studenŃilor care sunt viitori
voluntari. Aşteptările faŃă de voluntari sunt ca ei să participe la un interviu cu Educatorul
PărinŃilor; ca ei să participe la o sesiune de orientare şi pregătire de o zi într-o sâmbătă; ca ei
să se angajeze că vor îngriji copiii timp de două sau trei sesiuni de curs de educare a părinŃilor
într-o perioadă de zece săptămâni; şi că o dată pe trimestru vor raporta Educatorului PărinŃilor
dacă ştiu ce să facă şi vor primi ajutorul de care au nevoie pentru îngrijirea copiilor.

9
MEDIUL ÎN CARE VA FI OFERIT AJUTORUL

Cursurile săptămânale, de două ore vor avea loc în camera de zi a clădirii, care se
poate închide pentru a fi separată de alte zone din clădire, eliminând posibilitatea ca
participanŃii şi Educatorul PărinŃilor să fie deranjaŃi. Deoarece încăperea e folosită pentru alte
scopuri de către mulŃi dintre aceşti oameni şi deoarece aceste cursuri reprezintă numai una
dintre mai multe activităŃi comune pentru o mare parte a participanŃilor, vor fi necesare
simboluri pentru a stabili unicitatea întâlnirii. Mesele vor fi luate sau mutate de-a lungul unui
perete al încăperii şi camera va fi aranjată sub forma unui cerc de scaune pentru a accentua
natura deschisă, participativă a cursurilor, existând spaŃiu pentru retroproiector, echipament
video sau alte ajutoare audio-vizuale. Educatorul PărinŃilor va afişa subiectul sesiunii pe
retroproiector pentru ca participanŃii să-şi reamintească subiectul pe măsură ce sosesc.
În timpul cursurilor, copiii participanŃilor vor fi implicaŃi în activităŃi supravegheate
de cel puŃin doi voluntari pregătiŃi, în camera de joacă a clădirii. Voluntarii vor conduce
jocuri de grup sau alte jocuri active cu copiii pentru aproximativ o oră şi jumătate, apoi vor
citi poveşti şi se vor angaja în alte activităŃi mai liniştite pentru ultima jumătate de oră, astfel
încât copiii se vor odihni pentru a fi pregătiŃi de culcare atunci când mamele lor vor ieşi de la
curs. Mamele vor fi capabile să fie atente la cursurile de educare a părinŃilor deoarece
voluntarii vor avea grijă de copiii lor.

COMPORTAMENTELE ACTUALE (REALE)

Faza de admitere
Pentru a ilustra ce se întâmplă de fapt în programul de educare a părinŃilor, vom
considera participanta fictivă Shelly care are o fată de trei ani şi un băiat de şapte ani. Când
Shelly a început tratamentul pentru abuzul de substanŃe, a trebuit să-şi lase copiii în grija
părinŃilor fostului ei soŃ, bunicii copiilor. Acum când Shelly şi copiii ei sunt la First Step
House, Shelly se simte vinovată că a trebuit să-şi părăsească copiii şi că nu i-a îngrijit aşa
cum ar fi trebuit în timpul când consuma în mod activ alcool şi droguri.
Când consilierul ei de la First Step House i-a spus prima oară despre programul de
educare a părinŃilor care era pe cale să înceapă, Shelly a avut sentimente confuze în legătură
cu el. Ea trebuise deja să frecventeze atât de multe întâlniri încât simŃea că în aceasta consta
tot ce făcea. Pe lângă aceasta, ea ştia deja că era o mamă rea şi nu avea nevoie de altcineva
care să-i spună acelaşi lucru. Pe de altă parte, ea ar putea într-adevăr să folosească o parte a
ajutorului primit, aflând cum să procedeze atunci când Joey refuză să facă ceva pentru că
"Bunica a spus că nu trebuie s-o fac".
Consilierul i-a cerut lui Shelly să numească trei lucruri care-i plac în legătură cu faptul
de a fi mamă, apoi i-a cerut să răspundă la câteva întrebări închise din Nurturing Quiz. După
ce Shelly a terminat de răspuns la întrebări, consilierul s-a uitat peste răspunsurile ei şi a
lăudat-o pe Shelly pentru că a înŃeles cum să folosească timpul în care s-a aflat sub
tratament. Consilierul a accentuat alte puncte forte ale lui Shelly: că ea a asigurat un loc sigur
pentru copiii ei în care să locuiască cât timp ea era sub tratament, că dorea să fie alături de
copii acum, că îi place să vadă ceea ce fac copiii la şcoală. Unele dintre aspectele pe care
consilierul le identifică ca fiind puncte forte sunt lucrurile pe care Shelly le-a enumerat ca
fiind ceea ce îi place în legătură cu faptul de a fi mamă şi unele sunt observaŃii pe care
consilierul le face din cunoaşterea lui Shelly şi a situaŃiei ei. E responsabilitatea (de datoria)
consilierului ca în timpul acestei evaluări să o ajute pe Shelly să-şi identifice punctele
parentale forte, să o laude pentru acestea şi să o ajute să şi le folosească pentru a-şi îmbunătăŃi
rolul de părinte.
Acum consilierul o întreabă pe Shelly dacă există arii în creşterea copiilor ei în care
simte că are nevoie de ajutor, pe care ar dori să le schimbe. După ce a vorbit despre lucruri

