CUM SĂ REALIZEZI PRIMUL INTERVIU CU O FAMILIE

Traducere și adaptare după Susan Lukasi adaptare după Susan Lukas

Disciplina: Metode și tehnici de asistență socială centrate pe familiei tehnici de asistență socială centrate pe familieă socială centrate pe familie
Titular: Nicoleta Neamțu, conf. univ. dr., UBB, FSASu, conf. univ. dr., UBB, FSAS
 Aproape in orice agentie sau institutie, este foarte probabil ca veti lucra din cand in
cand cu familii. Insa a "lucra " cu familii nu este acelasi lucru cu a face terapie de familie.
Uneori s ar putea sa va intalniti cu intreaga familie a unui copil pentru a va face o idee despre
viata lui de zi cu zi. E posibil sa consultati parintii pentru orientare in vederea rezolvarii unei
probleme particulare de familie. Cu siguranta veti avea contacte cu familii daca veti lucra intr
un centru de plasament familial sau intr o agentie de asistenta sociala a copilului. Daca lucrati
intr un cadru medical e posibil sa va intalniti cu o familie pentru a discuta probleme privind
spitalizarea sau tratamentul unuia din membri. Aceste situatii sunt obisnuite, sunt diferite de
activitatile desfasurate intr o agentie unde tratamentul familial e principala forma de terapie
sau unde impreuna cu alti membri ai echipei de tratament, ai ca obtiune tereapi de familie,
intrucat consideri ca este cea mai eficienta si utila inteventie.

Acest capitol prezinta unele elemente de baza privind terapia de familie. Este descrisa
maniera de a conduce primul interviu cu o familie si ofera unele orientari privind ceea ce
trebuie sa urmaresti in evaluarea modului in care functioneaza o familie si daca aceasta
familie e sau nu potrivita pentru terapia de familie. Mare parte din ceea ce e descris ar trebui
sa fie folositor in intelegerea dinamismului oricarei intalniri cu familia indiferent daca tu sau
echipa de lucru considerati in mod necesar terapia de familie ca fiind cea mai buna sau unica
intrventie.

Ca si in capitolul privind intervieverea unui client adult, vom porni pas cu pas in
analizarea modalitatii de a conduce primul interviu cu o familie. Inainte de a incepe se
impune sa dam la o parte definitia precedenta a "clientului". In tratamentul indivual v-ati
obisnuit cu estimarea resurselor, problemelor si simptomelor unei singure persoane si
evaluarea impactului relatiilor familiale asupra acelui individ. In terapia de familie intreaga
familie e considerata a fi clientul si centrul atentiei il va constitui interactiunile dintre si intre
membrii familiei.

Chiar si limbajul utilizat in cazul terapiei de familie e diferit. Deriva in pincipal din
"teoria sistemelor" si considera comunicarea ca fiind circulara, ceea ce inseamna ca fiecare
actiune produce o reactie, fiecare mesaj determina un raspuns. De exemplu reprezentarea
intregii familii ca un balon: daca il strangi intr-un loc se bombeaza in alt loc, si aceasta
umflatura constituie un simptom care de regula reprezinta motivul pentru care familia cauta
asistenta.Terapeutul familial trebuie sa afle care este cauza pentru care familia se afla in
dificultate.

In cautarea simptomului familial e util sa ne amintim ca simptomul apare de obicei in

unul din cinci locuri posibile: la unul din parinti, in relatia dintre parinti, in relatia dintre un
parinte si un copil, la unul din copii, si in relatia dintre copii.

In cazul in care simptomul apare la un copil, e posibil ca tratamentul copilului sa fie

recomandat de o alta agentie. De exemplu, copilul poate fi absenteist sau poate avea probleme
cu justitia datorita unui comportament deviant sau poate fi in situatie de risc din cauza
consumului de droguri. S-ar putea ca insasi familia sa fie cea care solicita asistenta
considerand : "copilul trebuie sa se schimbe", intrucat el e greu de stapanit, sau e retras, nu
vrea sa manance sau se bate cu fratii, surorile lui. In termen medical, arta desemneaza copilul
ca fiind "pacientul identificat".
 Indiferent daca familia vede problema ca fiind cauzata de un singur membru, cand
faci un interviu cu o familie e important sa-ti pui o intrebare fundamentala: Cum ar putea
acest simptom, chiar daca pare ca implica o singura persoana sa implice intraga familie?
Avand aceasta intrebare in minte veti considera problema in ansamblu si veti evita sa faceti
greseala de a analiza un singur aspect sau comportamentul unei singure persoane.

