ORADEA ANUL XI Martie—Aprilie 1930

ANALE CULTURALE
1 1
• • " *i • • •»i u t i ii i ii i n i • t i.. 1.1.1.1 i
" •

Director-Fondator : GEORGE BACALOGLU

BCU Cluj / Central University Library Cluj

CaragiaJe, Breseami şi... „Scrisoarea pierdută".

UMORUL ROMÂNESC
No. 3—4.
Lei 25,
„CELE TREI CRIŞURI"
C e n t r a l a : ORADEA, str. R e g e l e F e r d i n a n d , 11 ( C a s a N a ţ i o n a l ă ) — T e l e f o n 119.
R e d a c ţ i a ş i A d m i n i s t r a ţ i a din B u c u r e ş t i — S t r . R e g a l ă , 18.

ABONAMENTE:
Pe un an Lei 200.—
Pe un an şcoli de ţoale gradele Lei 500.—
Pe un an autorităţi Lei 1000.—
Abonament de încurajare Lei 2000.—
Pe un an studenţii Lei 100.—
In străinătate: Europa 1500 lei; America 7 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând numele abonatului la o rubrică specială.

CUPRINSUL:
«Cele Trei Crişuri»: . . .
Umorul Romanesc. V. Al. Jean: . . Nodul Gordian (fragment).
Gh. Adamescu: . . . .
Umorul şi Satira. M. Eminescu: . . Intre păsări (versuri).
I. Budai Deleanu: . . .
Din «Ţiganiada». Al. Casaban: . . Un om impus.
Bogdan P. Haşdeu : . .
Austria în poziţie. Cincinal Pavelescu. Mistreţul şi Porcul.
Ioan Creangă: Din «Amintiri». G. Topîrceanu: Romanţa Automobilului
/. L. Caragiale: . . . . C. F . R. (versuri)
Dr. Urechiă: . . . . . . O consultaţie medicală. Th. D. Sperantia: . . Ungur, bre!... — Guturaiul
/. Al Brălescu- Voineşti: . Călătorului îi şade bine cu (anecdote populare).
drumul (fragment).
Anton Bacalbaşa: BCU Cluj / Central University Library Cluj
. . . Moş Teacă ziarist.
Col. V. A. Bacalogln: .
Ion Adam:
Podoabele exterioare.
Grebla.
G. Ranetti: Rapsodia Dâmboviţei. Victor Vlad-Delamarina. «Ăl mai tare om din lume»
* * % : Un proverb rusesc. (umorul bănăţean).
* * * -' Nevasta nespovedită (umo­ G. Courtehne: . . . . Scutit de .Cravată (umorul
rul popular). francez).
G. Brâescu: Aliaţii noştri. Radu Budişteanu: . . Umorul Francez,
Ovid Densuşianu-fiul. Intre spirit şi umor. Raffaelle Calsini: . . înmormântarea Iernei (umo­
Spirit şi Umor. rul Italian).

EPIGRAME d e : A. C. Cuza, D. Teleor. Cincitiat Pavelescu, Ion I. Pavelescu, Radu D. Rosetti, etc.
RECENZII: George Sofronie: Mihai Antonescu, Organizarea Păcii şi Societatea Naţiunilor — Bucureşti 1929.
NOUTĂŢILE ZILEI, CLIŞEE, ETC.

