Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Drept ”Simion Bernuțiu”

Specializarea Drept
Centrul Sibiu

DREPT CANONIC

Finanțarea cultelor religioase în România și U.E.

Coordonator
Lector univ. dr. EMANUEL TĂVALĂ
Student Munteanu Dragoș-Alexandru
Anul I
 Finanțarea cultelor religioase în România și U.E.

România nu are o religie de stat (conform art. 29 (5) din Constituția României, cultele
religioase sunt autonome față de stat). Conform recensământului din 2011, 16.307.004
cetățeni, reprezentând 86,45% din populație, s-au declarat ortodocși, 870.774 s-au
declarat romano-catolici (4,62% din populație), 600.932 reformați (3,19%),
362.314 penticostali (1,92%), 150.593 greco-catolici (0,8%), 112.850 baptiști (0,6%)
ș.a.m.d. În Dobrogea, există o minoritate islamică (0,34%), compusă majoritar
din turci și tătari. Există și un număr mic de atei (0,11%), agnostici, persoane care sunt
nereligioase (0,1%) și persoane fără o religie declarată. Conform Annuario Pontificio,
buletinul oficial al Sfântului Scaun, în aceeași perioadă, recensământul intern al Bisericii
Catolice a numărat în România 1.193.806 credincioși romano-catolici (cu 165.405 persoane
mai mult decât cele înregistrate de autoritățile române).
Potrivit unui studiu mondial, „Religiosity and Atheism Index”, realizat de institutul
Gallup International, România se află în top 10 cele mai religioase țări din lume. Astfel,
România se clasează pe locul șapte în lume, 89% din populație declarând că este religioasă,
fiind singura țară din Uniunea Europeană care apare în top 10. Raportul mai arată că România
este printre puținele țări în care numărul credincioșilor a crescut din 2005 până în 2012, de la
85% până la 89% persoane care se declară religioase.
În România sunt, la nivelul anului 2015, 18.436 de lăcașuri de cult. Din acestea,
14.765 sunt biserici, 359 de capele, 1.096 case de rugăciune, 47 de catedrale, 2 episcopii,
2 moschei, 76 de geamii, 286 de mănăstiri și 89 de sinagogi. În medie, anual, în România apar
90 de biserici noi. După 1989 și până în prezent, bisericile ortodoxe s-au înmulțit cu
aproximativ 2.000 de lăcașuri de cult în toată țara.
Finanțarea bugetară a statului român, destinată construirii și renovării de biserici, a
fost de 130 de milioane de lei în anul 2014 și de 41,198 milioane de lei în anul 2015.
Biserica se află între legile pozitive, create de om, ca expresie unică si inconfundabilă
a asemănării cu Dumnezeu, si Legea cea Nouă a Mantuitorului Hristos. Din acest motiv in
Biserică s-a născut o lege proprie, o lege care ține atat de legile pozitive, date de oameni, cat
si de Legea Vieții revelată si dăruită intregii umanități de Hristos. Legea aceasta se numeste
canon. Rostul canonului este acela de a impărtăsi legile pozitive de Legea Vieții sau de a face
ca Legea lui Hristos să desăvarsească legile date de oameni. Canoanele au o ființă teandrică
si, potrivit acesteia, ele cuprind elemente netrecătoare care țin atat de Legea Vieții, dar si
elemente schimbătoare care țin de legea pozitivă. Desi canoanele sunt de cuprins teandric ele
sunt numite si „sfintele canoane" pentru că au fost acceptate de către intreaga Biserică si
pentru că Legea Vieții, prin perfecțiunea ei, desăvarseste imperfecțiunea legii pozitive.
Biserica se află intre om si Dumnezeu, intre istorie si metaistorie, intre timp si vesnicie
si, in cele din urmă, intre păcat si sfinȚenie, intre două realități nu pentru a le despărți, ci
pentru a le uni si a o desăvarsi pe prima in cea de-a doua. Avand in vedere una din realitățile
fundamentale ale existenței - legea - putem spune că Biserica se află si intre legile pozitive,
create de om, ca expresie unică si inconfundabilă a asemănării cu Dumnezeu, si Legea cea
Nouă a Mantuitorului Hristos (Legea Vieții, Legea iubirii). Primele se regăsesc in Biserică in
sensul in care ele caută desăvarsirea si impărtăsirea cu Legea Vieții. Dar, pe de-o parte, legile
pozitive nu sunt si nu vor putea fi mantuitoare, deci intru totul acceptate de Biserică, pentru că
ele nu depăsesc in ultimă instanță ura, păcatul si moartea, si, totodată, nu pot fi nici inlăturate
sau ignorate, căci altfel lumea, incă nedesăvarsită, ar degenera in haos. Pe de altă parte, Legea
lui Hristos, Legea iubirii, singura mantuitoare, nu se poate regăsi intrupată intru totul in
Biserică pentru că ImpărăȚia lui Dumnezeu, desi ni s-a dăruit tuturor, nu se va instaura deplin
decat abia la sfarsitul veacurilor.
 Din acest motiv în Biserică s-a născut o lege proprie, o lege care ține atât de legile
pozitive, date de oameni, cât si de Legea Vieții revelată si dăruită întregii umanități de Hristos,
o lege care are în vedere atât dreptatea relativă a umanității decăzute, cât si dreptatea
desăvârsită a Împărăției lui Dumnezeu. Legea aceasta se numeste canon. Acest specific al
canonului a trezit interesul cercetării multor teologi canonisti si nu numai, pentru a-l înțelege
în esența lui, în context eclesiologic, în raport cu dogma (oros-ul) si cu viața Bisericii. Aici, de
exemplu, contribuția arhiepiscopului Peter L'Huillier este fundamentală.Rostul canonului este
