Sunteți pe pagina 1din 110

AUDIT INTERN

Conf. univ. dr. Daniela Petrașcu

SIBIU
2019
CURS INTRODUCTIV

Să înţelegem auditul intern, să ne dorim să ajungem


auditori…..iată un obiectiv ce merită avut în vedere de fiecare cursant al
Facultăţii de Ştiinţe Economice în general şi al secţiei de Contabilitate
şi Informatică de Gestiune în special; nu numai datorită importanţei pe
care o acordă tot mai mult mediul economic conjunctural actual, cât
mai ales datorită faptului că această disciplină nu poate fi studiată „de
sine stătător”…..fiind un cumul de: contabilitate, fiscalitate, evaluare,
statistică, informatică…..şi multe altele…..ESTE O PROVOCARE CE
POATE ADUCE REALIZĂRI SURPRINZĂTOARE pentru fiecare dintre
dvs.!!!
Autoarea cursului de auditul intern elaborat sub forma a 11
„Unităţi de studii”, în cadrul acestei platforme program de învăţământ la
distanţă (sau învăţământ cu frecvenţă redusă) intitulat atât de sugestiv:
„Excelenţă academică în învăţământul la distanţă şi
învăţământul cu frecvenţă redusă – un demers pentru
calitate”; îşi propune: pe lângă prezentarea cadrului legislativ ce
vizează această disciplină să vă expună într-un mod cât mai practic
paşii obligatorii de urmat de către auditor în desfăşurarea unei misiuni
de audit.
Prezentul curs se doreşte a constituii un ghid al problematicii
minimale ridicate în cadrul unei misiuni de audit celui ce o efectuează
conform cadrului legislativ stabilit în mediul public şi privat.
Primele 8 unităţi de studiu fac referire la aspecte teoretice ale
auditului, respectiv ale auditului intern. În prima unitate s-a urmărit o
prezentare de bază a conceptului de audit intern, trăsăturile acestuia,
dar şi un scurt istoric al apariţiei auditului. Unitatea a doua de studiu
aduce în atenţia studentului tipologia auditului în funcţie de anumite
criterii. În a treia unitate de studiu s-a urmărit prezentarea obiectivelor
şi funcţiilor auditului, de asemenea s-a dorit clarificarea unor aspecte
ce ţin de controlul de gestiune, inspecţie, respectiv consultanţă externă
şi legătura acestora cu auditul intern. În următoarea unitate, se
realizează o prezentare a caracteristicilor auditului intern, punându-se,
de asemenea accent pe procesul de evaluare a riscurilor şi ceea ce
implică acesta. Unitatea de studiu 5, vine să clarifice aspecte ce ţin de
standardele de audit intern, în timp ce unitatea de studiu 6, evidenţiază
legătura existentă între audit intern şi prevenirea, respectiv detectarea
fraudelor. Următoarele două unităţi vin să prezinte principalele
intrumente uzitate de către auditori dar şi modul în care se desfăşoară o
misiune de audit intern.
Prezentarea misiunilor de audit intern (Unităţile: 9, 10 şi 11) fac
referire la etapele şi procedurile impuse de cadrul legislativ,
documentele a căror întocmire este necesară şi a succesiunii în care
trebuie întreprinse în cadrul misiunilor de audit public intern şi audit
intern.
Prin această lucrare nu am urmărit ca auditul intern ca disciplină
să devină centrul preocupărilor studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe
aspiraţiile studenţilor şi aptă să stârnească ambiţii de împlinire
profesională pentru viitor.
Plecând de la premisa că auditul intern nu este un control iar
auditorii nu sunt adversarii unei entităţi, relev câteva dintre
caracteristicile şi funcţiile auditului intern:
- auditul intern este o funcţie de asistenţă acordată
managementului care permite responsabililor unei entităţi să-şi
administreze mai bine activităţile;
- folosind metode şi instrumente specifice, auditul intern emite
judecăţi asupra tuturor dispoziţiilor conducerii (reguli, proceduri,
organizare, sistem de informare etc.) prin care aceasta asigură
funcţionarea normală şi eficientă a activităţilor entităţii, adică
asupra întregului sistem de control intern al acesteia prin care
conducerea deţine controlul asupra afacerii;1
- important este de reţinut şi faptul că recomandările auditorilor
interni nu sunt „literă de lege”, ele putând fi contestate cu
argumentări precise de către entităţile auditate ajungându-se în
multe situaţii prin conciliere (caz în care are loc o şedinţă de
conciliere şi este întocmită „minuta şedinţei de conciliere”) la
întocmirea unor „rapoarte de audit” şi a unor planuri de
recomandări cu adevărat constructive în interesul
managementului entităţii auditate, a angajaţilor acesteia, precum
şi a tuturor celor ce au contact cu aceasta (sindicate, bancheri,
furnizori, clienţi etc.).
Timpul necesar pentru aprofundarea acestui curs este
prezentat distinct în cadrul fiecărei unităţi de studiu, iar
exemplele date sunt cazuri concrete întocmite personal în cadrul
unor misiuni de audit intern la care am participat (desigur sub
rezerva confidenţialităţii).
Ca recomandare de studiu mă rezum în a vă sfătui să
lecturaţi cu atenţie (conf. timpului recomandat), să parcurgeţi
fiecare exemplu, să studiaţi bibliografia…. şi de ce nu: să aveţi
propriile opinii la finele cursului. Şi că veni vorba de sfârşit ce se
va finaliza în clasicul examen: acesta pe lângă testul teoretic
(fiecare unitate de curs având inclus test de autoevaluare), va
include şi un studiu de caz în care fiecare dintre dvs. veţi fi puşi
în ipostaza de a rezolva o problemă în cadrul unei misiuni de
audit prin exprimarea unei opinii.

1
Standardul profesional nr. 36 „Misiunile de audit intern realizate de experţii
contabili”, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 5.
Unitatea de studiu 1.
Audit intern - Noţiuni introductive

Cuprins
1.1 Introducere
1.2 Obiectivele unităţii de studiu
1.3 Scurt istoric al auditului intern
1.4 Definirea auditului
1.5 Cadrul de referinţă al auditului intern
1.6 Sarcină de învăţare
1.7 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
1.8 Test de autoevaluare
1.9 Concluzii

1.1 Introducere
În acest prim capitol se urmăreşte o prezentare de bază a conceptului
de audit intern, trăsăturile acestuia, dar şi un scurt istoric al apariţiei auditului.
De asemenea sunt prezentate obiectivele acestuia, care nu au fost însă
aceleaşi de la apariţie şi până în prezent.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare


este de 2 ore.

1.2 Obiectivele unităţii de studiu


 Familiarizarea studentului cu conceptul şi trăsăturile auditului
 Înţelegerea rolului auditorilor interni
 Cunoaşterea cadrului de referinţă al auditului intern

1.3 Scurt istoric al auditului


Termenul de audit provine din limba latină de la cuvântul audit-
auditare, care are semnificaţia „a asculta”, dar despre audit se vorbeşte de
pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau al
lui Eduard I al Angliei. 2
Apariţia auditului intern şi dezvoltarea auditului extern este strâns
legată, după părerea specialistului Jaques Renard, de declanşarea crizei
economice din 1929 din Statele Unite, când întreprinderile erau afectate din
plin de recesiunea economică. Patronatele erau interesate de reducerea
taxelor şi impozitelor astfel încât toate conturile care conţineau operaţiuni
generatoare de impozite şi taxe „au fost minuţios analizate cu scopul de a se

2
Ghiţă M., Sas F., Tamas A., Briciu S., Ghiţă R. şi Dobra B., Guvernaţia corporativă şi
auditul intern, Editura AETERNITAS, Alba Iulia, 2009, pag.264.
găsi posibilitatea de reducere a masei impozabile sau de operaţiuni pentru
care s-au plătit în mod necuvenit taxe”.3
Conform celor enunţate în paragraful anterior realizăm cât de departe
suntem în timp de anul 1929 şi paradoxal cât de similar suntem afectaţi de
criza actuală.
Practica auditului are o vechime considerabilă fiind folosiţi diverşi
termeni cum ar fi: inspecţie, control, revizie, verificare, expertiză contabilă,
supervizare.
Fiecare din aceşti termeni presupun :
- compararea situaţiei reale cu situaţia care ar trebui să existe;
- stabilirea şi analiza abaterilor şi riscurilor;
- propunerea sau recomandarea unor măsuri menite să contribuie
la atingerea obiectivelor entităţii sau la asigurarea unei informări corecte.
Aceşti termeni pot avea o sferă de cuprindere diferită şi pot să se
bazeze pe unele tehnici şi procedee specifice de investigare. 4
Termenul de audit în general vine de la cuvântul latin „audire” a
asculta şi a informa pe alţii. În ţările anglo-saxone de azi, acest termen are
semnificaţia unei revizii a informaţiilor contabile şi de altă natură, realizată de
către un profesionist independent, în vederea exprimării unei opinii asupra
regularităţii şi sincerităţii informaţiilor auditate.5
Rolul şi necesitatea auditorilor interni a crescut continuu şi a fost
unanim acceptat, motiv pentru care aceştia au simţit nevoia de a se organiza
şi de a-şi standardiza activitătile practice. Astfel, în anul 1941, s-a creat în
Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni (I.I.A.), care a fost
recunoscut internaţional. Ulterior, a aderat Marea Britanie, iar in 1951
Suedia, Norvegia, Danemarca şi alte state. În prezent, la acest institut s-au
afiliat peste 90 de institute naţionale ale auditorilor interni şi membri din peste
120 ţari, in urma obţinerii calitaţii de Auditor Intern Certificat (C.I.A.),
acordată de I.I.A., pe baza unor examene profesionale.6
Potrivit specialiştilor ruşi I.G.Odegov si T.V. Niconova, etapele de
conturare şi dezvoltare ale cadrului general de acţiune, precum şi dinamica
obiectivelor şi a metodelor utilizate în cadrul procesului de auditare pot fi
urmărite in tabelul prezentat mai jos.

Istoricul etapelor procesului de audit

Perioada Obiective Metode


Etapa I – Preistoria Evidenţierea eficienţei Verificarea detaliată a
(până în 1850) muncii, prevenirea factorilor vieţii sociale
abuzului
Etapa a II-a – Apariţia Evidenţierea abuzului Controlul pe unităti
auditului (1850-1905) (incluzând testarea pe
elemente independente)

3
Stârcea D., Audit intern, Editura Academica Brâncuşi, Târgu – Jiu, 2008, pag.10.
4
Oprean I., Popa I., Lenghe R.l, Procedurile auditului şi ale controlului financiar, Editura
Risoprint, Cluj – Napoca, 2007, pag.93.
5
Toma M., Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. CECCAR, Bucureşti,
2007, pag.14.
6
Ghiţă M., Ghiţă R., Briciu S. şi Sas F., Audit Public Intern, Editura AETERNITAS, Alba-Iulia,
2006, pag.10
Etapa a III-a – Evidenţierea imaginii Controlul general şi pe
Formarea profesiei corecte a situaţiei componente
(1905-1933) financiare a clientului
Etapa a IV-a – Evidenţierea imaginii Testarea
Definirea profesiei corecte a situaţiei
(1933-1940) financiare a clientului şi
depistarea greşelilor
Etapa a V-a –Situaţia Evidenţierea eficienţei Standardizarea
actuala (1940-prezent) controlului intern metodelor

1.4 Definirea auditului

Auditul, în general, este un proces sistematic de obţinere şi evaluare


în mod obiectiv a unor informaţii sau afirmaţii în vederea aprecierii gradului
lor de conformitate cu criteriile prestabilite, precum şi de comunicare a
rezultatelor către utilizatorii interesaţi.7
Auditul constă în verificarea şi certificarea situaţiilor financiare de către
un expert independent în vederea exprimării unei opinii privind realitatea şi
exactitatea datelor cuprinse în acestea. Rolul auditului este de a asigura
utilizatorii de informaţii asupra respectării principiilor şi practicilor contabile,
precum şi asupra prezentării în contabillitate şi în situaţiile financiare a
imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei financiare şi a performanţelor
financiare ale societăţii.8
Din analiza definiţiilor date auditului, în general se pot desprinde
următoarele trăsături:
1. Auditul este un proces, un ansamblu de operaţiuni, de colectare,
analiză şi evaluare a informaţiilor (a probelor de audit) în vederea
obţinerii unei asigurări rezonabile asupra conformităţii sau
neconformităţii acestor informaţii sau declaraţii cu criteriile
prestabilite.
În esenţă un proces de audit constă în:
- colectarea probelor de audit just şi suficiente
(caracterul just al probelor se referă la calitatea
şi eficacitatea tipurilor de probe colectate iar
caracterul suficient se referă la cantitatea de
probe colectate) necesare pentru exprimarea
unei opinii sau pentru formularea unei
recomandări;
- evaluarea concordanţelor sau a
neconcordanţelor dintre diferitele tipuri de
probe colectate;
- stabilirea abaterilor faţă de criteriile prestabilite.
2. Auditul confruntă politicile contabile aplicate şi procedurile de lucru
utilizate în entitate cu un set de criterii prestabilite, cum sunt
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS),
Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS), reglementările
7
American Accounting Asociatim (AAA)
8
Giurgiu A.,Ungureanu P., Duma F., Mic Lexicon Financiar – Bancar şi Bursier, Ed.
Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 2009, pag. 28.
contabile naţionale, manualele de proceduri interne, reglementările
fiscale, etc. Pentru a fi utile, aceste confruntări trebuie să se
bazeze pe informaţii justificabile şi verificabile.
3. Auditorii sunt profesionişti competenţi care au obţinut această
calitate pe baza unor examene. Examinarea informaţiilor nu se
face la întâmplare, după intuiţia auditorilor, ci se face după
standarde profesionale (conduită etică stabilită prin Coduri ale
profesiei şi prin Directiva a VII-a CCE din 1984, standarde
profesionale şi standarde tehnice de lucru).
4. Concluziile auditorilor sunt sintetizate şi sistematizate în rapoartele
care sunt puse la dispoziţia celor interesaţi. 9
În anul 1999, Institutul Internaţional al Auditorilor Interni (IIA) din SUA
a emis o nouă definiţie a auditului intern, în urma unui studiu efectuat cu 800
de studenţi, coordonat de auditorii din universităţile australiene, astfel: 10
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, care dă unei
organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra
operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţii operaţiunile şi contribuie la
adăugarea unui plus de valoare.
Auditul intern ajută organizaţia să-şi atingă obiectivele evaluând printr-
o abordare sistematică şi metodică procesele sale de management al
riscurilor, de control şi de conducere a entităţii şi facând propuneri pentru a le
consolida eficacitatea.
Există autori 11 care consideră că folosirea cuvântului „activitate”,
pentru a definii auditul intern, în locul termenului de „funcţie” îl situează pe
responsabilul său pe o poziţie subalternă, ţinând cont că o activitate este mai
elementară decât o funcţie.
În lexicul „Cuvintele Auditului”12 există următoarea definiţie dată
auditului: „Auditul intern este în cadrul unei organizaţii o funcţie exercitată
într-o manieră independentă şi cu mandat de evaluare a controlului intern”.
Acest demers specific concurează cu bunul control asupra riscurilor de către
responsabili.
În Legea nr.672/2002 privind auditul public intern din România13 este
adoptată definiţia dată de IIA în anul 1999 şi este considerată, în prezent,
satisfăcătoare şi exhaustivă din punct de vedere al conţinutului.
În 2004, IIA a îmbunătăţit definirea conceptului de audit intern, prin
implementarea unor termeni agreaţi tot mai mult în rândul profesioniştilor,
aşa cum rezultă din următoarea definiţie:14
Auditul intern este o activitate independentă, obiectivă de asigurare
şi de consultanţă concepută pentru a crea valoare şi pentru a îmbunătăţi
operaţiunile unei organizaţii.

9
Oprean I, ş.a., Op.cit., pag 97-98.
10
Ghiţă M., Popescu M., Auditul intern al instituţiilor publice: teorie şi practică, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2006, pag.35.
11
Jaques Renard, Theorie et practique de l audit interne, Ed. d Organisation, Paris, 2002,
tradusă în România printr-un proiect finanţat PHARE sub conducerea Ministerului Finanţelor
Publice, Bucureşti, 2003, pag. 61.
12
Le mots d audit – IFACI _IAS, Ed. Liaisons, Paris, 2000.
13
Legea 672/2002 modificată cu Legea 191/2011.
14
Ghiţă M., ş.a., Op. cit., pag. 282.
Asistă o organizaţie în îndeplinirea obiectivelor sale prin
implementarea unei abordări sistematice şi disciplinate în evaluarea şi
îmbunătăţirea eficacităţii managementului riscurilor şi a controlului.

1.5. Cadrul de referinţă al auditului intern

Profesia de audit intern se bazează pe un cadru de referinţă flexibil,


recunoscut în întreaga lume, care se adaptează la particularităţile legislative
şi de reglementare ale fiecărei ţări, cu respectarea regulilor specifice ce
guvernează diferite sectoare de activitate şi cultura organizaţiei respective.
Cadrul de referinţă al auditului intern cuprinde:15
a) conceptul de audit intern, care precizează câteva elemente
indispensabile:
-auditul intern efectuează misiuni de asigurare şi consiliere;
-domeniile sale de responsabilitate sunt riscul, controlul intern şi
administrarea entităţii;
-finalitatea auditului intern este aceea de a adăuga valoare organizaţiilor;
b) codul deontologic, care furnizează auditorilor interni principiile şi
valorile ce le permit să-şi orienteze practica profesională în funcţie de
contextul specific;
c) normele (standardele) profesionale pentru practica auditului
intern, care îşi ghidează auditorii în vederea îndeplinirii misiunilor şi în
gestionarea activităţilor;
d) modalităţile practice de aplicare, care comentează şi explică
normele (standardele) şi recomandă cele mai bune practici;
e) sprijinul pentru dezvoltarea profesională, constituit în principal
din lucrări şi articole de doctrină, din documente ale colocviilor, conferinţelor
şi seminariilor.
Cunoaşterea şi aplicarea acestui cadru de referinţă oferă organizaţiilor
şi organismelor de reglementare o asigurare privind nivelul de profesionalism
al auditorilor interni. Nerespectarea lor nu înseamnă numai situarea în afara
profesiei, dar mai ales privarea de un mijloc de a fi mai eficace şi mai credibil.
Amatorismul nu poate să funcţioneze în auditul intern, ci doar o abordare
sistematică şi metodologică poate aduce un plus de valoare organizaţiilor. 16
Este foarte important a se înţelege responsabilitatea auditorilor în
realizarea misiunilor concretizată în rapoartele de audit. Un raport de audit
poate fi benefic pentru entitate în condiţiile în care respectă normele
profesionale şi deontologice enumerate în rândurile anterioare, cum poate fi
şi distructiv în cazuri contrare.
În susţinerea celor precizate în paragraful anterior este important de
amintit cazuri eleocvente de începutul mileniului trei când SUA a fost
zguduită de câteva scandaluri financiare de proporţii, respectiv fraude fiscale
ale firmelor World Com şi Enron, al cărui audit intern şi consultanţă
managerială s-au efectuat în ultimii zece ani de firma de consultanţă şi audit
A. Andersen, şi care a condus la dispariţia acesteia de pe piaţă şi la

15
Norme profesionale ale auditului, publicate de IIA şi comentate de IFACI, Bucureşti, 2002.
16
Munteanu V., Zuca M., Zuca Ş., Auditul intern la întreprinderi şi instituţii publice: Concepte,
metodologie, reglementări, studii de caz; Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010, pag.16.
elaborarea Amendamentului Sarbanes & Oxley în Congresul SUA, care
printre altele prevede:
- separarea activităţii de consultanţă de cea de audit;
- controlul intern este responsabilitatea managementului, care trebuie
să se ocupe de organizarea lui şi actualizarea sistematică pe baza analizei
riscurilor;
- managerul poate eventual să apeleze la auditul extern pentru a-l
sprijini în organizarea sistemului de control intern;
- auditorul intern realizează numai evaluarea controlului intern pe baza
evaluării analizei riscurilor asociate.17

1.6. Sarcină de învăţare

1. Definiţi auditul intern.


2. Care este obiectivul auditului intern în contextul actual?
3. La ce se referă cadrul de referinţă al auditului intern?
4. Descrieţi cele patru trăsături ale auditului.

1.7. Rezumatul unităţii de studiu şi cuvinte cheie

În acest capitol aţi învăţat aspecte teoretice de bază despre audit la


modul general, dar şi despre conceptul de audit intern. Acesta din urmă
asistă o organizaţie în îndeplinirea obiectivelor sale prin implementarea unei
abordări sistematice şi disciplinate în evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii
managementului riscurilor şi a controlului.
De asemenea tot în acest capitol s-a fâcut referire asupra Cadrului de
referinţă al auditului intern care cuprinde: conceptul de audit intern, codul
deontologic, normele (standardele) profesionale pentru practica auditului
intern, modalităţile practice de aplicare, sprijinul pentru dezvoltarea
profesională. Cunoaşterea acestui cadru de referinţă este importantă
deoarece oferă organizaţiilor o asigurare privind nivelul de profesionalism al
auditorilor interni.
Este foarte important să întelegem că responsabilitatea auditorilor în
realizarea misiunilor este concretizată în rapoartele de audit. Un raport de
audit poate fi benefic pentru entitate în condiţiile în care se respectă normele
profesionale şi deontologice, în situaţia contrară acesta poate fi distructiv.
Astfel, auditul intern este o profesie care s-a redefinit mereu de-a
lungul anilor, din dorinţa de a răspunde necesităţilor în continuă schimbare
ale entităţilor, obiectul său de activitate deplasându-se de la analiza
problemelor contabile şi financiare către depistarea principalelor riscuri ale
entităţilor şi evaluarea controlului intern al acestora.18

Cuvinte cheie: audit, audit intern, codul deontologic, norme profesionale


pentru practica auditului intern.

17
Ibidem,
18
Jucan N.C., Audit şi control intern – Suport de curs Master B8, Ed. “Alma Mater”, Sibiu,
2011, pag. 71.
1.8 Test de autoevaluare

1. Identificaţi afirmaţiile false din cele enunţate mai jos:


a) normele profesionale pentru practica auditului intern, ghidează auditorii
în vederea îndeplinirii misiunilor şi în gestionarea activităţilor
b) Auditul intern este o activitate dependentă de celelalte activităţi
desfăşurate la nivelul unei organizaţii şi este menită să îmbunătăţească
operaţiunile acesteia
c) Codul deontologic face referire la principiile şi valorile ce le permit
auditorilor interni să-şi orienteze practica profesională în funcţie de
contextul specific
d) Auditul confruntă politicile contabile aplicate şi procedurile de lucru
utilizate în entitate cu un set de criterii prestabilite, cum sunt Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), Standardele Internaţionale
de Contabilitate (IAS), reglementările contabile naţionale, manualele de
proceduri interne, reglementările fiscale, etc.
e) obiectivul auditului intern în perioada actuală este, conform
specialiştilor ruşi I.G.Odegov si T.V. Niconova, evidenţierea abuzului şi
depistarea greşelilor entităţii

A(a,b) B(b,c,d) C(b,e) D(a,e)

2. Termenul de audit provine din limba latină şi are semnificaţia de .........

3. După părerea specalistului Jaques Renard, apariţia auditului intern şi


dezvoltarea auditului extern este strâns legată de:
a) criza petrolului (1973)
b) criza asiatică (1997-1999)
c) criza din Mexic (1994)
d) criza economică din SUA (1929)
e) criza din Argentina (1999-2002)

4. Auditul intern este o activitate de:


a) asigurare şi consultanţă
b) mediere
c) verificare
d) dependentă şi obiectivă

5. Finalitatea auditului intern este aceea de a crea ............ .

Încercuiţi răspunsul corect. (Doar un singur răspuns este corect)

1.9 Concluzii

Unitatea de studiu 1 (Audit intern- Noţiuni introductive) a prezentat


conceptul de audit la modul general dar şi pe cel de audit intern, s-au avut în
vedere delimitarea obiectivelor procesului de auditare în timp, pe 5 etape,
potrivit specialiştilor ruşi I.G.Odegov si T.V. Niconova.
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă de asigurare
şi de consultanţă concepută pentru a crea valoare şi pentru a îmbunătăţi
operaţiunile unei organizaţii. Acesta asistă o organizaţie în îndeplinirea
obiectivelor sale prin implementarea unei abordări sistematice şi disciplinate
în evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii managementului riscurilor dar şi a
controlului.

1.10. Răspuns la testul de autoevaluare

1. C (b, e)
2. a asculta / a inform ape alţii
3. d
4. a
5. a adăuga valoare organizaţiilor
Unitatea de studiu 2.
Tipologia auditului

Cuprins
1.10 Introducere
1.11 Obiectivele unităţii de studiu
1.12 Tipologia auditului în funcţie de natura obiectivelor urmărite
1.13 Tipologia auditului în funcţie de afilierea auditorilor
1.14 Alte tipuri de audit
1.15 Sarcină de învăţare
1.16 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
1.17 Test de autoevaluare
1.18 Concluzii

1.1 Introducere
În această unitate de studiu, se urmăreşte prezentarea principalelor
tipuri de audit, în funcţie de natura obiectivelor urmărite, afilierea auditorilor,
momentul efectuării auditului, etc. Sunt lămurite şi aspecte ce ţin de
casificarea auditului intern în ţara noastră, această clasificare fiind stipulată
în legea care reglementează acest domeniu şi care a fost menţionată de-a
lungul prezentului material de studiu.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare este


de 2 ore.

1.2 Obiectivele unităţii de studiu


 Asimilarea şi înţelegerea diferitelor tipuri de audit existente în
literatura de specialitate
 Cunoaşterea de către student a celor trei tipuri de audit intern care
sunt întâlnite în ţara noastră

În literatura de specialitate auditul este structurat, în modalităţi diferite şi


după criterii diferite, astfel:19

1.3 Tipologia auditului în funcţie de natura obiectivelor urmărite:

1. Audit de conformitate sau de regularitate.


Obiectivul acestuia constă în a stabili dacă s-au respectat anumite
criterii definite de o autoritate competentă. Aceste criterii sunt de
regulă specifice unor entităţi sau unor sectoare de activităţi cum sunt:
- respectarea deciziilor sau politicilor conducerii;
19
Boulescu M. şi colaboratorii, Fundamentele auditului, Editura did. şi ped. Bucureşti, 2001,
pag. 11-15.
- respectarea manualelor de proceduri
referitoare la derularea operaţiunilor;
- respectarea clauzelor contractuale;
- respectarea reglementărilor legale şi a altor
restricţii externe (astfel inspecţia fiscală poate fi
considerată un audit de conformitate);
- asigurarea exhausticităţii, realităţii şi exactităţii
informaţiilor;
- asigurarea securităţii activelor;
- asigurarea unei atmosfere de lucru moral –
etice, etc.
2. Audit de eficacitate sau al performanţelor. În cadrul acestui tip
de audit criteriile nu mai sunt fixe; ele se modifică de fiecare dată în
funcţie de raţionamentul auditorilor, ce analizează care sunt cele
mai bune, eficace, sigure şi oportune soluţii în funcţie de
conjuncturile interne şi externe apărute. Auditul de eficacitate poate
fi privit din două puncte de vedere: audit de management şi audit
operaţional.
3. Auditul financiar constă în colectarea probelor de audit referitoare
la situaţiile financiare ale unei entităţi şi în utilizarea acestor probe
pentru evaluarea conformităţii lor cu criteriile prestabilite. În
legislaţia românească 20 se foloseşte expresia „audit financiar”, în
Directiva a VII –a a Consiliului Comunităţii Europene din anul 1984
este utilizată în aceeaşi accepţie expresia „control legal” (auditul
legal sau audit statutar).21

1.4 Tipologia auditului în funcţie de afilierea auditorilor:


- auditul intern;
- auditul extern.
Auditul intern este organizat sub forma unui compartiment
independent din structura entităţilor publice şi private, iar auditul extern este
exercitat sub forma auditului financiar şi a auditului contractual realizat de
către profesionişti independenţi şi de conducerea entităţilor auditate.
În ţara noastră, legea prevede următoarele tipuri de audit:22
a. auditul de sistem, care reprezintă o evaluare în profunzime
a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a
stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi
eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de
recomandări în vederea corectării acestora;
b. auditul performanţei, care examinează după criteriile
stabilite: implementarea obiectivelor, realizarea sarcinilor
entităţii publice şi sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor
şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c. auditul de regularitate, care reprezintă examinarea
acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor
publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării

20
Ordonanţa de Urgenţă 75/1999 privind activitatea de audit financiar, modificată şi
republicată
21
Toma M., Op.cit. pag.15.
22
Ghiţă M., Popescu M., Op. Cit., pag. 101.
ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi
metodologice, conform normelor legale.

