Scaunul autorului:

1. Cand a fost publicata nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici

2. Care este tema acestei nuvele?
3. Cum este structurata aceasta nuvela?
4. Cum debuteaza aceasta nuvela?
5. Realizeaza un rezumat al nuvelei Moara cu noroc, de Ioan Slavici.
Ciorchinele
Personajul literar
1. Definitie - concept operaţional ce defineşte eroul unei opere literare.
2. Clasificare:
- Dupa locul detinut in actiune: personaj principal, secundar, episodic;
- Dupa semnificatia etica: pozitiv si negative
- După MODUL cum se constituie şi evoluează: individual (cu trasaturi asemanatoare unei singure persoane) si colectiv
(grupul, corul, masele) etc.
Personajul în REALISM :
Provine din toate mediile sociale şi toate vârstele;
Prezintă caractere tipice în împrejurări tipice;
E în permanentă transformare, în raport cu mediul social- politic;
În general, psihologia lui se desprinde din portret, comportament, îmbrăcăminte, vorbire şi mediul în care trăieşte.

TIPURI :PARVENITUL;ZGÂRCITUL; SNOBUL; RATATUL; MUNCITORUL.

3. Modalitati de caracterizare
- Caracterizare directa: facuta de narator, ale personaje, autocaracterizarea
- Caracterizare indirecta: pron fapte, comportament, vestimentatie, limbaj, nume etc.

Fişa de identitate a personajului

 NUME: Ghita
 LOCUL ÎN OPERĂ: personaj principal, protagosnistul acestei nuvele, intreaga actiune a nuvelei se concentreaza in jurul acestui personaj
 DATE LEGATE DE FAMILIE: «privind eu la Ana, Ana la mine, amândoi la copilaș, iară d-ta la tustrei” « grăi soacra așezată” și Ghiță,
ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana și cu bătrâna să numere banii, și atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei
doi copilași, căci doi erau acum, iară bătrâna privea la câteșipatru și se simțea întreținută, căci avea un ginere harnic, o fată norocoasă, doi
nepoți sprinteni, iară sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un câștig făcut cu bine.
 OCUPAŢIE : cizmar – « Vorbă scurtă, răspunse Ghiță, să rămânem aici, să cârpesc și mai departe cizmele oamenilor”; hangiu – „și de la Sf.
Gheorghe cârciuma de la Moara cu noroc e a noastră.”
 PORTRET FIZIC: La început, „cârciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului şi al aventurii, şi nu o palidă umbră hamletică, pierdută
într-un peisaj autohton"(Magdalena Popescu). „nu e decăt muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti". „Sentimentul lui [Ghiţă] faţă de Ana e
unul împărţit între vanitate masculină şi dragoste"(Magdalena Popescu).
Bun meseriaş, om harnic, blând şi cumsecade

 PORTRET MORAL: Așa o fi, răspunse Ghiță hotărât, dar eu nu-ți pot spune dacă între cei ce au trecut astăzi pe aci vor fi fost și ei. - hotarat
„Ei! Ce să-mi fac?... Aşa m-a lăsat Dumnezeu!... Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea? Nici cocoşatul nu e însuşi
vinovat că are cocoaşe în spinare". – om slab
 „ se gândea la câştigul pe care l-ar putea face în tovărăşia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa şi i se
împăienjeneau parcă ochii” – tipul arivistului
„d e t o t ursuz”, „se aprindea pentru orişice lucru de nimic”, „nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot, încât îţi venea să te sperii de
el ”, iar când se mai juca, rar, cu Ana, „îşi pierdea repede cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţ ”