acela de a împărtăsi legile pozitive de Legea Vieții sau de a face ca Legea lui Hristos să
desăvârsească legile date de oameni. Prin urmare canonul poate fi definit ca extinderea Legii
lui Hristos asupra legii pozitive, care urmăreste plasticizarea dreptății divine desăvârsite în
dreptatea relativă a oamenilor, aflați în comuniunea mântuitoare a Bisericii.
Pe teritoriul actual al României, mai exact în Transilvania, prin Edictul de la Turda din
1568, a fost aplicată pentru prima oară în Europa, „Declarația privitoare la toleranța
religioasă”.
În prezent, viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății
credințelor religioase, principiu enunțat în articolul 29 din Constituția României, alături de
libertatea gândirii și a opiniilor. Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu
are nicio religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt
obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase. Cetățenii sunt egali în fața legii
și în fața autorităților publice, indiferent de convingerile religioase sau părerile despre lume și
viață pe care le au. Cultele religioase sunt autonome față de stat, care însă trebuie să le
sprijine. Tot conform Constituției, discriminările religioase, ca și incitarea la discriminare și
promovarea urii religioase, sunt interzise.
Cadrul legal al funcționării cultelor religioase, așa cum era definit de decretul
177/1948, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august1948, permitea imixtiunea masivă
a statului comunist în chestiuni care privesc libertatea religioasă și de conștiință, chestiuni ce
țin de viața privată a fiecăruia. Adoptarea unei noi legi a cultelor a fost întârziată de Biserica
Ortodoxă Română, care a motivat atitudinea sa prin dorința de revenire la situația consacrată
de Constituția României din 1923, când Biserica Ortodoxă Română și cea Română Unită cu
Roma (Greco-Catolică) se bucurau de un statut privilegiat față de celelalte culte
religioase. Biserica Ortodoxă Română mai cerea și ca înregistrarea unui nou cult să fie
condiționată de adeziunea a cel puțin 0,5% din populația țării. În acest fel BOR urmărea
obstrucționarea unor culte și grupări religioase, fapt ce contravine principiului libertății
religioase. De curând, Biserica Ortodoxă Română a renunțat la aceste cerințe și a promovat
adoptarea în regim de urgență a unui proiect controversat de lege a cultelor, care în opinia
celorlalte culte avantajează BOR.
Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândește prin hotărâre de guvern, la
propunerea Ministerului Culturii și Cultelor, de către asociațiile religioase care îndeplinesc
criterii de durabilitate, stabilitate și interes public. Criteriile au în vedere ca asociațiile
religioase să fie constituite legal și să funcționeze pe teritoriul României de cel puțin 12 ani și
ca membrii cetățeni români să reprezinte 0,1% din populația României conform ultimului
recensământ.[9] Pentru a dobândi statut juridic asociația religioasă trebuie să fie alcătuită din
cel puțin 300 de persoane (0,000014% din populația României).[9] Procedura de dobândire a
acestui statut constă în înscrierea în Registrul asociațiilor religioase instituită la grefa
judecătoriei din circumscripția teritorială unde își are sediul. Cererea de înscriere a asociației
în Registrul asociațiilor religioase trebuie să fie însoțită de actul constitutiv, conținând
denumirea asociației religioase, datele de identificare și semnăturile asociaților, sediul,
patrimoniul inițial, statutul asociației religioase, actele doveditoare ale sediului și
patrimoniului inițial, avizul consultativ al Ministerului Culturii și Cultelor și dovada privind
disponibilitatea denumirii, eliberată de Ministerul Justiției.
 Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor
reglementează o serie de principii definite în convențiile internaționale privind drepturile
omului la care România este parte semnatară. Astfel, este garantată libertatea religioasă la
nivel individual și colectiv, instituindu-se cadrul necesar afirmării acesteia. Legea afirmă
neutralitatea statului român în raport cu toate cele 18 culte religioase recunoscute, oferind
garanții în ceea ce privește autonomia lor față de stat. Prin lege se recunoaște rolul cultelor
religioase ca parteneri sociali ai statului și ca furnizori de servicii sociale. Totodată, legea
garantează egalitatea cultelor în fața legii și a autorităților publice.
Curtea Constituțională a României a decis la 12 noiembrie 2014 că dispozițiile Legii
învățământului nr. 84/1995 și ale Legii educației naționale nr. 1/2011 care prevăd că „la
solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru
elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie” sunt
neconstituționale. Argumentația Curții pornește de la ideea că cel care vrea să facă ceva
trebuie să ceară acel lucru, și nu cel care nu vrea. Prin urmare, înscrierea din oficiu a elevilor
la ora de religie încalcă dreptul la libertatea conștiinței. De aceea, „părinții care vor să își
înscrie copiii la materia Religie trebuie să depună o cerere”, materia nemaifiind obligatorie.