1.5 Alte tipuri de audit


Un alt criteriu de clasificare a auditului se referă la momentul efectuării
sale. Din acest punct de vedere există:23
a. auditul preventiv; Ca urmare a faptului că operaţiunile
economice sau financiare sunt examinate anterior
desfăşurării lor, acest tip de audit are avantajul de a putea
preveni posibilitatea apariţiei unor prejudicii.
b. auditul ulterior; Denumit şi audit corectiv, acest tip de
audit constată post factum rezultatele desfăşurării
operaţiunilor şi poate contribui la prevenirea apariţiei unor
fenomene negative constatate anterior.
Sunt şi autori care delimitează auditul financiar-contabil de auditul
financiar-fiscal.
Auditul financiar-contabil îşi propune verificarea respectării cadrului
conceptual al contabilităţii (postulate, principii, norme şi reguli de evaluare)
general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului
economic, precum şi valorificarea şi certificarea reflectării în contabilitate a
situaţiilor financiare, a imaginii fidele, clare şi complete a acestora pe
parcursul exerciţiului financiar.24
Auditul fiscal constă în exprimarea unei opinii cu caracter
independent, cu privire la activităţile, competenţele, drepturile şi obligaţiile
fiscale şi are ca obiectiv evaluarea controlului fiscal, a riscurilor în domeniul
impozitelor şi taxelor, a politicii fiscale şi a performanţelor fiscale.25
Din punct de vedere juridic, există audit legal şi audit contractual:26
Auditul legal: apare în ţările francofone sub forma controlului legal şi
este exercitat de comisarii de conturi (Franţa). Reprezintă misiunea de audit
care are ca scop certificarea sincerităţii, regularităţii şi imaginii fidele a
conturilor anuale, precum şi verificarea specifică în privinţa respectării
anumitor dispoziţii legale şi a altor informaţii.
Noţiunea de imagine fidelă este legată de regularitatea şi sinceritatea
contabilităţii.
Regularitatea presupune conformitatea cu regulile şi procedurile
contabile generale admise.
Sinceritatea presupune aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi
procedurilor contabile, în funcţie de cunoaşterea pe care responsabilii
conturilor trebuie să o aibă despre realitatea şi importanţa operaţiilor,
evenimentelor şi situaţiilor din întreprindere.
Auditul contractual: este de ordin privat şi neinstituţional şi
presupune stabilirea unui contract între client şi auditor, căruia i se propune o
misiune de audit. Această misiune poate fi limitată la auditarea unor anumite

23
Boulescu M. Ghiţă M., Mareş V., Fundamentele auditului, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2001, pag. 15
24
Stoian A., Ţurlea E., Auditul financiar contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 2001. pag. 13.
25
Boulescu M., Ghiţă M., Mareş V., Controlul fiscal şi auditul financiar-fiscal, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2003, pag. 321-322.
26
Creţoiu G., Bucur I., Contabilitate – Fundamentele şi noul cadru juridic, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2007, pag.320.
categorii de documente emise de întreprindere (auditul documentelor
fiscale), a unei singure activităţi a întreprinderii (auditul vânzărilor) sau la
auditul unuia dintre serviciile întreprinderii (auditul riscului de trezorerie).
Analiza acestor particularităţi pune în evidenţă existenţa unei singure
misiuni de audit sau control legal, care cuprinde obiectivele cunoscute
(certificare, verificare, specificare), dar şi a unui număr foarte mare de misiuni
de audit contractual. Această situaţie se datorează multiplelor semnificaţii pe
care le poate înregistra termenul de audit. Astfel, auditul poate desemna
orice contract realizat între un auditor şi un client şi poate constitui o
activitate de control, verificare, revizie, inspecţie, etc. În aceste cazuri
numeroase audituri pot apărea sub formă de consultaţie, analiză, evaluare,
anchetă, diagnostic, etc., fără ca persoanele care pretind că fac audit să
activeze în domeniul contabilităţii.27

1.6 Sarcină de învăţare

1. Precizaţi şi explicaţi cele trei tipuri de audit prevăzute de lege în ţara


noastră.
2. Definiţi auditul de regularitate.
3. Exlicaţi conceptul de audit fiscal.

1.7 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie

Există mai multe criterii dupa care auditul se poate clasifica, printre
acestea amintim criteriul în funcţie de natura obiectivelor urmărite, de
afilierea auditorilor, din punct de vedere al momentului efectuării.
În funcţie de afilierea obiectivelor avem audit intern şi audit extern, conform
criteriului ce ţine de natura obiectivelor urmărite, avem audit de regularitate,
de eficacitate şi financiar. Momentul efectuării misiunii, împarte auditul în
preventive şi ulterior, acesta din urmă fiind numit şi corectiv. În literature de
specialitate se mai vorbeşte şi despre auditul contractual, auditul legal,
auditul fiscal, auditul financiar-contabil.
Legea din ţara noastră care reglementează acest domeniu, face
referire la trei tipuri de audit, respectiv audit al performanţei, de regularitate,
de sistem. Respectiva lege este Legea nr. 672/2002 privind auditul public
intern, modificată şi completată cu Legea 191 din 2011 publicată în Monitorul
Oficial 780 din 3.11.2011.

Cuvinte cheie: auditul de sistem, auditul performanţei, auditul de


regularitate, auditul preventiv, auditul ulterior, auditul fiscal, auditul legal,
auditul contractual, auditul financiar-contabil.

27
Alain Burlaud, (coord), Francois-Denis Poitrinal, Edouard Salustra, Compatabilite et droit
comptable. Lintelligence des compts et leur cadre legal, Gualino editeur, Paris, 1998.
1.8 Test de autoevaluare

1. Care este criteriul de clasificare conform căruia auditul se împarte în


extern şi intern:
a. afilierea auditorilor
b. obiectiv
c. momentul efectuării
d. nici una dintre cele de mai sus

2. Alegeţi propoziţia falsă din cele patru de mai jos:


a. Auditul preventiv mai este denumit de către specialişti şi audit corectiv
b. Auditul legal are ca scop certificarea sincerităţii, regularităţii şi imaginii
fidele a conturilor anuale
c. Auditul contractual: este de ordin privat şi neinstituţional şi presupune
stabilirea unui contract între client şi auditor
d. Auditul financiar-contabil se referă la verificarea respectării cadrului
conceptual al contabilităţii (postulate, principii, norme şi reguli de evaluare)
general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului
economic, precum şi valorificarea şi certificarea reflectării în contabilitate a
situaţiilor financiare, a imaginii fidele, clare şi complete a acestora pe
parcursul exerciţiului financiar

3. Auditul performanţei:
a) auditul care reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de
conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează
economic, eficace şi eficient
b) auditul care examinează după criteriile stabilite: implementarea
obiectivelor, realizarea sarcinilor entităţii publice şi apreciază dacă rezultatele
sunt conforme cu obiectivele;
c) în cadrul misiunii de audit al performanţei se colectează probe de audit
referitoare la situaţiile financiare ale entităţii
d) reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama
fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice, conform
normelor legale

4. Din punct de vedere al momentului efectuării, auditul se clasifică în:


a) audit fiscal, audit legal, audit contractual
b) audit de sistem, audit al performanţei, audit de regularitate
c) audit preventiv, audit ulterior
d) audit intern, audit extern

5. Completaţi spaţiile libere:


Auditul intern este organizat sub forma unui compartiment ................... din
structura entităţilor publice şi private, iar auditul extern este exercitat de către
........................ ........................... .În ţara noastră, legea prevede următoarele
tipuri de audit: auditul .................., auditul ...................., auditul .................... .
1.9 Concluzii

Această unitate de studiu a prezentat tipologia auditului în funcţie de


diferite criterii, cum ar fi: afilierea auditorilor, momentul efectuării misiunii,
obiectivele urmărite, etc.
Cunoaşterea acestor diferite tipuri de audit este importantă deoarece
fiecare dintre acestea prezintă diferite particularităţi care trebuie cunoscute şi
stăpânite de către student în cadrul studierii disciplinei AUDIT INTERN.

Răspuns la testele de autoevaluare

1. a
2. a
3. b
4. c
5. independent, profesionişţi independenţi, de sistem, de regularitate, al
performanţei
Unitatea de studiu 3.
Obiectivele, funcţiile auditului şi caracteristicile auditului
intern

Cuprins
3.1 Introducere
3.2 Obiectivele unităţii de studiu
3.3 Obiectivele auditului
3.4 Funcţiile auditului intern
3.5 Relaţiile audit intern-consultanţă externă, auditul intern-inspecţie,
auditul intern-controlul de gestiune
3.5.1 Auditul intern şi consultanţa externă:
3.5.2 Auditul intern şi inspecţia
3.5.3 Auditul intern şi controlul de gestiune
3.5 Sarcină de învăţare
3.6 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
3.7 Test de autoevaluare
3.8 Concluzii

3.1 Introducere
În a treia unitate de studiu s-a urmărit prezentarea obiectivelor şi
funcţiilor auditului, de asemenea s-a dorit elucidarea unor aspecte ce ţin de
controlul de gestiune, inspecţie, respectiv consultanţă externă şi legătura
acestora cu auditul intern.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare este de 2


ore.

3.2 Obiectivele unităţii de studiu


 Delimitarea conceptelor de control intern, control extern, audit intern
şi audit extern
 Cunoaşterea de către student a funcţiilor auditului intern
 Întelegerea relaţiilor de complementaritate dintre audit intern,
consultanţă externă, inspecţie, respectiv control de gestiune

3.3 Obiectivele auditului

Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării


informaţiei.28

28
Toma M., Op. Cit.,
Profesioniştii din domeniul controlului şi auditului au obiective care
sunt corelate şi intercondiţionate între ele, astfel:29
- Controlul intern verifică dacă activităţile şi acţiunile se desfăşoară în
conformitate cu cadrul normativ în vigoare, coroborat cu riscurile cu care se
confruntă organizaţia;
- Controlul extern semnalează apreciativ modul de asigurare şi
funcţionare a sistemului de control intern din cadrul organizaţiei;
- Auditul intern se asigură de existenţa şi funcţionarea sistemului de
control managerial şi evaluează eficacitatea acestuia, iar ca rezultat poate
să recomande renunţarea la unele acţiuni de control şi la dezvoltarea
altora;
- Auditul extern se asigură că sistemul prezentat mai sus există şi
funcţionează în cadrul organizaţiei. În acest sens, urmăreşte ca misiunile
de control intern şi misiunile de audit intern să se realizeze în conformitate
cu standardele practice în domeniu, de către profesionişti diferiţi şi să aibă
în vedere toate activităţile şi compartimentele din cadrul organizaţiei.
Din cele prezentate mai sus rezultă rolul cheie pe care îl deţine
AUDITUL INTERN. Astfel, pe de o parte, el evaluează controlul intern cu
privire la funcţionalitatea acestuia, în relaţiile cu managementul general, dar
şi în relaţiile cu controlul extern primit de entitate din afară, iar pe de altă
parte, prin recomandările şi concluziile pe care le furnizează pe baza
rapoartelor pe care le elaborează, oferă AUDITULUI EXTERN o bază
pentru elaborarea şi formularea unei opinii adecvate, luând în considerare
gradul de cunoaştere al organizaţiei şi gradul de asigurare furnizat
managementului general de către auditorii interni.
În consecinţă, se impune acordarea unei atenţii deosebite acestei noi
profesii de „AUDITOR INTERN”, care deja s-a fixat în conştiinţa
specialiştilor, prin introducerea acesteia ca disciplină de studiu în sistemul
universitar, la toate profilurile şi specializările, inclusiv la facultăţi din afara
domeniului economic, şi realizarea de activităţi de master privind auditul
intern, care vor putea fi utilizate şi pentru atestarea profesională a
auditorilor interni.30
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă, a
ansamblului activităţilor entităţilor economice în scopul real al unor evaluări
independente, a managementului riscului şi controlului şi proceselor
acestora.
Auditul intern are drept obiective:31
- Verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată
cu politicile, programele şi managementul acestora în conformitate cu
prevederile legale;
- Evaluarea gradului de aplicare a controalelor financiare şi
nefinanciare dispuse şi efectuate de conducerea unităţii în scopul creşterii
eficienţei activităţii entităţii economice;
- Evaluarea gradului de adecvare a datelor şi informaţiilor financiare şi
nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitatea
economică;

29
Ghiţă M., Sas F.,Tamas A., Briciu S., Ghiţă R. şi Dobra B., Op. cit.,pag.304.
30
Ghiţă M. ş.a., Op. cit., pag.305
31
Stârcea D., Op. Cit., pag. 43.
- Protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi
identificarea măsurilor de prevenire a fraudelor şi a pierderilor de orice fel.

3.4 Funcţiile auditului intern

Standardele internaţionale de audit32 definesc auditul intern ca


activitatea de evaluare organizată în cadrul unei entităţi ca un serviciu în
folosul acesteia.
Funcţiile auditului intern: examinarea; evaluarea; monitorizarea
adecvării şi eficacităţii controlului intern.
Auditul intern examinează activităţile şi serviciile entităţii, în primul
rând în scopul ameliorării acestora. El conduce la aplicarea strictă a
politicilor şi procedurilor instituite de entitatea respectivă şi nu este limitat la
aspectele financiare.33
Auditul intern este:34
- o revedere permanentă a activităţii entităţii economice;
- o activitate independentă de apreciere, pentru conducerea entităţii
economice, prin examinarea operaţiunilor financiare, contabile şi de altă
natură privind ansamblul serviciilor;
- o evaluare a sarcinilor şi a conformităţii înregistrărilor contabile,
rapoartelor, elementelor de activ, capitalurilor şi rezultatelor;
- o atestare sau certificare a documentelor financiar contabile.
Auditul intern constituie o funcţie a structurii de control a entităţii. El nu
trebuie confundat cu structura de control intern din entitate. Cele două
departamente sunt distincte şi independente, neaflându-se în relaţie de
subordonare.35
Responsabilii pentru realizarea activităţii de audit intern, coordonarea
lucrărilor sau angajamentelor, semnarea raporturilor de audit intern trebuie
să aibă calitatea de auditor intern.
Auditorii interni sunt angajaţi permanenţi ai entităţii şi sunt subordonaţi
direct conducerii entităţii sau Adunării Generale a Acţionarilor.
Auditorul intern:36 consiliază, asistă, recomandă, dar nu decide,
obligaţia lui fiind de a reprezenta un mijloc care să contribuie la
îmbunătăţirea controlului pe care fiecare manager îl are asupra activităţilor
sale şi a celor în coordonare, în vederea atingerii obiectivelor.
Auditul intern se distinge de alte activităţi aparent asemănătoare sau
similare; context în care avem în vedere următoarele:37

32
IFAC şi CAFR, Audit financiar 2006, Ed. IRECSON, 2007, pag. 146.
33
Jinga c., Audit financiar, Ed. ASE, Bucureşti, 2009, pag. 54.
34
Boulescu M., Auditul financiar. Repere normative naţionale, Ed. Economică, Bucureşti,
2003.
35
Jinga C., Op. Cit. pag. 54.
36
Ghiţă M., ş.a., Op.cit., pag. 32.
37
CECCAR, Standardul profesional 36 “Misiunile de audit intern realizate”
3.5 Relaţiile de audit intern-consultanţă externă, audit intern-inspecţie,
audit intern-control de gestiune

3.5.1 Auditul intern şi consultanţa externă:


Consultanţa externă este acordată de regulă de experţi. În raport cu
funcţia de audit intern, misiunile de consultanţă prezintă următoarele
caracteristici specifice:
- consultantul este chemat pentru o anumită problemă, bine
delimitată, iar expertul nu trebuie să intervină în entitate în afara
acelui domeniu;
- i se încredinţează o misiune cu obiectiv clar care are de regulă
o durată fixă (totodată pot fi precizate mai multe obiective în
cadrul unei misiuni);
- lucrează pentru un anumit responsabil, care poate fi:
administratorul entităţii, directorul general, adunarea generală a
asociaţilor, ş.a.;
- în funcţie de obiectiv, se poate emite un diagnostic al situaţiei
existente.
Funcţiile de audit intern şi consultanţă externe se aseamănă într-o
oarecare măsură şi de aceea auditul intern este de regulă desemnat să
colaboreze cu consultantul extern.
3.5.2 Auditul intern şi inspecţia:
Sunt funcţii complementare; funcţia de inspecţie este exercitată printr-
un compartiment distinct.

3.5.3 Auditul intern şi controlul de gestiune:


Uneori este dificilă distincţia între aceste două funcţii deoarece ambele
au avut evoluţii asemănătoare:
- auditul intern a evoluat de la un simplu control contabil la
asistenţa acordată managementului pentru a avea un bun
control asupra operaţiilor şi activităţilor;
- controlul de gestiune a evoluat de la simpla analiză a
costurilor la controlul bugetar, la un adevărat pilotaj al
întreprinderii.
Asemănări:
 ambele funcţii se ocupă de toate activităţile entităţii şi deci au
un caracter universal;
 ca şi auditorul intern, controlorul de gestiune nu este un
angajat din domeniul operaţional; el atrage atenţia,
recomandă, propune, însă nu are competenţe în domeniul
operaţional;
 ambele sunt funcţii relativ recente, în plină perioadă de
evoluţie;
 ambele funcţii beneficiază de o apartenenţă ierarhică ce le
păstrează independenţa şi autonomia.
Diferenţe între cele două funcţii:
o referitor la obiective: auditul intern urmăreşte un mai bun
control asupra activităţilor printr-un diagnostic al dispozitivelor
de control intern, iar controlul de gestiune se ocupă mai mult
de informare decât de sisteme şi proceduri, rolul acestuia
fiind de a asigura menţinerea marilor echilibre ale entităţii
(cumpărări – vânzări – stocuri – investiţii etc.), sesizând
abaterile şi recomandând măsuri;
o referitor la domeniul de aplicare; controlul de gestiune este
interesat în principal de rezultate, reale sau previzibile; deci
el va lua în considerare tot ce este exprimat sau exprimabil în
cifre. Auditorul intern va merge dincolo de această
dimensiune, ocupându-se de domenii precum relaţiile
sociale, calitatea, securitatea, mediul etc.
o referitor la periodicitate: în timp ce auditorul intern efectuează
diverse misiuni pe tot parcursul anului cu o periodicitate
definită în funcţie de risc, controlul de gestiune are o
activitate care depinde de rezultatele entităţii şi periodicitatea
raportărilor. Altfel spus activitatea controlului de gestiune este
o activitate determinată de priorităţile conducerii entităţii, pe
când activitatea auditorului intern este planificată şi
sistematizată.
o referitor la metodele de lucru: metodologia auditului intern
este specifică funcţiei; metodele controlului de gestiune sunt
în mare parte analitice şi deductive, bazându-se pe
informaţiile personalului operaţional.38

3.6 Sarcină de învăţare

1. Precizaţi cele patru obiective ale auditului intern.


2. Care sunt funcţiile auditului intern?
3. Precizaţi pe scurt la ce se referă relaţia dintre audit şi consultanţa externă.
4. Explicaţi prin ce se diferenţiază auditul intern de controlul de gestiune.
5. Explicaţi evoluţia asemănătoare a auditului intern şi a controlului de
gestiune, precizând două asemănări existente între cele două concepte.

3.7 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie

În acest capitol aţi învăţat despre obiectivele auditului intern, dar şi


despre funcţiile acestuia. S-au clarificat conceptele de control intern, control
extern, audit intern, audit extern. Astfel, controlul intern verifică dacă
activităţile şi acţiunile se desfăşoară în conformitate cu cadrul normativ în
vigoare, ţinând seama de riscurile cu care se confruntă organizaţia;
controlul extern semnalează apreciativ modul de asigurare şi funcţionare a
sistemului de control intern din cadrul organizaţiei; auditul intern se asigură
de existenţa şi funcţionarea sistemului de control managerial şi evaluează

38
CECCAR, Op. cit., pag. 8-10,
eficacitatea acestuia, iar auditul extern se asigură că sistemul prezentat
mai sus există şi funcţionează în cadrul organizaţiei. În aceste condiţii
putem afirma că auditul intern evaluează controlul intern cu privire la
funcţionalitatea acestuia şi de asemenea prin recomandările şi concluziile
pe care le furnizează pe baza rapoartelor întocmite, constituie pentru
auditului extern o bază pentru elaborarea şi formularea unei opinii
adecvate, ţinând cont de faptul că auditorii interni cunosc mai bine
organizaţia.
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă, a
ansamblului activităţilor entităţilor economice în scopul real al unor evaluări
independente, a managementului riscului şi controlului şi proceselor
acestora.
Funcţiile auditului intern sunt: examinarea, evaluarea, monitorizarea
adecvării şi eficacităţii controlului intern. Auditul intern examinează
activităţile şi serviciile entităţii, în scopul ameliorării acestora, el este o
evaluare a sarcinilor şi a conformităţii înregistrărilor contabile, rapoartelor,
elementelor de activ, capitalurilor şi rezultatelor.
Astfel, în literatura de specialitate este cunoscut faptul că auditorul
intern: consiliază, asistă, recomandă, dar nu decide, obligaţia lui rămâne
aceea de a reprezenta o cale, o direcţie care să ducă la îmbunătăţirea
controlului pe care fiecare manager îl are asupra activităţilor desfăşurate în
subordinea sa.

Cuvinte cheie: control intern/extern, relaţie de complementaritate, inspecţie,


control de gestiune.

3.8 Test de autoevaluare

1. Funcţiile auditului intern sunt:


a) examinarea controlului intern
b) implementarea activităţii de control intern
c) evaluarea controlului intern
d) monitorizarea adecvării şi eficacităţii controlului intern

2. Auditul intern are drept obiective:


a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată
cu politicile, programele şi managementul acestora în conformitate cu
prevederile legale;
b) evaluarea gradului de aplicare a controalelor financiare şi
nefinanciare dispuse şi efectuate de conducerea unităţii în scopul creşterii
eficienţei activităţii entităţii economice;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor şi informaţiilor financiare
şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din
entitatea economică;
d) asigurarea unor echilibre pentru entitate (cumpărări – vânzări –
stocuri – investiţii etc.), sesizând abaterile şi recomandând măsuri pentru
aceasta
e) mustrarea angajaţilor, responsabililor atunci când se descoperă
abateri mari şi chiar sancţionarea acestora
f) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi
identificarea măsurilor de prevenire a fraudelor şi a pierderilor de orice fel.

3. Alegeţi varianta corectă:


a) Auditul intern şi inspecţia sunt funcţii complementare/ substituibile
b) Auditul intern reprezintă activitatea de examinare
obiectivă/subiectivă a ansamblului activităţilor entităţilor economice
în scopul real al unor evaluări independente, a managementului
riscului şi controlului şi proceselor acestora.
c) Departamentul de auditul intern şi structura de control intern din
cadrul entităţii nu sunt/sunt distincte şi independente, neaflându-se
în relaţie de subordonare.
d) Auditorii interni sunt angajaţi permanenţi/provizorii ai entităţii şi sunt
subordonaţi direct conducerii entităţii sau AGA

Încercuiţi răspunsul corect. (Există întrebări cu mai multe răspunsuri corecte)

3.9 Concluzii

În prezenta unitate de studiu s-au prezentat funcţiile auditului intern,


obiectivele acestuia dar şi relaţiile existente între audit intern, consultanţă
externă, inspecţie, respectiv control de gestiune. De asemenea s-a realizat o
paralelă între conceptul de control de gestiune şi cel de audit intern, cu
precizarea catorva deosebiri şi asemănări pentru o mai bună întelegere şi
delimitare a conceptelor.
Prin toate intervenţiile sale auditul intern contribuie la controlul de
gestiune – acesta fiind cu atât mai eficient cu cât primeşte informaţii
elaborate şi transmise într-un sistem de control intern fiabil şi validat de
auditul intern. Ca şi celelalte funcţii ale unei entităţi, controlul de gestiune
trebuie să fie auditat; auditorul intern trebuie să vadă dacă controlorul de
gestiune stăpâneşte bine activitatea. La rândul său, auditorul intern va găsi la
controlorul de gestiune informaţii care vor constitui tot atâtea indicii capabile
să-i atragă atenţia asupra punctelor slabe ce trebuie luate în considerare în
cadrul misiunilor de audit.

Răspuns la testul de autoevaluare

1. (a, b, c, d)
2. a, b, c, f
3. a) complementare
b) obiectivă
c) sunt
d) permanenţi
Unitatea de studiu 4.
Caracteristicile auditului intern şi procesul de evaluare a
riscurilor

Cuprins
4.1 Introducere
4.2 Obiectivele unităţii de studiu
4.3 Caracteristicile auditului intern
4.4 Procesul de evaluare a riscurilor
4.5 Sarcină de învăţare
4.6 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
4.7 Test de autoevaluare
4.8 Concluzii

4.1 Introducere
În această unitate de studiu se realizează o prezentare a
caracteristicilor auditului intern, caracteristici care însotesc funcţia de audit
intern din cadrul entităţii. De asemenea se pune accent pe procesul de
evaluare a riscurilor şi ceea ce implică acesta.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare este de


1,5 ore.

4.2 Obiectivele unităţii de studiu


La finalul parcurgerii acestei unităţi de studiu, veţi fi capabil:
 să identificaţi principalele caracteristici ale auditului intern
 să cunoaşteţi circumstanţele care influenţează procesul de evaluare a
riscurilor

4.3 Caracteristicile auditului intern

Organizarea funcţiei de audit intern în cadrul entităţilor impune luarea


în considerare a urmatoarelor caracteristici39:
a) Universalitatea. Reprezintă funcţia auditului intern care trebuie
înţeleasă în raport cu aria de aplicabilitate, scopul, rolul si
profesionalismul persoanelor implicate în realizarea acestei funcţii.
Auditul intern există şi funcţionează în toate organizaţiile indiferent
care ar fi domeniul de activitate al acestora. Normele internaţionale
precizează că auditul intern nu este specialist în toate meseriile,
specialitatea acestuia fiind sistemul de control intern.
b) Independenţa. Auditul intern este o activitate independentă, de
asigurarea a îndeplinirii obiectivelor şi de consultanţă, concepută în
scopul de a adăuga valoare şi de a îmbunătăţi activităţile unei
organizaţii.
Auditul intern are trei principale preocupări şi anume:

39
Munteanu V., Auditul intern la întreprinderei şi instituţii publice, Ed. Wolters Kluwer, 2010.,
pag 20-21.
- raportează managementului la cel mai înalt nivel pentru că
acesta este cel care poate lua decizii, respectiv şeful
executivului sau al consilului de administraţie;
- evaluează şi supervizează sistemul de control intern;
- oferă consiliere pentru îmbunătăţirea managementului, pe
baza analizei riscurilor asociate activităţilor auditate.
Auditul intern intră în cultura organizaţiei atunci când managerul
apelează la auditori. În acest fel, auditul intern devine o funcţie
responsabilă, caracterizată prin independenţă.
Auditul intern este o funcţie şi auditorul intern este o persoană
care are obligaţii şi acestea nu sunt minore.
c) Periodicitatea auditului intern este o funcţie permanentă în cadrul
entităţii, dar este şi o funcţie periodică pentru cei auditaţi.
Frecvenţa auditărilor va fi determinată de activitatea de evaluare a
riscurilor. Astfel, auditorii interni pot audita o entitate 8-12
săptămâni şi apoi să revină după o perioadă de 2-3 ani, în funcţie
de riscurile care apar.
Auditul intern este o funcţie periodică, deoarece se realizează conform
unui plan şi pe baza unor programe de activitate, comunicate şi aprobate
anticipat.
Auditul intern ajută entităţile să îşi atingă obiectivele, ceea ce se
realizează printr-o organizare metodică şi sistematică a procesului de audit,
îndreptată spre îmbunătăţirea controlului şi proceselor de conducere, la
diferite perioade de timp . Auditul intern trebuie să urmărească obiectivele
generale, dar şi alte elemente ca:
- existenţa unor disensiuni între diferite nivele ale organizaţiei;
- existenţa anumitor lucruri care descurajează oamenii să lucreze mai
bine.
Auditorii nu auditează persoane, ci sisteme, entităţi, programe,
activităţi ş.a. În acest sens, rapoartele de audit nu conţin nume şi fapte.
Aceasta nu înseamnă că auditul intern nu are implicaţii asupra persoanelor.
Dacă descoperă fraude, atunci responsabilii activităţilor respective vor avea
probleme.
O concluzie importantă este aceea că auditorii interni pot realiza o
îmbunătăţire constantă a sistemului de control intern mai bine decât oricine
altcineva, în cadrul misiunilor, datorită metodologiei exacte şi riguroase pe
care o desfăşoară.

