Moara cu noroc

de Ioan Slavici
- fişă de lucru -
Scrieţi, pe o foaie de hârtie separată, răspunsurile la următoarele întrebări :
1. Ale cui sunt primele cuvinte din incipitul nuvelei? Dar cele din final?
2. În faţa morii sunt cinci.........
3. Eumeraţi două dintre măsurile de protecţie pe care le ia Ghiţă după prima confruntare cu Lică.
4. De ce ar vrea Ghiţă să rămână cel puţin 3 ani la moară?
5. Ce îl va determina pe Ghiţă să regrete că are nevastă şi copii?
6. În ce constau semnele cirezilor de porci ale lui Lică?
7. Care dintre următorii nu sunt oamenii lui Lică? a) Hanţl b) Buză Ruptă c) Săilă Căprarul d)
Marţi
8. Descrieţi, în 2 rânduri, relaţia Lică – Pintea.
9. De ce este învinuit Lică?
10. Cine acceptă să-i fie „om de chezăşie” lui Ghiţă?
11. Ce o determină pe Ana să-l bănuiască pe soţul său de necinste?
12. Rezumaţi, în 5 rânduri, finalul nuvelei, precizând soarta personajelor: Ana, Ghiţă, bătrâna,
Lică, Răuţ, Pintea.
13. Cui aparţine prima replică din incipitul nuvelei?
14. De când decide Ghiţă să arendeze cîrciuma?
15. Ce cere Lică Sămădăul lui Ghiţă cu prilejul primei sale veniri la han?
16. Ce crede Ghiţă despre sine după proces?
17. Cu ce scop o sacrifică Ghiţă pe Ana, lăsând-o de Paşti la cârciumă cu Lică?
18. Ce porunceştre Sămădăul lui Răuţ să facă după reîntoarcerea la cârciumă?
19. Cum sfârşeşte Lică?
20. Ce crede bătrâna că s-a întâmplat în lipsa ei?
21. În ce interval de timp se petrec faptele înfăţişate în nuvelă?
22. Înlocuiţi cuvintele subliniate cu sinonime: „Înaintea lui erau doi oameni nevinovaţi, care aveau
să sufere osânda grea, era pătruns de nevinovăţia lor, dar acum nu mai putea s-o dovedească,
deşi era gata s-o apuce chiar cu primejdia de a trece părtaş la vina lor.”

1. Nuvela psihologică (realistă)

Câinii se oprirã zãpãciţi în cale şi, mai ales dupã ce descãlecarã şi ceilalţi doi oameni,
începurã sã-i mai slãbeascã. În cele din urmã, ei parcã-şi deterã cu socotealã cã au a face cu nişte
oameni pacinici, care s-au pus la odihnã aici, departe de curtea pãzitã de dânşii; ei se întoarserã
darã încet şi oprindu-se din când în când ca sã mai latre o datã spre cârciuma de la care veniserã.
Licã se ridicã iar în picioare şi îi chemã din nou la sine, însã de câte ori el voia sã se apropie
de ei, începeau sã latre. Peste jumãtate de ceas îşi petrecu astfel cu cei doi cãţei deprinşi a scoate
sânge din urechile porcilor; dar în cele din urmã îi netezi cu mulţumirea omului care a dat o nouã
dovadã despre dibãcia sa.
— Buni cãţei! dar tot eu sunt naşul lor, zise el, şi iar îi netezi şi, aşa pas cu pas, se apropia de
cârciuma pãrãsitã.
Ghiţã uitase de mult cã au lãtrat o datã câinii, când Licã sosi la cârciumã şi-l deşteptã cu
câteva ghionturi din somn pe Laie, care dormea pe laiţa de sub cerdac, ca sã-l trimitã dupã stãpânul
lui.
— N-ar fi mai bine sã mã duc eu? grãi unul din oamenii lui Licã.
— Lasã-l sã vinã el la noi, grãi Licã. Ghiţã sãri în picioare când aflã cã Licã a sosit la cârciumã şi se
schimbã la faţã, dar nu se gândi mult, ci plecã cu paşi hotãrâţi şi cu vinele încordate spre cârciumã.
Ana rãmase o clipã tulburatã, apoi fãcu iute un pas spre el.
(Moara cu noroc, Ioan Slavici)
Cerinţe:
1. Transcrie din text doi indici de spaţiu.
2. Precizează momentul subiectului din care crezi că face parte fragmentul.
3. Menţionează modurile de expunere.
4. Precizează numele personajului feminin din text.
5, Scrie din text două regionalisme.
6. Identifică fragmentul în care este descrisă reacţia lui Ghiţă la venirea lui Lică şi comentaţi-l în
maxim 3 rânduri.
7. Ce rol credeţi că are prezentarea reacţiei câinilor faţă de Lică în caracterizarea personajului?
8. Demonstrează încadrarea fragmentului în specia literară a nuvelei într-o compunere de 10-15
rânduri.
Se dă textul:

Ghiţă se plimbă câtva timp prin casă, apoi se opri la fereastră şi privi afară.
— Îmi stai în cale, zise el în cele din urmă. Ana simţi în ea pornirea de a pleca fără de întârziere,
pentru ca să nu se mai întoarcă niciodată; îi părea că nu mai poate trăi cu omul care i-a grăit o dată
aceste cuvinte; era însă în sufletul ei şi ceva mai tare decât această pornire.
— Tocmai de aceea voiesc să rămân, răspunse ea, şi am să rămân, pentru că nu mă lasă inima să
plec. Grozav te-ai schimbat tu de câtăva vreme: abia mai ţin minte de când nu m-ai atins cu mâna şi
nu mi-ai zis o vorbă bună; dar să nu crezi că aşa mă vei alunga de la tine. Ţin la tine, Ghiţă, strigă ea
îndărătnicită, ţin cu toată inima, şi cu cât te vei face mai aspru, cu atât mai dinadins am să ţin, şi ţi-o
spun aceasta tocmai fiindcă te văd că nu vrei s-o auzi.
Şi în adevăr Ghiţă nu se temea de nimic mai mult decât de nişte cuvinte ca aceste, şi acum, când le
auzi, el se simţi ca şi când ar fi cuprins de un păienjeniş pe care nu se îndura să-l rupă.
— Grozav ţi-e de mine! zise el. Spune drept; vorbeşte-mi în faţă: vrei să rămâi, pentru că ştii că
are să fie şi Lică aici.
— Eşti un netrebnic şi grozav trebuie să te fi ticăloşit tu în tine pentru ca să-mi spui ceea ce nu
crezi nici tu însuţi, zise ea şi se depărtă fără zgomot. Apoi, din prag, ea îi mai aruncă vorbele: Tu eşti
acela care se pleacă înaintea lui ca o slugă, iar nu eu, Ghiţă! Să ne ferească pe noi Dumnezeu să nu
ai tu cumva ceva pe sufletul tău, că atunci toată viaţa noastră e mai rea decât o robie!
Ghiţă o lăsă să se ducă, ba chiar se bucura că ea se duce, fiindcă nu-i mai venea să creadă că
acum ea va rămânea şi niciodată hotărârea lui de a pleca nu fusese mai tare ca acum. În adevăr, viaţa
ei nu era decât o robie, o robie de care nu mai putea scăpa decât aşa, dacă se duceau în lume. Ea
putea încă să fie fericită; el însuşi, niciodată.
Dar Ghiţă se înşela. Bătrâna plecă de cu seară singură cu copiii, singură şi mâhnită până în
adâncul inimii. Ea îşi sărută la despărţire copila, o sărută o dată, de două, o sărută de mai multe ori,
ca şi când s-ar despărţi pe veci de dânsa, ca şi când acum o ar mărita şi numai acum ar simţi că ea
trebuie să împartă bucurii şi amaruri cu soţul ei.
(Moara cu noroc, Ioan Slavici)