Finanțarea cultelor în România

În România, fiecare cult are propriul sistem de finanţare. Nu există impozit pe cult, dar
statul prevede în bugetul său linii de credit prin care sunt susţinute cultele în lucrarea lor
considerată ca fiind de utilitate publică. Toate cele 18 culte recunoscute sunt egale în privinţa
drepturilor de finanţare din partea statului sau a autorităţilor publice centrale şi locale, cu
respectarea principiului proporţionalităţii. Legea 489/2006 prevede că, în general, cheltuielile
pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor acestora se vor acoperi din veniturile
proprii dobândite şi utilizate în conformitate cu statutele lor.
Cultele pot stabili contribuţii benevole din partea credincioşilor lor, pentru susţinerea
activităţilor pe care le desfăşoară. Ajutorul financiar pe care statul îl acordă la cererea este
stabilit în raport cu numărul de credincioşi ai cultului respectiv şi cu nevoile reale de
subzistenţă şi activitate şi poate fi folosit în principal pentru cheltuieli de funcţionare, pentru
constituirea şi conservarea patrimoniului imobil, pentru activităţi sociale, culturale şi
educative. Susţinerea financiară a cultelor se realizează în primul rând prin intermediul
Secretariatului de Stat pentru Culte. Statul participă şi la salarizarea personalului de cult cu un
anumit procent, privilegiind unităţile de cult care sunt în dificultăţi financiare. Autorităţile
locale, la cererea cultelor, pot participa financiar la susţinerea activităţii acestora.
Ca ajutor material indirect, statul acordă cultelor facilităţi fiscal şi avantaje în natură.
Legea permite ca 2% din impozitul pe venit să fie atribuit asociaţiilor non-profit sau cultelor.
Codul fiscal prevede o exonerare de impozit pentru activităţile lucrative ale cultelor prin care
sunt finanţate construcţiile destinate activităţilor cu caracter religios, activităţi de conservare
şi restaurare a imobilelor, activităţi religioase sau educative. Sunt scutite de impozit clădirile
aparţinând cultelor recunoscute, cu excepţia celor care sunt folosite pentru activităţi
economice.

Finanțarea cultelor în Uniunea Europeană

Cultele din statele UE se autofinanţează sau sunt finanţate de stat ori din "taxa pentru
Biserică", iar în multe ţări donaţiile sunt scutite de taxe, imobilele bisericii nefiind impozitate.
În Franţa şi Irlanda, cultele nu primesc bani de la stat, în timp ce Luxemburg asigură finanţare
integrală.
În toate ţările Uniunii Europene, cultele asumate de stat (recunoscute sau înregistrate)
beneficiază cel puţin de toate avantajele acordate organizaţiilor non-profit: statele nu percep
impozit pe lăcaşurile de cult, donaţiile făcute cultelor nu sunt taxate, iar personalul clerical
beneficiază fie de un sprijin direct, fie de scutiri de taxe şi impozite, pentru facilitarea misiunii
sale. Asistenţa religioasă în instituţiile publice este finanţată de stat, ca o consecinţă a
garantării libertăţii religioase şi de cult, arată un studiu al Reprezentanţei Patriarhiei Române
de la Bruxelles.
Totodată, în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, venitul realizat de culte din activităţi
lucrative este scutit de impozit, dacă este reinvestit în activităţi de interes public, printre care
se numără şi activităţile culturale.
În toate ţările cuprinse în studiu, donaţiile directe - chetele, colectele, plăţile făcute cu
ocazia serviciilor religioase - nu sunt impozitate, iar sumele primite de personalul de cult din
aceste fonduri nu sunt nici ele impozabile.
De asemenea, potrivit studiului, în multe ţări ale Uniunii Europene, personalul de cult
beneficiază de reduceri ale contribuţiilor sociale, iar producerea şi comercializarea obiectelor
de cult sunt reglementate în avantajul cultelor, fie prin scutirea de taxe, inclusiv taxe vamale,
fie prin exonerarea parţială de alte taxe şi impozite.
În Franţa, statul nu recunoaşte şi nu finanţează cultele, iar în Irlanda, Constituţia
prevede o separaţie rigidă între stat şi culte şi interzice orice formă de subvenţie directă, astfel
că bisericile se autofinanţează.

Austria
Fondurile atribuite celor 14 culte şi comunităţi religioase recunoscute legal provin
dintr-o "taxă pentru Biserică" (aproximativ 1% din venituri), percepută de stat, laolaltă cu
celelalte impozite. Orice cetăţean poate cere încetarea plăţii acestei taxe, caz în care suma
respectivă continuă să fie colectată, dar este direcţionată de stat către alte entităţi de interes
public. Sunt scutite de taxe donaţiile destinate instituţiilor naţionale ale cultelor recunoscute şi
altor persoane juridice care au scop bisericesc.
Pentru cele 14 culte recunoscute, statul finanţează, de asemenea, organizarea orelor de religie
în toate şcolile publice şi asistenţa spirituală acordată persoanelor private de libertate.

Belgia
Statul belgian recunoaşte personalitatea juridică a şase culte: Biserica Romano-
Catolică şi cea Protestantă (din 1802), Biserica Anglicană şi Cultul Mozaic (din 1870),
Comunitatea Islamică (din 1974) şi Biserica Ortodoxă (din 1985). Pentru toate acestea,
Constituţia prevede plata integrală a salariilor şi a pensiilor pentru personalul de cult din
bugetul de stat, precum şi o serie de subvenţii pentru acoperirea utilităţilor legate de spaţiile
de cult. De asemenea, comuna (autoritatea locală) poate pune la dispoziţia personalului de cult
o locuinţă de serviciu şi participă la acoperirea deficitului entităţii juridice destinate să
gestioneze patrimoniul material al comunităţii parohiale. Cultele pot solicita, de asemenea,
ajutor material pentru construcţia şi renovarea clădirilor proprii.
În ceea ce priveşte proprietăţile imobiliare ale cultelor recunoscute, nu se percepe
impozit pe venitul provenit din exploatarea lor. Nu se plăteşte impozit nici pe imobilele (sau
părţile din imobil) destinate celebrării cultului. Restul reglementărilor fiscale sunt identice
celor aplicate asociaţiilor fără scop lucrativ.

