Cristina Vlădărean -SIA- CECM 2019 ANUL I

Referat 3

I. Cauzele încălzirii globale

Clima se schimbă datorită forcingului extern, în funcție de influența deplasării pe orbită în

jurul Soarelui, erupțiilor vulcanice și efectului de seră. Ponderea diverselor cauze ale încălzirii
este în studiu, dar consensul oamenilor de știință este că principala cauză este creșterea
concentrației gazelor cu efect de seră datorită activităților umane din epoca industrializării.
În special în ultimii 50 de ani, când se dispun de date detaliate, acest lucru este evident. Cu
toate astea, există și alte ipoteze, care atribuie încălzirea variațiilor activității solare
Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerția termică a solului și oceanelor duce la
presupunerea că starea curentă a climei nu este în echilibru cu forcingurile. Studiile pe modelele
climatice indică că, chiar dacă concentrațiile gazelor cu efect de seră s-ar menține la cele ale
anului 2000, clima tot s-ar mai încălzi cu 0,5 °C.

II. Efectul de seră

Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu este
reținută de atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care reflectă înapoi
această radiație.
Efectul actual al existenței gazelor cu efect de seră este că temperatura medie
a Pământului este cu cca. 33 °C mai mare decât ar fi în lipsa lor, adică este de cca. +15 °C în loc
să fie de -18 °C. În acest sens, efectul de seră este benefic, el asigurând încălzirea suficientă a
Pământului pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.
Dacă concentrația gazelor cu efect de seră crește, echilibrul prezentat este perturbat, diferența
de flux termic se acumulează în atmosferă, care astfel se încălzește. De aceea, termenul de „efect
de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția unor
anumite gaze, emise natural sau artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea
permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră.
Principalul element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apă, cu o
pondere de 36 - 70 % urmați de dioxidul de carbon, cu o pondere de 9 - 26 %, metanul, cu o
pondere de 4 - 9 % și ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %.
Alte gaze care produc efect de seră, însă cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot,
hidrofluorocarburile, perfluorocarburile și fluorura de sulf.

1
Cristina Vlădărean -SIA- CECM 2019 ANUL I

III. Principalele elemente chimice implicate în fenomenul “efect de seră”

a) Vaporii de apă

Cantitatea de vapori de apă din atmosferă depinde exclusiv de termodinamica

atmosferei. Cantitatea de vapori de apă pe care o poate conține aerul este în funcție de presiunea
de saturație, care, la rândul ei, depinde de temperatură.
Presiunea de saturație a vaporilor de apă în atmosferă se poate exprima prin formule
teoretice simple, sau, mai exact, prin formule semiempirice (formule ale căror constante au fost
determinate pe baza observațiilor experimentale), cum sunt relațiile Wexler.
Presiunea de saturație a vaporilor de apă crește repede cu temperatura, astfel că dacă la
10 °C 1 kg de aer uscat poate absorbi 7,73 g de apă, la temperatura de 30 °C poate absorbi
27,52 g. Presiunea locală a vaporilor (practic concentrația lor locală) determină viteza evaporării.
Un vânt uscat îndepărtează vaporii de apă formați, permițând evaporarea unei noi cantități de
apă, ceea ce explică efectul de uscare al vântului. La rândul său, vântul este generat de diferențele
de presiune atmosferică, diferențe care apar datorită diferențelor de densitate ale aerului, densitate
care depinde de temperatură. Se observă că temperatura și variațiile ei sunt responsabile de
cantitatea de vapori de apă în atmosferă.
Efectul de seră al vaporilor de apă este însă natural și nu există nicio posibilitate tehnică de a
influența cantitatea de vapori de apă din atmosferă în afară de încercarea de a reduce temperatura.
De remarcat este faptul că evaporarea este reversibilă, prin scăderea temperaturii vaporii de apă
se condensează, efect observat toamna și iarna, când scăderea anuală a temperaturilor determină
creșterea precipitațiilor.
Însă, deși vaporii de apă sunt principalul gaz cu efect de seră, nu cu privire la el trebuie luate
măsuri în cazul încălzirii globale.

b) CO2

Carbonul este elementul principal care asigură viața. Ca și alte elemente chimice, el este
angrenat în natură într-un circuit.
Cea mai mare parte a combinațiilor sub formă gazoasă este formată din dioxidul de carbon.