10
care merg bine în legătură cu copiii ei, e uşor pentru Shelly să admită că există lucruri care ar
vrea să fie diferite: i-ar place să nu strige atât de mult; se simte vinovată când îşi pedepseşte
copiii; şi ar vrea să ştie ce să facă când Joey foloseşte ca scuză ceea ce i-a spus bunica lui.
Consilierul verifică pentru a se asigura că a înŃeles şi reîncadrează (reformulează)
preocupările lui Shelly în a dori să vorbească cu copiii săi în loc să strige la ei; a dori să
asigure disciplina şi organizarea fără a se simŃi vinovată; şi a dori să evite luptele pentru
putere. Apoi consilierul o întreabă pe Shelly dacă e interesată să lucreze în aceste trei arii.
Shelly spune că este, aşa încât consilierul le enumeră pe un contract de educare a părintelui şi
îi cere lui Shelly să-l semneze pentru a arăta că vrea să lucreze la aceste abilităŃi. Consilierul
îşi scrie numele pe contract, spunându-i lui Shelly că prin semnarea contractului, consilierul e
de acord să o ajute pe Shelly să lucreze la aceste aspecte ale rolului ei de părinte; deşi munca
va fi în primul rând prin cursuri de educare a părinŃilor, consilierul va verifica progresul făcut
de ea şi va fi disponibil pentru sprijin şi asistenŃă la cererea lui Shelly. Shelly întreabă ce se
va întâmpla în continuare, aşa încât consilierul explică că va da Educatorului PărinŃilor
contractul, chestionarul şi lista abilităŃilor punctelor forte pe care le-au identificat. Apoi
clienta se va întâlni cu Educatorul PărinŃilor înainte de începerea cursurilor.