Bulgaria
Cultele îşi asigură finanţarea din fonduri proprii şi din subvenţii care pot fi acordate de
stat prin Legea Cultelor (2002). Statul sprijină activitatea în domeniul asistenţei religioase şi a
asistenţei sociale a cultelor înregistrate, acestea fiind asimilate entităţilor non-profit. Pot fi
acordate subvenţii pentru construirea şi restaurarea locaşurilor de cult. Donaţiile sunt scutite
de impozite, iar imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului liturgic sunt scutite de
taxe şi impozite, donaţiile sunt neimpozabile.
 Cehia
În Cehia, 33 de culte şi comunităţi religioase sunt recunoscute de stat la două niveluri:
16 dintre acestea, înregistrate la primul nivel (inferior), beneficiază doar de o serie de
beneficii fiscale, iar celelalte 17 primesc şi asistenţă materială directă din partea statului.
Cultele se autofinanţează, dar statul participă, cu aproximativ 80 la sută, la constituirea
venitului personalului de cult. Cultele înregistrate sunt exonerate de taxele funciare, de
impozitul pe venitul realizat din chete şi de taxele vamale pentru obiectele de cult.
Nouă din cele 17 culte recunoscute la nivelul superior au şi dreptul de a organiza ore
de educaţie religioasă în şcolile publice, statul asigurând plata parţială a profesorilor. Tot
parţial este asigurată şi plata capelanilor din închisori, în vreme ce capelanii militari primesc
salariu integral de la stat. Autorităţile centrale şi locale participă, de asemenea, la acoperirea
cheltuielilor de construire sau restaurare a lăcaşurilor de cult, mai ales când este vorba de
obiective ce fac parte din patrimoniul cultural al ţării.
În noiembrie 2012, Parlamentul ceh a votat o lege pentru retrocedarea treptată şi
integrală, pe parcursul a 17 ani, a tuturor proprietăţilor bisericilor (80 la sută revenind
Bisericii Romano-Catolice) ori despăgubirea în bani acolo unde înapoierea proprietăţii nu este
posibilă. La sfârşitul acestor 17 ani, statul va înceta acordarea de asistenţă materială directă
către cultele religioase.

Cipru
În schimbul patrimoniului pe care Biserica Ortodoxă l-a cedat statului, acesta s-a
angajat să plătească salariile personalului de cult al Bisericii Ortodoxe, dar şi al celorlalte trei
entităţi cultuale recunoscute prin Constituţia republicii - maroniţii, armenii şi romano-catolicii
-, chiar dacă doar Biserica Ortodoxă a cedat din patrimoniul său. Sprijin financiar direct
primeşte, de asemenea, comunitatea musulmană.
Toate instituţiile religioase sunt exonerate de impozitul pe venitul obţinut din activităţi
religioase, cel provenit din activităţi economice nefăcând obiectul vreunei reglementări
legislative speciale Toate materialele de construcţie, accesoriile lăcaşelor de cult şi obiectele
de cult (inclusiv veşmintele), importate pentru nevoi bisericeşti de către instituţiile bisericeşti
sau religioase în general, sunt scutite de taxe vamale. Lăcaşurile de cult sunt scutite de taxe
funciare, iar donaţiile în favoarea cultelor sunt, de asemenea, scutite de taxe.

Croaţia
Statul sprijină, atât direct, cât şi indirect, activitatea cultelor care încheie un acord cu
Guvernul croat, iar 17 din cele 44 de comunităţi religioase înregistrate legal au încheiat astfel
de acorduri. Sprijnul poate consta în plata salariilor şi pensiilor pentru clerici, construirea ori
restaurarea de lăcaşuri de cult ori subvenţionarea activităţilor în domeniul asistenţei religioase
şi al asistenţei sociale. În plus, pentru toate cultele recunoscute, veniturile sunt scutite de
impozit, precum şi imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului.

Danemarca
Biserica Evanghelică Luterană (BEL) este Folkekirke (Biserică naţională sau Biserică
a poporului), singura care primeşte finanţare directă de la stat, ce reprezintă aproximativ 12 la
sută din bugetul său. În schimbul acestei sume, BEL se ocupă şi de administrarea cimitirelor,
de registrul evidenţei populaţiei, prin înregistrarea naşterilor, căsătoriilor, decesurilor etc.
Cealaltă parte a bugetului bisericii, mult mai consistentă, provine dintr-o taxă (impozit
bisericesc), plătită numai de membrii BEL, colectată însă tot de stat, laolaltă cu celelalte taxe.
BEL este exonerată de impozitul funciar şi de impozitul pe imobilele bisericeşti.
 În afară de BEL, statul danez mai recunoaşte juridic alte 133 de comunităţi religioase,
dintre care 11 au un statut aparte, fiindu-le recunoscut, între altele, dreptul de a oficia
căsătorii, care au şi efect civil. Toate acestea beneficiază de o serie de ajutoare indirecte -
donaţiile făcute către ele pot fi deduse din impozitul anual şi TVA este deductibilă.

Estonia
Cultele se finanţează în principal din venituri proprii şi din contribuţii ale
credincioşilor. Statul participă însă la întreţinerea şi conservarea lăcaşurilor de cult, acolo
unde acestea au o valoare istorică sau culturală. Organizaţiile religioase sunt scutite de
impozitul pe venit şi de cel pentru terenul ocupat de clădiri destinate cultului, iar TVA este
redusă considerabil pentru multe produse şi servicii (de exemplu, 5%, în loc de 18%, pentru
electricitate). Statul acordă un ajutor şi pentru editarea ziarului Bisericii Luterane a Estoniei.
Structura confesională a societăţii estoniene este foarte fărâmiţată, cele mai mari două culte
prezente (Biserica Luterană şi Biserica Ortodoxă - cu două jurisdicţii) reprezentând fiecare
câte nu mai mult de 15% din populaţie. Pe lângă acestea, statul estonian recunoaşte juridic
alte aproximativ 500 de organizaţii religioase, termen ce poate acoperi o gamă destul de largă
de realităţi, de la o biserică până la o simplă asociaţie a minim 12 cetăţeni ori rezidenţi.
Consiliul Bisericesc estonian, organizat în 1990 şi alcătuit din 10 biserici creştine, este
susţinut financiar de stat. Clericii aparţinând acestor 10 biserici pot fi angajaţi pe posturi de
capelani în unităţile militare şi penitenciare, salariile fiindu-le plătite integral de stat.