Fluxurile de carbon între atmosferă și biosferă, hidrosferă și litosferă sunt următoarele:

o Între atmosferă și biosferă: plantele, în timpul nopții, și animalele, tot timpul, elimină prin
respirație dioxid de carbon. În timpul zilei plantele asimilează carbonul din CO2 și, cu
ajutorul luminii solare, prin procesul de fotosinteză îl transformă în combinații organice,
eliberând oxigenul. Capacitatea biosferei de a asimila carbonul este, totuși, limitată.

2
Cristina Vlădărean -SIA- CECM 2019 ANUL I
o Între atmosferă și hidrosferă: CO2 este un gaz relativ solubil în apă și există un echilibru
al concentrației CO2 în apă. Oceanele conțin dizolvate cantități imense de CO2, care, în
caz că echilibrul ar fi perturbat, ar putea fi eliminate în atmosferă, ducând la o perturbație
climatică extremă. Solubilitatea gazelor în apă descrește pe măsură ce temperatura apei
crește, ca urmare la o încălzire a oceanelor, eliberarea CO2 în atmosferă este un pericol
real.

o Între biosferă și litosferă: în trecutul îndepărtat, în special în carbonifer (2,5 milioane de

ani), o mare parte a plantelor din flora din epocă au ajuns în pământ, stocând în litosferă
carbonul din corpul lor sub formă de zăcăminte de cărbune. De fapt, se consideră că în
acea perioadă atmosfera terestră conținea CO2 în loc de oxigen, iar plantele au teraformat
atmosfera, oxigenul de acum și lipsa dioxidului de carbon (concentrația actuală de numai
0,03 %) fiind de fapt urmarea acestei activități.

o Între atmosferă și litosferă: actual carbonul este eliberat din litosferă în atmosferă sub
formă de CO2 prin activități antropice (arderea combustibililor fosili). Se consideră că în
ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte mari de CO2 și metan,
care, prin efectul de seră au dus la începerea fenomenului de încălzire globală.

În luna mai 2014, Organizația Meteorologică Mondială a anunțat că media lunară a

concentrației de dioxid de carbon din atmosferă a depășit pentru prima dată valoarea de 400 ppm
în luna aprilie 2014, în întreaga emisferă nordică. Datele publicate în Greenhouse Gas Bulletin
susțin că nivelul global de CO2 din atmosferă a ajuns la 393,1 ppm în 2012, cu 141% mai mult
decât în epoca pre-industrială (278 ppm). În medie, concentrația de dioxid de carbon din
atmosferă a crescut cu 2 ppm pe an în ultimii 10 ani

c) Metanul

Este o altă combinație chimică sub formă gazoasă în care se găsește carbonul în atmosferă.
La cantități volumice egale, metanul produce un efect e seră mai important decât dioxidul de
carbon, însă datorită concentrațiilor sale mici în atmosferă, de cca. 1,8 ppm, efectul global este
mai mic, cam un sfert din cel al CO2. De la începutul revoluției industriale concentrația de metan
în atmosferă a crescut cu 149 %.

d) Ozonul

Ozonul din straturile superioare ale atmosferei, deși este extrem de necesar pentru viață prin
faptul că reflectă radiația în ultraviolet a Soarelui, reflectă selectiv radiația în infraroșu emisă de
sol, ceea ce face ca el să producă un efect de seră. Efectul de seră global al ozonului este greu
de estimat exact, ultimele rapoarte estimând acest efect la cca. 25 % din efectul dioxidului de
carbon.

3
Cristina Vlădărean -SIA- CECM 2019 ANUL I

e) Alte gaze cu efect de seră

Alte gaze care produc efect de seră: protoxidul de azot și compușii halogenate.

Dintre aceștia din urmă fac parte:

 hidrofluorocarburile: freonii - CFC, HCFC, HFC; Freon-11 = R-11 = CFC-11, Freon-

12 = R-12 = CFC-12, Freon-113 = R-113 = CFC-113, Freon-22 = R-22 = HCFC-22),
 perfluorocarburile (PFC)
 hexafluorura de sulf (SF6).

De subliniat este faptul că aceste substanțe, în afară de efectul de seră, au un efect

devastator asupra stratului de ozon.