Declaratia Schuman – 1950

“Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin
realizări concrete care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt.”
 A fost facuta la 9 mai 1950 de ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman,
 Propunea punerea in comun a productie franco-germane de otel si de carbine, sub
responsabilitatea unei autorități supranaționale

Tratatul privind crearea comunitatii europene a carbunelui si otelului (CECO)

– 1951/1952
 Semnat la 18 apr 1951 la Paris, și va intra în vigoare la 23 iulie 1952
 6 tari semnatare: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg
 Obiectiv: crearea unei pieţe comune pentru oţel şi cărbune, produse esenţiale pentru
desăvârşirea reconstrucţiei economice
 CECO a fost semnat pe o perioada de 50 de ani si a expirat in 2002
 Au fost create 4 institutii fundamentale:
o Inalta Autoritate – puteri executive, putea interveni în domenii privind nivelul
preţurilor, salariilor, investiţiilor, repartizarea cotelor de producţie
o Adunarea Comuna – avea rolul de a supraveghea activitatea Inaltei Autorităţi,
fără a dispune însă şi de instrumente efective de acţiune
o Consiliul de Ministri – instituție ce reprezenta interesele guvernelor statelor
membre, prin miniștrii de resort
o Curtea de Justitie
 Tratatul are un dublu rol:
o Politic – a initiat reconcilierea franco-germana si a pus bazele Europei Unite
o Economic – a contribuit la redresarea economica a Europei si punerea bazelor
procesului de integrare europeana

1
 Tratatele de la Roma – Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si Tratatul de
instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) – 1957/1958
 Semnate de cele 6 tari semnatare ale tratatului CECO, la 25 martie 1957 si au intrat in
vigoare la 1 ian 1958
 Tratatul EURATOM
 Obiectiv: crearea condiţiilor de dezvoltare a unei industrii nucleare puternice,
prin acţiuni comune vizând cercetarea şi difuzarea cunoştinţelor, crearea de
întreprinderi comune, înfiinţarea unei pieţe comune în domeniul nuclear
 Este în continuare în vigoare
 Substanţa tratatului EURATOM a rămas neschimbată de la ratificarea sa
 Tratatul CEE
 Obiective:
o Realizarea unei Uniuni Vamale industrial (prin eliminarea barierelor
vamale si crearea unui tariff vamal comun)
o Realizarea unei Piete Comune prin asig liberei circulatii
o Realizarea unor politici comune in domeniul agriculturii
o Reducerea decalajelor între regiuni
o Consolidarea păcii
o Instituirea unei Bănci Europene de Investiţii, destinată facilitării
extinderii economice a Comunităţii prin crearea de resurse noi
o Crearea unui Fond Social European pentru a îmbunătăţi posibilităţile de
angajare a lucrătorilor şi pentru a contribui la ridicarea nivelului de trai
 Institutii create:
 Cate o Comisie (corespunzătoare Înaltei Autorități a CECO)
 Cate un Consiliu de Ministrii
 Curtea de Justitie
 Adunarea Comuna
 Tratat de unificare a institutiilor – semnat in 1965 la Bruxelles si a intrat in vigoare la
1 iulia 1967 putem vorbi de o singura Comisie si un singur Consiliu de Ministrii

2
 Actul Unic European (AUE) – 1986/1987
 Este semnat în februarie 1986 și intră în vigoare la 1 iulie 1987
 Se adopta masuri destinate instituirii treptate a pietei unice (cuprinde un spatiu fara
frontier interne, in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si
capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile prezentului tratat)
 Decizia de trecere la o monedă unică a fost consecinţa logică a realizării pieţei unice,
existenţa mai multor monede în acelaşi spaţiu economic fiind neadecvată din
perspectivă economică.

Tratatul de la Maastricht (Tratatul fondator al Uniunii Europene) –

1992/1993
 La 10 decembrie 1991, şefii de state şi guverne adoptă, la Maastricht (Olanda), Tratatul
privind UE (circa 2/3 din dispoziţiile sale sunt modificări ale Tratatului de la Roma)
 Acordul va fi semnat de miniştrii de externe şi de finanţe ai Comunităţii la 7 februarie
1992 şi va intra în vigoare la 1 noiembrie 1993 (cu o mica întârziere, urmare a unor
neaşteptate „incidente de parcurs”: respingerea tratatului in Danemarca si organizarea
unui nou referendum, înaintarea unei excepţii de neconstituţionalitate in Germania).
 Tratatul de la Maastricht lansează titulatura de Uniune Europeană
 3 piloni costitutivi:

 Prin prezentul tratat, Înaltele Părţi Contractante instituie între ele o Uniune Europeană,
denumită în continuare „Uniune”. Prezentul tratat marchează o nouă etapă în procesul
de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care
deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetăţeni. Uniunea se întemeiază pe

3
 Comunităţile Europene, completate de politicile şi formele de cooperare instituite de
prezentul tratat.
 Obiective:
 promovarea unui progres economic şi social echilibrat şi durabil, în special prin
crearea unui spaţiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii economice şi
sociale şi prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare incluzând, în
perspectivă, o monedă unică, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat;
 afirmarea identităţii sale pe scena internaţională, în special prin punerea în
aplicare a unei politici externe şi de securitate comune, inclusiv prin stabilirea,
în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, la
momentul potrivit, la o apărare comună;
 întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor resortisanţilor statelor membre prin
instituirea unei cetăţenii a Uniunii;
 dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
 Se instituie cetăţenia Uniunii – Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
cetăţenia unui stat membru.