COLABORATORII
Gh. Adamescu, I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voi­
neşti, C. Banu, N. Bănescu, G. Bogdan-Duică, N. Bat-
zaria, Zah. Bârsan, Măria Baiulescu, G. Baiculescu, Şt.
Bezdechi, L. Blaga, I. Bianu, Oct. Beu, Elena Bacalo-
glu, Const., Victor şi George Bacaloglu, Traian Biră-
escu, Emanoil Bucuţă, Al. Bogdan, Tantzi Budişteanu,
Radu Budişteanu, V. Bursan, Al. Ciura, R. Ciorogariu,
A.Ciortea, Th Capidan, Alexandrina Gr. Cantacuzino,
Eugen Constant, xA. Cotruş.ţGh. Ciuhandu, Teorii Codrea-
nu, I. Const.-Delabaia, Const. Doboş, Viora Dr. Cior-
daş, V. Corbasca, Cridim, M. Chioveanu, V. Demetrius,
R. Demetrescu, Ovid Densuşianu-fiul, I. G. Duca, Virgil
Drăghiceanu, Mihail Dragomirescu, Silviu Dragomir,Ion
Dragu, A. Davidescu, Mihail Dragoş, Ion Dongorozi,
Victor Eftimiu, Ion Foti, Horia Furtună, Eug. Filotti,
G. Galaction, D. Guşti, Al. Ghidionescu, Vasile Al.
George, Ion Gane, C. Gane, Dem. Gâlman, D. Gâldău,
Radu Gyr, C. Hodoş, N. lorga, Bogdan Ionescu, Al. Ia-
cobescu, Iustin Ilieşiu, Emil Isac, N. E. Idieru, Constan­
REVISTEI:
tin Kiriţescu, G. Kristof, E. Lovinescu, I. Lupaş, A. Lu-
peanu-Melin, Dr. Cassiu Maniu, G-ral Moşoiu, S. Mehe­
dinţi, G. Meitani, V. Meruţiu, Arhiereu Andrei Crişa-
nul, V. Militaru, R. S. Molin, Virgil Molin, T. Murăşanu,
N. Milcu, M. Mora, I. Montani, G. Murnu, Paul Negu-
lescu, D. Nanu, A. Nanu, A. Negură, G. Oprescu, G-ral
Scarlat Panaitescu, Ion Peretz, N. Pora, Sextil Puşcariu,
V. Petala, Al. Pteancu, I. Pillat, Ecaterina Pitiş, I. Pogan,
D. Pompei, Matilda Poni, Septimiu Popa, Pauli. Prodan,
George Pallady, Pr. Gh. Pteancu, P. I. Papadopol, Mir-
cea Rădulescu, G. Rotică, C. Rîuleţ, G-ral Rudeanu,
Alexandrina Scurtu, I. Simionescu, I. P. Sachelarie, Va­
sile Savel, Andrei Şigmond, Const. M. Sipsom, Al. T.
Stamatiad, Eugeniu Sperantia, Marin Ştefânescu, I.
U. Soricu, C. Sudeţeanu, G. Sofronie, C. Stratulat, O
Tafrali, Caton Theodorian, G. Tutoveanu, Nuşi Tulliu.
N. G. Tistu, G. Taşcă, V. Al. Valjean, I. Valerian-
George Voevidca, Volbură Poiană-Năsturaş, Eugen
Titeanu, Gh. Vornicu. George M. Zamfirescu.
 «mMIfllfflH
ANALE CULTURALE
UMORUL
ROMANESC

UMORUL ROMANESC
BCU Cluj / Central University Library Cluj
C*\/umărul nostru de astăzi l'am închinat umo- toare. Contemplativi, ei observă şi înfăţişează cu
c/ Vrui ui românesc: în artă şi literatură. înaltă artă şi fără subiectivism, ceeace ar fi o co-
N'am voit sâ facem o antologie propriu zisă a borîre a umorului la satira vehementă sau amară,
umorului românesc. Pentru aceasta ne-a lipsit mai însuşi Budai-Deleanu dela începutul secolului al
ales spaţiul necesar. Am voit numai să dăm câ­ nouăsprezecelea, cu „Ţiganiada" lui, înalţă umorul
teva aspecte din umorul, satira şi caricatura ro­ până la treapta cea mai înaltă a artei pure. Şi
mânească, manifestări atât de bogate ale spiritului toate acestea provin din temperamentul general
românesc. al poporului, care dă naştere acestor personalităţi.
Intr'adevăr, poporul nostru românesc, dacă a Acelaş spirit s'a manifestat mai târziu în arta
avut tăria să reziste tuturor vicisitudinilor pe care cultă, în literatură şi în artele plastice, cu deose­
i le-a creiat destinul lui, a bire în caricatură. începând
mai avut în plus o calitate, deci cu „Ţiganiada" lui Bu­
dintre cele mai bune, a ştiut dai-Deleanu şi până la un G.
să râdă, să ironizeze. O bună Brăescu, sauTopârceanu din
dovadă este poezia lui po­ zilele noastre, sau începând
pulară, în nota ei umoris­ cu foile populare ilustrate de
tică, apoi acele nenumărate pe la 1840 -1860 şi până Ia
snoave care circulă, anonim, caricaturile din presa noas­
în popor; când nu putea tră de astăzi, umorul româ­
lupta şi învinge cu armele, nesc s'a revărsat cu dărni­
poporul n o s t r u a alergat cie, luând când forma ironiei
totdeauna la ironie. Nici o uşoare, de bon homme, când
naţiune dintre cele vecine accentul satiric, graţios în
sau conlocuitoare n'a scăpat Stelian ph. dramele şi c o m e d i i l e lui
de ironia ascuţită a roma- - N
Grigorescu: Dejun în tămâie... Alecsandri şi v e h e m e n t în
nului, de spiritul lui anecdotic şi epigramatic. scrisorile lui Eminescu, când îmbrăcând haina
O caracteristică bună a umorului românesc, artei cele înalte ca în „momentele" lui Caragiale.
ceva care-1 distinge de umorul altor culturi sau Umorul românesc oferă material pentru 3—4
literaturi, este nota lui de voioşie sănătoasă, co­ volume de bună antologie. Noi n'am voi decât
municativitatea lui. Nu e rece ca humour-ul englez să-1 definim şi să-i atestăm existenţa.
şi american, nu frivol ca umorul apusean euro- Şi noi, cei dintâi, ne-am bucura dacă s'af în-
pean, mai ales în manifestările lui contemporane, cumetâ cineva să alcătuiască o antologie de felul
Un Creangă va râde sănătos, bonom şi cu multă acesta, care să mărturisească neamului spiritul
voioşie, un Caragiale sau Brătescu-Voineşti, la fel. său de totdeauna.
Ironia lor nu e jignitoare, satira lor nu e muşcă- „Cele Trei Crişuri".