4.4 Procesul de evaluare a riscurilor

Potrivit Standardului Internaţional de Audit (ISA) 315 – Identificarea şi


evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a
mediului său, controlul intern cuprinde cinci elemente:40
- mediul de control;
- procesul de evaluare a riscurilor entităţii;

40
International Standard on Auditing (ISA) 315 –Identifying and Assessing the Risks of
Material Misstatement thrugh Understanding the Entity and Its Environment, disponibil la
adresa: http://web.ifac.org
- sistemul informaţional, inclusiv procesele asociate afacerii,
relevante pentru raportare financiară şi comunicare;
- activităţile de control relevante pentru audit;
- monitorizarea controalelor.
Totodată, legislaţia românească41 stabileşte că, pentru a-şi atinge
obiectivele, controlul intern al unei entităţi trebuie să cuprindă următoarele
componente:
- o definire clară a responsabilităţilor, resurse şi proceduri adecvate,
modalităţi şi sisteme de informare, instrumente şi practici
corespunzătoare;
- difuzarea internă de informaţii pertinente, fiabile a căror cunoaştere
permite fiecăruia să-şi exercite responsabilităţile;
- un sistem care urmăreşte, pe de o parte, analizarea principalelor
riscuri identificabile în ceea ce priveşte obiectivele entităţii şi, pe de
altă parte, asigurarea existenţei de proceduri de gestionare a acestor
riscuri;
- activităţi corespunzătoare de control, pentru fiecare proces,
concepute pentru a reduce riscurile susceptibile să afecteze
realizarea obiectivelor entităţii;
- o supraveghere permanentă a dispozitivului de control intern precum
şi o examinare a funcţionării sale.
Pentru o mai bună percepere a cestor relaţii prezint în prezenta unitate
de studiu relaţia dintre audit şi o componentă a controlului intern respectiv
procesul de evaluare a riscurilor, folosindu-mă în acest sens de articolul
„Auditul şi procesul de evaluare a riscurilor” al doamnei lect. univ. dr. Ionela -
Corina Chersan.42
Managementul riscului este un proces care presupune parcurgerea
unor etape şi ia în considerare elemente cum ar fi:
- mediul intern – reprezintă baza pentru modul în care riscul este perceput şi
abordat de către angajaţi, incluzând filozofia în ceea ce priveşte
managementul riscului şi apetitul pentru risc, integritatea şi valorile etice,
precum şi mediul în care ei operează;
- stabilirea obiectivelor – acestea trebuie să corespundă misiunii firmei şi ţin
cont de expunerea la risc;
- identificarea evenimentelor – făcând distincţie între riscuri şi oportunităţi;
- evaluarea riscurilor – presupune ca riscurile să fie analizate luând în
considerare probabilitatea de producere şi impactul lor, ca bază pentru
stabilirea modului în care acestea ar trebui să fie gestionate;
- răspunsul la risc – înseamnă selectarea de către conducere a modalităţii de
tratare a riscurilor – evitare, acceptare, reducere ori partajare a riscului –
dezvoltând un set de acţiuni de aliniere a riscurilor la nivelul de toleranţă şi la
apetitul pentru risc al entităţii;
- controlul activităţilor – presupune aprecierea modului de stabilire şi
implementare a politicilor şi procedurilor care oferă asigurarea că
răspunsurile la risc sunt aplicate efectiv;

41
OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, publicat în MOnr. 766 bis/10.11.2010.
42
Revista CONTABILITATEA expertiza şi auditul afacerilor, nr. 3 Martie 2011:lector univ.dr.
Chersan IC, „Auditul şi procesul de evaluare a riscurilor”, pag.56-57.
- informarea şi comunicarea – înseamnă identificarea, obţinerea şi
comunicarea informaţiilor relevante într-o formă şi într-un interval de timp
care să permită angajaţilor îndeplinirea responsabilităţilor;
- monitorizarea – reprezintă o continuă supraveghere a procesului de
management al riscului şi modificarea lui atunci când este necesar.
Ca o concluzie, din punct de vedere al auditorului, aprecierea
procesului de evaluare a riscurilor entităţii de către managementul acesteia
este o problemă de raţionament profesional, influenţate de circumstanţe cum
sunt:43
 modificări legislative şi ale mediului de lucru care pot
conduce la creşterea presiunilor concurenţei şi la
apariţia de riscuri noi;
 angajarea de personal nou care dispune de un grad
diferit de înţelegere a controlului intern;
 modificări rapide şi semnificative ale sistemelor
informaţionale;
 extinderea semnificativă şi rapidă a operaţiunilor;
 încorporarea de noi tehnologii în procesele de producţie
sau în sistemele informaţionale;
 intrarea în sectoare de activitate noi;
 reorganizări şi restructurări, inclusiv intrarea pe pieţe
străine;
 apariţia de reglementări contabile noi.
Dacă procesul de evaluare a riscurilor este corespunzător
circumstanţelor, el va reprezenta un sprijin pentru auditor în identificarea
riscurilor de prezentare eronată semnificativă.
Dacă auditorul identifică riscuri de prezentare eronată semnificativă
care au scăpat conducerii, el trebuie să găsească motivele omisiunii
(procedurile de evaluare a riscurilor sunt inadecvate sau au dat greş).
Dacă auditorul identifică unul sau mai multe puncte slabe în procesul
de evaluare a riscurilor entităţii, el va trebui să discute această problemă cu
persoanele însărcinate cu guvernanţa.

4.5 Sarcină de învăţare


1. Care sunt caracteristicile ale auditului intern?
2. Definiţi universalitatea, independenţa şi periodicitatea.
3. Enumeraţi 4 elemente luate în considerare în cadrul managementului
riscului.

4.6 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie

În acest capitol aţi învăţat care sunt caracteristicile auditului intern şi la


ce se referă acestea. Astfel o primă caracteristică a acestuia, universalitatea,
se referă la faptul ca auditul intern există si funcţionează în toate organizaţiile

Revista CONTABILITATEA expertiza şi auditul afacerilor, nr. 3 Martie 2011:lector univ.dr.


43

Chersan IC, „Auditul şi procesul de evaluare a riscurilor”, pag.59.


indiferent care ar fi domeniul de activitate al acestora. Desigur că auditul
intern nu este specialist în toate meseriile, specialitatea acestuia fiind
sistemul de control intern, acest lucru fiind prevăzut şi de normele
internaţionale. Independenţa reiese chiar din definiţia auditului intern, acesta
fiind o activitate independentă, de asigurarea a îndeplinirii obiectivelor şi de
consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de a îmbunătăţi
activităţile unei organizaţii. În cele din urmă auditul intern este o funcţie
periodică, deoarece se realizează conform unui plan. Un aspect care vine să
întărească caracterul periodic al auditului intern este şi faptul că auditorii
interni pot audita o entitate 8-12 săptămâni şi apoi să revină după o perioadă
de 2-3 ani, în funcţie de riscurile care apar în acea organizaţie, frecvenţa fiind
determinată de activitatea de evaluare a riscurilor, cât de expusă este
entitatea, respectiv departamentul în cauză apariţiei unor eventuale riscuri.
Un alt subiect dezbătut în aceasta unitate de învăţăre este cel legat de
managementul riscurilor. Acest proces este unul complex care ia in
considerare elemente ce ţin de mediul intern; stabilirea, identificarea
evenimentelor; evaluarea riscurilor; răspunsul la risc; controlul activităţilor;
informarea şi comunicarea; monitorizarea.

Cuvinte cheie: universalitatea, independenţa, periodicitatea, managementul


riscului, evaluarea riscului.

4.7 Test de autoevaluare

1. Complectaţi spaţiile libere cu cuvintele: periodică, guvernanţă, persoane,


independentă.
a) Auditul intern este o activitate ................, de asigurarea a îndeplinirii
obiectivelor şi de consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de
a îmbunătăţi activităţile unei organizaţii.
b) auditul intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii, dar este şi o
funcţie........... pentru cei auditaţi. Frecvenţa auditărilor fiind dată de
activitatea de evaluare a riscurilor.
c) în situaţia în care auditorul identifică unul sau mai multe puncte slabe în
procesul de evaluare a riscurilor, el trebuie să discute aceaste aspecte cu
persoanele însărcinate cu .............. .
d) Auditorii nu auditează ................, ci sisteme, entităţi, programe, activităţi,
etc.

2. Care sunt caracteristicile auditului intern:


a) integritatea, obiectivitatea, competenţa
b) confidenţialitate, obiectivitate, integritate
c) universalitatea, independenţa, periodicitatea
d) independenţa, obiectivitatea, profesionalism

3. Identificaţi propoziţia adevărată:


a) universalitatea se referă la faptul că auditul intern există si funcţionează în
toate organizaţiile indiferent care ar fi domeniul de activitate al acestora
b) auditorii interni nu pot realiza o îmbunătăţire a sistemului de control intern
în cadrul misiunilor
c) auditul intern este o activitate independentă, iar în cadrul unei misiuni se
auditează persoanele din cadrul unui departament al entităţii

4.8 Concluzii

În uma evidenţierii caracteristicilor auditului intern, dar şi a aspectelor


legate de managementul riscului, putem concluziona faptul că auditorii interni
pot realiza, în cadrul misiunilor, o îmbunătăţire constantă a sistemului de
control intern.
Aprecierea procesului de evaluare a riscurilor entităţii este o problemă
de raţionament profesional, acesta putând fi influenţat de o serie de cauze,
dintre acestea amintim modificări legislative şi ale mediului de lucru care pot
conduce la creşterea presiunilor concurenţei şi la apariţia de riscuri noi,
angajarea de personal nou care dispune de un grad diferit de înţelegere a
controlului intern, încorporarea de noi tehnologii în procesele de producţie
sau în sistemele informaţionale, reorganizări şi restructurări, inclusiv intrarea
pe pieţe străine, dar şi altele.

4.9. Răspuns la testul de autoevaluare

1. a) independentă
b) periodică
c) guvernanţa
d) persoane
2. a
3. a
Unitatea de studiu 5
Standardele de audit intern

Cuprins
5.1 Introducere
5.2 Obiectivele unităţii de studiu
5.3 Codul deontologic al auditorului intern
5.3.1 Integritatea
5.3.2 Obiectivitatea
5.3.3 Competenţa
5.3.4 Confidenţialitatea
5.4 Standardele de calificare
5.5 Standardele de realizare
5.6 Standardele de implementare
5.7 Sarcină de învăţare
5.8 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
5.9Test de autoevaluare
5.10 Concluzii

5.1 Introducere

Datorită faptului că auditul intern se desfăşoară în medii culturale şi


juridice eterogene, cu mărimi, structuri şi obiective diverse, precum şi cu
specialişti proveniţi din şcoli diferite şi că toate aceste particularităţi pot
influenţa practica auditului intern din fiecare mediu, pe plan internaţional au
apărut Standardele de practică profesională a auditului intern, care sunt
recomandate auditorilor interni, pe baza cărora aceştia trebuie să-şi realizeze
propriile standarde de aplicare a auditului intern.
Standardele profesionale ale auditorilor interni cuprind mai multe
componente, legate logic într-un tot unitar, care ghidează activitatea
acestora, recunoscută de practicieni în domeniu, şi anume44:
 Codul deontologic al auditorului intern;
 Standardele de atribut - seria 1000 – denumite şi Standarde de
calificare;
 Standardele de performanţă – seria 2000 – denumite şi Standarde
de funcţionare sau Standarde de realizare;
 Standarde de aplicare practică – seria AP 1000 şi seria AP 2000 –
care sunt Standardele de implementare în cadrul misiunilor
specifice
În continuare, în acest capitol vor fi prezentate aceste standarde.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de studiu este


de 2 ore.

44
Munteanu V., Op cit., pag 57.
5.2 Obiectivele unităţii de studiu

 Familiarizarea studentului cu conceptul de standard al auditului intern


 Înţelegerea aspectelor la care face referire codul deontologic al
auditorului intern
 Cunoaşterea standardelor de calificare, de funcţionare, respectiv de
implementare

5.3 Codul deontologic al auditorului intern

Codul deontologic reprezintă o declaraţie asupra valorilor şi principiilor


care trebuie să călăuzească activitatea şi practica cotidiană a auditorilor
interni.
În codul deontologic sunt cuprinse principiile şi modul de aplicare pe
care auditorul intern trebuie să le respecte, pentru a nu se îndepărta de
prevederile standardelor, în cadrul realizării misiunilor de audit.
Codul deontologic enunţă patru principii fundamentale, şi anume:
 Integritatea, constituie baza încrederii acordate auditorilor
interni;
 Obiectivitatea, este legată de independenţă;
 Confidenţialitatea, este absolut necesară, excepţie făcând
situaţiile prevăzute de lege;
 Competenţa, care implică permanenta actualizare a
cunoştinţelor teoretice şi practice.

5.3.1 Integritatea

Integritatea presupune onestitate şi corectitudine în desfǎşurarea


serviciilor profesionale.45 Integritatea nu presupune numai cinste, dar şi
echitate si sinceritate.
Pentru a realiza un audit intern onest şi sincer, trebuie dezvoltat un
mediu care să ofere baza pentru încrederea generală în toate activităţile
desfăşurate de echipa de audit intern, care trebuie să le exercite în mod
profesional.
Reguli de conduită aferente principiului integrităţii:
 desfăşoară activitatea cu onestitate, profesionalism şi
responsabilitate;
 respectă legea şi fac publice comunicările necesare potrivit legii
şi profesiei;
 nu sunt, părtaşi cu bună ştiinţă la activităţi ilegale şi nu se
implica în acte care să compromită profesia de audit intern sau
organizaţia;
 respectă şi contribuie la atingerea obiectivelor legitime şi etice
ale organizaţiei.

45
Stoian A.,Ţurlea E., Audit financiar contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag. 37.
Standardul profesional 36, vizând această normă prevede: „Experţii
contabili trebuie să-şi îndeplinească misiunea de audit intern cu onestitate,
conştiinciozitate şi responsabilitate, să facă dezvăluirile cerute de lege şi de
regulile profesiei şi să nu ia parte în mod conştient la activităţi ilegale sau să
se angajeze în acte dezonorante pentru profesia de audit intern şi pentru
asociaţia auditorilor interni”.46

Exemple din practică:


a) audităm un serviciu explicându-le celor pe care îi audităm că
suntem acolo pentru a-i ajuta, pentru a le oferi consultanţă, când este cazul,
dar deja am acceptat o serie de servicii exagerate din partea lor (cadouri,
mese, etc)
Cum credeţi că va fi privită intervenţia noastră în aceste
circumstanţe?47

b) Discutăm în cadrul serviciului auditat despre problema reducerii


costurilor şi după aceea întrebăm dacă ni se pune la dispoziţie, pe perioada
desfăşurării misiunii de audit, o maşină, un telefon, etc.
În aceste condiţii, propunerea noastră privind reducerea costurilor mai
pot avea vreun impact?48

c) Trebuie avută mare atenţie din punctul de vedere al auditării în mod


egal a tuturor persoanelor supuse auditării, pentru a nu fi puşi în situaţia de a
răspunde unor întrebări de genul: pe mine m-aţi examinat iar pe colegul meu
nu. Dacă există astfel de situaţie putem demonstra că lucrurile nu stau aşa
deoarece activitatea colegului era într-o zonă a riscurilor mai mici. În acest
context lucrurile nu sunt simple iar auditorul trebuie să dea dovadă de înalt
profesionalism.
Exemplele pot continua, dar nu vor fi niciodată suficiente deoarece
practica îl aduce de multe ori pe auditor în situaţii inedite din care doar:
profesionalismul, seriozitatea şi experienţa pot să-l scoată fără a-i fi ştirbită
reputaţia şi totodată fără a-i pune activitatea de audit într-o lumină proastă.

5.3.2 Obiectivitatea

Obiectivitatea presupune imparţialitatea, evitarea situaţiilor de


incompatibilitate sau conflict de interese ori situaţii de naturǎ a determina
un terţ sǎ punǎ la îndoialǎ obiectivitatea auditorului. Principiul obiectivitǎţii
impune fiecǎrui profesionist obligaţia de a fi just, cinstit în plan intelectual şi
neimplicat în conflicte de interese.
Reguli de conduită aferente principiului obiectivităţii:
 Nu iau parte la activităţi şi nu stabilesc relaţii personale care pot
afecta sau se presupune că afectează exprimarea unei opinii
independente. Acestea includ activităţile sau relaţiile personale
care pot fi în conflict cu interesele organizaţiei;

46
CECCAR, Op.cit., pag.16.
47
Munteanu V., ş.a., Op.cit., pag. 58.
48
Munteanu V., ş.a., idem,
 Nu acceptă nimic care poate afecta sau se presupune că
afectează judecata lor profesională;
 Comunică toate elementele semnificative de care au cunoştinţă
şi care, dacă nu ar fi făcute cunoscute, ar putea prejudicia
calitatea rapoartelor privind activităţile aflate sub observaţie.
Standardul profesional 36, vizând această normă prevede: „Cu ocazia
efectuării unei misiuni de audit intern, expertul contabil nu trebuie să ia parte
la activităţi sau să stabilească relaţii care ar putea compromite judecata lor
profesională”.49
Auditorii interni au obligaţia de a se abţine de la orice activitate în care
au un interes personal şi care, altfel, le poate afecta obiectivitatea.50
Exemplu în acest sens: În etapa de redactare a raportului nu le este
de folos auditorilor exagerarea unor aspecte şi cuprinderea acestora în raport
şi în recomandări. Dacă lucrurile nu sunt foarte clare cei auditaţi îşi vor
susţine punctul de vedere în cadrul şedinţei de conciliere şi există riscul ca
auditorul să fie pus în situaţia de a reface raportul de audit. În asemenea
cazuri imaginea auditorilor va avea de suferit în sens negativ.

5.3.3 Competenţa

Competenţă presupune că auditorul intern va aplica cunoştinţele,


standardele, abilităţile şi experienţa necesară în furnizarea serviciilor de
audit. Auditorii interni trebuie să cunoască standardele şi normele
profesionale şi să nu accepte misiuni pentru care nu au competenţa
necesară.
Reguli de conduită aferente principiului competenţei:
 Se implică doar în acele misiuni pentru care au cunoştinţele,
competenţele şi experienţa necesară;
 Prestează servicii de audit intern conform SAI;
 Îşi îmbunătăţesc în mod continuu competenţele, eficacitatea şi
calitatea serviciilor.
Standardul profesional 36, vizând această normă preved: „În cazul
îndeplinirii unei misiuni de audit intern, experţii contabili trebuie să utilizeze şi
să aplice cunoştinţele şi experienţele necesare în vederea realizării
atribuţiilor lor”.51
Auditorii interni trebuie să fie experţi în audit, în evaluarea riscurilor, în
management şi control, dar mai ales în comunicare, să exploateze corect şi
eficient informaţiile pe care le primesc. De asemenea în mod obligatoriu
trebuie să aibă cunoştinţe de bază privind contabilitatea şi sistemul de
tehnologie al informaţiei (IT) şi să posede cunoştinţe teoretico-metodologice
şi practice din domeniile: contabilitate, fiscalitate, audit, drept.52
Ca exemplu nu poţi fi maestru bucătar doar dacă ai citit o carte de
bucate. Cunoştinţele, abilităţile, experienţa şi priceperea, toate la un loc
înseamnă competenţă profesională.

49
CECCAR, Op.cit., pag.17.
50
Munteanu V., ş.a., Op.cit., pag. 59.
51
CECCAR, Op.cit., pag. 19.
52
Munteanu V., ş.a., Op.cit., pag. 61
5.3.4 Confidenţialitatea

Confidenţialitatea implică faptul că auditorii interni respectă valoarea şi


dreptul de proprietate asupra informaţiilor pe care le primesc şi nu furnizează
informaţii fără aprobarea corespunzătoare, decât în cazul în care există
obligaţii legale sau profesionale în acest sens53.
Reguli de conduită aferente principiului confidenţialităţii:
 Manifestă prudenţă în utilizarea informaţiilor obţinute în timpul
exercitării sarcinilor de serviciu;
 Nu utilizează informaţii în scopul obţinerii unor beneficii
personale sau în orice alt mod care ar fi contrar legii sau în
detrimentul obiectivelor legitime sau etice ale organizaţiei.
Standardul profesional 36, vizând această normă preved: „Cu ocazia
realizării unei misiuni contractuale de audit intern experţii contabili trebuie să
respecte valoarea şi proprietatea informaţiilor pe care le primesc: ei nu
divulgă aceste informaţii decât pe baza autorizării necesare, în afară de cazul
în care o obligaţie legală sau profesională îi obligă să procedeze altfel”. 54
Auditorii interni sunt obligaţi să păstreze informaţiile în posesia cărora
intră prin atribuţiile ce le revin. Ei au acces la orice informaţii, unele chiar
foarte personale conform procedurilor, dar aceste informaţii le primesc în
funcţie de modul cum vor lucra, altfel nu le vor mai primi. Aceste informaţii nu
trebuie divulgate sau comentate, ci trebuie utilizate, eventual discutate în
echipă.55
De exemplu anumite informaţi pot fi utilizate ca instrument de
manipulare. Confidenţialitatea este importantă de la cel mai mic amănunt
până la aspecte majore. Dacă nu vom fi confidenţiali în lucruri minore, cine
ne va mai încredinţa spre examinare probleme majore?
Un exemplu al aplicării acestor principii, în practica mea de auditor, ar
putea viza următoarele:
Integritatea:
- să respect în totalitate principalele standarde în
domeniu;
- să evit excepţiile din activitatea mea.
Obiectivitatea:
- să fiu atent la ce misiuni de audit voi fi
repartizat (eventual voi contracta), care să nu
îmi afecteze obiectivitatea.
Confidenţialitatea:
- să îmi îmbunătăţesc stilul de lucru şi de
comunicare în echipă, fiind într-un colectiv nou;
- să adopt şi să respect principiile sănătoase şi
bună practică recunoscute în domeniu.
Competenţa:

53
Cristea Ş., Audit intern, Suport de curs, pag 26.
54
CECCAR, Op.cit., pag.18.
55
Victor Munteanu,, Op cit, pag. 60.
- să îmi însuşesc structura organizatorică a
entităţii;
- să îmi actualizez cunoştinţele privind partea
practică;
- să mă documentez în probleme legislative,
fiscale, contabile, IT şi orice alte probleme ce
le vizează misiunea de audit.

5.4 Standardele de calificare56

Aceste standarde enunţă caracteristicile structurilor de audit şi ale


persoanelor individuale implicate în efectuarea activităţilor de audit intern şi
sunt formate din patru standarde pricipale:
 1000 – Scopul, autoritatea şi responsabilitatea;
 1100 – Independenţa si obiectivitatea;
 1200 – Atenţia acordată competenţei şi obligaţiilor profesionale;
 1300 – Program de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii.
Standardele de calificare principale sunt dezvoltate şi completate
prin Standardele de implementare practică.

5.5 Standardele de realizare57

Aceste standarde descriu realizarea activităţii de audit intern şi se


compun din şapte standarde principale:
 2000 – Conducerea auditului intern;
 2100 – Natura activităţii;
 2200 – Planificarea misiunii;
 2300 – Îndeplinirea misiunii;
 2400 – Comunicarea rezultatelor;
 2500 – Supravegherea progresului;
 2600 – Acceptarea riscurilor de către management.

5.6 Standardele de implementare

Standardele de implementare reprezintă transpunerea în practică a


Standardelor de calificare şi a Standardelor de realizare pentru misiuni
specifice, cum ar fi: realizarea unui audit de conformitate/regularitate,
realizarea unei misiuni de consiliere, realizarea unui audit de sistem,
realizarea unui audit de perforformanţă58.
Standardele de audit intern constituie „biblia” auditorului intern, care
aplică şi implementează în practică, pas cu pas, cu respectarea
particularităţilor specifice fiecărei culturi organizaţionale şi vor conduce la
rezultate aşteptate59

56
Idem, pag. 62 – 63.
57
Idem pag. 62
58
Marcel Ghiţă, ş.a. Op. Cit., pag 161
59
Victor Munteanu,, Op cit, pag. 63.
5.7 Sarcină de învăţare

1. Care sunt componentele standardelor profesionale ale auditorilor interni?


2. Descrieţi intr-o jumătate de pagină standardele de implementare.
3. La ce se referă competenţa ca şi componentă a codului deontologic al
auditorului intern?
4. Definiţi integritatea auditorului intern.

5.8 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie

Standardele profesionale ale auditorilor interni cuprind mai multe


componente cum ar fi: codul deontologic al auditorului intern, standardele de
atribut (denumite şi standarde de calificare), standardele de performanţă,
standarde de aplicare practică (standardele de implementare).
Codul deontologic al auditorului intern înglobează principii
fundamentale ca integritatea, obiectivitatea, competenţa şi confidenţialitatea.
Standardele de calificare sunt acele standarde care enunţă
caracteristicile structurilor de audit şi ale persoanelor individuale implicate în
efectuarea activităţilor de audit intern. Aceste standarde se referă la: scopul,
autoritatea şi responsabilitatea; independenţa si obiectivitatea; atenţia
acordată competenţei şi obligaţiilor profesionale; program de asigurare şi
îmbunătăţire a calităţii.
Standardele de performanţă numite şi standarde de realizare, descriu
realizarea activităţii de audit intern şi se compun din şapte standarde
principale, respectiv: conducerea auditului intern, natura activităţii,
planificarea misiunii, îndeplinirea misiunii, comunicarea rezultatelor,
supravegherea progresului, acceptarea riscurilor de către management.
Standardele de implementare, reprezintă transpunerea în practică a
Standardelor de calificare şi a Standardelor de realizare.
Toate aceste standarde ghidează auditorul în desfăşurarea activităţii
sale şi în obţinerea unor rezultate aşteptate.

Cuvinte cheie: standarde de realizare, standarde de implementare,


standardele de calificare, confidenţialitate, obiectivitate, competenţă,
integritate

5.9 Test de autoevaluare

1. Care sunt cele patru principii fundamentale cuprinse in codul deontologic


al auditorului intern?
a) confidenţialitate, obiectivitate, integritate, competenţă
b) confidenţialitate, competenţă, sinceritate, integritate
c) confidenţialitate, subiectivitate, corectitudine, integritate
d) competenţă, profesionalism, obiectivitate, integritate
2. Obiectivitatea ca şi principiu fundamental al codului deontologic se referă
la:
a) permanenta actualizare a cunoştinţelor teoretice şi practice.
b) onestitate
c) imparţialitatea, evitarea situaţiilor de incompatibilitate sau conflict de
interese
d) corectitudine

3. Standardele de implementare sunt acele standarde care:


a) mai sunt numite şi standarde de realizare
b) descriu realizarea activităţii de audit intern şi definesc criteriile de calitate
pentru măsurarea acestora
c) sunt menţionate în codul deontologic
d) pun în practică Standardele de calificare şi Standardele de realizare
pentru misiuni specifice

4. Sintagma „să mă documentez în probleme legislative, fiscale, contabile, IT


şi orice alte probleme ce le vizează misiunea de audit” se referă la pricipiul:
a) condifenţialitate
b) integritate
c) obiectivitate
d) competenţă

5. Care sunt componenetele standardelor profesionale ale auditorilor interni,


care ghidează activitatea acestora?
a) competenţa, integritatea, obiectivitatea, confidenţialitatea
b) codul deontologic al auditorului intern, standardele de atribut (standarde
de calificare), standarde de realizare, standarde de implementare
c) Scopul, autoritatea şi responsabilitatea
d) Independenţa si obiectivitatea

Încercuiţi răspunsul corect. (Doar un singur răspuns este corect)

5.10 Concluzii

În concluzie, putem considera că aplicarea Standardelor de audit


intern va aduce o valoare adăugată efectiv organizaţiilor în domeniu60:
 orientarea către servicii cu valoare adăugată;
 consilierea managmentului;
 analiza şi evaluarea riscurilor;
 asigurarea managementului general privind funcţionarea
sistemului de control intern;
 orientarea muncii auditorului intern;
 evaluarea performanţei muncii de audit.
În România, baza legală a orgănizării şi desfăşurării auditului intern
este dată de Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, modificată şi

60
Idem
completată cu Legea 191 din 2011 publicată în Monitorul Oficial 780 din
3.11.2011.

5.11. Răspuns la testul de autoevaluare

1. a
2. c
3. d
4. d
5. b
Unitatea de studiu 6
Auditul intern şi rolul acestuia în prevenirea şi detectarea
fraudelor

Cuprins
6.1 Introducere
6.2 Obiectivele unităţii de studiu
6.3 Rolul auditului intern în prevenirea şi detectarea fraudelor
6.4 Responsabilităţile în prevenirea fraudei
6.5 Evaluarea riscului de fraudă
6.6 Sarcină de învăţare
6.7 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
6.8 Test de autoevaluare
6.9 Concluzii

6.1 Introducere
În această unitatea de studiu se urmăreşte evidenţierea legăturii între
audit şi fraudă. Aceasta din urmă poate aduce pierderi considerabile pentru o
companie, ajungându-se chiar până la pierderea încrederii unor posibili
investitori şi astfel scăderea valorii acesteia.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare


este de 2 ore.