„îi era parcă n-a văzut-o demult şi parcă era să se despartă de dânsa", „Joacă, muiere, parcă are să-ţi ia ceva din frumuseţe" – isi arunca
femeia in bratele lui Lica
„Tu eşti om, Ghiţă, om cu multă ură în sufletul tău, şi eşti om cu minte: dacă te-aş avea tovarăş pe tine, aş rade şi de dracul şi de mumă-sa.
Mă simt chiar eu mai vrednic când mă ştiu alăturea cu un om ca tine" – ii spune Lica
„Iartă-mă, Ano! îi zise el. lartă-mă cel puţin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe faţa pământului Ai avut tată om de frunte, ai neamuri
oameni de treabă şi ai ajuns să-ţi vezi bărbatul înaintea judecătorilor"- are mustrari de constiinta
I. “- Vorba scurtă, răspunse Ghiţă, să rămânem aici să cârpesc şi mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată săptămâna în opinci ori
desculţi…”
“- Atunci să nu mai pierdem vorba degeaba: mă duc să vorbesc cu arândaşul şi de St. George cârciuma de la moara cu noroc e a noastră.”
“Ana îmi părea prea tânără, aşezată, oarecum prea blândă din fire.”
“Rămâind singur cu Ana şi cu copiii, Ghiţă priveşte împrejurul său, se bucură de frumuseţea locului şi inima-i râde când Ana cea înţeleaptă şi
aşezată deodată îşi pierde cumpătul şi se aruncă răsfăţată asupra lui, căci Ana era tânără şi frumoasă, Ana era fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi
mlădioasă, iară el însuşi, înalt şi spătos, o purta ca pe o pană subţirică”.
“…el pipăia prin întunerec să vadă daca Ana, care dormea ca un copil îmbăiat lângă dânsul, nu cumva s-a descoperit prin somn şi s-o acopăre iar.”

II“- Lică Sămădăul!? strigă Ana. Şi câte nu mai zice lumea despre dânsul!”
“Aici, la moara cu noroc, nu putea să stea nimeni fără voia lui Lică: afară de arendaş şi afară de stapânire mai era şi dânsul care stăpânea drumurile
şi în zadar te înţelegi cu arendaşul şi în zadar te pui bine cu stăpânirea, căci ca să poţi sta la Moara cu noroc, mai trebuie să te faci şi om al lui Lică.”
“…Fă cum ştii, dare u îţi spun şi nu mă lasă inima să nu-ţi spun, că Lică e un om rău şi primejdios; asta se vede din ochii lui, din rânjetul lui şi mai
ales din căutătura ce are, când îşi roade mustaţa cu dinţii. E om pătimaş, Ghiţă şi nu e bines ă te dai prea departe cu el.”
“Tu nu eşti om, Lică, ci diavol!”
“Tu nu eşti om, Lică, iară Ghiţă nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti, ba chiar mai rău decât aşa.”
ssssssssss

III ,,Ca om harnic şi sârguitor, Ghiţă era mereu aşezat şi pus pe gânduri, dar el se bucura când o vedea pe dânsa veselă: acum el se făcuse mai
de tot ursuz, se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai-nainte, ci râdea cu hohot, încât îşi venea să te sperii de el, iar când se
mai hârjonea câteodată cu dânsa, îşi pierdea lesne cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţe.”
„Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi vrut să n-aibă nevasta şi copii, pentru ca să poată zice: „Prea puţin îmi pasă!" Se gândea la câştigul pe care 1-ar putea
face în tovărăşia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa şi i se împăiănjeneau parcă ochii: de dragul acestui câştig ar fi fost gata să-şi pună pe un an, doi
capul în primejdie. Avea însă nevastă şi copii şi nu putea să facă ce-i plăcea..”
„Iartă-mă, Ano, iartă-mă cel puţin tu, căci eu n-am sa mă iert cat oi trai pe faţa pamantului”.
„La început se vedea c-a fost prinsă de silă; dar ce avea să facă?La urma urmelor, de ce să nu joace?”Încetul cu încetul ea prinse voie bună, se cam
turbura când Lică se apropia de dânsa; sângele îi năvălea în obraji când el o apuca de brâu ca s-o învârtească.”
„...Ghiţă ferbea în el când îi vedea faţa străbătută de plăcerea jocului.”
„Sărmanilor mai copii, voi nu mai aveţi (...) un tata om cinstit (...) tatăl vostru e un ticălos.”
„aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decât voinţa mea?! Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat ca are cocoaşa in
spinare”.
„Când Lică se aplecă asupra ei, ea ţipă de plăcere, îi muşcă mâna şi îşi infipse ghearele în obrajii lui, apoi căzu moartă lângă soţul ei.”
 Căsuţa personajului Ghiţă

Legenda
1-2: Două trăsături de bază ale personajului caracterizat. – arivist, familist
3-4: Două trăsături secundare ale personajului. – harnic, slugarnic
5-6: Două trăsături ce ajută personajul în relaţiile cu ceilalţi – sociabil, harnic
7-8: Două trăsături de caracter ce ajută personajul să iasă din orice încurcătură. – cinstea, harnicia, sinceritatea
9: O trăsătură intimă, sesizabilă doar la o lectură mai profundă. „Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi vrut să n-aibă nevasta şi copii”
10: O trăsătură negativă de care personajul s-a debarasat sau ar trebui să se debaraseze. – dorinta de parvenire si apropierea de familie
Fişa de caracterizare