Finlanda
În Finlanda, Biserica Luterană şi Biserica Ortodoxă au un raport privilegiat cu statul,
comparativ cu celelalte aproximativ 80 de comunităţi religioase. Modul de finanţare a acestor
două biserici este reglementat prin lege: Biserica Luterană primeşte 1,79%, iar Biserica
Ortodoxă 0,0014% din impozitul plătit de persoanele juridice înregistrate în Finlanda. De
asemenea, persoanele fizice afiliate uneia dintre cele două biserici plătesc un anumit procent
(1 - 2%) din venituri către aceasta, banii fiind colectaţi de stat, laolaltă cu celelalte impozite.
Sprijin direct poate veni şi din partea administraţiei locale, pentru acoperirea costurilor de
operare ale unităţilor de cult. Statul plăteşte, de asemenea, salariile profesorilor de religie,
capelanilor militari şi ai celor din penitenciare, capelanii din spitale fiind plătiţi direct de
culte.
Celelalte culte recunoscute pot, la rândul lor, primi un sprijin financiar direct din
partea statului, în urma depunerii unei cereri formale în acest sens şi direct proporţional cu
numărul de membri. În privinţa finanţării indirecte, cultele sunt scutite de impozitul pe venit,
iar cimitirele şi imobilele cu destinaţie cultuală sunt scutite de impozitul funciar.

Franţa
În conformitate cu Legea separaţiei dintre Biserică şi Stat, din 9 decembrie 1905, statul
nu recunoaşte şi nu finanţează cultele. Cu toate acestea, există în Franţa un ajutor indirect, sub
mai multe forme: Statul poate să acorde garanţie de stat pentru împrumuturile pe care le fac
asociaţiile cultuale sau asociaţiile eparhiale pentru construirea edificiilor de cult şi poate da în
chirie spaţii destinate cultului, la un preţ simbolic (un euro pe an). Totodată, statul sau
colectivităţile publice, devenind proprietare ale spaţiilor de cult construite înainte de 1905,
trebuie să asigure toate reparaţiile şi întreţinerea care incumbă proprietarului.
Venitul obţinut de clericii catolici este repartizat de Biserică din donaţiile directe,
neimpozabile, şi constituie un venit neimpozabil.

Germania
 În Germania, o organizaţie religioasă recunoscută ca persoană juridică de drept public
poate numi capelani în spitale, penitenciare şi unităţi militare şi are dreptul de a colecta o taxă
ce echivalează cu aproximativ 8 - 9 la sută din impozitul pe venit al fiecărui membru al
cultului respectiv. În practică, numai câteva (cele mai mari) dintre cele peste 180 de culte
recunoscute fac uz de acest drept. Taxa este colectată de stat, împreună cu restul impozitelor,
în schimbul unui comision (3 - 5%). Oricare cetăţean poate solicita încetarea plăţii acestei
taxe, caz în care încetează a mai fi considerat membru al cultului respectiv. Impozitul
bisericesc şi donaţiile făcute bisericilor pot să fie deduse din impozitul pe salarii şi pe venit.
Alte fonduri pot fi acordate de stat cultelor recunoscute pentru întreţinerea unor clădiri
cu valoare arhitectonică/culturală deosebită sau ca măsuri compensatorii în urma anumitor
evenimente istorice (ex: comunitatea evreiască primeşte anual sume însemnate ca reparaţie
istorică în urma Holocaustului).

Grecia
Biserica Ortodoxă din Grecia este biserică de stat, finanţată în mare parte din fonduri
publice. Statul asigură salarizarea şi pensiile preoţilor Bisericii Ortodoxe, precum şi formarea
personalului de cult, şi subvenţionează instituţiile administrative ale Bisericii Ortodoxe şi
asistenţa religioasă în instituţiile publice.
Cultele recunoscute juridic sunt scutite de impozitul funciar, impozitul pe clădiri şi pe
venit. Sunt scutite, de asemenea, de taxe transmiterea bunurilor imobiliare, precum şi
donaţiile şi succesiunile în favoarea bisericii. Biserica Ortodoxă este exonerată de taxele
vamale pentru produsele destinate cultului. Cultul israelit beneficiază de o exonerare parţială.
Odată cu criza financiară care a lovit Grecia în ultimii ani, regimului fiscal a suferit unele
modificări. Astfel, printr-o lege din 2010, la fel ca toate celelalte asociaţii fără scop lucrativ,
Biserica este taxată cu 20% din veniturile brute. Ceea ce face ca în anul 2011 Biserica Greciei
să fi plătit către stat impozit în valoare de 12,5 milioane de euro.

Irlanda
Constituţia irlandeză prevede o separaţie rigidă între stat şi culte şi interzice orice
formă de subvenţie directă pentru un cult din Irlanda. În consecinţă, cultele se autofinanţează,
majoritatea fondurilor provenind din contribuţii ale credincioşilor, donaţii şi exploatarea
proprietăţilor imobiliare.
Totuşi, statul acordă subvenţii însemnate pentru activităţile considerate de utilitate publică:
învăţământ (marea majoritate a şcolilor primare şi secundare sunt confesionale), asistenţă
medicală şi asistenţă socială. Statul asigură, de asemenea, plata salariilor pentru capelanii din
şcoli, unităţi militare şi penitenciare, capelani ce aparţin, cel mai des, Bisericii Romano-
Catolice, majoritare.
În privinţa regimului fiscal, cultele sunt asimilate entităţilor caritabile şi astfel sunt
exonerate de taxele funciare şi de impozitul pe capital.