6.2 Obiectivele unităţii de studiu


 Înţelegerea rolului auditului în detectarea fraudei
 Cunoaşterea principalelor categorii de responsali în prevenirea fraudei
 Cunoaşterea factorilor care duc la înfăptirea fraudei

6.3 Rolul auditului intern în prevenirea şi detectarea fraudelor

Frauda lezează economia în ansamblul ei, cauzează imense pierderi


financiare, slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă structurile democratice,
determină pierderea încrederii în sistemul economic, corupe şi compromite
instituţiile economice şi sociale.61
Până nu demult companiile nu au considerat prevenirea fraudei ca
fiind un obiectiv principal al sistemului de control intern al organizaţiei.
Acţiunile de prevenire a fraudei erau privite ca o componentă implicită a
obiectivelor generale, de conformitate, ale controalelor interne şi nu ca un
program structurat, cu obiective clare şi explicite privind prevenirea şi
detectarea fraudei.
De asemenea, în trecut, acţionarii, consiliul de administraţie şi
conducerea aveau tendinţa să trateze cazurile de fraudă ca nişte anomalii

61
Nicolescu C., Spălarea banilor mai multe repere într-o lume atipică, Ed. Universităţii Lucian
Blaga, Sibiu, 2007, pag.92.
rezultate din funcţionarea defectuoasă a controalelor interne, cu o frecvenţă
redusă.
Ca urmare a numeroaselor cazuri răsunătoare de fraudă descoperite
în interiorul unora dintre cele mai prestigioase companii multinaţionale, la
începutul secolului XXI, această viziune s-a modificat radical. În prezent,
frauda este considerată ca fiind una din cele mai importante riscuri la care
este expusă o organizaţie, în strânsă legătură cu riscurile de piaţă, de credit,
juridice sau reputaţionale.62
Ca o noutate este şi faptul că investitorii au devenit mai sensibili la
problema riscului de fraudă, deoarece pierderile colaterale generate de
fraudă au ajuns să depăşească în mod semnificativ pierderile financiare
directe provocate de fraudă.
Aceste pierderi colaterale includ publicitatea negativă care poate
afecta grav reputaţia unei organizaţii. Astfel, investitorii îşi pierd în primul
rând încrederea în conducere şi în modul în care este controlată compania,
fapt care determină în mod evident scăderea valorii acesteia. De asemenea,
sunt afectate relaţiile de afaceri şi moralul angajaţiilor.
Ca răspuns la această situaţie, investitorii impun dezvoltarea de
mecanisme anti-fraudă axate pe măsuri de prevenire şi, respectiv, de
detectare la timp a fraudei. Se pune un accent tot mai mare pe controalele
interne şi pe auditul intern, ca elemente de bază ale acestor mecanisme.63
Având în vedere cele mai sus expuse este important de menţionat şi
aspectele ce fac obiectul riscului de fraudă. În categoria riscului de fraudă pot
fi avute în vedere următoarele posibilităţi:frauda din partea conducerii,
complicitate între angajaţi, segregarea necorespunzătoare a
sarcinilor,folosirea neautorizată a resurselor, conflict de interese, menţinerea
necorespunzătoare a dosarelor/informaţiilor confidenţiale.

6.4 Responsabilităţile în prevenirea fraudei


Responsabilităţile pentru prevenirea fraudei în cadrul organizaţiei sunt
împărţite între: conducerea executivă, comitetul de audit şi auditul intern.
- Conducerea executivă: are responsabilitatea
finală pentru implementarea mecanismelor
pentru prevenirea şi detectarea la timp a
fraudei. Membrii conducerii executive sunt cei
care vor trebui să dea explicaţii în cazul
descoperirii unor cazuri de fraudă.
- Comitetul de audit: are rolul de a
supraveghea gestionarea riscurilor de fraudă şi
de a monitoriza în mod activ eforturile anti-
fraudă întreprinse de către conducerea
executivă.
- Auditul intern: reprezintă o linie de apărare
efectivă împotriva fraudei, cu rol atât în
monitorizarea riscurilor, cât şi în prevenirea şi
detectarea fraudei. Auditul intern reprezintă un
instrument la dispoziţia comitetului de audit,
62
Munteanu V., ş.a., Op.Cit., pag. 33.
63
Munteanu V., ş.a.,Op.Cit., pag.33
singurul în măsură să evalueze în mod
independent riscurile de fraudă şi măsurile
anti-fraudă implementate de conducerea
executivă.64

În cadrul activităţilor curente, auditorii interni trebuie:


- să deţină suficiente cunoştinţe pentru a identifica indiciile referitoare
la o posibilă fraudă;
- să fie vigilenţi la cazurile în care o situaţie implică un risc de fraudă;
- să aprecieze necesitatea de a recurge la cercetări suplimentare, să
informeze persoanele competente din cadrul organizaţiei şi să întreprindă
măsuri pentru eliminarea sau reducerea posibilităţilor de apariţie a unor astfel
de cazuri.
Există distincţie clară între auditorii interni şi specialiştii în investigarea
fraudelor, atât prin prisma rolurilor şi responsabilităţilor acestora, cât şi prin
cea a specializării şi pregătirii profesionale.
Bineînţeles că rolul auditorului intern în depistarea fraudelor depinde
de pregătirea profesională şi abilităţile practice ale acestuia.
În practică rolul auditului intern poate să includă:
- sprijinirea conducerii în vederea definirii unor
mecanisme anti-fraudă auditabile;
- facilitatea evaluării riscurilor de fraudă şi
reputaţionale la nivelul organizaţiei şi al
proceselor de afaceri;
- evaluarea legăturilor dintre riscurile de fraudă
şi controalele interne;
- auditarea fraudelor;
- sprijinirea specialiştilor în investigarea
fraudelor;
- sprijinirea eforturilor de remediere a
deficienţelor;
- raportarea către comitetul de audit a
problemelor legate de mecanismele anti-
fraudă, evaluarea riscurilor de fraudă şi
reputaţionale, a cazurilor sau suspiciunilor de
fraudă.
Auditul intern nu poate preveni în totalitate frauda, dar îşi poate adapta
modul şi procedurile de lucru astfel încât să îşi mărească şansele de a
identifica şi interpreta corect indiciile de fraudă.65
Auditorii interni trebuie să dispună de un înalt nivel de cunoştinţe
teoretice şi experienţă practică pentru a-şi putea îndeplini acest rol cu
succes. Aceştia trebuie să cunoască posibile scheme şi scenarii de fraudă
specifice domeniului de activitate al organizaţiei (ex. asigurări, retail,
telecomunicaţii,etc.) şi să poată recunoaşte indicii ale schemelor respective
de fraudă.
Pentru punerea în practică a celor enumerate mai sus este necesară
investirea în specializarea auditorilor interni prin finanţarea cursurilor de

64
Idem, pag.34.
65
Munteanu V., ş.a.,Op.Cit., pag.35
specializare a acestora. Alte organizaţii apelează la specialişti externi
(contractaţi în baza unor contracte de prestări servicii) pentru realizarea
misiunilor de audit, având convingerea că în această manieră au specialişti
de înaltă clasă la costuri nu foarte ridicate.

6.5 Evaluarea riscului de fraudă


În evaluarea riscului de fraudă, auditorul ar trebui să considere, printre
altele, următoarele întrebări:66
- Frauda poate fi favorizată de modul de
remunerare a conducerii sau a salariaţilor?
- Cât de solide sunt controalele interne? Pot fi
evitate?
- Cine din organizaţie ar avea motivaţia pentru a
comite o fraudă?
- Au avut loc schimbări majore în organizaţie?
- Organizaţia îşi desfăşoară activitatea într-un
domeniu sau într-o zonă geografică cu risc
crescut de fraudă?
- Au fost cazuri în care membrii conducerii sau
angajaţii au fost investigaţi în cazuri de fraudă?

Capacitatea entităţii de a prevenii şi detecta frauda depinde de o


evaluare corectă şi completă a riscurilor de fraudă.
În practică, evaluarea riscurilor de fraudă este un proces în şapte
etape:67
1. Organizarea modului de evaluare a riscurilor de fraudă.
2. Determinarea proceselor, unităţilor organizaţionale şi a
locaţiilor care vor fi evaluate,atât prin prisma valorii
tranzacţiilor şi soldurilor, cât şi a riscurilor specifice
cunoscute.
3. Identificarea posibilelor scenarii şi scheme de fraudă.
4. Evaluarea probabilităţii de comitere a fraudei.
5. Evaluarea gradului de importanţă a riscurilor de fraudă
identificate (evaluarea pierderilor posibile).
6. Determinarea controalelor interne anti-fraudă existente şi
evaluarea măsurii în care aceste controale interne acoperă
riscurile de fraudă. În această etapă se identifică şi
vulnerabilităţile sistemului de control intern.
7. Elaborarea sau modificarea planului de audit pe baza
rezultatelor evaluării riscurilor de fraudă.
Pe lângă cele enumerate, auditorul intern trebuie să includă un
element de imprevizibilitate în programele sale de lucru.

Pentru o exemplificare concretă a depistării fraudelor cu ajutorul


auditului aduc în atenţia d-vs. Standardul Internaţional de Audit (ISA –
International Standard on Auditing) 240 care recunoaşte două modalităţi de

66
Idem pag. 36.
67
Munteanu V., ş.a.,Op.Cit., pag.37-38.
denaturări intenţionate: una se referă la raportarea financiară frauduloasă iar
cealaltă, la denaturarea activelor.68
a) Raportarea financiară frauduloasă – ce presupune erori sau
omisiuni intenţionate ale unor sume su informaţii din situaţiile financiare, în
scopul înşelării utilizatorilor. Această fraudă poate implica:
- fapte de înşelăciune, cum ar fi manipularea, falsificarea sau
modificarea înregistrărilor contabile sau a documentelor justificative pe baza
cărora sunt întocmite situaţiile financiare;
- interpretarea eronată sau omiterea intenţionată a evenimentelor,
tranzacţiilor sau a altor informaţii semnificaţive în situaţiile financiare:
- aplicarea greşită în mod intenţionat a politicilor contabile aferente
evaluării, recunoaşterii, clasificării, prezentării sau descrierii de informaţii.
b) Delapidarea (deturnarea) activelor este frauda care presupune
furtul activelor unei entităţi.
Frauda, indiferent dacă este vorba despre raportarea financiară
frauduloasă sau deturnare de active, implică stimulente sau presiuni pentru a
fi comisă.
Toate aceste aspecte sunt greu de semnalat şi uneori aproape
imposibil de dovedit.
În planificarea activităţii de audit, auditorul trebuie să recurgă la
chestionarea conducerii pentru a stabili dacă denaturările semnificative se
datorează fraudelor sau erorilor. Auditorul este interesat atât de evaluările
efectuate de către conducere asupra riscului de apariţie a fraudei şi de
sistemele existente de prevenire şi de detectare a acesteia, cât şi de
sistemele contabile şi de control intern stabilite pentru prevenirea şi
detectarea erorilor.69
Chestionarele mai sus amintite pot include următoarele aspecte:
- localizări ale filialelor, segmente de afaceri,
tipuri de tranzacţii, solduri ale conturilor
semnificative, modul în care problemele sunt
abordate de către conducere;
- activitatea funcţiei de audit intern a unei entităţi
şi dacă auditul intern a identificat fraude sau
orice carenţe semnificative la nivelul sistemului
de control intern;
- modul în care conducerea le comunică
angajaţilor punctele sale de vedere cu privire la
practicile de afaceri responsabile şi
comportamentul etic, de exemplu, prin
intermediul politicilor de etică sau al codurilor
de conduită.
Cum am mai precizat aceste aspecte sunt sensibile, greu de a fi
depistat, dar tocmai din acest motiv auditul intern le are în vedere în cazul
majorităţilor misiunilor.

68
Revista „Contabilitatea expertiza şi auditul afacerilor”: nr.12 Decembrie 2011: autori Bugnet O.C.,
Dumitrescu A,C., Deliu D.,: articol „Auditul financiar şi raportarea fraudelor – partea I-„ pag. 57;
69
Revista „Contabilitatea expertiza şi auditul afacerilor”: nr.12 Decembrie 2011: autori Bugnet O.C.,
Dumitrescu A,C., Deliu D.,: articol „Auditul financiar şi raportarea fraudelor – partea I-„ pag. 61;
Pentru o înţelegere clară a fraudei este important a se cunoaşte
cei trei factori importanţi asociaţi cu săvârşirea acesteia:
- oportunitatea;
- motivaţia;
- autojustificarea.
Oportunitatea: în general apare din cauza deficienţelor în controalele
interne şi creează o atmosferă în care delapidatorii au convingerea că
vor avea succes şi nu vor fi descoperiţi.
Motivaţia: apare adesea ca urmare a presiunilor financiare care
rezultă dintr-un stil de viaţă excesiv, din diferenţa dintre salariu şi
responsabilităţi, ca urmare a presiunii de a atinge anumite obiective
financiare, a complexelor de superioritate ale făptaşului sau pur şi
simplu a lăcomiei.
Autojustificarea : reprezintă dialogul intern al infractorului prin care
îşi justifică propriile acţiuni. Autorul fraudei se convinge pe sine însuşi
că angajatorul îi datorează această remuneraţie.

6.6 Sarcină de învăţare


1. Daţi exemplu de o pierdere colaterală generată de fraudă.
2. Ce posibilităţi se includ în categoria riscului de fraudă?
3. Care sunt factorii asociaţi cu săvârşirea fraudei? Explicaţi!

6.7 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie


Frauda lezează economia în ansamblul ei şi cauzează pierderi
financiare mari. Deşi, până nu demult companiile nu au considerat
prevenirea fraudei ca fiind un obiectiv principal al sistemului de control intern
al organizaţiei, în prezent conducerea companiei luptă cu această fraudă,
încercând prevenirea şi detectarea ei, tocmai pentru a evita eventuale
pierderi financiare.
Responsabilităţile pentru prevenirea fraudei în cadrul unei companii se
împart între: conducerea executivă, comitetul de audit şi auditul intern.
Conducerea executivă: are responsabilitatea finală pentru implementarea
mecanismelor pentru prevenirea şi detectarea la timp a fraudei. Comitetul de
audit: are rolul de a supraveghea gestionarea riscurilor de fraudă şi de a
monitoriza în mod activ eforturile anti-fraudă întreprinse de către conducerea
executivă. Nu în ultimul rând, auditul intern: reprezintă o linie de apărare
efectivă împotriva fraudei, cu rol atât în monitorizarea riscurilor, cât şi în
prevenirea şi detectarea fraudelor.
Motivaţia, oportunitatea şi autojustificarea sunt factori importanti care
duc la săvârşirea fraudei. Auditul intern, vine tocmai, să constituie un
instrument la dispoziţia comitetului de audit, singurul în măsură să evalueze
în mod independent riscurile de fraudă şi măsurile anti-fraudă implementate
de conducerea executivă.

Cuvinte cheie: fraudă, risc de fraudă, oportunitate, motivaţie, autojustificare,


delapidare, raportare financiară frauduloasă,
6.7 Test de autoevaluare
1. Responsabilităţile pentru prevenirea fraudei în cadrul organizaţiei sunt
împărţite între:
a) conducerea executivă, comitetul de audit şi auditul intern
b) auditor, contabil şef, manager
c) comitetul de audit şi audit intern
d) unitatea executivă, contabil şef

2. Care sunt factorii asociaţi cu săvârşirea fraudei?


a) oportunitatea, remunerarea redusă, stresul
b) motivaţia, stresul, conditiile de muncă
c) oportunitatea, motivaţia, autojustificarea
d) nici un răspuns din cele de mai sus

3. Adevărat (A) sau Fals (F), alegeţie varianta corectă.


a) Auitul intern nu poate preveni în totalitate frauda.
b) Contabilul şef este un responsabil pentru prevenirea fraudei.
c) Frauda nu poate fi favorizată de modul de remunerare a conducerii sau a
salariaţilor
d) Autojustificarea reprezintă dialogul intern al infractorului prin care îşi
justifică propriile acţiuni

6.8 Concluzii
Închei acest curs concluzionând nu foarte fericit că trăim vremuri în
care zi de zi suntem puşi în faţa unor fraude (probate sau nu) atât în calitatea
de auditori sau simpli cetăţeni, deoarece:
Finanţele, băncile, piaţa de capital, marile corporaţii, uneori chiar
instituţiile publice: alcătuiesc un imperiu care îşi extinde frontierele dincolo de
imaginaţia noastră. Acest imperiu ne subjugă viaţa şi ne face pe toţi (oameni,
instituţii, guverne şi naţiuni) să depindem de puterea şi de „mizeria banului”.70
În acest context este necesar să conştientizăm că ne îndreptăm spre o
lume dominată tot mai mult de civilizaţia financiară. Civilizaţie care trebuie să
recunoaştem, că la ora actuală acumulează minţile cele mai creative ale
societăţii, pe care în alte vremuri le atrăgea arta, ştiinţa sau filozofia. Având
în vedere toate aceste nu este exclus să întâlnim între cei ce conduc şi
domină lumea financiară (ca de altfel în orice domeniu social, economic,
politic), persoane care au drept ţel, înainte de orice, propriul interes. Interes
care în cele mai multe situaţii are un singur scop: BANUL71.

6.9. Răspuns la testul de autoevaluare


1. a
2. c
3. a)A, b)F, c)F, d)A

70 Petraşcu D., „Creditul bancar – un risc asumat”, Ed. Alma – Mater, Sibiu, 2008, pag 273.
71 Petraşcu D, Idem, pag. 274
Unitatea de studiu 7
Instrumentele auditului intern
Cuprins
7.1 Introducere
7.2 Obiectivele unităţii de studiu
7.3 Instrumentele auditului intern
7.4 Sarcină de învăţare
7.5 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
7.6 Test de autoevaluare
7.7 Concluzii

7.1 Introducere
În această unitate de studiu se realizează o prezentare a principalelor
intrumente de audit intern, cum ar fi sondajul, interviul, observarea fizică,
naraţiunea, etc. De asemenea este oferit un exemplu de interviu pentru
achiziţiile publice, încheierea contractelor de furnizare servicii şi lucrări.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de studiu este


de 2 ore.

7.2 Obiectivele unităţii de studiu


 Identificarea principalelor instrumente folosite într-o misiune de audit
intern
 Cunoaşterea componenţei unui interviu
 Familiarizarea studentului cu conceptul de recomandare în cadrul unei
misiuni, prin prezentarea unui caz concret din practică, în care
auditorul se vede în situaţia fomulării unei constatări, care evident este
însoţită şi de recomandări pertinente

7.3 Instrumentele auditului intern


În realizarea unei misiuni de audit intern, auditorul intern (expertul
contabil) foloseşte ca instrumente sondajele, interviurile, instrumentele
informatice, verificări, comparări diverse şi descrieri, în vederea obţinerii
probelor necesare pentru susţinerea constatărilor făcute.72
Sondajele la care recurge auditorul intern pot fi:
- de depistare;
- de acceptare;
- de continuare a atribuţiilor.
Interviul: este un instrument frecvent utilizat de auditor şi nu trebuie
confundat cu o discuţie sau cu un interogatoriu.
Un interviu corect trebuie să respecte următoarele reguli:
- trebuie respectată organizarea ierarhică (superiorul celui intervievat
trebuie informat în prealabil);

72
CECCAR, Op.cit., pag.35
- menţionarea cu precizie a misiunii şi a obiectivelor acesteia, astfel
încât interlocutorul să cunoască scopul şi procedura interviului;
- se vor indica înainte de toate dificultăţile, punctele slabe, anomaliile
întâlnite;
- concluziile interviului, rezumate împreună cu interlocutorul, trebuie să
fie agreate de acesta înainte de a fi comunicate conducerii ierarhice;
- trebuie avut în vedere principiul că auditorul nu judecă oamenii;
- auditorul trebuie să vorbească mai puţin şi să asculte;
- interlocutorul trebuie privit ca un egal.
Un interviu corect se desfăşoară în mod normal în patru etape:
I. Pregătirea interviului – definirea prealabilă a subiectului, cunoaşterea
subiectului, cunoaşterea persoanei, formularea întrebărilor, fixarea
întâlnirii.
II. Începutul interviului – are loc prin prezentarea auditorului, a calităţii pe
care o deţine, prin adaptarea cu interlocutorul, prin studierea atitudinii
interlocutorului.
III. Întrebările – să fie bine formulate, să se urmărească neîndepărtarea
interlocutorului de la subiect, răspunsurile să fie notate, dar fără a
întrerupe ritmul interviului.
IV. Încheierea interviului – întodeauna interlocutorului trebuie să i se
ceară să spună dacă după părerea lui ar fi şi alte probleme care ar
merita să fie discutate.
O listă de întrebări poate fi prezentată interlocutorului pentru
pregătirea interviului sau o listă de întrebări la care persoana interogată
trebuie să răspundă în scris.

Ex. un interviu realizat în cazul unei misiuni de audit la o instituţie


publică:

INSTITUŢIA PUBLICĂ A

INTERVIU

ACHIZIŢIILE PUBLICE, ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR DE FURNIZARE,


SERVICII ŞI LUCRĂRI

Misiunea de audit: Audit de regularitate pentru evaluarea şi îmbunătăţirea


eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a
controlului şi a proceselor de administrare

Perioada auditată: 01.01.2010 – 31.12.2010

Nr. Întrebări Da Nu Explicaţii


crt.
1. Pentru activitatea de achiziţii publice X -
aveţi un sistem de proceduri scrise şi
formalizate?
2. Există corespondenţă între X -
prevederile procedurilor şi
responsabilităţile stabilite prin fişele
posturilor?
3. Procedurile privind achiziţiile publice X
sunt actualizate cu ultimele modificări
legislative?
3. Cunoaşteţi prevederile art. 22, alin. 1
din HG nr. 461/2001 pentru aprobarea
normelor de aplicare a OUG nr.
60/2001 privind achiziţiile publice? Aţi
luat declaraţii de confidenţialitate şi X -
imparţialitate de la membrii comisiei
de adjudecare a ofertelor pentru
contractele: de lucrări de reparaţii la
entitatea publică B. numiţi prin Ordinul
nr.13/21.07.2010 a ordonatorului de
credite şi lucrări pentru circuite
electrice la aceeaşi entitate?
4. La cumpărarea materialelor necesare X -
bunei funcţionări a activităţii (ex.
produse de papetărie, produse de
curăţenie etc.), la lucrări sau servicii
(ex. reparaţii la autoturisme) aveţi
referate de necesitate?
5. La derularea contractului de lucrări de - X S-a reţinut
reparaţii la entitatea publică B. şi a garanţia conform
contractului de lucrări pentru circuite contractului, dar
electrice la aceeaşi entitatea aţi reţinut nu a fost
garanţia de bună execuţie în contul evidenţiată.
din afara bilanţului 927/8050
„Disponibil din garanţia constituită
pentru bună execuţie ?”
6. Mai aveţi ceva de adăugat referitor la - X
cele de mai sus?

Data 14.12.2010, ora 12:00

În măsura în care explicaţiile sunt susţinute cu documente care până


la data prezentului interviu nu au fost puse la dispoziţia auditorilor vă rugăm
să le prezentaţi anexat.

Auditor intern,
P. D.
Intervievat,
Manager economic
D. A.
Instrumentele informatice se clasifică în trei categorii:
-instrumente de lucru ale auditorului: programe de procesare,
programe de reprezentări grafice, foi de calcul etc.;
-instrumente de realizare a misiunilor: instrumente metodologice,
instrumente de interogare şi extragere a fişierelor;
-instrumente de gestiune a serviciului: programe de elaborare a
planului şi de monitorizare a realizării acestuia, programe de
monitorizare a timpului de lucru al auditorilor, bazele de date
conţinând constatări şi recomandări etc.

Verificări şi comparări diverse: constituie instrumente folosite de


auditor şi constau în:
- verificări diverse, în mod deosebit ale elementelor aritmetice;
- cumpărări diverse;
- confirmare de la terţi.

Observarea fizică: este un instrument frecvent utilizat de auditori.


Practica observării fizice necesită îndeplinirea a trei condiţii:
- trebuie să fie transparentă – vizitele şi intenţiile auditorului sunt
aduse la cunoştinţa responsabililor;
- nu trebuie să fie punctuală – fie durează un anumit timp, fie se reia
de mai multe ori;
- trebuie să fie întotdeauna validată.
Pot fi observate:
- procesele (o operaţie de recrutare, cum are loc ieşirea
autoutilitarelor, cum are loc întocmirea, controlul şi achitarea
notelor de plată etc.);
- bunurile (observarea cantitativă – inventariere);
- documentele (seria observărilor posibile este aproape infinită);
- comportamentele (de exemplu, nimeni nu prezintă legitimaţia
la intrare, cel cu atribuţii de a aplica o ştampilă de regulă nu o
face etc.).
Procedural se întâlnesc două categorii de observări:
- observarea directă – aceea care permite constatarea imediată
a fenomenului (ex. angajaţii nu prezintă la intrare legitimaţiile);
- observarea indirectă – presupune apelarea la un terţ care va
observa în locul auditorului şi care îi va comunica rezultatul
(ex. circularizarea pentru confirmarea soldurilor la terţi).

Naraţiunea, ca instrument de audit intern, este de două feluri: făcută


de auditat şi făcută de auditor.
În cazul naraţiunii făcute de auditat, auditorul ascultă auditatul şi ia
notiţe: spre deosebire de interviu, care este pregătit şi efectuat cu un scop
precis, naraţiunea are drept scop descrierea unui cadru general.
Avantajele acestui instrument constau în aceea că el creează încă de
la început o atmosferă destinsă între auditor şi auditat, precum şi în bogăţia
informaţiilor primite.
Dezavantajele naraţiunii constau în:
- dificultatea de a găsi informaţiile dorite în discursul interlocutorului;
- dificultatea de a înţelege dacă auditatul foloseşte şi abuzează de
termeni tehnici, prescurtări etc.;
- timpul poate fi o problemă deoarece niciodată nu se recomandă
utilizarea reportofonului şi deci rezultatul obţinut depinde de priceperea
auditorului de a lua notiţe, a le transcrie şi a le interpreta.
Naraţiunea făcută de către auditor constă în transcrierea narativă a
unei prezentări orale făcute de auditat.

Organigrama funcţională este un instrument creat de auditor pentru


a avea o imagine mai clară conform structurii organizaţiei. Spre deosebire de
organigrama ierarhică, în organigrama funcţională nu figurează nume de
persoane, ci denumiri ale funcţiilor; cele două organigrame nu se confundă
deoarece: aceeaşi persoană poate avea mai multe funcţii, aceeaşi funcţie
poate fi îndeplinită de mai multe persoane, o funcţie poate să nu fie atribuită
nimănui, o persoană poate să nu aibă nicio funcţie. Organigrama funcţională
este documentul care permite trecerea de la organigrama ierarhică la analiza
postului, ea indicând totalitatea funcţiilor existente şi permiţîndu-şi astfel să
fie regăsite în analizele posturilor.73

Grilă de analiză a sarcinilor, este un alt instrument folosit de auditor;


ea face legătura între organigrama funcţională şi organigrama ierarhică şi va
justifica analizele postului; reprezintă fotografia repartizării muncii la un
moment dat. Citirea ei permite descoperirea lipsurilor în materie de separare
a sarcinilor.

Ex. situaţie concretă dintr-un raport de audit al unei societăţi


comerciale private: incompatibilitate contabil – casier.
“CONSTATARE
a) persoana ce are calitatea de contabil şef deţine şi casieria.
Conform Legii nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea
gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătura cu
gestionarea bunurilor organizaţiilor socialiste art. 9 „Conducătorii
organizaţiilor socialiste, angajaţii cu atribuţii de control financiar, precum şi
contabilii, cu excepţia acelora care sunt încadraţi în unităţi mici determinate
de ministere şi celelalte organe centrale, nu pot face operaţii de primire,
păstrare şi eliberare de bunuri”, modificată de Legea nr. 54 din 8 iulie 1994
pentru modificarea unor prevederi din Legea nr. 22/1969 privind angajarea
gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu
gestionarea bunurilor organizaţiilor socialiste: art.1. Termenii "organizaţii
socialiste" din titlul şi cuprinsul legii se înlocuiesc cu termenii: "agenţi
economici, autorităţi sau instituţii publice".
Conform Decretului nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului
operaţiilor de casă:
ART. 41 „Compartimentul financiar-contabil verifică, în mod
obligatoriu, în aceeaşi zi sau cel târziu a doua zi, documentele de încasări şi
plăţi predate de casier, precum şi dacă soldul înscris în registrul de casa este
stabilit corect. În cazul operaţiunilor de încasări se verifică dacă sumele
înscrise în registrul de casă corespund cu cele din duplicatele chitanţelor

73
CECCAR, Op.cit., pag.38
emise, din carnetele de cecuri sau alte documente specifice aprobate de
organele competente. De asemenea, compartimentul financiar-contabil
verifică dacă sumele care au în casierie şi pentru care s-au emis chitanţe au
fost depuse la bancă sau la celelalte instituţii de credit, la termenele şi în
condiţiile stabilite. Verificarea se face pe baza înregistrărilor din registrul de
casă şi a foilor de vărsământ cu chitanţă. În cazul operaţiunilor de plăţi se
verifică dacă sumele înscrise în registrul de casă corespund cu cele din
documentele prezentate, ca: state de retribuţii, liste de plată şi alte
asemenea, urmărindu-se cu aceasta ocazie dacă sumele depuse la bancă
sau la celelalte instituţii de credit, reprezentând drepturi băneşti neachitate,
au fost stabilite corect şi dacă restituirea lor a avut loc în termen.”
Luând în considerare cele mai sus precizate rezultă existenţa
incompatibilităţii funcţiilor cumulate (contabil – casier), justificată totodată de
numărul mic de angajaţi ai societăţii .

CAUZE
Datorită activităţii restrânse societatea nu-şi permite angajarea unei
persoane pentru a ţine evidenţa casieriei apelându-se la persoana ce ţine
evidenţa contabilă. Nu au fost respectate prevederile legislative privind
incompatibilitatea în acest domeniu stabilită prin: Legea 22/1969 modificată
de Legea 54/1994 şi Decret 209/1976. Plăţile electronice se realizează în
baza convenţiilor întocmite de societate cu unităţile bancare partenere.

CONSECINŢE
Imposibilitatea realizării controlului casieriei aşa cum este reglementat
de decretul 209/1976 art. 46. „controlul inopinat al casieriei cel puţin o dată
pe luna, prin numărarea şi verificarea tuturor valorilor existente în casa.
Controlul inopinat al casieriei se face de conducătorul compartimentului cu
atribuţii financiar-contabile sau de înlocuitorul acestuia ori de o altă persoana
împuternicită de conducătorul unităţii, care va semna în registrul de casă pe
fila cu înregistrările din ziua controlului.”, acesta realizându-se faptic de către
directorul general.