De exemplu un adolescent absenteist sau care consuma droguri, poate parea, la prima
vedere, ca face aceste lucruri cu unicul scop de a-si rani parinti sau de a submina telurile pe care
acestia le au pentru el sau chiar propriile sale teluri. S-ar putea insa sa descoperiti ca motivul este
altul: el adopta acest comportament deoarece a observat ca relatia dintre parinti sai se inrautateste si
astfel vrea sa evite prabusirea familiei. La urma urmei, daca un copil are probleme, parintii lasa la o
parte neintelegerile dintre ei pentru a incerca sa-l ajute. Alta modalitate de a pune aceasi intrebare
este sa-ti spui: Ce s-ar intampla in aceasta familie daca n-ar exista acest simptom? In cazul situatiei
anterioare e posibil sa-ti dai seama ca daca adolescentul nu devine punctul de tensiune al familiei,
parintii sai vor continua in mod constant sa se certe sau s-ar putea ca tatal lui pur si simplu sa nu mai
vina acasa. Asadar, manifestarea copilului rezolva problema familiei. Prin urmare acesta este un
concept cheie in considerarea modului in care familiile functioneaza, asta inseamna ca simptomul
este adeseori solutia problemei familiei.

AMINTESTE-TI SA TE INTREBI:
Cum ar putea acest simptom constitui o solu ție la o altă problemă a familiei?ie la o altă problemă a familiei?
Care ar fi această problemă?