UMORUL
/"vivantul umor are, şi ca formă şi
>< ca sens, o serie de peregrinaţi!
interesante.
Latinul humor, care însemnează
lichid în genere, a trecut în franţu­
zeşte (humeur) cu sensul derivat:
dispoziţie a spiritului (temperament),
în italieneşte (umore) cu aceleaşi
sensuri ca şi în franţuzeşte. S'a in­
trodus şi în englezeşte, luând forma
humour şi a dobândit un sens nou
derivat: glumă, veselie fină şi haz­
lie.
Francezii l-au luat din limba en­
gleză cu acest înţeles din urmă, păs-
trându-i şi forma ortografică engle­
zească : humour. Noi l-am împrumu­
tat de la ei, în a doua jumătate a
secolului XIX, dându-i când forma
humur şi umur, când umor care s'a
şi generalizat.
Faptul că Francezii l-au adoptat
dela Englezi este dovadă că acest
cuvânt a reprezentat pentru ei o
noţiune nouă, pe care n'aveau cum
s'o exprime.
Dacă pentru Englezi humour în­
semnează pur şi simplu glumă, se
vede că felul de a glumi a fost de­
osebit de al Francezilor şi deaceea
aceştia au adoptat cuvântul engle­
zesc. BCU Cluj / Central University Library Cluj
Taine (Notes sur l'Angleterre) de­
fineşte astfel umorul: «gluma unui
om care, glumind, păstrează o în­
făţişare serioasă*. In adevăr, ideea
este în contrast cu gluma franceză,
care se însoţeşte de voioşie, de ve­
selie.
Criticul francez explică această
deosebire prin influenţa climei asu­
pra spiritului: într'o ţară cu soare
omul care glumeşte râde, într'o ţară
ceţoasă şi cu cerul înnourat, omul
care glumeşte e serios. Omul din
sud glumeşte când e mulţumit; o-
mul din nord glumeşte când e su­
părat.
Unii critici francezi găsesc că u-
morul este o producţiune specific
anglo-saxonă ; alţii declară că Fran­
cezii n'au avut umor sau, dacă au
avut, a fost de o natură cu totul in­
ferioară.
«Problema vieţii—zice Gabriel de
«Lautrec—cea mai augustă şi cea mai
«seducătoare dintre probleme, a fost
«murdărită prin ceeace se numeşte
«spirit franţuzesc» (esprit francais),
«născut din ceeace se numeşte plai-
«santerie gaulaise», un joc vrednic
«de dispreţ».
Fireşte, apreţierile criticului fran­
cez au toate calităţile şi toate de­
fectele generalizărilor în asemenea
materie.
Credem însă că nu ne depărtăm
nici noi de adevăr când afirmăm că
Francezul nu este numai grosolan,
cum zice Lautrec, nici nu este nu­
mai indecent în decenţa expresiilor,
CELE TREI CRIŞURI
ŞI SATIRA
de: Prof. Gh. Adamescu.
cum susţinea cu vreo 150 de ani îna­
inte J. J. Rousseau; că ironia fină,
spiritul elegant, înţepătura iscusită
cu adevărat epigramâtică au în li­
teratura franceză destule exemple.
Aşa zicem n o i ; dar, la urmă, nu pu­
tem să nu recunoaştem că situaţia
actuală a publicisticei franţuzeşti îi
dă şi lui oarecare dreptate. Mai ales
că nu este singur. Cu ocaziunea în­
fiinţării unei Academii speciale (L'A-
cade"mie de l'humour francais) în
1923, peste 20 de scriitori, unii cu­
noscuţi, alţii începători, s'au asociat
Prof. Gh. Adamescu.
ca să discute asupra umorului. Intre
fundatori este şi Gabriel de Lautrec,
acela care, admirând umorul anglo-
saxon, s'a arătat aşa de sever faţă
de umorul francez. El zice : «Există
«un public care doreşte alte jocuri.
«Creerii ceva mai fini se desfată cu
«suptilităţile neprevăzutului, cu mi-
«rărea ce le produce o vorbă neme-