RECOMANDĂRI
În vederea respectarea prevederilor legislative în vigoare: Legea
22/1969 modificată cu Legea 54/1994 , Decret 209/1976, Legea contabilităţii
nr.82/1991 şi a Legii 31/1990 privind societăţile comerciale este indica:t
emiterea unei hotărâri AGA prin care atribuţiile casieriei vor fi în sarcina altei
persoane.
Se vor aduce completări la fişele posturilor la toate persoanele
implicate (contabil şef, director economic şi director general).

Această grilă reprezintă primul pas în analiza sarcinilor de muncă ale


fiecăruia.
Se poate concepe o grilă pentru fiecare funcţie importantă sau pentru
fiecare proces elementar: fiecare grilă va conţine în coloana 1 separarea
unitară a tuturor operaţiilor legate de funcţia sau procesul în cauză. În
coloana 2 se indică natura sarcinii, cu referire la marile categorii de sarcini
care sunt în principiu ireconciliabile: o simplă sarcină de executare, de
autorizare, de înregistrare contabilă sau financiară, de control. În coloanele
următoare se indică persoanele vizate.
Printr-o simplă citire şi analiză a tabloului obţinut se pot constata
activităţile incompatibile sau situaţiile de conflicte de interese.

Diagrama de circulaţie, denumită şi flow chart permite auditorului să


reprezinte circulaţia documentelor între diferitele funcţii şi centre de
responsabilitate, să ofere o imagine completă a itinerariului informaţiilor şi a
suportului lor.

Pista de audit este un ansamblu de proceduri interne permanente


care permit reconstituirea elementelor de gestiune în ordine cronologică,
justificarea fiecărei informaţii pornind de la documentul de sinteză şi până la
sursă printr-un parcurs neîntrerupt şi reciproc, precum şi înregistrarea
elementelor care permit explicarea trecerii de la o decizie la alta şi obţinerea
acestei informaţii într-o formă uşor de consultat.

7.4 Sarcină de învăţare


1. Definiţi termenul de interviu, ca intrument de audit
2. La ce se referă naraţiunea ca intrument de audit?
3. Precizaţi un avantaj şi un dezavantaj al naraţiunii.
4. Definiţi pista de audit.

7.5 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie


Pe parcursul acestei unităţi de studiu aţi putut urmări aspecte legate
de principalele instrumente utilizate într-o misiune de audit. Exemple de
astfel de intrumente sunt: sondajul, interviul, observarea fizică, naraţiunea,
etc.
Sondajele care pot fi de trei tipuri: de depistare, de acceptare,
de continuare a atribuţiilor.
Interviul care este un instrument frecvent utilizat de auditor şi nu
trebuie confundat cu o discuţie sau cu un interogatoriu
Organigrama funcţională este un instrument creat de auditor pentru a
avea o imagine mai clară conform structurii organizaţiei. Spre deosebire de
organigrama ierarhică, în organigrama funcţională nu figurează nume de
persoane, ci denumiri ale funcţiilor.
Grilă de analiză a sarcinilor, un alt instrument folosit de auditor, face
legătura între organigrama funcţională şi organigrama ierarhică, reprezintă
fotografia repartizării muncii la un moment dat.
Pista de audit este un ansamblu de proceduri interne permanente care
permit reconstituirea elementelor de gestiune în ordine cronologică

Cuvinte cheie: sondajul, interviul, observarea fizică, naraţiunea,


organigrama funcţională, grilă de analiză a sarcinilor, pista de audit

7.6 Test de autoevaluare


1. Care sunt tipurile de sondaje la care poate recurge auditorul intern:
a) sistematic, aleator, de depistare
b) de depistare, de acceptare, de continuare a atribuţiilor
c) de depistare, bazat pe chestionar
d) de depistare, de acceptare, aleatoare simple

2. Identificaţi avantajul naraţiunii făcute de auditat:


a) apare dificultatea de a înţelege în situaţia în care auditatul foloseşte şi
abuzează de termeni tehnici, prescurtări
b) creează încă de la început o atmosferă destinsă între auditor şi auditat
c) este dificilă găsire de informaţii dorite în discursul interlocutorului;
dificultatea de a înţelege dacă auditatul foloseşte şi abuzează de termeni
tehnici, prescurtări etc.;
d) timpul poate constituii o problemă deoarece niciodată nu se recomandă
utilizarea reportofonului şi deci rezultatul obţinut depinde de priceperea
auditorului de a lua notiţe, a le transcrie şi a le interpreta

3. Pista de audit este:


a) denumită şi flow-chart
b) de trei tipuri: de depistare, de acceptare, de continuare a atribuţiilor
c) este de două feluri, făcută de auditor sau de către auditat
d) este un ansamblu de proceduri interne permanente care permit
reconstituirea elementelor de gestiune în ordine cronologică

7.8 Concluzii
Principalele intrumente de audit prezentate în această unitate de
studiu ajută auditorul intern în strângerea probelor pentru identificarea unor
posibile probleme la nivelul structurii auditate şi respectiv formularea unor
recomandări pertinente pentru acestea.

7.9.Răspuns la testul de autoevaluare

1. b
2. b
3. d
Unitatea de studiu 8
Desfăşurarea misiunii de audit public intern

Cuprins
8.1 Introducere
8.2 Obiectivele unităţii de studiu
8.3 Etapa Pregătirea misiunii de audit
8.4 Etapa Intervenţia la faţa locului
8.5 Etapa Raportul de audit intern
8.6 Etapa Urmărirea recomandărilor
8.7 Sarcină de învăţare
8.8 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie
8.9 Test de autoevaluare
8.10 Concluzii

8.1 Introducere
Auditul intern la entităţile publice se efectuează de către
compartimentul de audit public intern, care evaluează dacă sistemele de
management şi de control intern sunt transparente şi conforme cu normele
de legalitate, regularitate, eficienţă şi economicitate.74
Auditul intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate într-o
entitate publică, inclusiv asupra activităţilor entităţilor subordonate, în
coordonare sau sub autoritate, cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor
publice precum şi la administrarea patrimoniului public, care se derulează
conform metodologiei specifice auditului intern pe etape, etape care vor fi
prezentate în componenţa acestei unităţi de studiu:

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare este de


1,5 ore.

8.2 Obiectivele unităţii de studiu


 Identificarea etapelor şi procedurilor în derularea unei misiuni de audit
intern
 Cunoaşterea mersului documentelor în cadrul unei misiuni de audit
intern

8.3 ETAPA I75, Pregătirea misiunii de audit: ce impune procedurile


următoare:

74
Ghiţă M. ş.a.,Auditul intern al instituţiilor publice: teorie şi practică, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2006, pag. 312.
75
Daniela Petraşcu, „Internal audit: defining, objectivs, functions and stages”, Studies
in Business and Economics, Sibiu, Vol 5,3 Decembrie 2010, ISSN 1842-4120, pag. 238-
246.).
1. iniţierea auditului ( în cadrul căruia sunt elaborate: ordinul de
serviciu, declaraţia de independenţă, notificarea privind
declanşarea misiunii de audit – chestionar de control intern);
2. colectarea şi prelucrarea informaţiilor (este întocmită lista
centralizatoare a obiectelor auditate);
3. analiza riscurilor (se întocmeşte tabelul cuprinzând „punctele
tari şi punctele slabe”);
4. elaborarea programului de audit intern (programul de audit,
programul preliminar al intervenţiei la faţa locului);
5. şedinţa de deschidere (este întocmită minuta şedinţei de
deschidere).

8.4 ETAPA II76 Intervenţia la faţa locului: impune următoarele proceduri:


1. colectarea dovezilor (vor fi întocmite următoarele
documente: lista de verificare, teste, fişa de identificare şi
analiză a problemelor);
2. constatarea şi raportarea iregularităţilor (este întocmit
formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor);
3. revizuirea documentelor de lucru (se întocmeşte nota
centralizatoare a documentelor de lucru);
4. şedinţa de închidere (este întocmită minuta şedinţei de
închidere).

8.5 ETAPA III 77 Raportul de audit intern: impune următoarele proceduri:


1. elaborarea proiectului de raport de audit intern (se
întocmeşte proiectul de raport);
2. transmiterea proiectului de raport de audit;
3. reuniunea de conciliere (este întocmită minuta reuniunii de
conciliere);
4. raportul final (întocmirea raportului final);
5. supervizarea (se întocmeşte lista de supervizare a
documentelor).
6. difuzarea raportului de audit intern.

8.6 ETAPA IV 78 Urmărirea recomandărilor: etapă în cadrul căreia este


întocmită fişa de urmărire a recomandărilor. Pe baza acesteia entitatea
auditată urmează să-şi revizuiască activitatea conform recomandărilor
auditorilor, recomandări care au fost acceptate de către entitate.
Compartimentul de audit public intern auditează, cel puţin o dată la 3
ani, fără a se limita la acestea, următoarele79:
- angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau
indirect obligaţiile de plată, inclusiv din fondurile comunitare;
- plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv
din fondurile comunitare;

76
D. Petraşcu, idem
77
D. Petraşcu, idem
78
D. Petraşcu, idem
79
Art.13 alin.(2) Legea 672/2002 privind auditul public intern.
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri
din domeniul privat al statului ori al unităţilor administrativ-
teritoriale;
- constituirea veniturilor publice, respectiv a modului de
autorizare şi stabilire a titlurilor de creanţă, precum şi a
facilităţilor acordate la încasarea acestora;
- alocarea creditelor bugetare;
- sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia;
- sistemul de luare a deciziilor;
- sistemele de conducere şi control, precum şi riscurile asociate
unor astfel de sisteme;
- sistemele informatice.

Misiunile de audit public intern se realizează pe bază de plan.


Proiectul planului de audit public este elaborat de catre compartimentul de
audit public intern, pe baza evaluării riscurilor precum şi prin preluarea
sugestiilor conducătorului entităţii publice, prin consultare cu entităţile publice
ierarhic superioare, ţinând seama de recomandările Curţii de Conturi.
Conducătorul entităţii publice aprobă anual proiectul planului de audit
public intern.
Auditorul intern desfăşoară şi audituri ad-hoc, respectiv misiuni de
audit public intern cu caracter excepţional, necuprinse în planul anual de
audit public intern.
În realizarea misiunilor de audit, auditorii interni îşi desfăşoară
activitatea pe bază de ordin de serviciu, emis de şeful Compartimentului de
Audit public intern, care prevede în mod explicit scopul, obiectivele, tipul şi
durata auditului public intern, precum şi nominalizarea echipei de auditare.

Misiunile de audit public intern pot avea ca obiective principale:


- asigurarea conformităţii procedurilor şi a operaţiunilor cu
normele, regulamentele şi legile – auditul de regularitate (un
asemenea tip de audit este exemplificat în prezentul Caiet de
seminar);
- evaluarea de profunzime a sistemelor de conducere şi de
control intern în scopul înlăturării eventualelor nereguli şi
deficienţe din cadrul entităţii publice – auditul de sistem;
- examinarea impactului efectiv al atingerii obiectivelor şi
calităţii dorite stabilite de entitatea publică în condiţiile utilizării
criteriilor de economicitate, eficienţă şi economicitate –
auditul performanţei.
Obiectivele misiunii sunt enunţuri elaborate de auditori prin care îşi
definesc ceea ce au prevăzut a realiza în timpul misiunii.
Compartimentul de Audit public intern notifică structura care va fi
auditată, cu 15 zile înainte de declanşarea misiunii de audit şi aceasta va
cuprinde scopul, principalele obiective şi durata misiunii de audit.
Compartimentul de Audit public intern notifică, de asemenea, tematica
în detaliu, programul comun de cooperare, precum şi perioadele în care se
realizează intervenţiile la faţa locului, conform normelor metodologice.
Auditorii interni au acces la toate datele şi informaţiile, inclusiv la cele
existente în format electronic, pe care le consideră relevante pentru scopul şi
obiectivele precizate în ordinul de serviciu.
Personalul de conducere şi de execuţie din structura auditată are
obligaţia să ofere documentele şi informaţiile solicitate, în termenele stabilite,
precum şi tot sprijinul necesar desfăşurării în bune condiţii a auditului public
intern.
Auditorii interni pot solicita date, informaţii, precum şi copii ale
documentelor, certificate pentru conformitate, de la persoanele fizice şi
juridice aflate în legătură cu structura auditată, iar acestea au obligaţia de a
le pune la dispoziţie la data solicitată.
Reprezentanţilor autorizaţi ai Comisiei Europene şi ai Curţii de Conturi
Europene li se asigură drepturi similare celor prevăzute pentru auditorii
interni, cu scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene;
aceştia trebuie să fie împuterniciţi în acest sens printr-o autorizaţie scrisă,
care să le ateste identitatea şi poziţia, precum şi printr-un document care să
indice obiectul şi scopul controlului sau al inspecţiei la faţa locului.80
Ori de câte ori în efectuarea auditului public intern sunt necesare
cunoştinţe de strictă specialitate, conducătorul compartimentului de audit
public intern poate decide asupra oportunităţii contractării de servicii de
expertiză/consultanţă din afara entităţii publice.
Conform art. 17 din Legea 672/2002 modificată prin Legea 191 din
2011 privind auditul public intern : Auditorii interni elaborează un proiect de
raport de audit public intern la sfârşitul fiecărei misiuni de audit public intern;
proiectul de raport de audit public intern reflectă cadrul general, obiectivele,
constatările, concluziile şi recomandările. Raportul de audit public intern este
însoţit de documente justificative.
Proiectul de raport de audit public intern se transmite la structura
auditată; aceasta poate trimite, în maximum 15 zile de la primirea raportului,
punctele sale de vedere, care vor fi analizate de auditorii interni.
În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere
compartimentul de audit public intern organizează reuniunea de conciliere cu
structura auditată, în cadrul căreia se analizează constatările şi concluziile, în
vederea acceptării recomandărilor formulate.
Şeful compartimentului de audit public intern trimite raportul de audit
public intern finalizat, împreună cu rezultatele concilierii, conducătorului
entităţii publice care a aprobat misiunea, pentru analiză şi avizare; pentru
instituţia publică mică, raportul de audit public intern este transmis spre
avizare conducătorului acesteia. După avizare recomandările cuprinse în
raportul de audit public intern vor fi comunicate structurii auditate.
Structura auditată informează compartimentul de audit public intern
asupra modului de implementare a recomandărilor, incluzând un calendar al
acestora. Şeful compartimentului de audit public intern informează UCAAPI 81
sau organul ierarhic superior, după caz, despre recomandările care nu au
fost avizate; aceste recomandări vor fi însoţite de documentaţia de susţinere.
Compartimentul de audit public intern verifică şi raportează UCAAPI sau

80
Marcel Ghiţă, Marin Popescu, Op. Cit., pag. 103.
81
Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), art. 4 Legea
672/2002 privind auditul public intern.
organului ierarhic superior, după caz, asupra progreselor înregistrate în
implementarea recomandărilor.

8.7 Sarcină de învăţare


1. Enumeraţi etapele desfăşurării misiunii de audit intern
2. Menţionaţi documentele care sunt întocmite în etapa „Pregătirea misiunii
de audit”.

8.8 Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie

În componenţa acestei unităţi de studiu se regăsesc etapele


desfăşurării unei misiuni de audit intern cu procedurile pe care le implică
fiecare etapă din cele patru.
Astfel, prima etapă numită Pregătirea misiunii de audit impune
existenţa unor proceduri ca: iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea
informaţiilor, analiza riscurilor, elaborarea programului de audit intern, şedinţa
de deschidere.
Etapa a doua Intervenţia la faţa locului impune următoarele proceduri:
colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea iregularităţilor, revizuirea
documentelor de lucru, şedinţa de închidere (este întocmită minuta şedinţei
de închidere).
Următoarea etapă Raportul de audit intern presupune următoarele
proceduri: elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea proiectului
de raport de audit, reuniunea de conciliere, raportul final, supervizarea,
difuzarea raportului de audit intern.
Cea din urmă etapă, numită Urmărirea recomandărilor, este acea
etapă în cadrul căreia este întocmită fişa de urmărire a recomandărilor. Pe
baza acesteia entitatea auditată urmează să-şi revizuiască activitatea
conform recomandărilor auditorilor, recomandări care au fost acceptate de
către entitate.

Cuvinte cheie: pregătirea misiunii de audit, intervenţia la faţa locului,


raportul de audit intern, urmărirea recomandărilor

8.9 Test de autoevaluare


1. Care sunt procedurile aferente etapei de Pregătire a misiunii de audit?
a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea iregularităţilor, revizuirea
documentelor de lucru, şedinţa de închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor, analiza riscurilor,
elaborarea programului de audit intern, şedinţa de deschidere.
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea proiectului de raport
de audit, reuniunea de conciliere, raportul final, supervizarea, difuzarea
raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor

2. Care sunt procedurile aferente etapei de Intervenţie la faţa locului?


a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea iregularităţilor, revizuirea
documentelor de lucru, şedinţa de închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor, analiza riscurilor,
elaborarea programului de audit intern, şedinţa de deschidere.
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea proiectului de raport
de audit, reuniunea de conciliere, raportul final, supervizarea, difuzarea
raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor

3. Care sunt procedurile aferente etapei Raportul de audit intern, din cadrul
desfăşurarii unei misiuni de audit intern?
a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea iregularităţilor, revizuirea
documentelor de lucru, şedinţa de închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor, analiza riscurilor,
elaborarea programului de audit intern, şedinţa de deschidere.
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea proiectului de raport
de audit, reuniunea de conciliere, raportul final, supervizarea, difuzarea
raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor

Încercuiţi răspunsul corect. (Doar un singur răspuns este corect)

8.10 Concluzii
Derularea unei misiuni conform metodologiei specifice auditului intern
implică patru etape şi anume: pregătirea misiunii de audit, intervenţia la faţa
locului, raportul de audit intern şi urmărirea recomandărilor. Respectarea
acestora este absolut necesară, deoarece în aceste condiţii, raportul obţinut
în urma desfăşurării misiunii ar fi unul complex şi clar, capabil să
îmbunătăţească activitatea şi performanţele firmei, desigur, prin
recomandările menţionate în respectivul raport.

8.11. Răspuns la testul de autoevaluare

1. b
2. a
3. c
Unitatea de studiu 9
Documente de lucru utilizate de auditori în desfăşurarea
misiunilor de audit public intern
Cuprins
9.1 Introducere
9.2 Obiectivele unităţii de studiu
9.3 Documente de lucru
9.3.1 Declaraţia de independenţă
9.3.2 Chestionar de control intern
9.3.3 Minuta şedinţei de deschidere
9.3.4 Listă de verificare
9.3.5 Lista de control
9.3.6 Interviu
9.3.7 Test
9.3.8 Fişă de identificare şi analiză a problemei
9.3.9 Minuta şedinţei de închidere
9.4 Sarcină de învăţare
9.5 Cuvinte cheie
9.6 Concluzii

9.1 Introducere
Un raport de audit intern nu poate fi obţinut, elaborat, decât în situaţia
în care auditorul se foloseşte de instrumente şi documente specifice. Acestea
îl ajută în desfăşurarea misiunii, în special în identificarea disfuncţionalităţilor
şi formularea acelor recomandări pertinente care de altfel sunt atât de
necesare pentru bunul mers al activităţii organizaţiei. Despre astfel de
documente vom vorbi în această unitate de studiu.

Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de învăţare este de 3


ore.

9.2 Obiectivele unităţii de studiu


 Identificarea principalelor dcumente utilizate în cadrul misiunilor de
audit
 Cunoaşterea modului de redactare a unor astfel de documente

9.3 Documente de lucru


Printre documentele de lucru utilizate de auditori în desfăşurarea
misiunilor de audit public intern amintim:
 declaraţia de independenţă
 chestionar de control intern
 minuta şedinţei de deschidere
 listă de verificare
 lista de control
 interviu
 test
 fişă de identificare şi analiză a problemei
 minuta şedinţei de închidere

9.3.1 Declaraţia de independenţă

MINISTERUL X
SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN
Nr.777 /31.03.2011

Numele : D.P. Data : 31.03.2011

Misiunea:„Audit de regularitate pentru evaluarea şi îmbunătăţirea eficienţei şi


eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului
şi a proceselor de administrare la Instituţia publică A.

DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ

Incompatibilităţi în legătură cu Instituţia publică A. Da Nu


Aţi avut/aveţi vreo relaţie oficială, financiară sau personală - X
cu cineva care ar putea să vă limiteze măsura în care puteţi
să vă interesaţi, să descoperiţi sau să constataţi slăbiciuni
în misiunea de audit în orice fel?
Aveţi idei preconcepute faţă de persoane, grupuri, - X
organizaţii sau obiective care ar putea să vă influenţeze în
misiunea de audit?
Aţi avut/aveţi funcţii sau aţi fost/sunteţi implicat(ă) în ultimii - X
3 ani într-un alt mod în activitatea acestei entităţii publice ?
Aveţi responsabilităţi în derularea programelor şi - X
proiectelor finanţate integral sau parţial de Uniunea
Europeană?
Aţi fost implicat în elaborarea şi implementarea sistemelor - X
de control ale entităţii ce urmează a fi auditată?
Sunteţi soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al patrulea - X
inclusiv cu conducătorul entităţii publice ce va fi auditată
sau cu membrii organului de conducere?
Aveţi vreo legătură politică, socială care ar rezulta dintr-o - X
fostă angajare sau din primirea de foloase necuvenite de la
entitatea publică evaluată?
Aţi fost implicat(ă) în activitatea financiar–contabilă la - X
această entitate sau la o unitate din subordinea acesteia ?
Aveţi vreun interes direct sau indirect la această entitate ? - X
Dacă în timpul misiunii de audit, apare orice X -
incompatibilitate personală, externă sau organizaţională
care ar putea să vă afecteze abilitatea dvs. de a lucra şi a
face rapoartele de audit imparţiale, notificaţi şeful
Serviciului de audit public intern ?
Auditor intern, Şef serviciu audit public
D.P. M.M.

9.3.2 Chestionar de control intern

MINISTERUL X
SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN

CHESTIONAR DE CONTROL INTERN

Misiunea de audit: Audit de regularitate pentru evaluarea şi îmbunătăţirea


eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului,
controlului şi a proceselor de administrare
Perioada auditată: 01.01.2010 - 31.12.2010
Întocmit: D.P.

ACTIVITATEA DE AUDIT DA NU OBS.


1. Bugetul entităţii publice
a) În perioada auditată aţi efectuat propuneri de proiect de
buget pentru instituţia dvs.?
b) Dacă da, aceste propuneri au la bază fundamentări
detaliate?
2. Organigrama şi statul de funcţii
a) Aveţi organigrama Instituţiei publice A pe perioada
auditată?
b) Aveţi un stat de funcţii, formalizat, pe perioada auditată?
c) Daca da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar din
organigramă şi statul de funcţii.
3. Verificări efectuate de organele de specialitate
a) În perioada auditată, activitatea Instituţiei publice A a fost
verificată de către Curtea de Conturi?
b) Dacă da, vă solicităm câte un exemplar din actul de
control al acestora (încheierea/descărcarea de gestiune).
4. Întocmirea situaţiilor financiare
a) Aţi întocmit note explicative anexe la situaţiile financiare
anuale, care să furnizeze informaţiile necesare utilizatorilor?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar din
acestea.
5. Fişa postului
a) Aeţi fişa postului, formalizată, pe perioada auditată
pentru:
- manager economic
- consilier/expert/referent (contabil)
- referent (administrator)
- casier (dacă este cazul)
b) Vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe fişele
posturilor salariaţilor menţionaţi la pct.5 a)
ACTIVITATEA DE AUDIT DA NU OBS.
6. Categorii de personal
a) Pe perioada auditată aveţi fluctuaţii de personal (detaşări,
delegări, transferuri, pensionări, etc… ) ?
7. Ordine de numire
a) Aveţi un ordin de numire pentru persoana împuternicită
cu acordarea vizei de control financiar preventiv propriu pe
perioada auditată?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe
acest ordin.
c) Aveţi un ordin de numire pentru persoana care exercită
activitatea de casier pe perioada auditată?
d) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe
acest ordin.
e) Aveţi un ordin de numire pentru persoanele cu atribuţii de
gestiune pe perioada auditată ?
f) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe
acest ordin.
g) Pe perioada auditată aţi încheiat contracte de garanţii
materiale cu salariaţii cu atribuţii de gestiune?
h) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe
aceste contracte.
i) Aveţi un ordin de numire al comisiei de recepţie pe
perioada auditată?
j) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe
acest ordin.
k) Aveţi ordine de numire ale comisiilor de inventariere pe
perioada auditată ?
l) Aacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe
aceste ordine.
m) Dispuneţi de un act administrativ privind desemnarea
persoanei şi a înlocuitorilor acesteia cu atribuţii pe linia
organizării şi conducerii angajamentelor bugetare şi legale,
pe perioada auditată?
n) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar de pe
acest act (ordin).
8. Utilizarea sistemelor informatice de prelucrare a
datelor
a) În perioada auditată, contabilitatea a fost condusă manual
sau informatic?
9. Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe, declasarea
ori casarea bunurilor materiale
a) În perioada auditată aţi scos din funcţiune mijloace fixe?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi ordinul privind
scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe şi procesele
verbale privind modul de valorificare a acestor bunuri.
c) În perioada auditată aţi avut declasări ori casări de bunuri
materiale, altele decât mijloacele fixe?
d) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi procesele verbale
ACTIVITATEA DE AUDIT DA NU OBS.
întocmite .
10. Inventarierea patrimoniul unităţii
a) La finalul inventarierii, în perioada auditată, aţi procedat la
întocmirea unui proces verbal, respectiv la înscrierea
rezultatelor inventarierii în registrul inventar?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi xerocopii după
acestea.
c) La reevaluarea activelor fixe corporale s-a determinat
valoarea justă a acestora, ţinându-se cont de inflaţie,
utilitatea bunului şi starea acestuia?
11. Circulaţia documentelor
a) Aveţi un grafic de circulaţie al documentelor justificative şi
contabile pe perioada auditată?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar .
12. Fişe fiscale
a) În perioada auditată, aţi depus fişe fiscale, în termen, la
organele abilitate?
b) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi câte un exemplar după
adresa de înaintare a acestora la organele fiscale.
13. Pregătirea profesională
a) Aveţi un plan în ceea ce priveşte pregătirea profesionala
a personalului?
b) Ţineţi o evidenţă cu pregătirea profesională pe categorii
de personal?
c) Dacă da, vă rugăm să întocmiţi un tabel nominal pe
categorii de personal, care să cuprindă şi perioadele şi locul
desfăşurării pregătirilor profesionale, pentru perioada
auditată pe care să ni-l furnizaţi în momentul declanşării
misiunii de audit.
14. Achiziţiile publice
a) Pe perioada auditată aţi întocmit planuri de achiziţii
publice ?
b) Planurile de achiziţii publice sunt scrise şi formalizate ?
c) Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi un exemplar din
planurile de achiziţii publice pentru perioada care face
obiectul misiunii de audit .
d) În perioada auditată aţi raportat anual la ANRMAP,
contractele atribuite în anul anterior?
e) Dacă da, vă rog să-mi furnizaţi un exemplar din aceste
raportări.
15. Proceduri
a) Aveţi întocmite proceduri pentru activităţile ce privesc
angajarea, lichidarea, ordonanţarea, plata şi înregistrarea
operaţiunilor în conformitate cu prevederile legale şi în
concordanţă cu prevederile legii bugetare; evidenţa
contabilă şi controlul financiar preventiv?
ACTIVITATEA DE AUDIT DA NU OBS.
b) Aveţi întocmite proceduri pentru activităţile ce privesc
gestiunea resurselor umane, stabilirea drepturilor salariale
cuvenite personalului, plata sumelor prevăzute în titlurile
executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi de
natură salarială?
c) Aveţi întocmite proceduri pentru activităţile ce privesc
achiziţiile publice, încheierea contractelor de furnizare,
servicii şi lucrări?
Dacă mai aveţi ceva de adăugat referitor la cele de mai sus
sau alte documente pe care le consideraţi a veni în ajutorul
întrebărilor puse, vă rog să le furnizaţi .

Auditor intern, Manager economic,


D.P. A.B.

9.3.3 Minuta şedinţei de deschidere


Şedinţa de deschidere se derulează la unitatea auditată, cu
participarea auditorilor interni şi a personalului entităţii/structurii auditate.
Ordinea de zi a şedinţei de deschidere trebuie să cuprindă:
a) prezentarea auditorilor interni;
b) prezentarea obiectivelor misiunii de audit public intern;
c) stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificărilor;
d) prezentarea tematicii în detaliu;
e) acceptarea calendarului întâlnirilor;
f) asigurarea condiţiilor materiale necesare derulării misiunii de audit public
intern.