Dat fiind acest cadru, sa urmarim cursul desfasurarii primei sedinte cu familia. De
obicei, vei primi un telefon sau o cerere pentru asistenta de la unul din parinti, ceea ce nu
inseama neaparat ca parintii doresc terapie de familie. De aceea trebuie sa discutati cu
supervizorul din timp daca agentia poate oferi astfel de servicii, daca si cand puteti invita
intreaga familie sa participe la prima intalnire, cu toate ca nu puteti sti daca problema
necesita tratament individual sau de familie.
Daca agentia considera ca intreaga familie ar trebui evaluata la inceput, trebuie sa
incerci sa incerci sa aranjezi o prima intalnire cu cat mai multi membri posibil.Apoi este
sarcina ta ca pe parcursul primului interviu sa redefinesti ca fiind una care afecteaza intreaga
familie.
Bineinteles, o asemenea redefinire e posibila doar in cazul in care ai posibilitatea sa
intalnesti intreaga familie.De regula, in cazul in care clientul nu a solicitat terapie de familie,
veti intalni oarecare rezistenta la ideea de a veni cu totii la prima intalnire.Acordati atentie
formei de rezistenta, deoarece s-ar putea sa va ofere un prim indiciu despre modul cum
opereaza familia, si posibil importante diferente culturale privind rolurile in familie.
De exemplu, daca sotia spune ca sotul e prea ocupat ca sa vina, obtii informatii
folositoare privind persoana considerata ca fiind responsabila de ingrijirea copiilor sau e un
indiciu despre posibilitatea existentei unui conflict intre sot si sotie poate fi un indiciu despre
faptul ca familia isi protejeaza tatal.
Cu toate acestea, daca scopul tau este sa realizezi un interviu de familie, atunci
obligatia ta este sa "aduci" cat mai multe persoane cu putinta la interviu.De altfel, unii
terapeuti de familie considera ca primul interviu nu trebuie sa aiba loc fara ca toti membrii
sa fie prezenti. Acest obiectiv este cel mai usor de realizat daca motivati ca aceasta este
politica agentiei.Prezenta copiilor mici este importanta deoarece adeseori sunt remarcabil de
sinceri, in comparatie cu copii mai mari sau adultii, care au invatat deja regulile familiei
privind ceea ce e permis sa se discute sau nu.
Chiar si prezenta unui copil de cateva luni poate oferi noi informatii, intrucat nasterea
unui copil, foarte ades, influenteaza sentimentele si relatiile dintre frati, surori sau dintre
mama si tata.Refuzul unui parinte de a-si aduce copilul, motivand ca "e prea mic" sau ca "nu
va sta cuminte", poate avea diverse semnificatii: in respectiva familie informatiile nu sunt
impartasite copiilor, sau faptul ca un copil are un loc anume in cadrul familiei, sau e posibil
ca insusi copilul cel mai mic sa fie cel care are nevoie de atentie sau asistenta.
Cand discuti despre cine trebuie sa participe la prima intalnire, e important sa nu uiti ca
"familia" nu cuprinde neaparat numai mama, tata si copiii. Regula generala, privind
persoanele invitate sa participe, presupune includerea tuturor persoanelor care traiesc in
acea gospodarie, casa. Acestia pot fi:unchi, matusi, bunici, iubiti sau copii adoptivi. Mai
mult, daca consideri ca alte persoane semnificative au o influenta majora asupra
comportamentului familiei ar trebui sa-i incurajezi sa vina chiar daca nu locuiesc in aceeasi
casa.
Probabil ti-ai dat seama ca e foarte posibil sa fii nevoit sa te pregatesti pentru un
interviu cu o duzina de persoane de toate varstele. Aceasta posibilitate impune o alta
diferenta semnificativa intre terapia individuala si cea de familie. Indiferent cat de putini
oameni iau parte la primul interviu, daca esti obisnuit sa te intalnesti numai cu cate un client
in cadrul unei sedinte, prin comparatie, primul interviu cu familia iti va parea haotic.
Pentru ca interviul sa decurga bine este necesar sa amenajezi un spatiu unde toata
lumea sa poata sta asezata. De asemenea este important sa iesi in intampinarea familiei,
aratand astfel fiecarui membru in parte ca pretuiesti participarea sa. Asadar, trebuie sa-i saluti
pe fiecare, indiferent de varsta, sa-ti spui numele. Odata ajuns in birou, lasa-i sa se aseze
fiecare unde doreste. Fiind atent la alegerile pe care le fac.
Spune o persoana celorlalti unde sa se aseze? Se aseaza mama si tata unul langa altul?
Se aseaza un copil separat? Sta un copil intre parinti? Bunica ii incurajeaza pe copii sa se
aseze langa ea? Pe masura ce membrii familiei iau loc, iti vor oferi o reprezentare grafica
privind membrii "aliati", cine e "intrusul", cine pe cine e desemnat sa protejeze.
In timpul acestei faze de familiarizare iti vei da seama si cine a dorit sa vina, respectiv
cine nu a dorit. Poti fi surprins sa descoperi ca tocmai copilul identificat ca fiind cel care
reprezinta problema sa fie incantat de prezenta lui aici. Sau, dimpotriva poti descoperi ca a
venit intucat familia sau o alta agentie a insistat. Poti sa-ti dai seama cine considera ca
lucrurile se pot imbunatati si cine crede ca situatia e fara speranta. Dar principala
indatorire pe care o ai in acest moment este sa-i faci pe membrii familiei sa inteleaga ca te
intereseaza fiecare in parte.
La un moment dat vei intui ca introducerile sunt facute sau unul din membrii familiei
va deschide discutia privind motivul venirii lor la intalnire. Daca nici unul nu o va face
trebuie sa incepi tu discutarea problemei printr-o intrebare simpla, cum ar fi: "Ce va aduce
aici?" sau "Cu ce va putem fi de folos?" In cazul asistarii unui singur individ, doresti sa afli
"povestea familiei ", dar in acest caz e mai complicat, deoarece sunt mai multe persoane care
o pot spune. Daca o persoana initiaza prezentarea, e foarte probabil ca ea sa reprezinte
purtatorul de cuvant al familiei. Foarte des initiativa o are persoana care a contactat agentia.
Daca persoana care vorbeste despre familie este tatal, asta poate semnifica ca familia
are o structura ierarhica (autoritatea descrescand de la un membru la altul, succesiv), fapt ce
reflecta o importanta valoare etnica sau culturala, care trebuie respectata. Daca mama este cea
care ofera informatii despre familie, acest fapt poate releve date despre rolurile dintre sexe in
cadrul familiei sau despre importanta matriarhatului in familia sau cultura respectiva.