1. Integrează fragmentul în operă, făcând referire la evenimentele narate în acest moment al

acţiunii.
2. Numeşte şi exemplifică pe baza textului dat, patru elemente realiste.
3. Transcrie un enunţ în care este prezentă analiza psihologică.
4. Explică semnificaţia contextuală a frazei subliniate.
5. Transformă, la alegere, un fragment redat în vorbire indirectă, în monolog interior.
6. Redactează un text argumentativ de 15-20 de rânduri, în care să-ţi exprimi opinia în legătură cu
următoarea afirmaţie:
Moara cu noroc poate fi înţeleasă ca o dramă a incomunicării. În numeroase rânduri, personajele
parcă ascund ceva, se tem să-şi dezvăluie gândurile, iar puţinele vorbe pe care le rostesc conţin
mult echivoc, nu ştii ce să reţii din ele, ceea ce accentuează permanent senzaţia de neprevăzut. (H.
Romulus )
 I. “- Vorba scurtă, răspunse Ghiţă, să rămânem aici să cârpesc şi mai departe cizmele oamenilor, care
umblă toată săptămâna în opinci ori desculţi…”
“- Atunci să nu mai pierdem vorba degeaba: mă duc să vorbesc cu arândaşul şi de St. George cârciuma
de la moara cu noroc e a noastră.”
“Ana îmi părea prea tânără, aşezată, oarecum prea blândă din fire.”
“Rămâind singur cu Ana şi cu copiii, Ghiţă priveşte împrejurul său, se bucură de frumuseţea locului şi
inima-i râde când Ana cea înţeleaptă şi aşezată deodată îşi pierde cumpătul şi se aruncă răsfăţată asupra
lui, căci Ana era tânără şi frumoasă, Ana era fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă, iară el
însuşi, înalt şi spătos, o purta ca pe o pană subţirică”.
“…el pipăia prin întunerec să vadă daca Ana, care dormea ca un copil îmbăiat lângă dânsul, nu cumva
s-a descoperit prin somn şi s-o acopăre iar.”

II“- Lică Sămădăul!? strigă Ana. Şi câte nu mai zice lumea despre dânsul!”
“Aici, la moara cu noroc, nu putea să stea nimeni fără voia lui Lică: afară de arendaş şi afară de
stapânire mai era şi dânsul care stăpânea drumurile şi în zadar te înţelegi cu arendaşul şi în zadar te pui
bine cu stăpânirea, căci ca să poţi sta la Moara cu noroc, mai trebuie să te faci şi om al lui Lică.”
“…Fă cum ştii, dare u îţi spun şi nu mă lasă inima să nu-ţi spun, că Lică e un om rău şi primejdios;
asta se vede din ochii lui, din rânjetul lui şi mai ales din căutătura ce are, când îşi roade mustaţa cu dinţii. E
om pătimaş, Ghiţă şi nu e bines ă te dai prea departe cu el.”
“Tu nu eşti om, Lică, ci diavol!”
“Tu nu eşti om, Lică, iară Ghiţă nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti, ba chiar mai rău
decât aşa.”

III ,,Ca om harnic şi sârguitor, Ghiţă era mereu aşezat şi pus pe gânduri, dar el se bucura când o
vedea pe dânsa veselă: acum el se făcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu
mai zâmbea ca mai-nainte, ci râdea cu hohot, încât îşi venea să te sperii de el, iar când se mai hârjonea
câteodată cu dânsa, îşi pierdea lesne cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţe.”
„Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi vrut să n-aibă nevasta şi copii, pentru ca să poată zice: „Prea puţin îmi
pasă!" Se gândea la câştigul pe care 1-ar putea face în tovărăşia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa şi i se
împăiănjeneau parcă ochii: de dragul acestui câştig ar fi fost gata să-şi pună pe un an, doi capul în
primejdie. Avea însă nevastă şi copii şi nu putea să facă ce-i plăcea..”
„Iartă-mă, Ano, iartă-mă cel puţin tu, căci eu n-am sa mă iert cat oi trai pe faţa pamantului”.
„La început se vedea c-a fost prinsă de silă; dar ce avea să facă?La urma urmelor, de ce să nu
joace?”Încetul cu încetul ea prinse voie bună, se cam turbura când Lică se apropia de dânsa; sângele îi
năvălea în obraji când el o apuca de brâu ca s-o învârtească.”
„...Ghiţă ferbea în el când îi vedea faţa străbătută de plăcerea jocului.”
„Sărmanilor mai copii, voi nu mai aveţi (...) un tata om cinstit (...) tatăl vostru e un ticălos.”
„aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decât voinţa mea?! Nici cocoşatul
nu e însuşi vinovat ca are cocoaşa in spinare”.
„Când Lică se aplecă asupra ei, ea ţipă de plăcere, îi muşcă mâna şi îşi infipse ghearele în obrajii lui,
apoi căzu moartă lângă soţul ei.”
 Moara cu noroc
de Ioan Slavici