«rită, cu logica neclintită a ilogis-
«mului, cu nebunia concepţiunii li-
«terare. Râsul acesta se naşte în su-
«fiet numai atins de fâlfâitul unei
«aripi bizare, nu se naşte în corp
«printr'o gâdilă tură grosolană». Pen­
tru el umorul este o filozofie sui
generis, dar o filozofie. Susţinând
ideea aceasta, ajunge să afirme că
primul umorist este Socrate.
De umor se apropie de obiceiu
satira, («revistă umoristică şi sati­
rică*).
Ca să precizăm raporturile între
ele, să încercăm a stabili caracte­
rele satirei. Cuvântul însuşi vine din
latinescul satira (p. satura) şi în­
semna odinioară «amestecătură». De
la înţelesul material, s'a trecut la u-
nul moral.
De la Latini a trecut, fireşte, în
mmfâmmsm^m
diferite limbi, iar la noi s'a introdus
pe la începutul sec. XIX, când în­
cep raporturile noastre cu literatu­
rile apusene. Cronicarii în sec. XVIII
nu cunoşteau cuvântul şi deaceea
Ienache Cogălniceanu reproducând
o satiră scrisă la Constantinopol pe
la finele secolului, o intitulează «Is­
torie ce au scos Domnilor şi boie­
rilor».
înţelesul de astăzi al cuvântului
este dublu: a) o atitudinea spiritu­
lui omenesc faţă de diferite fapte şi
persoane: ea se poate găsi în fa­
bulă, în epopee, în teatru, etc.; b)
o poezie de sine stătătoare, pe care
cei vechi o considerau ca o armă a
moralistului, iar cei noi, dela Brune-
tiere încoace, o consideră ca o for­
mă a lirismului, care exprimă sen­
timentul de ură, dispreţ, invidie şi
este, deaceea, o formă inferioară a
lirismului.
Iată două concepţiuni fundamen­
tal deosebite: Dacă satira este o ma­
nifestaţie a sentimentului personal
al poetului, este poezie, şi poezie li­
rică. Deci nu poate fi vorba de scop...
Dacă satira este, cum zicea şi Mar-
montel, o flagelare a viţiului, atunci
ea nu mai este operă poetică şi tre­
ce în domeniul producţiunilor reto­
rice, urmărind scopul de a moraliza.
Nouă ni se pare prima concepţiune
mai justă şi, aplicând-o scrierilor zise
satirice, vom înlătura din cuprinsul
poeziei satirice pe toate cari nu au
nota de inspiraţie personală. Să nu
uităm însă că există satiră care nu
e poezie. Luând acest dublu înţeles,
putem compara cele două noţiuni
de cari ne ocupăm.
Dacă e întrebuinţat pentru a da
formă manifestării sentimentului sa­
tiric, atunci umorul se confundă par­
ţial cu satira; dacă nu manifestă
nici un fel de sentiment şi face nu­
mai glumă pentru glumă, atunci nu
are nimic comun cu satira. Deci nu
tot ce este umoristic este şi satiric.
De asemenea satira nu se serveşte
numai de umor, ea poate să nu în­
trebuinţeze gluma sub nici o formă.
Ea atunci nu va produce râsul. Sunt
satire umoristice şi satire violente.
Scrierile satirice şi umoristice în
mare parte urmăresc să provoace
râsul.
Oamenii râd. Dar dece r â d ? A-
ici începe discuţia. Opinia cea mai
răspândită este că bucuria te face
să râzi. Da, ajută la aceasta; dar nu
provoacă totdeauna râsul. Putem ob­
serva chiar acest fapt ciudat că bu­
curia mare te face mai lesne să
plângi, iar durerea mare te pune în­
tr'o stare de nemişcare, Grecii cei
vechi, cu simţul lor artistic, voind
să arate durerea Niobei când a văzut
murind pe rând cei şase băeţi şi cele
şase fete, zic că s'a schimbat într'o
stană de piatră. Deci bucuria nu e
cauza râsului. S'a zis că râsul vine