NU UITA SA INTREBI PE FIECARE MEMBRU AL FAMILIEI

Ce consideră ea sau el ca fiind problema familiei ?

Ce efect are problema asupra vie ție la o altă problemă a familiei?ii ei sau a lui ?
 Este important sa ai in vedere faptul ca trebuie sa oferi posibilitatea fiecarui membru
in parte de a-si exprima propria parere despre ce anume considera a fi problema familiei. In
termenii terapiei de familie acest lucru e definit ca "interactiune" cu fiecare dintre membrii.
Preferabil este sa procedati in asa fel incat sa evitati ca o singura persoana sa vorbeasca in
numele tuturor si sa se lanseze intr-o disertatie despre motivele pentru care s-au prezentat. De
exemplu dupa ce mama lui Alex a spus "Mary si Alex se bat tot timpul, si aceasta e problema
familiei", te vei intoarce spre Alex si-l vei intreba care considera el a fi problema. Actionand
astfel, le vei da de inteles tuturor ca urmaresti sa aduni informatii si nu esti aliatul unei
persoane anume din familie.
In timp ce asculti parerea fiecarui membru despre ce considera el afi problema
familiei, vei cauta sa descoperi si sa retii expesiile cheie pe care familia le foloseste, temele
centrale care se repeta, precum si modelele lor de comunicare. Toate aceste informatii au o
valoare deosebita in formularea si intelegerea modului in care fiecare membru al familiei
percepe problema si e afectat de ea.
Un aspect mai putin evident, dar la fel de important al acestui interviu, este faptul ca
membrii familiei au acum ocazia de a auzi, posibil pentru prima data, ce definesc ceilalti ca
fiind problema. Daca vei reusi sa creezi un climat de preocupare si ascultare atenta, plina de
interes, membrii familiei vor simti mai putin nevoia de a se apara. Isi vor canaliza energia in
sensul ascultarii si reflectarii asupra celor spuse de ceilalti.
Aceasta maniera de interrelationare va confirma fiecarui membru sansa de a fi
ascultat si ca, cel putin pentru moment, tu vei decide cine si cand vorbeste. Aceasta confera
siguranta familiilor aflate in conflict care fac front comun pana in punctul in care simt ca pot
sa se contrazica, sa se situeze pe pozitii opuse.
Contradictiile sau chiar certurile pot aparea in momentul in care o persoana isi
prezinta punctul de vedere, propria interpretare a problemei. Aceasta se poate intampla chiar
in interviu. E important sa observi cu atentie ce se intampla in momentul in care parerile
difera. Cine si ce face pentru a nu lasa lucrurile sa scape de sub control? Parintii actioneaza in
acelasi sens sau se submineaza reciproc? Un copil se poarta urat pentru a distrage atentia de
la un conflict? Ameninta sau face cineva uz de forta? Adultii se bazeaza pe tine sa readuci
lucrurile sub control?
Daca are loc aceasta ultima situatie, cea in care familia se asteapta ca tu sa reinstalezi
ordinea, ar trebui sa eviti a fi pus in "rolul politistului", exceptand cazul in care esti ingrijorat
ca cineva sa nu fie ranit. E folositor sa observi si daca parintii reusesc sau nu sa se descurce in
aceasta situatie. Daca consideri ca este necesar poti sa-i faci sa inteleaga ca aici ei pot spune
ce vor, dar nu pot face orice. Ar trebui sa-i reasiguri ca fiecare va avea posibilitatea sa
vorbeasca la momentul oportun. Astfel le vei inspira incredere ca aici fiecare va fi tratat in
mod corect si vor evita intreruperile. In acest punct al interviului trebuie sa-i faci pe membrii
familiei sa vorbeasca in principal cu tine, mai degraba decat intre ei.
Odata ce ai auzit descrierea fiecarei persoane despre dificultatea perceputa vrei sa-
ti faci o idee despe modul in care membrii familiei au rezolvat problema pana acum. Foarte
des o singura persoana sau un singur comportament a fost identificat ca si cauza problemei
iar familia a irosit mult timp si energie incercand sa controleze acea persoana.
De exemplu un tanar de 18 ani s-ar putea plange despre faptul ca parintii lui nu-i
acorda deloc libertate. Iti poate spune ca mama lui ii asculta convorbirile telefonice, iar tatal
sau il obliga sa vina cu masina acasa la ora 22, in timp ce tuturor prietenilor sai le este permis
sa stea pana la miezul noptii.
Daca esti orientat inspre a preciza comportamentul si motivatia individului, te poti