MODEL MINUTA ŞEDINŢEI DE DESCHIDERE

Misiunea de audit: Audit de regularitate pentru evaluarea şi îmbunătăţirea


eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a
controlului şi a proceselor de administrare
Perioada auditată: 01.01.2010 - 31.12.2010
Întocmit: D.P. Data: 16.05.2011

A. Lista participanţilor
Numele Funcţia Nr. telefon E-mail Semnătura

B. Stenograma şedinţei

Auditor intern,
D.P.
Ex. Foaie de lucru

Obiectiv: Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii


şi lucrări

Pentru constituirea eşantionului în vederea testării modului de


încheiere a contractelor de furnizare servicii şi lucrări, se procedează astfel :
- Perioadă auditată: anul 2010 respectiv 12 luni ;
- eşantionul va fi de 16,67 % din totalul lunilor, respectiv 2 luni ;
- eşantionul va cuprinde următoarele luni: iunie şi august 2010;
- eşantionul constituit va fi verificat integral ;
- în urma efectuării verificării se va întocmi un test.

Auditor intern,
D.P.

9.3.4 Listă de verificare

LISTA DE VERIFICARE

Obiectivul: Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii şi


lucrări

Nr. Activitatea de audit Da Nu Observaţii


Crt.
1. Întocmirea Programului anual al
Test
achiziţiilor publice
1.1. Programul anual al achiziţiilor
X -
publice
1.1.1. Existenţa programului anual al
X -
achiziţiilor publice.
1.1.2. Încadrarea programului anual al
X -
achiziţiilor publice în bugetul aprobat.
1.1.3. Programul anual al achiziţiilor publice
X -
îndeplineşte condiţiile de conformitate.
1.1.4. Programul anual al achiziţiilor publice
- X FIAP
este actualizat.
1.1.5. Verificarea corespondenţei produselor,
serviciilor şi lucrărilor cu sistemul de X -
grupare şi de codificare utilizat CPV.
1.2 Referatele de necesitate X -
1.2.1. Analiza referatelor de necesitate X -
(prestările de servicii de traducere).
1.3. Estimarea valorii contractelor de
X -
achiziţii
1.3.1. Verificarea cuprinderii în program a
tuturor valorilor estimate ale X -
contractelor.
2. Respectarea procedurilor de
atribuire a contractelor de achiziţii
publice
2.1. Documentul de numire a comisiei de
X -
evaluare
2.1.1. Existenţa declaraţiilor de
X -
confidenţialitate şi imparţialitate.
2.2. Oferta X -
2.2.1. Oferta este însoţită de dovada garanţiei
X -
de participare.
2.3. Respectarea procedurilor privind
- X FIAP
achiziţiile publice
3. Încheierea contractelor de furnizare,
servicii şi lucrări
3.1. Contractele de furnizare, servicii şi
X -
lucrări
3.1.1. Verificarea constituirii garanţiei de bună
X -
execuţie.
4. Urmărirea executării contractelor de
furnizare, servicii şi lucrări
4.1. Dosarul achiziţiei publice X -
4.1.1. Verificarea existenţei dosarului
X -
achiziţiei publice.
4.1.2. Verificarea respectării clauzelor
contractuale (termen, preţ, calitate şi X -
cantitate).
4.1.3. Raportul anual către ANRMAP s-a
X -
comunicat în termenul legal.
4.1.4. Respectarea procentului legal privind
- X FIAP
achiziţiile on line.

Data: 31.05.2011 Auditor intern, D.P.

9.3.5 Lista de control


Este asemănătoare cu lista de verificare dar vizează examinarea unui
singur an.
Întocmirea acestor documente se realizează bazându-se pe lângă
documentele financiare – contabile puse la dispoziţie şi pe obţinerea de
diverse informaţii.

Metode pentru obţinerea de informaţii privind activitatea, sistemul de


control sau procesul analizat sunt:
• Intervievarea personalului,
• Analizarea manualelor de proceduri, dacă sunt disponibile,
• Analizarea fişelor de post, dacă sunt disponibile,
• Completarea chestionarelor de control intern,
• Observarea operatiunilor.

9.3.6 Interviul

MINISTERUL X
Anexa la Lista de verificare
SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN

INTERVIU

ACHIZIŢIILE PUBLICE, ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR DE FURNIZARE,


SERVICII ŞI LUCRĂRI

Misiunea de audit: Audit de regularitate pentru evaluarea şi îmbunătăţirea


eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a
controlului şi a proceselor de administrare.
Perioada auditată:01.01-31.12.2010

Nr. Întrebări Da Nu Explicaţii


crt
.
1. Pentru activitatea de achiziţii publice da
aveţi un sistem de proceduri scrise şi
formalizat?

2. Aţi întocmit programul anual al Incomplet,


achiziţiilor publice pentru anul 2010? posibil să
existe scăpări

Data 01.06.2011 ora 9,00


În măsura în care explicaţiile sunt susţinute cu documente care până
la data prezentului interviu nu au fost puse la dispoziţia auditorului vă rugăm
să le prezentaţi anexat.

Auditor intern,
D.P. Intervievat,
Manager economic A.B.

9.3.7 Test
Pentru a întocmii un test trebuie avute în vedere obiectivele ce se
urmăresc.
Obiectivele testării de detaliu pot fi (fără a se limita numai la
acestea):
• legalitatea şi regularitatea activităţii – dacă activitatea curentă este
conformă cu baza legală;
• exhaustivitatea înregistrărilor/dosarelor financiare, tehnice etc. – dacă
sistemele financiare şi informatice conţin toate detaliile relevante;
• realitatea operaţiunilor – dacă operaţiunile înregistrate în documentele
financiare sau în alte sisteme au avut într-adevar loc;
• măsurarea activităţii – dacă suma/totalitatea tranzacţiilor este calculată
pornind de la o bază corectă (ex. rata de schimb este corectă);
• corecta înregistrare (evaluare) – dacă, de exemplu, bunurile achiziţionate
au fost înregistrate corect în dosarele financiare, verificând facturile originale,
• existenţa – dacă bunurile achiziţionate există la locaţia proiectului;
• integritatea activelor (proprietatea) – dacă bunurile sunt într-adevăr
proprietatea beneficiarului sau dacă sunt utilizate în mod corespunzător;
• calitatea resurselor/rezultatelor – dacă intrările/ieşirile sunt adecvate.

Testele de conformitate au ca arie de interes următoarele:


• Au fost desfăşurate procedurile necesare?
• Cum au fost desfăşurate?
• Cine le-a desfăşurat?
• Au fost procedurile desfăşurate în mod consecvent?

MINISTERUL X

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN

TEST

Misiunea de audit: Audit de regularitate pentru evaluarea şi


îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe
gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.
Perioada auditată: 01.01.2010 – 31.12.2010
Obiectivul testului: Achiziţiile publice, încheierea contractelor de
furnizare, servicii şi lucrări.
Obiectul testului: Întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice;
respectarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice;
dosarul achiziţiei publice.
Descrierea testului :
Pentru efectuarea testării a fost elaborată Lista de control, testarea a
constatat în verificarea următoarelor elemente stabilite prin Lista de
verificare: întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice, respectarea
procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice, încheierea
contractelor de furnizare, servicii şi lucrări, urmărirea executării contractelor
de furnizare, servicii şi lucrări
Volumul testelor de conformitate se bazează pe rezultatele evaluării
controlului intern.
Testele de conformitate sunt folosite pentru a determina eficacitatea
sistemelor de control, pentru a ne putea baza pe ele, atunci când se
determină natura, măsura şi perioada de timp a testării de fond. Nu există
nici un beneficiu în aplicarea de teste de conformitate unor sisteme de
control intern ineficace sau când costurile testelor de conformitate depăşesc
beneficiile.
Măsura testelor de conformitate va varia direct cu încrederea în
sistemele de control intern, în timp ce măsura testelor de fond va varia în
mod indirect cu încrederea în sistemele de control intern.
În cazul în care există slăbiciuni de control intern grave, nu este
practic să se realizeze teste de fond, în acest caz fiind necesar ca auditorul
să emită un raport negativ cu privire la operaţiunile departamentului auditat.

9.3.8 Fişă de identificare şi analiză a problemei

MINISTERUL X
SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN

FIŞĂ DE IDENTIFICARE ŞI ANALIZĂ A PROBLEMEI

Misiunea de audit: Audit de regularitate pentru evaluarea şi


îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe
gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare
Obiectivul Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare,
servicii şi lucrări
Perioada auditată: 01.01.2010– 31.12.2010

CONŢINUTUL FIAP

PROBLEME:
1. Nerespectarea procedurilor interne ale Instituţiei publice A privind
achiziţiile publice prin cumpărare directă.
2. Neîntocmirea programelor de achiziţii publice la rectificările
bugetare din anul 2010.
3. Neutilizarea în anul 2010 a mijloacelor electronice, conform
prevederilor legale, în ceea ce priveşte modul de atribuire al achiziţiilor
directe.

CONSTATĂRI
1. Nu se întocmesc documentele prevăzute în Procedura internă a
Instituţiei Publice A, ce urmează a fi desfăşurată în vederea efectuării
achiziţiilor directe înregistrată sub nr.32 din 23.02.2011………
………………………
2. Pentru anul 2010 a fost întocmit programul anual al achiziţiilor
publice dar nu s-a actualizat conform rectificărilor bugetare aprobate.
Hotărârea Guvernului nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de
aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie
publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică , a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune
de servicii, la art. 4 alin. (3) – (9) prevede:……………………………
3. Pentru anul 2010 nu s-au respectat prevederile Hotărârii Guvernului
nr.198/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin
mijloace electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică”

CAUZE
Lipsa de personal în cadrul departamentului economico financiar şi
administrativ.

CONSECINŢE
Prin nerespectarea prevederilor legale privind utilizarea
mijloacelor electronice la aplicarea procedurilor de atribuire a
achiziţiilor directe într-un procent de cel puţin 40% din valoarea totală a
achiziţiilor publice efectuate în anul 2010, a conţinutului dosarelor de achiziţii
publice, pot să nu fie respectate principiile care stau la baza atribuirii
contractelor de achiziţie publică, respectiv:
- nediscriminarea prin asigurarea condiţiilor de manifestare a
concurenţei reale pentru ca orice operator economic, indiferent de
naţionalitate, să poată participa la procedura de atribuire şi astfel
să aibă şansa de a deveni contractant;
- transparenţa prin aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor
informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire;
- proporţionalitatea prin asigurarea corelaţiei între necesitatea
autorităţii contractante, obiectul contractului de achiziţie publică şi
cerinţele solicitate a fi îndeplinite;
- asumarea răspunderii prin determinarea clară a sarcinilor şi
responsabilităţilor persoanelor implicate în procesul de achiziţie
publică, urmărindu-se asigurarea profesionalismului, imparţialităţii
şi
- independenţei deciziilor adoptate pe parcursul derulării acestui
proces.
Neactualizarea programului anual al achiziţiilor publice privind
totalitatea contractelor de furnizare, de lucrări şi de servicii, pe care
autoritatea contractantă intenţionează să le atribuie în decursul anului
bugetar următor, corespunzător necesităţilor obiective de produse, de lucrări
şi de servicii coroborate cu gradul de prioritate al necesităţilor, conduce la
necunoaşterea anticipărilor cu privire la fondurile ce urmează a fi
alocate prin bugetul anual.

RECOMANDĂRI
Elaborarea listei activităţilor şi aprecierea riscurilor specifice activităţii.
Elaborare de proceduri interne…….
Se vor întocmi programele anuale ale achiziţiilor publice la fiecare
rectificare bugetară în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului
nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare
la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune
de servicii.
Pe viitor se vor respecta prevederile Hotărârii Guvernului nr.198/2008
pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor
referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace
electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr.1660/2006 şi Hotărârea Guvernului nr.167/2010 în
ceea ce priveşte obligaţia de a utiliza mijloace electronice pentru aplicarea
procedurilor de atribuire pentru realizarea achiziţiilor directe într-un procent
de cel puţin 40% din valoarea totală a achiziţiilor directe.

Întocmit:
Auditor intern,
D.P.
Pentru conformitate,
Echipa managerială a Instituţiei publice A

Supervizat,
Şef Serviciu Audit Public Intern

9.3.9 Minuta şedinţei de închidere

MINISTERUL X
SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN

MINUTA ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE

A. Menţiuni generale:
Misiunea de audit: Audit de regularitate pentru evaluarea şi îmbunătăţirea
eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a
controlului şi a proceselor de administrare
Perioada auditată: 01.01.2010-31.12.2010
Întocmit: D.P. Data: 03.06.2011

B.Lista participanţilor
Numele Funcţia Nr. telefon E-mail Semnătura
C. Concluzii:
………….
…………..
Auditor intern,
D.P.

9.4 Sarcină de învăţare


1. Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă un chestionar de
control intern recomand fiecăruia dintre dvs. să vă imaginaţi că urmează să
realizaţi o misiune de audit intern la o entitate publică şi să creaţi propriul
chestionar.

ACTIVITATEA DE AUDIT DA NU OBS.

2. Enumeraţi patru documente utilizate de auditor în desfăşurarea


misiunii de audit intern.

9.5 Cuvinte cheie: declaraţia de independenţă, chestionar de control intern,


minuta şedinţei de deschidere, listă de verificare, lista de control, interviul,
test, fişă de identificare şi analiză a problemei, minuta şedinţei de închidere

9.6 Concluzii
În prezenta unitate de studiu, au fost enumerate şi expuse succinct
doar un minim de documente utilizate de auditori, practica fiind mult mai
vastă. Astfel s-au prezentat exemple în acest sens pentru declaraţia de
independenţă, chestionar de control intern, minuta şedinţei de deschidere,
listă de verificare, lista de control, interviul, test, fişă de identificare şi analiză
a problemei, minuta şedinţei de închidere.

9.10. Test de autoevaluare


Întocmiţi pentru o misiune de audit aleasă de d-vs: declaraţia de
independenţă, chestionarul de control intern, minuta şedinţei de deschidere,
listă de verificare, lista de control, interviul, testul, fişă de identificare şi
analiză a problemei şi minuta şedinţei de închidere
Unitatea de studiu 10. Aplicaţie practică: Exemplu de
„Raport de audit public intern”

Rapoartele de audit trebuie să prezinte uşurinţă în înţelegere, fără


ambiguităţi sau exprimări vagi şi să includă numai informaţii care să fie
susţinute de probe de audit suficiente şi relevante, echitabile şi constructive,
care să reflecte independenţa şi obiectivitatea auditorului.82
Părţile Raportului de audit sunt:
- Titlul raportului
- Adresantul
- Introducerea
- Aria de aplicablitate
- Opinia auditorului
- Data raportului de audit
- Adresa auditorului
- Semnătura auditorului
Opinia formulată de auditor, implică în fapt o revizuire şi evaluare a
concluziilor ce rezultă din probele obţinute în etapele precedente ale
activităţii de audit, prin luarea în consideraţie a faptului că situaţiile financiare
au fost întocmite conform cadrului general de raportare financiară acceptat,
sau cu standardele şi practicile naţionale relevante şi cerinţele statutare.
Opinia exprimată de auditor se referă la:
- Regularitate
- Sinceritate
- Fidelitatea reflectării în bilanţ, în contul de rezultate(contul de execuţie în
cazul instituţiilor publice) şi în anexa la bilaţ şi raportul de gestiune, a
situaţiei financiare a organizaţiei auditate
În conformitate cu practica în domeniu, opinia exprimată de auditor
poate fi:
- Opinie fără rezerve(necalificate)
- Opinie cu rezerve(calificată)
- Opinie contrară(defavorabilă)
- Imposibilitatea de a exprima o opinie.83
Este prezentat in aceasta unitate de curs un model de raport de audit
public intern.

82
Jucan N.C., Petrascu D., Problematica de ansamblu a controlului si auditului intern,
Editura Alama Mater Sibiu, 2011, pag. 114,
83
Idem, pag.115
MINISTERUL X
SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN
Nr. 777/ 03.06.2011

RAPORT DE AUDIT INTERN84

STRUCTURA AUDITATĂ:

INSTITUŢIA PUBLICĂ „A”

Misiunea de audit:
AUDIT DE REGULARITATE PENTRU
EVALUAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA EFICIENŢEI ŞI EFICACITĂŢII
SISTEMULUI DE CONDUCERE BAZAT PE GESTIUNEA RISCULUI, A
CONTROLULUI ŞI A PROCESELOR DE ADMINISTRARE

2011

CUPRINS

I. INTRODUCERE……………………………………………………........…
II. FIXAREA OBIECTIVELOR……………………………….……........……
III. CONSTATĂRI ŞI RECOMANDĂRI…………………………….......……

OBIECTIVUL

Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii şi


lucrări

1. Întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice..………….…..….....


 Programul anual al achiziţiilor publice
2.Respectarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii
publice……………………………………………………………………..........
3.Urmărirea executării contractelor de furnizare, servicii şi lucrări.............

IV. CONCLUZII………………………….……………….…………….......…..

APROB,
ORDONATOR PRINCIPAL DE CREDITE

I. INTRODUCERE

Echipa de audit a fost formată din:


 D.P.– auditor intern la Ministerul X

84
Petrascu D., Audit intern Caiet de seminar, Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu,
2012, pag. 76 la 88.
Ordinul de efectuare a misiunii de audit: Ordinul de serviciu nr.
777 din 31.03.2011

Baza legală a acţiunii de auditare:


- Planul de audit public intern pe anul 2011 aprobat de
Ministerul X;
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern;
- Legea nr.191/2011;
- Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 38/15.01.2003 pentru
aprobarea Normelor metodologice de exercitare a auditului public
intern;
- Normele proprii de exercitare a auditului public intern în cadrul
Ministerului X nr.68 /2004.

Durata acţiunii de auditare: 16.05 – 03.06.2011

Perioada supusă auditării: 01.01.2010 - 31.12.2010

Organizarea Instituţiei publice A.


Instituţia publică A are calitatea de ordonator terţiar de credite.
În perioada supusă auditării ultimul stat de funcţii pentru Instituţia
publică A a avut aprobate 89 de posturi.
Conform statelor de salarii întocmite în luna decembrie 2010 au fost
plătite un număr de 82 de persoane .
Diferenţa de 7 posturi o reprezintă posturi vacante.

II. FIXAREA OBIECTIVELOR:

Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii şi


lucrări
Tipul de auditare: Audit de conformitate/regularitate.
Tehnici utilizate:
a) verificarea în vederea asigurării evaluării şi îmbunătăţirii eficienţei
şi eficacităţii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a
controlului şi a proceselor de administrare.
Tehnici de verificare utilizate:
Comparaţia: privind modul de evidenţă şi raportare a angajamentelor
bugetare între prevederi bugetare şi cheltuieli, pentru ordinele de numire şi
datele înscrise în carnetele de muncă;
Analiza : datelor şi informaţiilor cuprinse în documente;
Examinarea : situaţiilor privind inventarierea pentru anul 2010 şi a modului de
reevaluare a mijloacelor fixe; pentru detectarea erorilor în completarea
carnetelor de muncă, proceselor verbale etc.; modului de îndosariere,
arhivare şi casare a documentelor;
Confruntarea : soldurilor faptice cu cele din evidenţa contabilă;
Recalcularea – verificarea :calculelor matematice a salariilor;
Garantarea : pentru verificarea realităţii datelor din documentele ce au stat la
baza justificării înregistrărilor în contabilitate, în cărţile de muncă şi în
registrele şi condicile obligatorii ale personalului auxiliar de specialitate;
Urmărirea : datelor înscrise în bilanţurile contabile şi a existenţei
documentelor justificative şi conţinutul acestora, pentru a se constata dacă
toate operaţiunile au fost real efectuate;
Confirmarea : soldurilor de către contabilitate cu ocazia inventarierii bunurilor.
b) interviul pentru lămurirea unor aspecte legate de organizarea şi
desfăşurarea activităţilor;
c) eşantionarea pentru analiza modului de întocmire al documentelor;
d) observarea fizică în vederea formării unei păreri proprii privind
modul de întocmire şi emitere a documentelor.
Instrumente de audit:
- lista de verificare pentru a stabili condiţiile pe care trebuie sa le
îndeplinească fiecare obiectiv auditabil;
- chestionare.
Documente şi materiale examinate în cadrul Instituţiei publice A.
Verificarea la faţa locului a vizat următoarele documente întocmite şi
completate pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2010:
- bugetele de venituri şi cheltuieli pe anul 2010;
- situaţiile financiare trimestriale şi anuale;
- documente privind organizarea şi conducerea contabilităţii, a modului
de acordare a vizei de control financiar preventiv şi a modului de
evidenţă şi raportare a angajamentelor bugetare şi legale;
- evaluarea programului anual al achiziţiilor publice şi a modului de
respectare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii
publice, încheierea contractelor şi urmărirea executării contractelor de
furnizare, servicii şi lucrări;
- documentele privind inventarierea elementelor de activ şi pasiv;
- registrele, condicile şi formularele statistice.
Materiale întocmite pe timpul auditării:
- lista centralizatoare a obiectelor auditabile;
- programul de audit, programul intervenţiei la faţa locului;
- foi de lucru privind descrierea activităţilor auditate;
- liste de verificare pe obiective (LV);
- teste la listele de verificare pe obiective;
- lista de control, anexă la test;
- fişe de identificare şi analiză a problemelor constatate (FIAP);
- interviuri cu salariaţii entităţii publice auditate privind activitatea
desfăşurată;
- raportul de audit, minuta şedinţei de deschidere, minuta şedinţei de
închidere.

III. CONSTATĂRI ŞI RECOMANDĂRI

Procedurile specifice care reglementează activitatea financiară.


Pentru realizarea obiectivelor trebuie să se asigure un echilibru între
sarcini, competenţe (autoritate decizională conferită prin delegare) şi
responsabilităţi (obligaţia de a realiza obiectivele) şi să se definească
proceduri.
Procedurile reprezintă paşii ce trebuie urmaţi şi cuprind algoritmul
pentru realizarea sarcinilor, exercitarea competenţelor, existenţa activităţilor
de control în punctele cheie şi angajarea responsabilităţilor.
Pe baza procedurilor, se monitorizează existenţa şi funcţionalitatea
controlului intern, ceea ce ne va da posibilitatea să constatăm dacă:
- este integrat în sistemul de management al fiecarei componente structurale
a entităţii publice;
- intră în grija personalului de la toate nivelurile;
-oferă o asigurare rezonabilă atingerii obiectivelor, începând cu cele
individuale şi terminând cu cele generale.
În practică, există două categorii de proceduri:
- procedurile generale date de cadrul normativ, respectiv de legi, norme
metodologice, precizări/instrucţiuni, elaborate de către entitatea publică, în
vederea organizării aplicării unor reglementări de rang superior, aprobate de
către conducătorul entităţii publice sau chiar de către Guvern;
- proceduri specifice pentru fiecare activitate a entităţii publice sub forma
metodologiilor de lucru, care trebuie să fie:
* scrise şi formalizate pe suport de hârtie şi/sau electronic, care să conţină pe
fluxurile operaţiilor, activităţi de control, responsabilităţi, modele de
documente cu exemplificări respectiv formalizate, cunoştinţele individuale şi
colective care trebuie stocate şi puse în ordinea care să corespundă
scopurilor entităţii publice şi aprobate de conducătorul unităţii;
* simple şi specifice, pentru ca executanţii să le poata utiliza cu respectarea
cadrului normativ, pentru fiecare domeniu al entităţii publice;
* completate şi actualizate în mod permanent, în funcţie de evoluţia
reglementărilor şi practicii în materie;
* aduse la cunoştinţa executanţilor pentru a putea fi discutate, însuşite şi
aplicabile în mod uniform.
Auditorul intern, din analiză a constatat că pentru atribuirea
responsabilităţilor, separarea sarcinilor şi delegarea autorităţilor sunt stabilite
proceduri scrise şi formalizate şi au fost actualizate. Paşii care trebuie
parcurşi sunt cunoscuţi de către salariaţi şi se regăsesc în Regulamentul de
ordine interioară a parchetelor şi parţial în fişele postului.
Persoanele implicate sunt informate despre sarcinile care le revin şi
sunt familiarizate cu desfăşurarea activităţii pe bază de proceduri specifice
fiecărei activităţi.
Din verificările efectuate s-a constatat faptul că recomandările
cuprinse în Raportul de audit intern nr. 42/31.03.2010 au fost implementate
parţial.
Achiziţiile publice; încheierea contractelor de furnizare, servicii şi
lucrări
1. Încadrarea cheltuielilor în prevederile bugetare
Plăţile şi cheltuielile Instituţiei publice A s-au încadrat în creditele
bugetare repartizate de Ordonatorul secundar de credite, pe capitolele şi
articolele clasificaţiei bugetare, conform art.29 din Legea nr.500/2002,
modificată, privind finanţele publice.
Situaţia contului de execuţie a bugetului instituţiei publice se prezintă astfel:

- la data de 31.12.2010

- LEI -
Credite
Plăti Cheltuieli
Denumire indicatori bugetare
efectuate efective
aprobate
I. Cheltuieli curente 9.254.682 9.254.450 9.253.269
-Cheltuieli de personal 8.683.407 8.683.349 8.713.170
-Bunuri şi servicii 522.445 522.271 491.269
Venituri din anii precedenţi - 21.895 -
II. Cheltuieli de capital 1.743.600 1.743.600 135.399
Cheltuieli privind asistenţa 48.830 48.830 48.830
socială
TOTAL CHELTUIELI 10.998.282 10.976.155 9.388.668

Se constată că plăţile efectuate s-au încadrat în creditele bugetare


aprobate.
Din verificările efectuate şi analiza testului întocmit s-a elaborat în
baza listei de verificare, nu au fost constatate iregularităţi cu privire la
elaborarea proiectului de buget, acesta este însoţit de fundamentări detaliate
prin care să se motiveze sumele solicitate.
2. Întocmirea Programului anual al achiziţiilor publice
Pentru perioada auditată s-a întocmit Programul anual al achiziţiilor
publice, au fost cuprinse în program toate valorile estimate ale contractelor
de furnizare, servicii şi lucrări; a fost respectat termenul legal de întocmire.
În toate cazurile privind achiziţiile publice de furnizare, servicii şi lucrări
se întocmesc referate de necesitate, aprobate de către conducătorul unităţii
şi se respectă corespondenţa cu sistemul de grupare şi de codificare CPV.
Au fost evidenţiate deficienţe care au fost înscrise în Fişa de
identificare şi analiză a problemei, în ceea ce priveşte următoarele aspecte :
CONSTATĂRI
Pentru anul 2010 a fost întocmit programul anual al achiziţiilor publice,
dar nu s-a actualizat conform rectificărilor bugetare aprobate.
CAUZE
Lipsa de personal în cadrul departamentului economico financiar şi
administrativ.
Nu au fost respectate prevederile Hotărârii Guvernului nr.925/2006
pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
CONSECINŢE
Neactualizarea programului anual al achiziţiilor publice privind
totalitatea contractelor de furnizare, de lucrări şi de servicii, pe care
autoritatea contractantă intenţionează să le atribuie în decursul anului
bugetar următor, corespunzător necesităţilor obiective de produse, de lucrări
şi de servicii coroborate cu gradul de prioritate al necesităţilor, conduce la
necunoaşterea de către echipa managerială a anticipărilor cu privire la
fondurile ce urmează a fi alocate prin bugetul anual.
RECOMANDĂRI
Restudierea şi aplicarea de către salariaţii departamentului financiar
contabil şi administrativ a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.925/2006
pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Se vor întocmi programele anuale al achiziţiilor publice la fiecare
rectificare bugetară în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului
nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare
la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune
de servicii.

3. Respectarea procedurilor de atribuire a contractelor de


achiziţii publice
Din analiza interviului managerului economic şi verificarea la faţa
locului s-a constatat faptul că în perioada auditată la nivelul Instituţiei publice
A s-au întocmit şi actualizat procedurile interne privind achiziţiile de bunuri,
servicii şi lucrări.
Au fost evidenţiate deficienţe care au fost înscrise în Fişa de
identificare şi analiză a problemei, în ceea ce priveşte următoarele aspecte :
CONSTATĂRI
Nu se întocmesc documentele prevăzute în Procedura internă a
Instituţiei publice A ce urmează a fi desfăşurată în vederea efectuării
achiziţiilor directe şi înregistrată sub nr. 32 din 23.02.2010, respectiv în cazul
prestărilor de servicii de traducere specializate autorizate nu s-au întocmit
contracte şi nici documente de recepţie, care să confirme că acestea au fost
prestate şi sunt conforme.
CAUZE
Nu au fost respectate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor
de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
Ordinul ministrului justiţiei nr.1054/C/2005 privind aprobarea Regulamentului
de aplicare a Legii nr.178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi
traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul
Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul
Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele
judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori
judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Legea nr.
281/2004 şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/2005, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 110/2005.
Nu a fost respectată Procedura internă a Instituţiei publice A ce trebuia
aplicată în vederea efectuării achiziţiilor directe înregistrată sub nr.32 din
23.02.2010.
CONSECINŢE
Prin nerespectarea prevederilor legale privind achiziţiile directe, a
conţinutului dosarelor de achiziţii publice, pot să nu fie respectate
principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică,
respectiv: nediscriminarea prin asigurarea condiţiilor de manifestare a
concurenţei reale pentru ca orice operator economic, indiferent de
naţionalitate, să poată participa la procedura de atribuire şi astfel să aibă
şansa de a deveni contractant; transparenţa prin aducerea la cunoştinţa
publicului a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire.
RECOMANDĂRI
Elaborarea listei activităţilor şi aprecierea riscurilor specifice activităţii.
Aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
Ordinul ministrului justiţiei nr.1054/C/2005 privind aprobarea Regulamentului
de aplicare a Legii nr.178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi
traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul
Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul
Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele
judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori
judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Legea nr.
281/2004 şi prin Ordonanţa Guvernului nr.11/2005, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 110/2005.
În cazul achiziţiei de bunuri şi a prestărilor de servicii de traducere
specializată, autorizată se va respecta Procedura internă a Instituţiei
publice A ce urmează a fi desfăşurată în vederea efectuării achiziţiilor directe
înregistrată sub nr.32 din 23.02.2010, prin respectarea termenului de
întocmire al referatelor de necesitate, respectiv întocmirea/încheierea
contractelor şi a documente de recepţie, care să confirme că acestea au fost
prestate şi sunt conforme.