Faza cursului
Acum să facem un salt în timp până la a cincea săptămână a cursului de educare a
părinŃilor. A cincea sesiune se concentrează pe probleme de comunicare în explorarea
alternativelor, persoane cu probleme şi mesaje I - toate fiind abilităŃi importante pentru părinŃi
în folosirea unui control adecvat al comportamentului. Până la acest punct din seria de
cursuri, participanŃii se vor fi obişnuit cu cursurile şi ar trebui să vadă câteva schimbări în
comportamentul lor şi al copiilor lor.
Prânzul s-a terminat şi cei doi voluntari pentru îngrijirea copiilor în timpul serii au
sosit. Educatorul PărinŃilor, cu ajutorul uneia dintre mame şi a fiicei sale de 11 ani, mută
mesele la o parte şi aranjează 15 scaune în cerc, cu retroproiectorul aşezat în afara cercului.
ParticipanŃii încep să sosească în sală, aducându-şi cărŃile de lucru, sprijinurile de scris şi
creioanele. Mai mulŃi participanŃi au căni de cafea pe care le umplu înainte de a se aşeza.
Educatorul PărinŃilor salută pe fiecare participant pe nume şi discută informal cu diferiŃi
membri ai grupului de curanŃi. La 19.00 toŃi participanŃii sunt aşezaŃi pe scaune.
Structura cursului va cuprinde câteva minute de consultare cu participanŃii pentru a
vedea dacă există preocupări parentale urgente pe care Educatorul PărinŃilor trebuie să le
includă în prezentare şi discuŃie; o discuŃie a temei de casă pentru săptămâna trecută cu
scopul de a consolida conceptele învăŃate ultima dată; prezentarea noului material prin
discuŃii şi jocuri de rol; discutarea exerciŃiilor practice pentru săptămâna următoare; şi un
rezumat al conŃinutului prezentat.
Educatorul PărinŃilor începe sesiunea salutând grupul şi arătând retroproiectorul pe
care sunt listate tema principală şi obiectivele serii. El deschide discuŃia întrebând
participanŃii cum şi-au îndeplinit rolul de părinŃi de la ultimul curs până la întâlnirea actuală.
Deoarece toŃi participanŃii sunt obişnuiŃi cu auto-dezvăluirea care e necesară în tratamentul
împotriva abuzului de substanŃe, participanŃii sunt deschişi să participe la grup prin
împărtăşirea experienŃelor lor personale. Mai mulŃi participanŃi descriu pe scurt probleme pe
care le-au întâmpinat cu copiii lor şi unul dintre participanŃi povesteşte o experienŃă pozitivă
pe care a avut-o, legată de ceea ce s-a discutat săptămâna trecută. Educatorul PărinŃilor
ascultă cu atenŃie preocupările părinŃilor şi descrie cum fiecare dintre acestea ilustrează un
concept dintr-un curs anterior sau poate fi legată de tema acelei seri. E important ca
Educatorul PărinŃilor să îmbine nevoile parentale imediate ale participanŃilor cu materialul pe
care intenŃionează să-l prezinte şi să le comunice faptul că se va referi mai târziu la
preocupările lor. ParticipanŃii care vorbesc în acest timp primesc feedback pozitiv de la
Educatorul PărinŃilor pentru eforturile lor şi pentru contribuŃia la grup.

11
 Apoi Educatorul PărinŃilor îi întreabă pe participanŃi ce experienŃe au avut cu tema de
casă care li s-a dat pentru săptămâna trecută, care a fost să practice ascultarea reflectivă. Din
nou, mai mulŃi participanŃi discută experienŃele lor şi Educatorul PărinŃilor îi laudă pentru
eforturile lor. Când participanŃii pun întrebări, în special în timpul acestei perioade a cursului,
Educatorul PărinŃilor evită să se pună în poziŃie de expert, dar în schimb cere grupului soluŃii.
Aceasta are ca efect diminuarea presiunii existente asupra Educatorului PărinŃilor, de a fi
pregătit pentru fiecare întrebare şi de a avea toate răspunsurile şi de asemenea întăreşte ideea
că membrii grupului au ei înşişi multe cunoştinŃe şi experienŃă în a fi părinŃi. Când soluŃiile
problemelor vin chiar din cadrul grupului, participanŃii îi văd pe cei din jur şi pe ei înşişi mai
capabili.
În introducerea noului material pentru acea seară, Educatorul PărinŃilor foloseşte o
varietate de tehnici. La început, el îi întreabă pe membrii grupului ce cred ei că înseamnă
explorarea alternativelor. Unii dintre participanŃi s-ar fi putut să citească în cărŃile de lucru
înainte de curs, deşi nu există aşteptări ca ei să fi citit, şi ei pot să se ofere să spună ce se
înŃelege prin explorarea alternativelor. Educatorul PărinŃilor dezvoltă ideea de explorare a
alternativelor, explică cum se foloseşte metoda şi oferă exemple. Pentru a stimula discuŃia, ea
pune întrebări grupului, cum ar fi – “de ce ar dori un părinte să folosească explorarea
alternativelor”.
După ce explică conceptele pe care se concentrează cursul, profesorul conduce grupul
prin exerciŃii de explorare a alternativelor, folosind mesaje I şi determinând cine are
probleme. Educatorul PărinŃilor structurează activităŃile Ńinând cont de faptul că indivizii din
grup au diferite stiluri de învăŃare, aşa încât el alege exerciŃii care-i implică pe participanŃi în
ascultare, vorbire, citire şi scriere. Educatorul PărinŃilor face jocuri de rol cu diferiŃi
participanŃi arătând mai multe situaŃii, de fiecare dată cerând participanŃilor să observe
anumite comportamente. După fiecare joc de rol, Educatorul PărinŃilor îi întreabă pe cei care
au jucat rolurile să descrie cum s-au simŃit să fie acea persoană în respectiva situaŃie. Deseori
în timpul prezentării, Educatorul PărinŃilor îi invită pe participanŃi să pună întrebări.
Când tot materialul nou a fost prezentat, Educatorul PărinŃilor sumarizează punctele
principale din material, apoi îndreaptă atenŃia grupului către exerciŃiul temă de casă.
Educatorul PărinŃilor citeşte cu voce tare şi explică instrucŃiunile pentru exerciŃiu şi cere
participanŃilor să se gândească la un anumit moment când vor practica exerciŃiul cu copiii lor.
Sesiunea se termină la timp şi Educatorul PărinŃilor mulŃumeşte tuturor participanŃilor
pentru participarea lor şi pentru munca grea depusă. Unele mame mai stau şi povestesc pentru
câteva minute, în timp ce altele merg să-şi ia copiii din camera de joacă. Până la 21:15, toate
mamele şi-au luat copiii din camera de joacă. Educatorul PărinŃilor mulŃumeşte voluntarilor
care au avut grijă de copii şi îi întreabă cum a fost seara pentru ei. E important ca Educatorul
PărinŃilor să dea feedback pozitiv voluntarilor pentru munca lor cu copiii şi să se asigure că
voluntarii cred că pot să facă faŃă copiilor. Dacă există situaŃii cărora voluntarii cred că nu
sunt capabili să le facă faŃă, Educatorul PărinŃilor va programa o sesiune de pregătire pentru a
îmbunătăŃi abilităŃile şi încrederea voluntarilor.