gandi ca acesti parinti sunt mult prea protectori si ca ei nu inteleg ce inseamna sa fii
adolescent in zilele noastre. In acest moment este esential sa-ti amintesti ca este vorba despre
un intreg organism. Atitudinea parintilor lui poate foarte bine sa reflecte cunostinte reale
despre incapacitatea tanarului de a-si asuma prea multa responsabilitate. Sau poate sa
demonstreze ceva foarte important despre educatia parintilor. Ai putea descoperi ca amandoi
provin din familii in care parintii au acordat mai putina atentie nevoilor copiilor lor decat ar
fi fost normal. Asadar pentru acesti doi oameni a fi un parinte "bun" inseamna a-ti urmari
indeaproape copilul. Sau tatal s-ar putea sa fi avut o relatie distanta si conflictuala cu propriul
sau tata si acest fapt il determina sa se tina cat mai aproape de propriul fiu, deoarece el crede
ca daca nu procedeaza in acest mod copilul sau se va distanta de el, la fel cum a procedat si
el.
Faptul este ca inca nu poti intelege de ce parinti au luat dupa cate se vede aceasta
atitudine extrema. De aceea este imposibil sa reflectezi comportamentul lor in cel mai pozitiv
mod. De exemplu, ii poti spune adolescentului "Parinti tai sunt foarte atenti" sau " Parinti tai
sunt cu siguranta preocupati de faptul ca tu sa fii bine". Un asemenea comentariu ii asigura pe
parinti ca nu ai de gand sa ataci propria lor "filosofie" privid "cresterea copilului" si astfel ii
oferi tanarului o alta posibilitate de a intelege comportamantul parintilor sai, care lasa spatiu
pentru alte explorari.
Acest exemplu ridica un alt aspect despre terapia intregii familii. Spre deosebire de
terapia individuala, munca ta e concentrata pe aici si acum, asta ineamna ca esti preocupat
de interactiunile care se petrec in acel moment. Deci spre deosebire de primul interviu cu un
singur individ, poti descuraja istoria individuala pentru a permite mai mult timp discutiilor
privind problema curenta si a efectului pe care aceasta o are in viata fiecarei persoane
in clipa de fata.
Se pot face exceptii daca aveti motive sa credeti ca un membru al familiei, si in
special cel care e vazut ca si cauza problemelor familiale se confrunta cu alte provocari
emotionale serioase, cum ar fi decesul recent al unei persoane semnificative, sau un episod
psihotic. Aceste motive l-ar putea face pe pacientul identificat (cel care este cauza problemei)
mai vulnerabil si mai putin in stare sa se apere de atitudinea familiei asupra lui. Face parte din
munca ta din primul interviu sa apreciezi daca terapia de familie ar putea sau nu sa fie prea
dificila pentru membrul respectiv in acest moment si sa discuti cu supervizorul si cu echipa de
lucru daca ar fi mai bine sa lucrezi in subgrupuri sau sa optezi pentru terapie individuala.
Lasand aceste exceptii la o parte, te vei concentra asupra interreactiilor din cadrul
familiei, decat pe trecutul fiecarei persoane si psihodinamica individuala. In timp ce faci
asta, te vei confrunta oricum cu prezenta "fantomelor", ecoul altor persoane, morti sau vii ale
caror comportamente sau atitudini s-ar putea sa influenteze familia in acest moment. De
exemplu in exemplul mentionat anterior, privind tanarul de 18 ani, s-ar putea sa o auzi pe
mama lui zicand: "Mama mea intotdeauna stia cu cine vorbeam la telefon." Acesta ar putea fi
un indiciu ca atitudinea sau valorile altcuiva influenteaza relatiile din cadrul acestei familii.
In timp ce asculti diferitele descrieri ale membrilor familiei privind problema iti faci
o idee despre contextul in care a aparut aceasta. Afli daca tatal tocmai si-a pierdut slujba, daca
familia s-a mutat de curand, sau daca un membru al familiei tocmai a plecat sau a sosit.
Fiecare dintre acesti factori, si multi altii pot perturba echilibrul intr-o familie. Explorarea lor
poate fi folositoare in precizarea modului in care familia se adapteaza la schimbari. Aceasta
precizare, impreuna cu adancirea cunostintelor despre modul in care familia s-a descurcat in
trecut, iti va da unele indicii daca ai de-a face cu o disfunctie persistenta sau e doar un blocaj
temporar care poate fi dat la o parte, permitand familiei continuarea dezvoltarii si schimbarii.