Fragmente Mijloace de caracterizare Trăsături

„… acum el se făcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru Caracterizare directa facuta de narator Ursuz, se indeparteaza de familie, irascibil
orişice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci
râdea cu hohot”;
„Ghiţă întâia oară în viaţa lui ar fi vrut să n-aibă nevasta Caracterizare directa facuta de narator Dorinta de parvenire
şi copii, pentru ca să poată zice: „Prea puţin îmi pasă!" Se
gândea la câştigul pe care 1-ar putea face în tovărăşia lui
Lică, vedea banii grămadă înaintea sa şi i se
împăiănjeneau parcă ochii: de dragul acestui câştig ar fi
fost gata să-şi pună pe un an, doi capul în primejdie.
Avea însă nevastă şi copii şi nu putea să facă ce-i
plăcea..”
„Lică, tu trebuie să înţelegi că oamenii ca mine sunt slugi autocaracterizare Poate fi un prieten adevarat, dar si o sluga
primejdioase, dar prieteni nepreţuiţi” foarte periculoasa
„Sărmanilor mai copii, voi nu mai aveţi (...) un tata om autocaracterizare Are mustrari de constiinta, pentru ca se
cinstit (...) tatăl vostru e un ticălos.” considera vinovat
“Tu eşti om Lică, iar Ghiţă nu e decât o muiere îmbrăcată Directa, facuta de alte personaje Ana il considera un barbat slab
în haine bărbăteşti” (Ana)
„Tu eşti om cinstit Ghiţă, şi am făcut din tine om Directa, facuta de alte personaje Sintetizeaza transformarea lui Ghita dintr-un
vinovat” (Lică) om cinstit intr-o persoana lipsita de onestitate

Diagrama Venn
Ghita – cizmar, hangiu, familist, slab, credincios, iubitor de familie - irascibil
Trasaturi comune – egoism, lacomie, complice la furt si crime
Lica – pastor ardelean, puternic, stapan pe oameni si pe destinul lor; fara suflet si fara credinta

GHIŢĂ
 personaj puternic individualizat
 caracterizat prin trăsături sufleteşti contradictorii: atracţie spre îmbogăţire; dorinţa de a rămâne cinstit;
 drama personajului este alimentată din trei direcţii: iubirea faţă de familie; oglindirea în opinia obştei; câştigul care-l împinge spre
aventură;
 evoluţia personajului: înainte de cunoştinţa cu Lică: harnic şi cinstit, soţ tandru, iubitor, ataşat de familie, după cunoştinţa cu Lică: dornic
de câştig, închis, irascibil, acceptă minciuna pentru a-şi ascunde sufletul şi gândurile;
  conduita personajului: la începutul nuvelei: om de acţiune, mobil, cu iniţiativă şi curaj; prin confruntarea cu Lică devine tulbure, indecis,
impulsiv; din vanitate şi sete de răzbunare îşi sacrifică soţia şi se pierde pe el însuşi.

LICĂ SĂMĂDĂUL
face parte din categoria păstorilor ardeleni;
 încarnare a voinţei de putere;
 farmecul personajului: seducţia inteligenţei; misterul puterii sufleteşti; stăpân pe oameni şi pe destinul lor;
 demon ( reprezentant al răului): om aspru, fără suflet, fără lege şi fără credinţă;

Schema tablei
Moara cu noroc
de Ioan Slavici
Evoluţia personajelor
„Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.”
„Se vede că au lăsat ferestrele deschise[…] dar aşa le-a fost data!…”
Influenţa societăţii
Familie unită ----------------------------------------------------------- Familie destrămată
Lică Sămădăul
Ghiţă : - harnic -geniu al răului Ghiţă: - lacom
- Sincer - răufăcător - egoist
- Sociabil -hoţ, criminal - închis în sine
- îşi respectă familia şi soţia -forţă a destinului - complice la furt şi la crimă
- regretă că are familie

Ana: - bună Ana : -victimă a firii slabe

- blândă - îşi pierde demnitatea de
- cinstită soţie şi mamă
- veselă
model de soţie şi mamă