4. Urmărirea executării contractelor de furnizare, servicii şi lucrări


Efectuarea cheltuielilor s-a realizat în limita creditelor bugetare
aprobate şi numai în legătură cu activitatea instituţiei şi cu atribuţiunile
acesteia.
Au fost evidenţiate deficienţe care au fost înscrise în Fişa de
identificare şi analiză a problemei, în ceea ce priveşte următoarele aspecte :
CONSTATĂRI
Pentru anul 2010 nu s-au respectat prevederile Hotărârii Guvernului
nr.198/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin
mijloace electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1660/2006 şi Hotărârea Guvernului
nr.167/2010 în ceea ce priveşte obligaţia de a utiliza mijloace electronice
pentru aplicarea procedurilor de atribuire pentru realizarea achiziţiilor directe
într-un procent de cel puţin 40% din valoarea totală a acestora.
CAUZE
Nu au fost respectate prevederile Hotărârii Guvernului nr.925/2006
pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Hotărârea Guvernului
nr.198/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin
mijloace electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1660/2006 şi Hotărârea Guvernului
nr.167/2010.
CONSECINŢE
Prin nerespectarea prevederilor legale privind utilizarea mijloacelor
electronice la aplicarea procedurilor de atribuire a achiziţiilor directe într-un
procent de cel puţin 40% din valoarea totală a achiziţiilor publice efectuate în
anul 2010, pot să nu fie respectate principiile care stau la baza atribuirii
contractelor de achiziţie publică, respectiv: nediscriminarea prin asigurarea
condiţiilor de manifestare a concurenţei reale pentru ca orice operator
economic, indiferent de naţionalitate, să poată participa la procedura de
atribuire şi astfel să aibă şansa de a deveni contractant; transparenţa prin
aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea
procedurii de atribuire; proporţionalitatea prin asigurarea corelaţiei între
necesitatea autorităţii contractante, obiectul contractului de achiziţie publică
şi cerinţele solicitate a fi îndeplinite; asumarea răspunderii prin determinarea
clară a sarcinilor şi responsabilităţilor persoanelor implicate în procesul de
achiziţie publică, urmărindu-se asigurarea profesionalismului, imparţialităţii şi
independenţei deciziilor adoptate pe parcursul derulării acestui proces.
RECOMANDĂRI
Restudierea şi aplicarea de către salariaţii departamentului financiar
contabil şi administrativ a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.925/2006
pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Hotărârea Guvernului
nr.198/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin
mijloace electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1660/2006 şi Hotărârea Guvernului
nr.167/2010.
V. CONCLUZII

Auditorul pe baza testărilor şi analizelor efectuate evaluează eficienţa


şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a
controlului şi a proceselor de administrare din entitatea auditată conform
grilei:

APRECIERE
NR.
OBIECTIVUL FUNCŢ DE ÎMBUNĂ- CRI
CRT
IONAL TĂŢIT TIC
1. Achiziţiile publice; încheierea contractelor
de furnizare, servicii şi lucrări X

Precizăm că faptele constatate au la bază probe de audit obţinute pe


baza testelor şi interviurilor efectuate şi consemnate în documentele de lucru
întocmite de către auditori şi însuşite de către factorii de management ai
Instituţiei publice A.
Aceste evaluări au la bază discuţiile care au avut loc cu privire la
recomandările auditorilor în şedinţa de închidere, apreciate de către
participanţii la această şedinţă, ca fiind realiste şi fezabile, şi materializate în
minuta şedinţei de închidere.
Considerăm că în urma rezultatelor evaluării auditorilor interni cu
privire la eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea
riscului, a controlului şi a proceselor de administrare, activitatea factorilor de
management ai Instituţiei publice A. se înscrie în parametri normali.

Auditor intern,
D.P.

Supervizat,
Şef Serviciu audit public intern
M.M.

Un raport scris de audit intern trebuie elaborat şi aprobat de către


directorul Direcţiei Audit conform unui model standard.
La redactarea versiunii finale a Raportului de audit intern trebuie să se
ia în considerare toate modificările discutate şi convenite în cadrul reuniunii
de conciliere (în cazul în care aceasta a avut loc: în situaţia în care entitatea
auditată a avut obiecţii la proiectul de raport de audit acesta suportând
modificări urmare unei concilieri) .
Raportul de audit public va fi însoţit de o sinteză a principalelor
constatări şi recomandări.
Şeful auditului intern trebuie să analizeze versiunea finală a Raportului
de audit intern şi documentele de lucru conexe înainte de emiterea acestuia.
După ce schimbările au fost analizate de către conducerea Direcţiei Audit, se
emite Raportul de audit public interns.
Directorul Direcţiei Audit trebuie să informeze U.C.A.A.P.I.85 sau
organul ierarhic imediat superior, dacă este cazul, despre recomandările care
nu au fost avizate de conducătorul entităţii publice. Aceste recomandări vor fi
însoţite de documentaţia de susţinere.

85
Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern .
Unitatea de studiu 11

Aplicaţie practică: Raport de audit intern realizat de


experţi contabili în baza „Standardului profesional nr. 36 –
Misiunile de audit intern realizate de experţii contabili”.

Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă auditul intern în


această unitate de studiu este expus la obiect un raport de audit intern
realizat în baza unui contract de prestări servicii la o societate comercială de
către un profesionist în baza: Standardului profesional nr.36: „Misiune de
audit intern realizată de experţii contabili”.
Am optat pentru acest raport deoarece este mai des întâlnit în practică
şi ca atare, consider că d-vs puteţi aplica mai uşor cunoştinţele dobândite (pe
parcursul acestor studii) în conceperea unui eventual exerciţiu sau pe viitor,
de ce nu, într-o profesie.

Aria de aplicabilitate a Standardului profesional nr.3686

Standardul profesional nr. 36 trebuie respectat de experţii contabili în


cadrul misiunilor specifice la care sunt solicitaţi de către entităţile economice,
care pot fi:
- misiuni de organizare a funcţiei de audit intern în cadrul unei entităţi;
- misiuni de efectuare a auditului în diferite domenii, funcţii sau
activităţi ale întreprinderii, ştiut fiind că din diverse raţiuni entităţile – mai ales
cele mici şi mijlocii – au externalizat funcţia de audit intern.
Standardul poate fi folosit şi în misiunile de audit public intern la care
sunt solicitaţi experţii contabili, cu precizarea că accentul este pus în acest
caz pe conformitatea la reglementări, instrucţiuni şi alte acte emise de
instituţiile care solicită acest tip de audit.
Referindu-se la experţii contabili care îndeplinesc misiuni de audit
intern standardul foloseşte termenii de „auditor intern” şi „expert contabil” cu
aceeaşi semnificaţie, în sensul că auditorul intern are calitatea de expert
contabil.
Standardul poate fi folosit şi de auditorii interni angajaţi ai agenţilor
economici care nu au calitatea de expert contabil.
Pornind de la faptul că în mod curent activitatea auditorului intern este
redusă la aspecte financiar – contabile, în exemplele practice, ca şi în
cuprinsul standardului în mod intenţionat a fost evitată funcţia financiar –
contabilă a entităţii.

86
CECCAR, Op. cit., pag. 11
RAPORT DE AUDIT INTERN87
Privind misiunea de audit intern desfăşurată în anul 2011 la
SC „ABC” SRL

Subsemnata D.P., membru al Camerei Experţilor Contabili şi


Contabililor Autorizaţi din România, cod de înregistrare fiscală nr. XX…9847,
înscris în Tabloul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România, având carnet nr.XX1722/2006/A, în baza contractului de
prestări servicii nr. 10/2011 am efectuat:
„Misiune de audit intern realizată de experţii contabili” în baza
„Standardului profesional nr. 36”, pentru perioada 01.01.2011 -
31.12.2011 la SC „ABC” SRL T.
Eşantion auditare lunile: martie, iunie, septembrie 2011.
Durata misiunii de audit: 28.11.2011- 31.12.2011.
Persoanele contractate in timpul misiunii de audit:
-I.T.– director general;
-N.O. – director economic;
-M.A.– contabil;
Cadrul legal al acţiunii de auditare l-a reprezentat :
- Ordonanţa guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de
expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată;
- Standardul profesional nr. 36; „Misiunile de audit intern realizate de
experţii contabili”.
- O.M.F.P. nr. 1267/2000 pentru aprobarea normelor minimale de audit
- Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată privind societăţile
comerciale;
- Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată;
- Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare privind Codul
fiscal;
- O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene;
- Legea 22 din 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de
garanţii şi răspunderea în legătura cu gestionarea bunurilor,
modificată cu Legea nr. 54 din 8 iulie 1994;
- Decretul nr.209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de
casă;
- O.M.F.P. nr. 2861/09.10.2009 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii;
Obiectivele acţiunii de auditare sunt nominalizate distinct pe şapte
dosare după cum urmează:
1. Dosarul juridic:
- date de identificare, capital social, domenii de activitate;
- puncte de lucru, acţionariat, auditori, cenzori;
- organigrama, hotărâri AGA şi consiliu de administraţie;
- titluri de proprietate precum şi întăbulări sau alte documente pentru
imobilele aflate în partimoniu;
87
Petraşcu D, Audit intern – Caiet de seminar; Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu,
2012, pag. 89 – 104.
- contracte şi deţineri;
- colaborări cu societăţi;
- asigurări obligatorii impuse de lege.
2. Dosarul fiscal:
- obligaţii declarative;
- autorizate comune şi speciale;
- obligaţia deţinerii de case de marcat;
- obligaţii fiscale curente şi specifice, vector fiscal, scutiri, amânări la
plată, eşalonări;
- registre obligatorii;
- controale fiscale (perioadele controlate şi concluzii);
3. Dosar gestiune:
- jurnale contabile, fond şi formă, cerinţe, semnături autorizate;
- respectarea procedurilor de inventariere a patrimoniului;
- planul de conturi – personalizat;
- împrumuturi şi leasing – proceduri comune, cuantum, tipologie,
aprobări;
- decontări între unitate şi subunitate, custodii, consignaţie;
- circuitul documentelor în cadrul organizaţiei;
- politicile aplicate, evaluarea stocurilor, metoda de amortizare.
4. Dosar trezorerie:
- specimen de semnătură, aprobări plăţi, control intern;
- asigurarea garanţiilor (inclusiv cele contractuale), responsabilităţi
casier, plafoane aprobate, reţineri efectuate;
- alte valori deţinute, gestiuni şi control;
- aprobarea avansurilor de trezorerie, decontare, diurne şi cazări
aprobate conform procedurilor grupului;
- rulajele din conturile de trezorerie şi aprobarea operaţiunilor efectuate;
5. Dosar cheltuieli:
- întocmirea şi aprobarea cererilor de achiziţie, existenţa unui sistem
centralizat, responsabili şi gestiuni;
- furnizori agreaţi de grup conform procedurilor sau independenţa în
alegerea partenerilor – furnizori de bunuri şi servicii;
- politici comune de acordare de beneficii salariaţilor sau ulterior
(pensionare), asigurări, medicina muncii, tichete de masă.
6. Dosar resurse umane:
- regulament intern de organizare, manualul angajatului;
- politici de grilă salarială, politici de angajare sau majorări de salariu,
testele obligatorii la angajare;
- fişe de post;
- evaluare angajaţi şi management.
7. Dosar logistic:
- cine utilizează programele informatice (existenţa unui sistem de
securitate).

Scopul acţiunii de auditare conform contractului încheiat între părţi


constă În:
- asigurarea completitudinii si corectitudinii conducerii registrelor de
contabilitate;
- asigurarea respectării principiilor generale ale contabilităţi -
asigurarea respectării regulilor de evaluare a elementelor de activ si pasiv;
- asigurarea respectării reglementarilor contabile in conformitate cu
directivele europene
- buna gestionare a fondurilor societăţii şi rentabilizarea activităţii prin
politici de reducere a cheltuielilor;
Tipul de auditare – audit: audit intern realizat în baza standardului
profesional nr.36 „Misiunile de audit intern realizate de experţii contabili”.
Tehnici utilizate:
a) verificarea în vederea asigurării evaluării şi îmbunătăţirii eficienţei
şi eficacităţii societăţii ;
Tehnici de verificare utilizate:
- Analiza : datelor şi informaţiilor cuprinse în documente;
- Examinarea: situaţiilor privind inventarierea şi a modului de
reevaluare a mijloacelor fixe; modului de îndosariere,
arhivare şi casare a documentelor;
- Confruntarea : soldurilor faptice cu cele din evidenţa
contabilă
- Recalcularea – verificarea :calculelor matematice a
salariilor;
- Garantarea : pentru verificarea realităţii datelor din
documentele ce au stat la baza justificării înregistrărilor în
contabilitate;
- Urmărirea : datelor înscrise în bilanţurile contabile şi a
existenţei documentelor justificative şi conţinutul acestora ;
pentru a se constata dacă toate operaţiunile au fost real
efectuate;
- Confirmarea : soldurilor de către contabilitate cu ocazia
inventarierii bunurilor.
b) interviul pentru lămurirea unor aspecte legate de organizarea şi
desfăşurarea activităţilor;
c) eşantionarea pentru analiza modului de întocmire al documentelor;
d) observarea fizică în vederea formării unei păreri proprii privind
modul de întocmire şi emitere a documentelor.
Verificarea la faţa locului a vizat următoarele documente întocmite şi
completate pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2011:
- balanţele de verificare pentru perioada auditată;
- situaţiile financiare semestriale şi anuale;
- documente privind organizarea şi conducerea contabilităţii;
- state de salarii;
- documentele privind inventarierea elementelor de activ şi pasiv ;
- registrele societăţii;
Materiale întocmite pe timpul auditării:
- tabloul obiectivelor auditate;
- foi de lucru privind descrierea activităţilor auditate;
- foi de lucru, anexă la F.I.A.P.;
- fişe de identificare şi analiză a problemelor constatate (F.I.A.P.);
- interviuri cu salariaţii societăţii comerciale auditate privind activitatea
desfăşurată;
- raportul de audit.
SC „ABC” SRL funcţionează în baza Legii nr. 31 din 1990
(republicată cu modificările ulterioare), sub formă de societate cu răspundere
limitată, fiind persoană juridică română (conform contractului anexă la actul
constitutiv încheiat la 04.03.2011). Societatea are sediul social în: municipiul
T.
Capitalul social este în valoare de 68.400 RON, fiind împărţit în 6.840
părţi sociale fiecare în sumă de 10 RON fiecare.
Asociaţii:
- T.A.: cu un aport de 61.500 RON la capitalul social, reprezentând
6.150 părţi sociale;
- T.C.: cu un aport de 6.900 RON la capitalul social, reprezentând 690
părţi sociale.
Obiectul de activitate conform codurilor CAEN: Domeniul principal de
activitate: 682 Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau
închiriate. Actul constitutiv precizează şi alte activităţi.

ASPECTE SESIZATE CONFORM OBIECTIVELOR STABILITE ŞI A


FIŞELOR DE IDENTIFICARE ŞI ANALIZĂ A PROBLEMELOR ÎNTOCMITE

Obiectivul nr. I: Dosarul juridic


În cadrul acestui obiectiv au fost examinate următoarele:
- date de identificare, capital social, domenii de activitate;
- puncte de lucru, acţionariat, auditori, cenzori;
- organigrama, hotărâri AGA şi consiliu de administraţie;
- titluri de proprietate precum şi întăbulări sau alte documente pentru
imobilele aflate în patrimoniu
- contracte şi deţineri;
- colaborări cu societăţi;
- asigurări obligatorii impuse de lege.
PROBLEME
a) - societatea nu a întocmit registrul acţionarilor;.
b) – riscuri privind deducerea impozitelor locale (teren şi clădiri)
aferente activelor societăţii din localitatea C. M. jud. T.
CONSTATARI
a) nu a fost întocmit registrul asociaţilor:
Conform art. 198 din legea 31/90 privind societăţile comerciale: „(1)
Societatea trebuie sa ţina, prin grija administratorilor, un registru al
asociaţilor, in care se vor înscrie, după caz, numele si prenumele,
denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul
social, transferul părţilor sociale sau orice alta modificare privitoare la
acestea.”
b) deductibilitate impozit local aferent activelor societăţii din
localitatea Comloşu Mare; (teren – 1.430 RON şi clădiri – 6.630 RON)
Activul societăţii din loc. Comloşu Mare compus din „Construcţii 2
grajduri şi anexe” în valoare de 385.000 RON (conform balanţei de imobilizări
– octombrie 2011), nu are la acest moment utilizare, nefiind închiriat, aspect
datorat crizei economico-financiare.
CAUZE
A fost omis aspectul legat de registrul asociaţilor deoarece din eroare
administratorul a considerat că acesta se întocmeşte doar în cazul
societăţilor pe acţiuni.
Activul societăţii din loc. C. M. nu realizează venituri întrucât pe fondul
crizei economico-financiare nu s-a putut încheia un contract de închiriere
rentabil. Acest aspect vizează unul din obiectivele principale ale
societăţii. Pentru realizarea acestui obiectiv s-a practicat publicitate în
periodicul „Agenda” pe întregul an 2011.
CONSECINŢE
Nefiind închiriat activul de la C. M., acesta este în situaţia de a nu
genera venituri pentru societate în ansamblu, fapt ce nu ar permite
deducerea cheltuielilor generate. Conform art. 19 din Legea 571/2003
privind codul fiscal (coroborat cu HG 44/2004 cu modificările şi completările
ulterioare) alin. (1) „Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între
veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării
de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la
care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se
iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit
normelor de aplicare.”
Aspect avut în vedere de către compartimentul contabil al societăţii şi
în consecinţă amortizarea contabilă aferentă acestui activ nu face obiectul
deducerii fiscale. Este discutabilă deducerea cheltuielilor cu impozitele
locale.
Neîntocmindu-se registrul asociaţilor există riscul necunoaşterii în
orice moment a situaţiei părţilor sociale, a naturii acestora, a persoanelor
care le deţin.
RECOMANDĂRI
Respectarea prevederilor art. 198 din legea 31/90 privind societăţile
comerciale.
Pe parcursul desfăşurării misiuni a fost întocmit Registrul asociaţilor.

Obiectivul nr. II: Dosarul fiscal


În cadrul acestui obiectiv au fost examinate următoarele:
- obligaţii declarative;
- autorizate comune şi speciale;
- obligaţia deţinerii de case de marcat; (pentru acest aspect a fost
realizat un interviu cu contabilul şef ce este anexat la F.I.A.P. dosar
fiscal şi prezentului raprt);
- obligaţii fiscale curente şi specifice, vector fiscal, scutiri, amânări la
plată, eşalonări;
- registre obligatorii;
- controale fiscale (perioadele controlate şi concluziile acestora sunt
prezentate în tabloul obiectivelor auditate şi în raport).

PROBLEME
a) - registrul de casă nu este listat în două exemplare;.
b) - societatea nu a întocmit registrul acţionarilor/asociaţilor;.- aspect
analizat în dosarul juridic;
CONSTATARI
a) registrul de casă este editat într-un singur exemplar;
Conform Decretului nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului
operaţiilor de casă:
art. 40 „ Evidenta încasărilor şi plăţilor în numerar se ţine cu ajutorul
registrului de casa, care se întocmeşte de către casier pe baza documentelor
justificative. Zilnic, casierul totalizează operaţiile din fiecare zi şi stabileşte
soldul casei, care se reportează pe fila următoare. Exemplarul al doilea se
detaşează şi se predă compartimentului financiar-contabil, în aceeaşi zi, sau
cel mai târziu a doua zi, împreună cu documentele justificative, sub
semnătura în registrul de casa.” ;
precum şi a precizărilor Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor
nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile „REGISTRU DE
CASĂ(Cod 14-4-7A şi Cod 14-4-7bA):
1. Serveşte ca:
- document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în
numerar, efectuate prin casieria unităţii pe baza actelor justificative;
- document de stabilire, la sfârşitul fiecărei zile, a soldului de casă;
- document de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor de casă.
2. Se întocmeşte în două exemplare, manual sau cu ajutorul tehnicii de
calcul, zilnic, de către persoanele care au calitatea de casier, pe baza actelor
justificative de încasări şi plăţi.
La sfârşitul zilei, rândurile neutilizate din formularul cod 14-4-7A se
barează.
Soldul de casă al zilei precedente se reportează, după caz, pe primul
rând al registrului de casă pentru ziua în curs.
Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării
operaţiunilor efectuate şi de către persoana din compartimentul financiar-
contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 şi a actelor justificative
anexate.
3. Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactităţii
sumelor înscrise şi respectarea dispoziţiilor legale privind efectuarea
operaţiunilor de casă (exemplarul 2).
Exemplarul 1 rămâne la casier.
4. Se arhivează:
- la casierie (exemplarul 1);
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).”
b) nu a fost întocmit registrul asociaţilor:
aspect detaliat la dosarul juridic
CAUZE
Evidenţa contabilă este condusă în sistem informatizat şi a fost omisă
listarea registrului de casă în două exemplare. Nu au fost respectate
prevederile legislative privind editarea registrului de casă în două exemplare:
Decret 209/1976, Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 3512/2008,
privind documentele financiar-contabile, cu modificările ulterioare şi a Legii
nr.82/1991 Legea contabilităţii . CONSECINŢE
Prin needitarea registrului de casă în două exemplare conform
legislaţiei în vigoare exista riscul depistării acestui neajuns de către organele
de control (Inspecţia Fiscală DGFP, Garda Financiară, ş.a.) şi în consecinţă
a aplicării unor măsuri contravenţionale.
RECOMANDĂRI
Respectarea prevederilor legislative în vigoare: Decret 209/1976,
Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor 3512/2008, privind documentele
financiar-contabile, cu modificările ulterioare, a Legii nr.82/1991 Legea
contabilităţii şi a Legii 31/1990 privind societăţile comerciale.
Pe parcursul desfăşurării misiuni ambele probleme semnalate au fost
remediate.
În cazul registrului de casă a fost listat al doilea exemplar pentru
întreaga perioadă auditată.
Obiectivul nr. III: Dosar gestiune
În cadrul acestui obiectiv au fost examinate următoarele:
- jurnale contabile, fond şi formă, cerinţe, semnături autorizate;
- respectarea procedurilor de inventariere a patrimoniului;
- planul de conturi – personalizat;
- împrumuturi şi leasing – proceduri comune, cuantum, tipologie,
aprobări;
- decontări între unitate şi subunitate, custodii, consignaţie;
- circuitul documentelor în cadrul organizaţiei;
- politicile aplicate, evaluarea stocurilor, metoda de amortizare.
PROBLEME
a) – problema decontării combustibilului;
b) – reglementarea din punct de vedere contabil a animalelor de
pază de la complexul C. M.
CONSTATARI
a) – problema decontării combustibilului;
În perioada auditată societatea a decontat cheltuieli privind
combustibilul (aferent lunilor cuprinse în eşantion) astfel:
o luna martie: 410,36 RON;
o luna iunie: 1.328,92 ROn;
o luna septembrie: 1.620,05 RON.
Pentru susţinerea acestor cheltuieli au fost prezentate foi de parcurs
întocmite de agentul comercial.
a) – societatea deţine în localitatea C. M. 5 câini de pază, care
nu sunt înregistraţi în evidenţele contabile în contul 361
„Animale şi păsări”;
CAUZE:
Societatea a ţinut cont de reglementările impuse de O.U.G. 34/2009
privind rectificarea bugetară şi reglementarea unor măsuri financiar – fiscale:
„ l^1) în perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011 inclusiv, cheltuielile
privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate
exclusiv transportului rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată
care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de
pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, cu excepţia situaţiei în care
vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază şi
protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a
activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care
de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare
a forţei de muncă;”
Hrana pentru câinii de la spaţiile din localitatea C. M. a fost
considerată cheltuială deductibilă fiscal şi a fost dedus TVA-ul aferent.
CONSECINŢE
Este discutabilă deducerea cheltuielilor cu combustibilul, deşi
societatea a dedus doar acele curse realizate conform foilor de parcurs
doar pentru deservirea spaţiilor închiriate (menţionez că deplasările
realizate în alte scopuri nu au făcut obiectul deducerilor fiscale şi nici al
TVA-ului). Această problemă rezidă din faptul că deşi combustibilul decontat
este justificat conform foilor de parcurs doar în interesul strict al deservirii
obiectului de activitate a societăţii, acesta nu este personalizat (deservirea
spaţiilor închiriate) în articolul de lege mai sus amintit.
Animalele de pază (câini) deşi sunt ai societăţii, deoarece nu au
fost achiziţionaţi de la furnizori de specialitate (fiind primiţi de la
acţionari) s-a omis înregistrarea în contabilitate.
RECOMANDĂRI
Respectarea legii 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare,
referitoare la deductibilitatea fiscală a combustibilului. Întocmirea zilnică a
foilor de parcurs şi vizarea acestora de către directorul economic al societăţii
în vederea confirmării curselor realizate doar în scopul obiectului de activitate
al societăţii.
Respectarea hotărârilor AGA şi a deciziilor administratorului privind
cheltuielile administrative indirecte.
Înregistrarea câinilor în contul 361 „Animale şi păsări” prin
corespondenţă cu contul 7582 (7718) „Venituri din donaţii şi subvenţii
primite”, conform legii contabilităţii nr. 82/91 şi a regulamentului de aplicare a
legii contabilităţii nr. 704 din 1993 cu modificările şi completările ulterioare
Faţă de acest obiectiv precizez că societatea procedează corect
privind deducerea TVA în situaţia spaţiilor închiriate la societăţi
bancare (clienţi către care se emit facturi fără TVA conform contractelor
încheiate), în sensul că achiziţiile realizate strict pe aceste spaţii nu fac
obiectul deducerii TVA-ului.
Obiectivul nr. IV: Dosarul trezoreriei
În cadrul acestui obiectiv au fost examinate următoarele:
- specimen de semnătură, aprobări plăţi, control intern;
- asigurarea garanţiilor (inclusiv cele contractuale), responsabilităţi
casier, plafoane aprobate, reţineri efectuate;
- alte valori deţinute, gestiuni şi control;
- aprobarea avansurilor de trezorerie, decontare, diurne şi cazări
aprobate conform procedurilor grupului;
- rulajele din conturile de trezorerie şi aprobarea operaţiunilor efectuate;
PROBLEME
a) – inexistenţa constituirii garanţiilor pentru persoana ce
îndeplineşte funcţia de casier;
b) – nu există hotărâri AGA care să reglementeze aprobarea
avansurilor de trezorerie, decontare, diurne şi cazări în limitele
conferite de Codul fiscal.;
CONSTATARI
a) nu este constituită garanţie pentru persoana ce deţine funcţia
de casier.
Conform Legii nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea
gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătura cu
gestionarea bunurilor organizaţiilor socialiste CAP. 3. Garanţii art.10 „
Gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar….”, art. 11
„Constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris…”, art. 12
„Garanţia în numerar va fi de minimum un salariu şi de maximum trei salarii
tarifare lunare ale gestionarului; ea nu va putea depăşi valoarea bunurilor
încredinţate”, art. 13 „Garanţia în numerar se reţine în rate lunare de 1/10 din
salariul tarifar lunar sau din câştigul mediu pe o lună, după caz. Dacă, din
cauza altor reţineri, ratele din contul garanţiei în numerar nu pot fi reţinute,
gestionarul este obligat sa le depună”, art. 15 „Garanţia în numerar va fi
depusă de către organizaţia socialistă la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni, înscriindu-se într-un carnet de consemnare pe numele
gestionarului. Carnetul de consemnare va fi păstrat de organizaţia socialistă
în favoarea căreia s-a constituit garanţia. Pentru garanţia depusă, Casa de
Economii şi Consemnaţiuni acordă o dobândă de 1,5 % pe an.”; modificată
de Legea nr. 54 din 8 iulie 1994 pentru modificarea unor prevederi din Legea
nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi
răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizaţiilor socialiste:
art.1. Termenii "organizaţii socialiste" din titlul şi cuprinsul legii se înlocuiesc
cu termenii: "agenţi economici, autorităţi sau instituţii publice",şi art.2
„Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:ART. 15 Garanţia în
numerar va fi depusă de către agenţii economici, autorităţile şi instituţiile
publice la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci, într-un cont
special al agentului economic, al autorităţii ori al instituţiei publice respective.
Garanţiile în numerar depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la
bănci se înscriu într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului.
Carnetul de consemnare va fi păstrat în casieria agentului economic,
autorităţii sau instituţiei publice în favoarea căreia s-a constituit garanţia."
b) nu există hotărâre AGA şi nici procedură privind
reglementarea aprobării avansurilor de trezorerie, decontare, diurne şi
cazări conform limitelor conferite de legislaţia în vigoare.
Nu s-a considerat necesare întocmirea acestor proceduri deoarece
majoritatea plăţilor se realizează în sistem electronic (utilizare card, internet
banking,) aspecte ce sunt reglementate.