NU UITA SA TE INTREBI

Care este contextul în care a apărut problema?

 Un alt instrument folositor in precizarea flexibilitatii familiei este sa observi modul
in care functioneaza sistemul de comunicare. Aceast va deveni mai clar in urmatoarea faza a
interviului, atunci cand incurajezi membrii familiei sa-si vorbeasca unul altuia despre
problemele cu care se confrunta. Poti sa initiezi aceasta faza sugerandu-i lui Alex sa-i spuna
sorei lui, cu care tot timpul se cearta, ca ceea ce face ea il determina pe el sa vrea sa o
loveasca. Daca Alex incepe sa vorbeasca cu sora lui si mama lui intrerupe conversatia atunci
vei avea indiciul ca ea este intermediara conversatiilor dintre membrii familiei, aceasta
inseamna ca in acesta familie nu comunica direct unul cu altul.
Sau s-ar putea ca tatal sa o intrerupa pe mama, care tocmai l-a intrerupt pe Alex si
astfel veti descoperi ca tatal are intotdeauna ultimul cuvant de spus sau ca mama si tata nu
sunt de acord in ceea ce priveste cresterea copiilor, sau ca tatal e aliat cu Alex, iar mama cu
sora lui. Este necesar sa-i ajui pe membri familiei sa inteleaga ca ei sunt oameni diferiti care
gandesc in mod diferit.
Aceasta faza iti va furniza indicii spre o alta dinamica importanta a familiei: Cat de
bine tolereaza membrii familiei diferntele? Daca unul dintre membri pare a fi un "outsider",
inseamna ca acea persoana nu e de acord cu punctul de vedere al familiei privind problema?
Trebuie ca cineva sa calmeze diferentele de opinie? Exista o cumva o parere ca: "nu vrem sa
ne spalam rufele murdare in public?"
Acest din urma fenomen poate fi un veritabil discomfort in noua experienta a
terapiei de familie si se va schimba pe parcursul procesului, pe masura ce membrii familiei se
vor acomoda din ce in ce mai bine. Sau se pot ivi temeri despre ceea ce s-ar putea spune daca
se da frau liber opiniilor contrare.
Se poate intampla ca familia sa aiba un secret. Se poate ca in cadrul familiei sa aiba
loc abuzuri sexuale. Un parinte si cel putin un copil vor fi constienti de asta, dar ei pot crede
ca restul familiei nu stiu. Sau poate exista un secret in ceea ce priveste faptul ca parintii au
cazut de acord sa ascunda fata de copiii lor faptul ca bunica dinspre tata s-a sinucis. Ar mai
putea exista un secret cu privire la faptul ca mama a mai fost casatorita anterior sau ca tatal
lor nu a terminat facultatea.
Secretele fac de multe ori ca o familie sa fie disfunctionala. Ele pot fi impartasite
doar unor membri, creindu-se astfel aliante si outsideri. Cateva, cum ar fi incestul sau
alcoolismul sunt cu siguranta o amenintare pentru pastrarea unitatii familiei. Fiecare dintre
ele ofera indicii ulterioare asupra felului in care familia comunica. Trebuie sa fii constient de
posibilitatea existentei secretelor in familie, dar sa nu le confunzi cu discretia.
Discretia este relationata cu o alta intrebare importanta pe care ar trebui sa ti-o pui in
timp ce asculti membrii familiei. Cine este responsabil? Cel mai simplu mod de a stabili asta
este: Sunt parintii parinti si copiii copii? Plateste copilul facturile si-si duce fratele mai mic la
scoala deoarece tatal e prea ingrijorat din cauza banilor sau mamei ii este frica sa iasa din
casa? Daca bunica dinspre tata locuieste impeuna cu familia acestuia, isi trateaza fiul ca si pe
un copil sau este constienta de faptul ca se afla in "casa lui"? Isi impartaseste mama
experiente din viata ei sexuala cu fiul ei?
Acest ultim exemplu vorbeste despre problema discretiei si recunoasterea faptului
ca exista granite intre generatii care ar trebui sa fie observate. O familie care e prea rigida in