Tratatul de la Amsterdam – 1997/1999

 Acordul a fost semnat pe 2 octombrie 1997 și a intrat in vigoare începând cu 1 mai
1999
 S-a considerat că Tratatul de la Amsterdam a reprezentat un eşec parţial, deoarece a
amânat soluţionarea principalelor probleme privind reforma instituţională necesitată de
extindere.
 Realizari:
 crearea unei politici comunitare de ocupare a forţei de muncă
 decizia transferului către pilonul comunitar a unor domenii incluse în pilonul
„Justiţie şi afaceri interne” care se va numi „cooperare poliţienească şi
judiciară în materie penală”
 regimul vizelor
 regimul azilului
 regimul cooperării juridice

4
  introduce procedura de cooperare întărită/consolidate (Cooperarea consolidată
permite unui grup de state membre să iniţieze şi finalizeze un proiect, la care o
minoritate de state nu doresc să participle)
 creşte prerogativele Parlamentului European (prin implicarea acestuia în
desemnarea preşedintelui Comisiei)
 extinde procedura de codecizie în noi domenii

Tratatul de la Nisa – 2001/2003

 Semnat in 2001, in vigoare de la 1 februarie 2003, după o prima ratificare respinsa in
Irlanda
 Noul tratatul s-a concentrat asupra reformării sistemului instituţional si a celui
decizional al UE, reforma fiind impusă de extinderea Uniunii de la 15 la 27 membri.

Tratatul Constitutional
 A unit cei trei piloni deşi în continuare erau menţinute proceduri speciale în domeniul
politicii externe, de securitate şi apărare
 A fost rezultatul unor discuţii organizate în cadrul unei Convenţii, desfăşurate între
2002 şi 2003, la care au participat 105 reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi
candidate, parlamentelor naţionale, Parlamentului European, Comisiei Europene,
observatori din partea Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic şi Social,
partenerilor sociali şi a Mediatorului european.
 Tratatul a fost neratificat de către francezi şi olandezi in urma unor referendumuri la 29
mai, şi, respectiv, 1 iunie 2005

Tratatul de la Lisabona (Tratatul de Reforma) – 2007/2009

 A fost adoptat la 19 oct 2007, semnat la 13 dec 2007 si a intrat in vigoare la 1 dec 2009
 Cancelarul Angela Merkel a pus în fața liderilor europeni o nouă versiune de tratat,
menită să înlocuiască vechiul Tratat Constituţional.
 Este un tratat de amendare a tratatelor existente
 Ce a păstrat Tratatul de la Lisabona din Tratatul Constituţional
 Regula dublei majorități în Consiliu în cadrul procedurii de vot cu majoritate
calificată (55% din statele membre și 65% din populație). Urmare a opoziţiei

5
 exercitate de Polonia, noul sistem de vot se va aplica numai din 2014, cu o
perioadă suplimentară de tranziţie până în 2017;
 Extinderea votului cu majoritate calificată la peste 50 de domenii, noile domenii
acoperind în special dreptul de azil, imigratia, cooperarea polițienească și
juridică în domeniul infracțional, cu alte cuvinte domeniul JAI;
 Un preşedinte al Consiliului European permanent, ales pentru doi ani şi
jumătate, cu posibilitatea prelungirii mandatului o singură dată;
 O nouă poziţie, cea de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politica
Externă și de Securitate, care va înlocui poziţia de Înalt reprezentant
 Reducerea numărului de comisari, începand cu 2014, la 2/3 din numărul statelor
membre;
 Introducerea personalităţii juridice pentru UE;
 Întărirea poziţiei acordate parlamentelor prin obţinerea dreptului de a ridica
obiecţii împotriva propunerilor de acte legislative ale UE;
 Introducerea unei noi clauze, „exit clause”, care să permită statelor membre
ieșirea din UE.
 Ce nu s-a păstrat din Tratatul Constituţional:
 S-a renunţat la denumirea de „Constituţie”; noul Tratat de Reformă revenind la
tradiţionala metodă de modificare a Tratatelor, prin amendare (au fost amendate
atât Tratatul CE, cât şiTratatul UE),
 S-a renunţat la menţionarea simbolurilor şi imnului UE;
 Textul integral al Cartei Drepturilor Fundamentale a fost înlocuit de o scurtă
trimitere cu aceeaşi valoare legală;
 S-a renunţat la menţionarea „competiţiei libere şi nedistorsionate” ca
reprezentând un obiectiv al Uniunii, preşedintele francez Nicolas Sarkozy
argumentând că, în sine, competiţia nu este un scop, ci un mijloc.
 Care au fost elementele noi introduse de Tratatul de Reformă:
 Menţionarea unor noi provocări, precum modificările climatice şi solidaritatea
energetică, în special urmare a temerilor exprimate de Lituania şi Polonia în
legătura cu dependenţa energetică de Rusia;
 Existenţa unor noi clauze de opţiune privind noile prevederi introduse, precum
controlul graniţelor, azil, imigraţie, cooperare juridică în domeniul civil,
cooperare juridică şi poliţienească în domeniul infracţional.