Italia
În Italia, există subvenţii publice pentru lăcaşurile de cult, iar 0,8% din impozitul pe
venit plătit de membri este transferat de stat Bisericii. Statul asigură şi plata integrală a
salariilor pentru capelanii din instituţiile publice (unităţi militare, penitenciare). Donaţiile
către cultele admise ca fiind beneficiare ale unei finanţări indirecte sunt parţial deductibile din
impozitul pe venit.

Letonia
Constituţia letonă prevede separarea rigidă a bisericii de stat, ceea ce exclude, în
principiu, posibilitatea oferirii unui sprijin material direct. În consecinţă, cultele se finanţează,
în principal, din fonduri proprii şi din donaţii ale membrilor. Statul acordă totuşi subvenţii
celor opt culte recunoscute legal, pentru amenajarea şi întreţinerea spaţiilor de cult, susţinerea
activităţii religioase şi a diferitelor activităţi de interes public. Aceleaşi culte pot desemna
profesori de religie care să activeze în şcolile publice, precum şi capelani în unităţi militare,
penitenciare şi spitale, salariile tuturor acestora fiind plătite de stat.
Între beneficiile comunităţilor religioase înregistrate se numără: scutirea de la plata
impozitului pe terenuri şi pe clădiri, precum şi a impozitului pe venit, neplata TVA pentru
contribuţii şi donaţii, precum şi posibilitatea deducerii acestora, în anumite limite, din
impozitul pe venit, atât de către persoanele juridice, cât şi de cele fizice. Legea prevede, de
asemenea, scutirea de la plata taxelor vamale şi a TVA pentru ajutoarele umanitare sau
asistenţa tehnică primită din afara ţării.

Lituania
Statul lituanian a optat pentru o recunoaştere juridică a cultelor în trei moduri: grupuri
religioase tradiţionale, grupuri religioase netradiţionale şi alte grupuri religioase. Grupurile
religioase tradiţionale, în număr de nouă, sunt singurele care primesc anual un sprijin
financiar direct din partea statului, iar acest sprijin poate fi completat de către administraţia
locală. De asemenea, grupurile religioase tradiţionale pot desemna profesori de religie în
şcolile publice, precum şi capelani în unităţi militare, penitenciare şi spitale, plata salariilor
fiind asigurată de stat (în practică, însă, numai Biserica Romano-Catolică are capelani, iar
aceştia numai în unităţile militare).
Cele nouă culte tradiţionale sunt scutite de la plata asigurărilor sociale şi de sănătate
pentru personalul clerical şi monastic. Acordul cu Biserica Romano-Catolică o exonerează pe
aceasta de impozitul funciar şi de impozitul general. Statul finanţează, de asemenea,
funcţionarea şcolilor confesionale (aproximativ 30 la număr), în cazul celor romano-catolice
plătind atât costurile de funcţionare, cât şi pe cele de capital.

Luxemburg
Biserica Romano-Catolică, ce reprezintă 70 la sută din populaţie, şi alte cinci culte
religioase recunoscute juridic (ortodox, anglican, reformat, protestant şi mozaic) sunt finanţate
integral de statul luxemburghez, fără ca acesta să colecteze vreo "taxă pentru Biserică".
Aceasta înseamnă plata salariilor şi a asigurărilor sociale şi de sănătate pentru personalul
clerical şi o bună parte din cel neclerical (administraţie, cateheţi etc.), întreţinerea şi
construirea de noi lăcaşuri de cult, finanţarea organizării educaţiei religioase în şcolile publice
şi a asistenţei religioase în instituţii publice, finanţarea şcolilor confesionale, precum şi a unui
seminar teologic romano-catolic.
În privinţa regimului fiscal, cele şase culte recunoscute, ca şi toate celelalte asociaţii
religioase înregistrate, au un statut similar fundaţiilor şi organizaţiilor non-profit, care implică
neimpozitarea veniturilor din activităţi nelucrative, neimpozitarea lăcaşurilor de cult etc.

Malta
În Malta, deşi Biserica Romano-Catolică este, potrivit Constituţiei, biserică de stat,
principalul său venit îl reprezintă cel obţinut din titlurile de stat cu care a fost despăgubită
pentru patrimoniul naţionalizat. O altă sursă sunt donaţiile. De asemenea, se pot obţine
subvenţii din partea statului pentru activităţile de interes public. Statul finanţează organizarea
educaţiei religioase în şcolile publice, subvenţionează şcolile confesionale şi asigură asistenţa
religioasă în instituţiile publice.
Nu există un regim fiscal special pentru cultele religioase, ele fiind asimilate, din acest
punct de vedere organizaţiilor non-profit. Totuşi, Biserica Romano-Catolică poate beneficia
de unele exonerări, parţiale sau integrale, de la plata anumitor impozite (nu plăteşte impozit
pe beneficiu, pe imobilele destinate cultului etc.).

Olanda
În Olanda, este exclusă finanţarea directă a vreunui cult religios, lăsând, totuşi,
posibilitatea acordării de asistenţă indirectă şi chiar a unor subvenţii ocazionale către cultele
recunoscute juridic. Astfel, autorităţile centrale şi locale contribuie la întreţinerea lăcaşurilor
de cult cu valoare istorică. În plus, legea prevede posibilitatea alocării de fonduri pentru
construirea a noi lăcaşuri de cult pentru cultele minoritare, în baza principiului garantării
active a libertăţii religioase. Acelaşi principiu permite statului finanţarea în diferite grade a
asistenţei religioase în instituţii publice (penitenciare, unităţi militare, spitale, aziluri pentru
bătrâni). Statul subvenţionează, de asemenea, şcolile şi unităţile medicale confesionale.
Cultele sunt exonerate total sau parţial de taxele pe donaţii cu scop religios şi
beneficiază de o reducere a taxelor pentru electricitate şi a celor pentru transferul de
proprietate.