Evoluţia personajelor

Incipit: „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale
te face fericit.”
Final: „ […] dar aşa le-a fost data!…”

Influenţa societăţii
Familie unită ---------------------------------------------------- Familie destrămată
Lipsa comunicării

Ghiţă Lică Ghiţă

personaj complex geniu al răului personaj complex
statut social iniţial autoritar statut social final
statut familia criminal patima banului
harnic hoţ egoist şi fals
spirit practic forţă a destinului introvertit
sincer lipsit de încredere în sine
putere de iniţiativă irascibil
factor de decizie complice la crimă şi furt
spirit protector disperat
respectuos criminal
iubitor

Influenţa societăţii
Familie unită ---------------------------------------------------- Familie destrămată
Lipsa comunicării

Ana Lică Ana

frumoasă geniul al răului tristă
bună autoritar înstrăinată
blândă criminal lipsită de demnitate
cinstită hoţ trădătoare
veselă forţă a destinului
înţeleaptă
arnică
îngăduitoare
prevăzătoare
model de mamă şi soţie
 Personajele
Natura relaţiilor pe care le stabilesc intre ele
Lica-Ghita: relaţie de solidaritate aparenta, de opoziţie in fond. Sfarsitul dramatic al celor doua
personaje scoate in evidenta cu limpezime realitatea care a stat la baza relaţiei dintre ei.
Lica-Pintea: relaţie de opoziţie neta
Lica-Ana : relaţie de opoziţie care, spre, final, capata aparenta unei relaţii de solidaritate
Ghita-Ana: relaţie de solidaritate, umbrita de adversitati superficiale care se impun pana la urma
Ghita-Pintea: relaţie de solidaritate, dar asocierea dintre ei este guvernata de dedublarea personajului
central

Caracterizare
GHITA
- personaj principal; este un intrus asemeni eroilor din celelalte nuvele
- exemplifica o drama a omului
- ştie ca nu poate sta la moara decât cu asentimentul porcarilor; nu urmareste acest lucru,
ci doar sa tina hanul un timp pentru bani, ca sa se întoarcă si sa-si deschidă atelier
- nu face parte din familia lui Harpagon, Gobseck ori Hagi-Tudose, el reprezintă omul
care considera ca pentru „agonisirea banului” nu trebuie cruţate mijloacele
- tovarasia lui Lica ii schimba radical comportamentul si psihologia; patima pentru bani
conduce la mutaţii in structura hangiului; se instraineaza de familie, de nevasta;
practica tehnica creării falselor aparente
- neîncrederea si sentimentul vinovatiei îl fac închis in sine si irascibil, mereu pe punctul
de a izbucni intr-o criza de manie, de a lovi pe cineva
- caută justificări fata de constiinta sa cum nu se intampla in cazul criminalilor;
îndatoririle familiare scuza complicitatea cu porcarii; gaseste justificări chiar si pentru
căderea Anei si vina o poarta Pintea care ii trimite pe Uta servitoarea
- încearcă sa găsească un drum intre cinste si necinste; psihologia intrusului este
analizata prin zugrăvirea, pe mai multe planuri, a conflictului dintre fondul uman cinstit
si lăcomia de bani; Ghita isi consuma resursele sufleteşti printr-o zbatere zadarnica si
isi duce si familia la dezastru; el subsumează cele mai multe trăsături balzaciene din
întreaga opera a scriitorului