CAUZE, CONSECINŢE:
Nu au fost respectate prevederile legislative privind incompatibilitatea
în acest domeniu stabilită prin: Legea 22/1969 modificată de Legea 54/1994
şi Decret 209/1976. Plăţile electronice se realizează în baza convenţiilor
întocmite de societate cu unităţile bancare partenere.
RECOMANDĂRI
În vederea respectarea prevederilor legislative în vigoare: Legea
22/1969 modificată cu Legea 54/1994 , Decret 209/1976, Legea contabilităţii
nr.82/1991 şi a Legii 31/1990 privind societăţile comerciale.
Constituirea garanţiilor conform legii.
Emitere hotărâre AGA privind reglementarea aprobării avansurilor de
trezorerie, decontare, diurne şi cazări conform limitelor conferite de legislaţia
în vigoare.
Completări la fişele posturilor la toate persoanele implicate (contabil
şef, director economic şi director general), aspect remediat pe parcursul
desfăşurării misiuni de audit.
Obiectivul nr. V: Dosar cheltuieli
În cadrul acestui obiectiv au fost examinate următoarele:
- întocmirea şi aprobarea cererilor de achiziţie, existenţa unui sistem
centralizat, responsabili şi gestiuni;
- furnizori agreaţi de grup conform procedurilor sau independenţa în
alegerea partenerilor – furnizori de bunuri şi servicii;
- politici comune de acordare de beneficii salariaţilor sau ulterior
(pensionare), asigurări, medicina muncii, tichete de masă.
PROBLEME
a) – problema decontării combustibilului;
b) – inexistenţa unor proceduri formalizate ce reglementează circuitul
documentelor şi responsabilitatea persoanelor care le aprobă;
CONSTATARI
b) – problema decontării combustibilului; Aspect analizat în
cadrul Fişei de identificare şi analiză a problemei referitoare la
Dosarul gestiunii;
c) – societatea nu deţine proceduri privind reglementarea
circuitului documentelor şi responsabilitatea persoanelor
care le aprobă;
Aspectele legate de întocmirea şi aprobarea cererilor de
achiziţie, existenţa unui sistem centralizat, responsabili şi gestiuni
precum şi furnizori agreaţi de grup conform procedurilor sau
independenţa în alegerea partenerilor – furnizori de bunuri şi servicii:
sunt de competenţa hotărârilor AGA şi a deciziilor administratorului
societăţii.
CONSECINŢE
a) - aspecte analizate în F.I.A.P. dosar gestiune:
b) – neexistând proceduri pot apărea situaţii de efectuare a unor plăţi
fără viza directorului general (aspect analizat în F.I.A.P referitor la
dosarul trezoreriei);

RECOMANDĂRI
Similar F.I.A.P. dosar gestiune şi dosar trezorerie.
Întocmirea de proceduri privind reglementarea circuitului
documentelor şi responsabilitatea persoanelor care le aprobă;
Având în vedere faptul că societatea are o activitate profitabilă,
plătind un impozit considerabil, discuţiile pe tema aprobării cheltuielilor
ţin de hotărârile AGA şi de deciziile luate de către administrator şi
directorul general în acest sens (aspect analizat în F.I.A.P referitor la
dosarul trezoreriei).
Recomandare: întocmire proceduri, completări la fişele
posturilor la toate persoanele implicate (contabil şef, director economic
şi director general).
Organizarea unui control intern (audit intern) cel puţin periodic
pe baza unor contracte de prestări servicii.
Obiectivul nr. VI: Dosar resurse umane
În cadrul acestui obiectiv au fost examinate următoarele:
- regulament intern de organizare, manualul angajatului;
- politici de grilă salarială, politici de angajare sau majorări de salariu,
testele obligatorii la angajare;
- fişe de post;
- evaluare angajaţi şi management.
PROBLEME
a) fişele de post ale contabilului şef, directorului economic şi
directorului general nu reflectă în totalitate activitatea pe care
aceştia o desfăşoară efectiv;
CONSTATARI; CAUZE; CONSECINŢE.
. a) constatările, cauzele şi consecinţele legate de această problemă au
fost analizate distinct în: dosarul juridic, fiscal, de gestiune, dosarul
trezorerie şi al cheltuielilor;
RECOMANDĂRI
a) completarea fişelor posturilor.
Pe parcursul desfăşurării misiunii au fost modificate fişele de post
conform recomandărilor din cadrul fiecărei Fişe de Identificare şi
Analiză a Problemelor.
Întocmire organigramă societate şi graficul privind circuitul
documentelor.
Obiectivul nr. VII: Dosar logistic
În cadrul acestui obiectiv au fost examinate următoarele:
a) modalitatea de utilizarea programelor informatice; existenţa unui
sistem de protejare a programelor informatice (există parole şi cine
are acces la acestea, există hotărâri AGA sau decizii manageriale
în acest sens?).
PROBLEME
a) programele informatice sunt protejate cu parole care sunt
cunoscute şi utilizate de către contabilul şef şi directorul
economic;
RECOMANDĂRI
Nu se pune problema utilizării mai multor parole sau a
modificărilor periodice ale acestora deoarece personalul angajat este
stabil, acţionarii au încredere în aceştia, iar biroul unde sunt
amplasate calculatoarele se găseşte în sediul societăţii este protejat
pentru eventuale efracţii printr-un contract cu o societate specializată
în servicii de securitate şi pază.
III. CONCLUZII
Auditorul, pe baza testărilor şi analizelor efectuate evaluează eficienţa
şi eficacitatea societăţii comerciale conform contractului încheiat şi în limitele
impuse de Standardul profesional 36 „Misiunile de audit intern realizate de
experţii contabili”:

NR. APRECIERE
OBIECTIVUL
CRT FB88 B89 S90
1. DOSARUL JURIDIC X
2. DOSARUL FISCAL X
3. DOSAR GESTIUNE X
4. DOSAR TREZORERIE X
5. DOSAR CHELTUIELI X

88
FB – reprezintă „foarte bine” sau „funcţional”;
89
B – reprezintă „bine” sau „de îmbunătăţit”;
90
S – reprezintă „suficient” sau „critic”
NR. APRECIERE
OBIECTIVUL 88
CRT FB B89 S90
6. DOSAR RESURSE UMANE X
7. DOSAR LOGISTIC X
Faptele constatate au la bază probe de audit obţinute pe baza testelor
şi interviurilor efectuate consemnate în documentele de lucru întocmite de
către auditor şi însuşite de către management SC”ABC” SRL.
Aceste evaluări au la bază discuţiile care au avut loc cu privire la
recomandările auditorului, apreciate de către participanţii ca fiind realiste şi
fezabile.
În urma rezultatelor evaluării auditorul apreciază activitatea
SC”ABC” SRL încadrată la „foarte bine” sau „funcţional” referitor la
examinarea aspectelor ce fac parte din dosarele: juridic, fiscal, al
resurselor umane şi logistic; respectiv „bine”cu recomandări de
„îmbunătăţit” pentru aspectele ce au vizat dosarele: gestiune, trezorerie
şi cheltuieli; fiind în măsura să emită o asigurare rezonabila
managementului general cu recomandări de atenţie asupra cheltuielilor
ce nu vizează în mod direct obiectul de activitate al societăţii.
Managementul SC „ABC” SRL a apelat la misiunea de audit
pentru a da un plus de valoare activităţilor şi proceselor în ansamblu şi
nu în ultimul rând pentru examinarea/aprecierea activităţii personalului
din compartimentul financiar contabil, care s-a dovedit a fi profesionist.
De asemenea este, de apreciat colaborarea tuturor angajaţilor societăţii, ce
au fost solicitaţi în activitatea de audit. În acest context s-a punctat în cadrul
fiecărui F.I.A.P. şi în prezentul raport de audit faptul că majoritatea
recomandărilor au fost implementate din momentul sesizării iar cele care nu
s-au putut finaliza sunt în curs de realizare.
30.12.2011
Întocmit
D. P.
TESTE DE VERIFICARE

Test de verificare 1

1. Standardele de implementare sunt acele standarde care:


a) mai sunt numite şi standarde de realizare
b) descriu realizarea activităţii de audit intern şi definesc
criteriile de calitate pentru măsurarea acestora
c) sunt menţionate în codul deontologic
d) pun în practică Standardele de calificare şi Standardele de
realizare pentru misiuni specifice

2. După părerea specalistului Jaques Renard, apariţia auditului intern


şi dezvoltarea auditului extern este strâns legată de:
f) criza petrolului (1973)
g) criza asiatică (1997-1999)
h) criza din Mexic (1994)
i) criza economică din SUA (1929)
j) criza din Argentina (1999-2002)

3. Care sunt procedurile aferente etapei Raportul de audit intern, din


cadrul desfăşurarii unei misiuni de audit intern?
a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea
iregularităţilor, revizuirea documentelor de lucru, şedinţa de
închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor,
analiza riscurilor, elaborarea programului de audit intern,
şedinţa de deschidere.
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea
proiectului de raport de audit, reuniunea de conciliere, raportul
final, supervizarea, difuzarea raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor

4. Din punct de vedere al momentului efectuării, auditul se clasifică în:


a) audit fiscal, audit legal, audit contractual
b) audit de sistem, audit al performanţei, audit de regularitate
c) audit preventiv, audit ulterior
d) audit intern, audit extern

5. Funcţiile auditului intern sunt:


a) examinarea controlului intern
b) implementarea activităţii de control intern
c) evaluarea controlului intern
d) monitorizarea adecvării şi eficacităţii controlului intern

6. Pista de audit este:


a) denumită şi flow-chart
b) de trei tipuri: de depistare, de acceptare, de continuare a
atribuţiilor
c) este de două feluri, făcută de auditor sau de către auditat
d) este un ansamblu de proceduri interne permanente care
permit reconstituirea elementelor de gestiune în ordine
cronologică

7. Care sunt tipurile de sondaje la care poate recurge auditorul intern:


a) sistematic, aleator, de depistare
b) de depistare, de acceptare, de continuare a atribuţiilor
c) de depistare, bazat pe chestionar
d) de depistare, de acceptare, aleatoare simple

8. Care sunt caracteristicile auditului intern:


a) integritatea, obiectivitatea, competenţa
b) confidenţialitate, obiectivitate, integritate
c) universalitatea, independenţa, periodicitatea
d) independenţa, obiectivitatea, profesionalism

9. Care sunt factorii asociaţi cu săvârşirea fraudei?


a) oportunitatea, remunerarea redusă, stresul
b) motivaţia, stresul, conditiile de muncă
c) oportunitatea, motivaţia, autojustificarea
d) nici un răspuns din cele de mai sus
Test de verificare 2

1. Complectaţi spaţiile libere cu cuvintele: periodică, guvernanţă,


persoane, independentă.
a) Auditul intern este o activitate ................, de asigurarea a
îndeplinirii obiectivelor şi de consultanţă, concepută în scopul
de a adăuga valoare şi de a îmbunătăţi activităţile unei
organizaţii.
b) auditul intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii,
dar este şi o funcţie........... pentru cei auditaţi. Frecvenţa
auditărilor fiind dată de activitatea de evaluare a riscurilor.
c) în situaţia în care auditorul identifică unul sau mai multe
puncte slabe în procesul de evaluare a riscurilor, el trebuie să
discute aceaste aspecte cu persoanele însărcinate cu ..............
.
d) Auditorii nu auditează ................, ci sisteme, entităţi,
programe, activităţi, etc.

2. Care este criteriul de clasificare conform căruia auditul se împarte


în extern şi intern:
a. afilierea auditorilor
b. obiectiv
c. momentul efectuării
d. nici una dintre cele de mai sus

3. Adevărat (A) sau Fals (F), alegeţie varianta corectă.


a) Auitul intern nu poate preveni în totalitate frauda.
b) Contabilul şef este un responsabil pentru prevenirea fraudei.
c) Frauda nu poate fi favorizată de modul de remunerare a
conducerii sau a salariaţilor
d) Autojustificarea reprezintă dialogul intern al infractorului prin
care îşi justifică propriile acţiuni

4. Care sunt procedurile aferente etapei de Pregătire a misiunii de


audit?
a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea
iregularităţilor, revizuirea documentelor de lucru, şedinţa de
închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor,
analiza riscurilor, elaborarea programului de audit intern,
şedinţa de deschidere.
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea
proiectului de raport de audit, reuniunea de conciliere, raportul
final, supervizarea, difuzarea raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor
5. Sintagma „să mă documentez în probleme legislative, fiscale,
contabile, IT şi orice alte probleme ce le vizează misiunea de audit” se
referă la pricipiul:
a) condifenţialitate
b) integritate
c) obiectivitate
d) competenţă

6. Auditul intern este o activitate de:


e) asigurare şi consultanţă
f) mediere
g) verificare
h) dependentă şi obiectivă

7. Funcţiile auditului intern sunt:


a) examinarea controlului intern
b) implementarea activităţii de control intern
c) evaluarea controlului intern
d) monitorizarea adecvării şi eficacităţii controlului intern

8. Care sunt tipurile de sondaje la care poate recurge auditorul intern:


a) sistematic, aleator, de depistare
b) de depistare, de acceptare, de continuare a atribuţiilor
c) de depistare, bazat pe chestionar
d) de depistare, de acceptare, aleatoare simple

9. Alegeţi propoziţia falsă din cele patru de mai jos:


a) auditul preventiv mai este denumit de către specialişti şi
audit corectiv
b) Auditul legal are ca scop certificarea sincerităţii, regularităţii
şi imaginii fidele a conturilor anuale
c) Auditul contractual: este de ordin privat şi neinstituţional şi
presupune stabilirea unui contract între client şi auditor
d) Auditul financiar-contabil se referă la verificarea respectării
cadrului conceptual al contabilităţii (postulate, principii, norme şi
reguli de evaluare) general acceptat, a procedurilor interne
stabilite de conducerea agentului economic, precum şi
valorificarea şi certificarea reflectării în contabilitate a situaţiilor
financiare, a imaginii fidele, clare şi complete a acestora pe
parcursul exerciţiului financiar.
Test de verificare 3

1. După părerea specalistului Jaques Renard, apariţia auditului intern


şi dezvoltarea auditului extern este strâns legată de:
a) criza petrolului (1973)
b) criza asiatică (1997-1999)
c) criza din Mexic (1994)
d) criza economică din SUA (1929)
e) criza din Argentina (1999-2002)

2. Auditul intern este o activitate de:


a) asigurare şi consultanţă
b) mediere
c) verificare
d) dependentă şi obiectivă

3. Identificaţi avantajul naraţiunii făcute de auditat:


a) apare dificultatea de a înţelege în situaţia în care auditatul
foloseşte şi abuzează de termeni tehnici, prescurtări
b) creează încă de la început o atmosferă destinsă între auditor
şi auditat
c) este dificilă găsire de informaţii dorite în discursul
interlocutorului;
dificultatea de a înţelege dacă auditatul foloseşte şi abuzează
de termeni tehnici, prescurtări etc.;
d) timpul poate constituii o problemă deoarece niciodată nu se
recomandă utilizarea reportofonului şi deci rezultatul obţinut
depinde de priceperea auditorului de a lua notiţe, a le transcrie
şi a le interpreta

4. Identificaţi propoziţia adevărată:


a) universalitatea se referă la faptul că auditul intern există si
funcţionează în toate organizaţiile indiferent care ar fi domeniul
de activitate al acestora
b) auditorii interni nu pot realiza o îmbunătăţire a sistemului de
control intern în cadrul misiunilor
c) auditul intern este o activitate independentă, iar în cadrul
unei misiuni se auditează persoanele din cadrul unui
departament al entităţii

5. Completaţi spaţiile libere:


Auditul intern este organizat sub forma unui compartiment
................... din structura entităţilor publice şi private, iar auditul
extern este exercitat de către ........................ ...........................
.În ţara noastră, legea prevede următoarele tipuri de audit:
auditul .................., auditul ...................., auditul .................... .

6. Care sunt procedurile aferente etapei de Intervenţie la faţa locului?


a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea
iregularităţilor, revizuirea documentelor de lucru, şedinţa de
închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor,
analiza riscurilor, elaborarea programului de audit intern,
şedinţa de deschidere.
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea
proiectului de raport de audit, reuniunea de conciliere, raportul
final, supervizarea, difuzarea raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor
7. Care sunt componenetele standardelor profesionale ale auditorilor
interni, care ghidează activitatea acestora?
a) competenţa, integritatea, obiectivitatea, confidenţialitatea
b) codul deontologic al auditorului intern, standardele de atribut
(standarde de calificare), standarde de realizare, standarde de
implementare
c) Scopul, autoritatea şi responsabilitatea
d) Independenţa si obiectivitatea

8. Auditul intern are drept obiective:


a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică
auditată cu politicile, programele şi managementul acestora în
conformitate cu prevederile legale;
b) evaluarea gradului de aplicare a controalelor financiare şi
nefinanciare dispuse şi efectuate de conducerea unităţii în scopul
creşterii eficienţei activităţii entităţii economice;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor şi informaţiilor
financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru
cunoaşterea realităţii din entitatea economică;
d) asigurarea unor echilibre pentru entitate (cumpărări – vânzări
– stocuri – investiţii etc.), sesizând abaterile şi recomandând
măsuri pentru aceasta
e) mustrarea angajaţilor, responsabililor atunci când se
descoperă abateri mari şi chiar sancţionarea acestora
f) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere
şi identificarea măsurilor de prevenire a fraudelor şi a pierderilor
de orice fel.

9. Responsabilităţile pentru prevenirea fraudei în cadrul organizaţiei


sunt împărţite între:
a) conducerea executivă, comitetul de audit şi auditul intern
b) auditor, contabil şef, manager
c) comitetul de audit şi audit intern
d) unitatea executivă, contabil şef
Test de verificare 4

1. Care sunt caracteristicile auditului intern:


a) integritatea, obiectivitatea, competenţa
b) confidenţialitate, obiectivitate, integritate
c) universalitatea, independenţa, periodicitatea
d) independenţa, obiectivitatea, profesionalism

2. Identificaţi afirmaţiile false din cele enunţate mai jos:


a) normele profesionale pentru practica auditului intern,
ghidează auditorii în vederea îndeplinirii misiunilor şi în
gestionarea activităţilor
b) Auditul intern este o activitate dependentă de celelalte
activităţi desfăşurate la nivelul unei organizaţii şi este menită să
îmbunătăţească operaţiunile acesteia
c) Codul deontologic face referire la principiile şi valorile ce le
permit auditorilor interni să-şi orienteze practica profesională în
funcţie de contextul specific
d) Auditul confruntă politicile contabile aplicate şi procedurile de
lucru utilizate în entitate cu un set de criterii prestabilite, cum
sunt Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
(IFRS), Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS),
reglementările contabile naţionale, manualele de proceduri
interne, reglementările fiscale, etc.
e) obiectivul auditului intern în perioada actuală este, conform
specialiştilor ruşi I.G.Odegov si T.V. Niconova, evidenţierea
abuzului şi depistarea greşelilor entităţii

A(a,b) B(b,c,d) C(b,e) D(a,e)

3. Termenul de audit provine din limba latină şi are semnificaţia de


.........

4. Care sunt cele patru principii fundamentale cuprinse in codul


deontologic al auditorului intern?
a) confidenţialitate, obiectivitate, integritate, competenţă
b) confidenţialitate, competenţă, sinceritate, integritate
c) confidenţialitate, subiectivitate, corectitudine, integritate
d) competenţă, profesionalism, obiectivitate, integritate

5. Pista de audit este:


a) denumită şi flow-chart
b) de trei tipuri: de depistare, de acceptare, de continuare a
atribuţiilor
c) este de două feluri, făcută de auditor sau de către auditat
d) este un ansamblu de proceduri interne permanente care
permit reconstituirea elementelor de gestiune în ordine
cronologică
6. Care sunt procedurile aferente etapei Raportul de audit intern, din
cadrul desfăşurarii unei misiuni de audit intern?
a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea
iregularităţilor, revizuirea documentelor de lucru, şedinţa de
închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor,
analiza riscurilor, elaborarea programului de audit intern,
şedinţa de deschidere.
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea
proiectului de raport de audit, reuniunea de conciliere, raportul
final, supervizarea, difuzarea raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor

7. Adevărat (A) sau Fals (F), alegeţie varianta corectă.


a) Auitul intern nu poate preveni în totalitate frauda.
b) Contabilul şef este un responsabil pentru prevenirea fraudei.
c) Frauda nu poate fi favorizată de modul de remunerare a
conducerii sau a salariaţilor
d) Autojustificarea reprezintă dialogul intern al infractorului prin
care îşi justifică propriile acţiuni

8. Alegeţi varianta corectă:


e) Auditul intern şi inspecţia sunt funcţii complementare/
substituibile
f) Auditul intern reprezintă activitatea de examinare
obiectivă/subiectivă a ansamblului activităţilor entităţilor
economice în scopul real al unor evaluări independente, a
managementului riscului şi controlului şi proceselor
acestora.
g) Departamentul de auditul intern şi structura de control intern
din cadrul entităţii nu sunt/sunt distincte şi independente,
neaflându-se în relaţie de subordonare.
h) Auditorii interni sunt angajaţi permanenţi/provizorii ai entităţii
şi sunt subordonaţi direct conducerii entităţii sau AGA

9. Auditul performanţei:
a) auditul care reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor
de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă
acestea funcţionează economic, eficace şi eficient
b) auditul care examinează după criteriile stabilite:
implementarea obiectivelor, realizarea sarcinilor entităţii publice
şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) în cadrul misiunii de audit al performanţei se colectează
probe de audit referitoare la situaţiile financiare ale entităţii
d) reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare
pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub
aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor
procedurale şi metodologice, conform normelor legale
Test de verificare 5

1. Care sunt factorii asociaţi cu săvârşirea fraudei?


a) oportunitatea, remunerarea redusă, stresul
b) motivaţia, stresul, conditiile de muncă
c) oportunitatea, motivaţia, autojustificarea
d) nici un răspuns din cele de mai sus

2. Care sunt procedurile aferente etapei de Pregătire a misiunii de


audit?
a) colectarea dovezilor, constatarea şi raportarea
iregularităţilor, revizuirea documentelor de lucru, şedinţa de
închidere
b) iniţierea auditului, colectarea şi prelucrarea informaţiilor,
analiza riscurilor, elaborarea programului de audit intern,
şedinţa de deschidere.
c) elaborarea proiectului de raport de audit, transmiterea
proiectului de raport de audit, reuniunea de conciliere, raportul
final, supervizarea, difuzarea raportului de audit intern
d) întocmirea fişei de urmărire a recomandărilor

3. Care sunt tipurile de sondaje la care poate recurge auditorul intern:


a) sistematic, aleator, de depistare
b) de depistare, de acceptare, de continuare a atribuţiilor
c) de depistare, bazat pe chestionar
d) de depistare, de acceptare, aleatoare simple

4. Identificaţi propoziţia adevărată:


a) universalitatea se referă la faptul că auditul intern există si
funcţionează în toate organizaţiile indiferent care ar fi domeniul
de activitate al acestora
b) auditorii interni nu pot realiza o îmbunătăţire a sistemului de
control intern în cadrul misiunilor
c) auditul intern este o activitate independentă, iar în cadrul
unei misiuni se auditează persoanele din cadrul unui
departament al entităţii

5. Auditul intern este o activitate de:


a) asigurare şi consultanţă
b) mediere
c) verificare
d) dependentă şi obiectivă

6. Funcţiile auditului intern sunt:


a) examinarea controlului intern
b) implementarea activităţii de control intern
c) evaluarea controlului intern
d) monitorizarea adecvării şi eficacităţii controlului intern
7. Identificaţi propoziţia adevărată:
a) universalitatea se referă la faptul că auditul intern există si
funcţionează în toate organizaţiile indiferent care ar fi domeniul
de activitate al acestora
b) auditorii interni nu pot realiza o îmbunătăţire a sistemului de
control intern în cadrul misiunilor
c) auditul intern este o activitate independentă, iar în cadrul
unei misiuni se auditează persoanele din cadrul unui
departament al entităţii

8. Alegeţi propoziţia falsă din cele patru de mai jos:


a. auditul preventiv mai este denumit de către specialişti şi audit
corectiv
b. Auditul legal are ca scop certificarea sincerităţii, regularităţii
şi imaginii fidele a conturilor anuale
c. Auditul contractual: este de ordin privat şi neinstituţional şi
presupune stabilirea unui contract între client şi auditor
d. Auditul financiar-contabil se referă la verificarea respectării
cadrului conceptual al contabilităţii (postulate, principii, norme şi
reguli de evaluare) general acceptat, a procedurilor interne
stabilite de conducerea agentului economic, precum şi
valorificarea şi certificarea reflectării în contabilitate a situaţiilor
financiare, a imaginii fidele, clare şi complete a acestora pe
parcursul exerciţiului financiar

9. Obiectivitatea ca şi principiu fundamental al codului deontologic se


referă la:
a) permanenta actualizare a cunoştinţelor teoretice şi practice.
b) onestitate
c) imparţialitatea, evitarea situaţiilor de incompatibilitate sau
conflict de interese
d) corectitudine

NOTĂ:
Fiecare test v-a include şi o aplicaţie practică:
Ex:
- întocmirea unui document utilizat în cadrul misiunilor de
audit;
- întocmirea unui interviu;
- întocmirea unui raport de audit pe un obiectiv stabilit
individual.
Bibliografie
Alain Burlaud (coord.), F.D. Poitrinal, E. Salustra: „Compatabilite et droit
comptable. Lintelligence des compts et leur cadre legal”,
gualino editeur, Paris, 1998;
Boulescu M, Ghiţă M., Mareş V.: „Control fiscal şi auditul financiar – fiscal”;
Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003;
Boulescu M.: „Auditul financiar. Repere normative naţionale”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003;
Boulescu M. Şi colaboratorii: „Fundamentele auditului”, Ed. Did. şi Ped.,
Bucureşti, 2001;
Creţoiu G., Bucur I.: „Contabilitate – Fundamentele şi noul cadru juridic”, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2007;
Ghiţă M., Ghiţă R., Briciu S., SasF.: „Audit Public Intern”, Editura
AETERNITAS, Alba-Iulia, 2006;
Ghiţă M., Sas F., Tamas A., Briciu S., Ghiţă R., Dobra B.: „Guvernanţa
corporativă şi auditul intern”; Editura AETERNITAS, Alba-
Iulia, 2009;
Ghiţă M. ş.a.: ”Auditul intern al instituţiilor publice: teorie şi practică”, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2006;
Giurgiu A., ş.a.: „Mic Lexicon Financiar – Bancar şi Bursier”, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 2009;
Jaques Renard,: „Theorie et practique de l audit interne” Ed. dOrganisation,
Paris 2002, tradusă în România printr-un proiect finanţat
PHARE, sub conducerea M.F.P., Bucureşti, 2003;
Jinga C.: „Audit financiar”, Ed. ASE, Bucureşti, 2009;
Jucan N.C., Petraşcu D.: „Problematica de ansamblu a controlului şi auditului
intern”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2011;
Jucan C.: „Audit şi control intern” – Suport de curs pentru Master B8, Ed.
Alma Mater Sibiu, 2011;
Munteanu A., Zuca M., Zuca Ş.: „Auditul intern la întreprinderi şi instituţii
publice: Concepte, metodologie, reglementări, studii de caz”,
Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010;
Oprea I., Popa I., Lenghe R.I.: „Procedurile auditului şi ale controlului
financiar”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007;
Petraşcu D., „Creditul bancar – un risc asumat”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2008;
Petraşcu D., „Internal audit: defining, objectivs, functions and stages”
Studies and Business and Economics, Sibiu, Vol 5,3
Decembrie 2010;
Petraşcu D., „Audit intern – caiet de seminar”, Ed. Universităţii „Lucian
Blaga”, Sibiu, 2012;
Petraşcu D., „Metodologia derulării unei misiuni de audit într-o instituție
publică”, Ed. Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2017;
Stoian A., Ţurlea E, „Audit financiar contabil”, Ed. Economică, Bucureşti,
2001;
Stârcea D: „Audit intern”, Ed. Academia Brâncuşi, Tg. Jiu, 2008;
Toma M.: „Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi”, Ed.
CECCAR, Bucureşti. 2007;
Revista CECCAR „Contabilitatea expertiza contabilă şi auditul afacerilor”,
Colecţia anilor 2011 – 2012.
Legislaţie şi standarde profesionale:
Legea 672 din 2002 privind auditul public intern modificată şi completată cu
Legea 191 din 2011 publicată în Monitorul Oficial 780 din
3.11.2011.
OUG 75/1999 privind activitatea de audit financiar, modificată şi republicată;
Standardul profesional nr. 36 „Misiunile de audit intern realizate de experţii
contabili”, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 5.
Norme profesionale ale auditului publicate de I.I.A şi comentate de I.F.A.C.I.
Bucureşti, 2002;