IMPLICAREA AFECTIVĂ A CLIENłILOR ŞI A PERSONALULUI CARE OFERĂ

SERVICII CLIENłILOR

Toate părŃile dintr-o tranzacŃie de ajutor experimentează reacŃii emoŃionale faŃă de

tranzacŃie. E util ca în aplicarea (implemetarea) şi conducerea programului să se acorde o
oarecare atenŃie determinării răspunsurilor emoŃionale posibile ale tuturor persoanelor, în aşa
fel încât lucrătorul să poată fi pregătit cu modalităŃi eficiente de a face faŃă răspunsurilor
previzibile ale clienŃilor. În plus, e util ca lucrătorii să se gândească care ar putea fi propriile
lor răspunsuri emoŃionale pentru a fi pregătiŃi să facă faŃă acestor răspunsuri într-un mod
adecvat. Unele emoŃii care vin din partea lucrătorilor pot să necesite un anumit tip de răspuns
faŃă de client şi un răspuns diferit mai târziu, pentru a scăpa de sentiment.

12
 Răspunsurile afective anticipate ale participanŃilor şi strategiile sugerate ale
lucrătorului includ:

Răspunsul participantului Strategia lucrătorului

Mânie Ascultă reflectiv. Empatizează. Rămâi calm şi menŃine un ton

regulat al vocii.

Atitudine de apărare Explică complet programul. Explică aşteptările mutuale. Scoate

în evidenŃă punctele forte ale participantului. Evită blamarea.

VinovăŃie (vină) Accentuează faptul că nimeni nu e un părinte perfect.

Concentrează-te asupra viitorului.Laudă participanŃii pentru
eforturile lor în a dobândi cunoştinŃe şi în a-şi schimba
comportamentul.

TranzacŃia de ajutor va determina răspunsuri afective şi din partea lucrătorului. Unele

emoŃii anticipate ale acestuia şi modalităŃile potrivite de a le face faŃă includ:

EmoŃia lucrătorului Răspunsul potrivit

Frustrare Fii realist în legătură cu aşteptările tale şi ale clientului. Caută

schimbări mărunte în comportament. Sărbătoreşte greşelile.

Mânie Ia-Ńi câteva secunde pentru a-Ńi spune că nu trebuie să te

enervezi. Inspiră şi expiră încet înainte de a răspunde. Vorbeşte
despre sentimente cu alŃi membri ai personalului.

Insecuritate/NesiguranŃă Foloseşte punctele forte ale participanŃilor pentru a răspunde la

întrebări. Aranjează pregătirea. Practică jocuri de rol şi
prezentări cu membrii personalului. Cere feedback din partea
supervizorului sau a altor membrii ai personalului.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

13