ANA
- nu pare pregătita pentru viata aspra de la moara; dar se maturizează si ajunge, in scurt
timp, sa cunoască oamenii, mai ales din observarea purtării lor
- intuieste primejdiile in care intrase soţul ei prin prietenia cu Lica si este cuprinsa de o
mare nelinişte; purtarea nesincera a soţului si îngrijorarea pentru soarta copiilor stau
la baza mutaţiei care se produce in psihologia ei
- isi descoperă energii pe care hangiul nici nu le banuieste si întreprinde acţiuni
energice sa-si salveze soţul si aceasta drama se adanceste pe măsura ce hangiul se
indeparteaza de familie
- schimbarea comportării fata de Lica după proces nu constituie un indiciu al
sentimentului de dragoste cum s-a afirmat; Ana isi apara fericirea căminului si in
acest scop adopta o tehnica menita sa dejoace planurile Samadaului, salvându-si
bărbatul
LICA
- portretul surprinde prin contrastul dintre infatisarea exterioara a samadaului si a
celorlalţi porcari soioşi, fioroşi si brutali; portretul fizic anticipează pe cel moral care
se implineste treptat
- este amestec de bine si rău
- are inteligenta vie, buna cunoaştere a vieţii, putere sa imblanzeasca animale si chiar
capacitatea de a intelege universul infantil
 - trăsăturile negative sunt mai puternice; inteligenta si buna cunoaştere a oamenilor
sunt canalizate pe un plan destructiv
- cel mai mare succes al vieţii sale este dominarea oamenilor prin teroare
- dar se prabuseste nu prin slăbiciunea pentru femei, ci prin confruntările cu Ghita, pe
care nu izbuteşte sa-l aducă la supunere deplina

Structura nuvelei
Acţiunea este formata din acumulări lente de tensiune (momente de echilibru aparent) urmate
de momente de criza. Perioada de linişte acumulează motivele conflictelor ulterioare, creând
sentimentul unei încordări ce tinde mereu spre punctul cel mai înalt.
1. Acţiunea începe cu înregistrarea unei stări de echilibru. După luarea deciziei si instalarea la
Moara cu noroc, hanul se umple de drumeţi; armonia si mulţumirea domina in casa
cârciumarului.
2. Prima confruntare intre Ghita si Lica tulbura insa liniştea, Se remarca delimitarea precisa a
acestui moment pentru ca el înseamnă începerea conflictului care determina in continuare
mersul evenimentelor.
3. Intamplari zilnice obişnuite. Este o linişte aparenta, mai degrabă stare de aşteptare tensionata
pentru ca hangiul se pregateste de lupta devenind morocănos si violent.
4. A doua confruntare intre cârciumar si samadau, când fiecare încearcă sa se impună. Ghita
realizează acum contractul cu Lica.
5. Încep sa se petreacă fapte catastrofale, jefuirea arendaşului si uciderea femeii de lângă Moara
cu noroc. Acesta este un moment de criza care acumulase tensiunea ce izbucneşte acum. Ghita
este arestat, interogat, eliberat pe cauţiune; se strica relaţia cu Ana.
6. Momentul judecaţii de la Ineu – punctul culminant al miscarii sufleteşti a eroului.
7. Deznodământul nu se produce imediat după punctul culminant. Urmeaza un moment de
echilibru iluzoriu: procesele de constiinta a eroului, proiectele de a pleca de la han, ameliorarea
relaţiilor cu Ana. Ghita realizează un contract cu Pintea sa-l prindă pe Lica.
8. Finalul este tragic – personajele sfarsesc tragic. Plecarea bătrânei, care paraseste hanul
impreuna cu copii marchează închiderea naraţiunii si desfasurarea relaţiilor dintre personaje
- cititorul este martorul atotştiutor al unei singure succesiuni epice cronologice
- scriitorul foloseşte procedeul gradaţiei intensive, adică momentele de echilibru aparent
acumulează lent tensiunea care izbucneşte după fiecare secvenţa de aparenta linişte
- dialogurile si monologurile interioare care pun in lumina relaţiile dintre personaje, dinamica lor
interioara
- ritmul naraţiunii este determinat de succesiunea epica care alternează momente contrastante