privinta acestor limite s-ar putea eventual sa aiba nevoie de ajutorul tau pentru a accepta ideea
ca membrii familiei, copiii, nu vor fi devastati de faptul ca vor sti ca tatal lor nu a terminat
facultatea. De fapt, ascunzand acest lucru pentru a-l proteja pe tata ar putea face mai mult rau
decat scoaterea lui la iveala.
Pe de alta parte, in familiile in care hotarele dintre genaratii nu exista, in care detalii
intime sunt impartasite fara discretie, munca ta trebuie sa se concentreze in directia restabilirii
de catre parinti a unor limite potrivite si sa se clarifice rolurile pe care fiecare membru al
familiei ar trebui sa le aiba.
 In cazul terapiei de familie, etapa finala a primului interviu este diferita de cea a
interviului cu un singur individ. Terapeutii de familie cred ca este important ca tu sa
"reinscenezi" problema, in special daca familia crede ca "problema" o constitue un singur
membru al familiei. Ceea ce trebuie sa incerci sa faci este sa ghidezi familia in directia
intelegerii ca aceasta este o problema mutuala, o problema a intregului sistem si nu a unei
singure persoane. In exemplul anterior cu tanarul de 18 ani poti sa spui: "Aici problema pare
sa fie ca voi trei aveti pareri diferite in ceea ce priveste cata libertate este buna pentru fiul
vostru. Efectul acestei diferente il face sa se simta constrans, voua va este teama pentru el si
simtiti poate ca nu sunteti un parinte bun. Poate ca in urmatoarea noastra intalnire vom
incerca sa cautam o cale de mijloc, astfel incat el sa simta ca are o anumita libertate, iar voi
doi sa va simtiti mai putin ingrijorati".
In terapia de familie este important sa subliniezi efectul pe care-l are problema
asupra fiecarui membru in parte si asupra relatiilor dintre ei. Implicit este recomandabil ca
intreaga familie sa participe la procesul de ajutor.
Membrii familie pot sa fie sau nu de acord cu tine. Daca sunt de acord vei face
aranjamente pentru intalniri viitoare, la o data cand toti membrii pot fi prezenti. Daca acest
lucru nu este posibil exista riscul ca familia sa decida care membru al ei are nevoie de ajutor
sau sa vina doar acei membri care cred ca e o idee buna. Trebuie clarificat faptul ca ai semnat
contractul cu intreaga familie, chiar daca vor avea loc si intalniri doar cu cativa membrii.
Daca membrii familiei nu sunt de acord cu recomandarea ta, cu atat mai mult vei
avea dovezi despre existenta fricii de a impartasi informatii sau despre ceea ce ar insemna
schimbarea, sau despre cat de tare simte familia necesitatea de a proteja pe cineva. Totodata
sunteti in fata unei dileme.
Un terapeut experimentat ar putea spune familiei ca nu poate fi vorba de a se acorda
ajutor daca familia nu e dispusa sa fie tratata ca un intreg si ar recomanda alta agentie care se
concentreaza pe terapie individuala. Sau ar fi mai bine sa ceri familiei cateva zile de ragaz
pentru a putea cugeta asupra a ceea ce ai putea face. In acest timp poti discuta cu supervizorul
tau si cu echipa de lucru pentru a primi unele indicatii.
Totusi daca simti ca pacientul identificat sau alt membru al familiei este in pericol,
puteti aranja o intalnire cu acea persoana pentru ca acsesta sa se poata exprima liber, fara
retineri. Acest lucru este foarte important mai ales daca simti ca exista abuz psihic sau sexual
in cadrul familiei, sau daca un membru al familiei reprezinta un pericol pentru el insusi sau
pentru ceilalti.
Poti accepta acest lucru pentru un timp, daca situatia pare destul de serioasa dar vei
cauta ca pe viitor sa gasesti o alta ocazie pentru a lucra cu familia ca intreg.