Polonia
Peisajul confesional polonez este dominat de Biserica Romano-Catolică, ce reprezintă
aproape 90 la sută din populaţie şi ale cărei raporturi cu statul sunt reglementate printr-un
Concordat. Acorduri asemănătoare au fost încheiate de statul polonez cu încă 14 culte, alte
158 de comunităţi religioase fiind înregistrate. Toate beneficiază de o serie de avantaje fiscale
neaccesibile grupurilor religioase neînregistrate: sunt exonerate de impozitul pe profitul
reinvestit în activităţile cu caracter religios, social-cultural, educativ, ştiinţific sau pentru
construirea de imobile destinate activităţii religioase. De asemenea, nu plătesc taxe funciare
pentru lăcaşurile de cult, taxe pentru înregistrarea contractelor civile şi taxe vamale pentru
produsele destinate activităţilor religioase, sociale sau educative.
În plus, cele 15 culte recunoscute legal beneficiază şi de o serie de mijloace de
asistenţă financiară directă. Banii revin celor 15 culte recunoscute, în funcţie de numărul de
membri, marea majoritate fiind folosiţi pentru plata asigurărilor sociale şi de sănătate ale
personalului clerical, iar restul pentru susţinerea unor proiecte caritabile şi educaţionale
desfăşurate de culte, precum şi pentru renovarea şi consolidarea imobilelor cu valoare istorică.
Cele 15 culte au, de asemenea, dreptul de a organiza educaţia religioasă în şcolile publice,
precum şi asistenţa religioasă în instituţii publice, costurile fiind acoperite de stat.

Portugalia
În Portugalia se face distincţie între comunităţile religioase în sens general,
comunităţile înregistrate şi comunităţile statornicite sau înrădăcinate în societate. Această
ultimă categorie beneficiază de toate avantajele fiscale obţinute de Biserica Romano-Catolică
prin Concordatul din 2004. Statul portughez participă la construirea noilor lăcaşuri de cult, iar
comunităţile locale pot ceda teren pentru construcţii cu caracter religios. Statul
subvenţionează pensiile misionarilor catolici din vechile colonii şi plăteşte realizarea
emisiunilor religioase ale radioului şi televiziunii publice, iar activităţile cu caracter religios,
inclusiv cele de formare, nu sunt impozabile.
Donaţiile făcute entităţilor de cult înregistrate pot fi deduse din venitul impozabil până
la nivelul de 15% din acesta, iar legea prevede o reducere a contribuţiilor sociale pentru
salariaţii Bisericii, atât pentru angajator (8% în loc de 23,75%), cât şi pentru salariat (4% în
loc de 11%). Cultele statornicite au de ales în fiecare an între a le fi returnată TVA sau a
percepe 0,5% din impozitul pe venit al cetăţenilor care îşi dau acordul scris în această
privinţă.
 Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
În Regatul Unit există două biserici de stat - Biserica Angliei (Anglicană) şi Biserica
Scoţiei (Prezbiteriană), în vreme ce în Irlanda de Nord, Biserica Romano-Catolică reprezintă
cea mai numeroasă comunitate religioasă. Statul nu intervine foarte mult în domeniul
finanţării comunităţilor religioase. Principala sursă de finanţare a bisericilor majoritare sunt
veniturile obţinute din exploatarea patrimoniului imobiliar, în vreme ce comunităţile
religioase minoritare se bazează, în principal, pe contribuţiile şi donaţiile primite din partea
credincioşilor.
În privinţa regimului fiscal, cultele beneficiază de toate scutirile de care beneficiază
asociaţiile caritabile, fiind scutite de taxele funciare, de impozitul pe venit şi de impozitul pe
venitul de capital. O excepţie importantă o reprezintă fondurile consistente primite mai ales de
Biserica Angliei pentru conservarea patrimoniului arhitectonic. O parte importantă din
finanţare este susţinută din veniturile realizate de Loteria Naţională.

Slovacia
În prezent, există 18 culte recunoscute formal de statul slovac, în afara lor funcţionând
şi altele. Statul asigură salarizarea personalului cultelor recunoscute, inclusiv în privinţa
asigurărilor sociale. De asemenea, statul subvenţionează administraţia cultelor şi sprijină
construcţia, restaurarea şi întreţinerea lăcaşurilor de cult, mai ales acolo unde este vorba de
obiective cu valoare patrimonială. În plus, statul slovac acordă un însemnat sprijin financiar
organizaţiilor de asistenţă socială catolică şi protestantă (Diakonia).
Fundaţii aparţinând cultelor recunoscute pot primi şi 1% din impozitul pe venit al cetăţenilor
care îşi exprimă formal această dorinţă. Cultele recunoscute sunt exonerate de impozitul pe
donaţii, de impozitul pe terenurile şi clădirile destinate cultului şi formării personalului de cult
şi de taxele pentru transfer de proprietate. Valoarea donaţiilor făcute cultelor poate fi dedusă
din venitul impozabil. În acelaşi timp, cultele beneficiază de o reducere a cotizaţiilor sociale
pentru salariaţii lor.