Modalitati de caracterizare a personajului Ghita din Moara cu noroc

Apartinand realismului din prima perioada, cand societatea se constituie ca instanta suprema a
evolutiei umane, cand individul increzator in forta destinului, raspunde la stimulii progresului
economic, angajat in mecanismul periculos pentru cel neinitiat al acumularii capitaliste, nuvela lui
Slavici isi structureaza elementele componente respectand caracteristicile esteticii realiste:
- circularitatea textului (sugestie a predestinarii, dar si a universului sferoid, incarcat de semne si
semnificatii)
- marcile anticiparii (dialog subsidiar cu receptorul, avertizat asupra evolutiei evenimentelor):
vorbele batranei, cele cinci cruci dinaintea morii, toponimul simbolic, drumul sinuos parcurs
pana la ivirea Morii cu noroc, intr-o vale (sugestie a declinului)
- principiul cauzalitatii (pe axa cauza-efect-cauza se intresecteaza destine, intr-un cerc vicios, care
– la un moment dat – se distrug asemenea dominoului)
- detaliile vestimentare, automatismele sociale si familale, mentalitatea si comportamentul
personajelor contureaza un tablou autentic al confruntarii a doua universuri: mica burghezie
careia ii apartine Ghita si lumea „lotrilor”, pervertita, distrugatoare a lui Lica
 - fiinta umana, dilematica si patimasa, surprinsa in miscare, in transformare tragica, este constienta
de propria degradare spirituala, dar se afla in imposibilitatea de a se sustrage fatalitatii
- perspectiva auctoriala obiectiva rivalizeaza marile constructii epice, prin ampla desfasurare a
discurusului narativ (17 capitole)

I. Caracterizare directa
A. Personajul literar construit de Slavici este un caracter, autentic, verosimil.
B. In conturarea personalitatii lui Ghita, scriitorul foloseste portretul dinamic,
ce presupune schimbarea valorilor morale si spirituale, mult mai compexe decat ale
Samadaului. Metamorfoza tragica a protagonistului, reprezinta adevarata tema a nuvelei, de la
simple notatii ale comportamentului fata de Ana si de copii, pana la gestul final al crimei.

1. Autocaracterizarea traseaza coordonatele conflictului interior (moral ):

- isi asuma responsabilitatea familiara (initial este un personaj pozitiv)
- este perseverent si tenace (gaseste solutia arendarii Morii cu noroc pentru fericirea celor
apropiati)
- devine constient de propria prabusire morala
- autocritic, apare labil in fata destinului
- se lamenteaza, incercând sa gaseasca o cauzalitate supraindividuala care opereaza impasibila
asupra fiintei umane
- isi explica dualitatea personajului drept o polaritate tragica (patima inavutirii-imanenta/ codul
moral –iminenta), generatoare a crizei de constiinta
- opteaza pentru crima, solutia paradoxala a recuperarii demnitatii interioare

2. Viziunea celorlalte personaje contureaza reperele conflictului exterior (social)

 Ana
- il respecta (initial)
- ii recunoaste motivatiile sociale si afective
- in ipostaza unei constiinte dedublate, percepe fiecare moment al degradarii morale a
lui Ghita, avertizandu-l
- ii reproseaza introvertirea, lipsa afectivitatii si a responsabilitatii paterne (dupa
incidentul cu mediul viciat al Samadaului)

 Lica
- percepe natura duala a carciumarului
- se teme, initial, de personalitatea (aparent) dura a lui Ghita, recunoscandu-i taria de
caracter
- ii intuieste sursa echilibrului (armonia familiala); depune efort pentru a distruge relatiile
intime cu Ana si cu cei doi copii
- ii descopera orgoliul, de aici pervertirea si dezumanizarea sunt trepte graduale
iminente

II. Caracterizare indirecta

1. Comportamentul personajului descrie drumul sinuos al involutiei, in opozitie cu evolutia
materiala, configurand conflictul motivational (psihologic):
- aspiratia catre un statut social mai bun
- asumarea responsabilitatii familiale
- dorinta capitalizarii facile si rapide
- dragostea pentru Ana
- grija pentru imaginea publica
- patima inavutirii
- vanitatea, setea razbunarii
 2. Mentalitatea eroului, conform esteticii realiste, sta sub semnul determinismului (mediul
social), cu pronuntat caracter mercantil, reliefand efectele insinuarii relatiilor capitaliste intr-o
socitetate aflata inca la granita dintre sat si oras, pentru care valoarea existentiala suprema o reprezinta
banul:
- asumarea situatiei ireconciliabile cod moral/accedere materiala (parvenirea), cu siguranta
victoriei asupra destinului, atesta un caracter puternic
- constientizarea treptata a esecului se transforma in criza de constiinta, urmarita in detaliu, intr-o
gradare ascendenta:
 tainuirea crimei savarsite de Lica
 marturia falsa (in urma careia sunt condamnati Buza-Rupta si Saila Boarul)
 autocritica (monologul interior adresat)
 obsesia razbunarii
 uciderea Anei