SPAȚIUL SCHENGEN

Spațiul Schengen este o zonă de circulație liberă în Europa, conformă cu Acordul de la

Schengen. Statele membre ale acestui spațiu au eliminat sau vor elimina controalele pentru
persoane la frontierele dintre ele, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între
oricare două asemenea state fără prezentare de acte de identitate și fără opriri pentru control.

Acordul de liberă circulație a fost semnat la 14 iunie 1985 în mica

localitate luxemburgheză Schengen. Primele state care l-au implementat au
fost Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania și Țările de Jos, care și-au
deschis între ele granițele la 26 martie 1995. Până în prezent, 30 de state au aderat la Acordul
Schengen.

Din Spațiul Schengen fac parte și Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda, care nu sunt
membre ale UE. În același timp, Regatul Unit și Irlanda, țări membre ale Uniunii Europene,
au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor.

 26: numărul de țări din Spațiul Schengen

 4: membri Schengen din afara UE - Norvegia, Islanda, Lichtenstein și Elveția
 6: state UE nu fac parte din Schengen - Regatul Unit, Irlanda, România, Bulgaria,
Cipru, Croația
 50.000: kilometri de frontieră externă a Spațiului Schengen

„Schengen face parte din soluție, nu din problemă”

UE a adoptat recent mai multe măsuri pentru consolidarea integrității spațiului Schengen:
- în aprilie 2017 au fost introduse controale sistematice la frontierele externe ale UE pentru
toate persoanele care intră în UE - inclusiv cetățenii UE
- un nou sistem de înregistrare a intrărilor și ieșirilor pentru a înregistra călătoriile cetățenilor
din afara spațiului Schengen și pentru a accelera controalele
- consolidarea supravegherii externe a frontierei prin crearea Agenției Europene de Frontieră
și Coastă
- mai multe competențe pentru Europol, agenția de poliție a UE, de a intensifica lupta
împotriva terorismului.

Aproximativ 3,5 milioane de persoane traversează în fiecare zi o frontieră internă a UE.

Libera circulație poate implica, în practică, drepturi diferite pentru diferite categorii de
persoane, de la turiști la familii.

Toți cetățenii UE pot rămâne în alt stat membru ca turiști până la trei luni cu un pașaport sau
un card de identitate valabil. De asemenea, aceștia pot lucra și locui într-un alt stat membru cu
dreptul de a fi tratați în același mod ca cetățenii țării respective. Antreprenorii beneficiază de
libertatea de stabilire în statul pe care îl aleg, iar studenții au dreptul de a studia în orice stat
membru.

Reînchiderea frontierelor interne ale UE ar putea duce la un cost estimat între 100 și 230 de
miliarde de euro pe o perioadă de 10 ani și ar împiedica traficul transfrontalier pentru 1,7
milioane de persoane.

Normele Schengen elimină controalele la frontierele interne, armonizând și consolidând în

același timp protecția frontierelor externe ale zonei. După intrarea în spațiul Schengen,
oamenii pot călători dintr-un stat membru în altul fără a fi supuși controalelor la frontieră (ca
regulă generală). Autoritățile naționale competente pot, totuși, să verifice persoanele fizice la
frontierele interne sau în apropierea acestora, în cazul în care informații din cadrul poliției
justifică temporar intensificarea supravegherii.

Schengen include și o politică comună în domeniul vizelor pentru sejururi scurte în cazul
cetățenilor din afara UE și ajută statele participante să își unească forțele în lupta împotriva
criminalității, cu ajutorul cooperării polițienești și judiciare. Sistemul de Informații Schengen
este consolidat pentru a oferi cetățenilor europeni mai multă siguranță.
Controalele la anumite frontiere au fost reintroduse ca reacție la fluxul considerabil de
refugiați în UE în 2015 și după atacurile teroriste din Europa. Fluxul migranților și al
solicitanților de azil a fost considerat o amenințare la adresa securității interne, iar statele
membre afectate au folosit dispozițiile Codului Frontierelor Schengen pentru a introduce
controale la frontierele interne. Acestea trebuiau să fie o măsură temporară și excepțională,
dar la peste doi ani de atunci, funcționarea normală a spațiului Schengen nu a fost restabilită.
În prezent, 6 țări fac controale la frontiere: Franța, Austria, Germania, Danemarca, Suedia,
Norvegia.

Gestionarea migrației și securitatea frontierelor externe reprezintă o provocare pentru Europa.

Aproximativ 1,83 de milioane de treceri ilegale au fost detectate la frontierele externe ale UE
în 2015. Deși această cifră a scăzut la 150.114 în 2018, UE încearcă să consolideze
controalele la frontierele externe și să reacționeze mai eficient de cererile de azil.
Aceste provocări au generat evoluții considerabile în politica de gestionare a frontierelor, cum
ar fi crearea de instrumente și agenții: Sistemul de Informații Schengen, Sistemul de
Informații privind Vizele, Agenția Europeană pentru Frontieră și Coastă (Frontex) și un
nou sistem de înregistrare a intrărilor și ieșirilor la frontierele externe ale zonei Schengen.
Pentru a opri - înainte de a ajunge în UE- infractorii, teroriștii sau oricine alte persoane care
prezintă riscuri, călătorii care nu au nevoie de viză vor fi verificați în viitor înainte de a ajunge
în UE cu sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (Etias). Aceste
controale ar putea începe deja în 2021.
În paralel, deputații europeni au aprobat planuri de a acorda Agenției de Frontieră și Coastă a
UE un corp permanent de 10.000 de polițiști de frontieră până în 2027, pentru a spori
securitatea Europei.