Slovenia
În Slovenia, la începutul anului 2013 erau înregistrate 44 de grupuri religioase. Legea
prevede că Biserica şi cultele înregistrate îşi asigură finanţarea în principal din donaţiile
credincioşilor şi din venituri proprii.
În mod direct, statul oferă sprijin cultelor înregistrate prin plata asigurărilor sociale şi
medicale pentru personalul clerical. Statul poate oferi cultelor subvenţii punctuale pentru
repararea şi întreţinerea clădirilor de patrimoniu sau pentru desfăşurarea de programe sociale,
culturale ori educaţionale. Restul veniturilor cultelor provin din exploatarea proprietăţilor
imobiliare.
În mod indirect, cultele sunt finanţate prin scutirea de impozitul pe venitul obţinut din
activităţile nonlucrative, exonerarea de impozitul pe imobilele afectate cultului şi de taxele
vamale pentru produsele importate pentru un scop de cult. Donaţiile făcute cultelor pot fi
deduse din venitul impozabil, iar venitul cultelor afectat activităţilor religioase şi caritabile nu
este impozitat. Personalul de cult plăteşte impozit pe venit, dar poate deduce 40% din
cheltuieli, drept cheltuieli de administrare a activităţii de cult. Cultele nu plătesc impozit pe
imobilele primite ca donaţie, dacă acestea sunt folosite în interes public.

Spania
Potrivit Concordatului din 1979, subvenţiile de stat pentru Biserica Romano-Catolică
erau înlocuite cu o contribuţie din partea credincioşilor, care puteau alege să direcţioneze 10%
din impozitul pe profit către Biserică. În 1987, acest procent a fost coborât drastic, la numai
0,52%, cu condiţia ca statul să compenseze diferenţa cu o subvenţie directă, în următorii trei
ani. Subvenţia a continuat să fie acordată, însă, şi după acei trei ani, până în 2006, când, în
urma unei noi înţelegeri cu guvernul, procentul din impozitul pe venit a fost ridicat la 0,7, în
schimbul unei reduceri semnificative a subvenţiei directe.
Şapte alte culte religioase deţin statutul de cult înrădăcinat în societate, iar trei dintre acestea
(comunitatea protestantă, evreiască şi musulmană) au încheiate acorduri cu statul, care le
conferă o serie de beneficii fiscale (asimilabile entităţilor non-profit), dreptul de a numi
profesori de religie în şcolile publice şi capelani în unele instituţii publice, precum şi acces la
unele subvenţii financiare directe pentru proiecte culturale, educaţionale şi sociale.
Autorităţile regionale şi cele locale pot, la rândul lor, să suplimenteze acest sprijin
oferit de organismele federale.
Între beneficiile fiscale acordate acestor culte se numără scutirea de la plata
impozitului pe venit, dacă scopul în care sunt folosite veniturile sunt cele declarate ca
obiective statutare, neimpozitarea activităţilor de producere a publicaţiilor şi obiectelor
religioase, precum şi neimpozitarea lăcaşurile de cult. În cazul Bisericii Romano-Catolice,
nicio clădire - nici chiar cele folosite în scop comercial - nu este impozitată, deşi această
prevedere este foarte des contestată, pe fondul crizei economice actuale.

Suedia
Biserica Luterană Suedeză are dreptul de a percepe de la membrii săi o cotizaţie
anuală, prin intermediul sistemului public de colectare a impozitelor. Banii astfel strânşi sunt
completaţi de stat cu fonduri destinate întreţinerii şi restaurării patrimoniului arhitectonic. Alte
22 de culte pot colecta contribuţii similare din partea membrilor şi primi o subvenţie directă
din partea statului. În situaţia în care aleg să colecteze contribuţiile, subvenţia de la stat este
diminuată. Aceste culte pot solicita statului şi asistenţă financiară pentru desfăşurarea unor
proiecte punctuale.
Cultele sunt scutite de taxe pentru veniturile din activităţi non-profit, iar Biserica
suedeză şi cultele recunoscute nu plătesc impozit pentru lăcaşurile de cult.

Ungaria
Cetăţenii pot direcţiona 1% din impozitul pe venit către comunitatea sau asociaţia
religioasă din care fac parte, iar în cazul comunităţilor, statul contribuie cu finanţare directă
egală celei obţinute de la credincioşi. Asociaţiile religioase pot şi ele primi finanţare directă,
dar nu în mod constant, ci mai degrabă pe baza unor proiecte sau pentru nevoi punctuale. O
altă diferenţă constă în faptul că numai comunităţile religioase au dreptul de a folosi aceşti
bani pentru plata salariilor personalului (clerical şi neclerical). În plus, personalul clerical este
scutit de la plata impozitului pe venit. Atât comunităţile, cât şi asociaţiile religioase pot
administra şcoli confesionale, statul subvenţionându-le la acelaşi nivel cu şcolile publice.
Totuşi, şcolile administrate de comunităţi religioase pot beneficia şi de o subvenţie
suplimentară.
Guvernul alocă, de asemenea, o serie de fonduri comunităţilor religioase pentru
întreţinerea clădirilor de patrimoniu, sprijinirea clericilor din satele mici, activităţi culturale şi
oferirea de asistenţă religioasă în unităţi militare şi penitenciare. Mare parte din aceste fonduri
(peste 90%) sunt încasate de cele patru "religii istorice" ale Ungariei: Biserica Romano-
Catolică, Biserica Reformată, Biserica Luterană şi comunitatea mozaică.
Principala sursă de finanţare a cultelor este, totuşi, venitul din exploatarea
proprietăţilor imobiliare, mare parte din ele fiind retrocedate, iar pentru cele încă
neretrocedate, statul plăteşte o despăgubire anuală către foştii proprietari, până la soluţionarea
definitivă. Finanţarea indirectă este realizată în principal prin exonerarea de taxele pe
transferul de proprietate a bunurilor imobile, pentru impozitul funciar şi de taxe de timbru
pentru proceduri administrative.

Bibliografie:
- Drept canonic – Manual pentru uzul studenților la forma de învățământ la distanță-
PR.CONF. UNIV. DR. IRIMIE MARGA;
- https://ro.wikipedia.org;
- https://avereabisericii.ro;
- https://mediafax.ro.