din nepotrivirea ce constatăm între
ideile curente şi faptul din afară.
 ^^mmmmm
Se aduce exemplul următor: Dacă
ai vedea o doamnă înbrăcată o zi
cu o rochie ca acum 30 d.e ani, ai
râde din pricina nepotrivirei între
ideile curente şi costumul ei. Exem­
plul nu e concludent. Să-1 analizăm.
Să ne închipuim că la o reuniune
aleasă de doamne vine una îmbră­
cată după o modă de tot veche, nu
ne vom putea opri de a râde. Dar
să schimbăm tabloul: la o casă de
ajutoar e pentru văduve sărace, vine
una îmbrăcată după modă veche, a-
tunci nu mai râdem. Va să zică nu
nepotrivirea între ideile noas­
tre şi înfăţişarea ei ne face să
râdem, ci mediul în care se
găseşte, pentru că în cel de
al doilea caz înfăţişarea ei
este însoţită de nota tristă a
sărăciei: s'a îmbrăcat aşa,
fiindcă n'avea altă rochie, ori
că i-a dăruit cineva nişte ve­
chituri.
De aici ar urma că, dacă
în teoria nepotrivirii (a baro­
cului, cum se zice) ca şi în
teoria contrastului (propusă
de Hegel), nu e suficient să
existe" contrastul, ci trebue
să lipsească nota suferinţei,
ca să ni se provoace râsul.
Aici e toată teoriea deose-
birei dintre comedie şi tra­
gedie.
Aceeaşi pasiune poate fi BCU Cluj / Central University Library Cluj
tragică sau comică:
Alţii au formulat teoria de-
grddaţiunii. Zic că într'o per­
soană sau un obiect vrednic
de consideraţie dacă se des­
copere o parte slabă, se pro­
duce imediat râsul. Fireşte,
că acest punct slab poate fi
real sau închipuit (într'o lu­
crare literară). De exemplu
în vechea noastră satiră po­
litică v e d e m pe Dimitrie
Ghica reprezentat cu pieptul
plin de decoraţii şi cu două
decoraţii atârnate de carâm­
bul cismelor. De ce râdem de ca­
ricatura aceasta? Fiindcă ni se a-
rată că un om aşa de sus pus, fiu
de Domn, ministru şi prezident de
consiliu, bogat, etc... are vanitatea
aceasta de a purta decoraţii. Partea
slabă în omul respectabil.
Teoria degradaţiunii explică şi ca­
ricatura.
Ce e caricatura ?
Cuvântul vine din italieneşte: cari-
care înseamnă a încărca în sens
propriu şi în sens figurat şi carica­
tura, încărcare în sens propriu, iar
în sens figurat e termen de pictură
şi se defineşte «Deformarea figurii
cuiva în rău, fără a-i schimba ase­
mănarea*. Francezii, de şi aveau
cuvântul charger şi charge în sens
literar, au adoptat şi termenul italian
când a fost vorba de desen. Unii
definesc caricatura: *art îi urîţenii»
(Paul Gaultier) şi zic că are de scop
CELE TREI CRIŞURI
a arăta numai partea urâtă a lu­
crurilor. Ea nu numai că se ser­
veşte de arătarea viţiilor, maniilor,
slăbiciunilor, defectelor, dar le exa­
gerează şi dă totdeauna ceea ce
este contrariu frumuseţii naturii şi
demnităţii omeneşti. Cu toate a-
cestea, caricaturile ne fac să râ­
dem.... E drept să adăogăm: nu
toate. Dar aş putea zice că acelea
nu sânt cu adevărat caricaturi.
Ca să ne producă râsul, carica­
tura trebue să dea numai defectuo-
zităţile superficiale şi trecătoare.
Intre Filologi
Haşdeu, Huria şi cuvântul raţă.
Forma primitivă a caricaturii este
exagera/ia. E unul gras.... îl faci
enorm. E slab... îl faci ca un chi­
brit. E unul cu ochii mari şi cam
scoşi.... II faci cu ochii de bufniţă...
Aşa îl înfăţişau pe C. A. Rosetti.
Teoriile filozofice asupra râsului,
au toate şi o calitate şi un defect:
nu găsesc formula generală la care
să reducă tot domeniul râsului, dar
explicaţiile lor sânt bune întrucât
explică unele părţi ale acestui do­
meniu.
Filozofia aceasta trebue s'o cu­
noască satiricii şi umoriştii ca să
poată reuşi în lucrările lor. Şi se
vede că nu e uşoară, pentru că sânt
numeroase piese şi scrieri făcute cu
acest scop, fără să-1 ajungă. Şi a-
tunci cei ce nu pot ajunge scopul
teoretic, de a provoca râsul prin
mijloace ce se adresează spiritului,
recurg la mijloace ce se adresează
%m®mmmmmam
corpului. Poţi face pe cititor să râză
printr'o anecdotă, o schiţă, o nuvelă
cu elemente umoristice fine şi cu­
rate ; poţi. să-1 faci şi prin gâăilare
pur şi simplu trupească cu elemente
josnice şi murdare. Cine are o preo­
cupare literară va alege pe cea din-
tâiu ; cine are în vedere numai mer­
cantilismul va preferi pe cea de a
doua.
Dar oare noi cititorii n'avem ni­
mic de zis ? Putem lăsa ca gustul
tineretului să fie în mod sistematic
corupt, sănătatea lor morală şi
chiar fizică să fie atinsă ?
Indrăsneţi meşteşugari fără
cultură, fără simţ artistic, fără
ruşine aruncă zilnic otrava
concepţiei lor pentru ca să
transforme pe om în bestie,
să-1 deprindă a nu se putea
distra altfel decât căzând în
noroi.
Degeaba a învăţat cineva
carte, degeaba s'a silit a se
înălţa la frumuseţile pe care
geniul omenesc le-a produs
în cursul timpului, întrupân-
du-le în opere neperitoare,
degeaba !... autorii aceştia din
zilele noastre vor să-1 ţie la
acelaşi nivel cu cel din urmă
rândaş. Cu aşa zisele lor scri­
eri umoristice şi satirice ei
insultă cultura, insultă civi­
lizaţia, insultă arta.
Şi, din nenorocire, sânt
mulţi, în toate ţările.
Ca şi vânzătorii de otră-
vuri şi de narcotice, ei îşi
trec infernalele lor produse
din ţară în ţară, fie în origi­
nal, fie în traduceri. S â n t
bande internaţionale de hoţi,
cari operează în stil mare în
otelurile din marile staţiuni.
Societatea se apără de ele
prin organizările poliţieneşti'
internaţionale.
Iată că şi contra acestor
răufăcători de cari vorbirăm
se formează acum o poliţie interna­
ţională. Societatea Naţiunilor, în a
treia a sa adunare generală, a insti­
tuit o comisiunecare să împedice cir-
culaţiunea şi traficul publicaţiilor i-
morale. Comisiunea s'a adunat la
Geneva sub prezidenţa delegatului
Franciei, Gaston Deschamps şi a
luat o serie de măsuri preliminare.
Lupta nu e uşoară, căci are în con­
tra ei nu numai prostia omenească
despre care se zice că n'are mar­
gini, dar şi interesele materiale o-
meneşti, despre cari se ştie că n'au
saţiu. Să nu uităm însă că a mai
fost odată o plagă şi o ruşine a o-
menirii, după descoperirea conti­
nentelor noi: vânzarea sclavilor.
Sute de ani a ţinut lupta—dar a
adus la victorie.
Aşa trebue să se întâmple şi cu
lupta de astăzi.
 DIN „T I G A N I A D A
de : / . Budai-Deleanu.
P e timpul lui V l a d Ţepeş, v e n i n d odată ştire c a Turcii au pornit
cu oaste împotriva ţării româneşti, D o m n i t o r u l s e gândi câ Ţiganii
din ţară ar p u t e a să' le slujească de spioni şi s e hotărî să-i adune la
un l o c — c a 'ntr'un fel d e oaste—pentru a-i p u t e a supraveghia. S e or­
g a n i z ă astfel o «armată> ţigănească. D a r Vlad V o d ă s e g â n d e ş t e să
le c e r c e credinţa şi, îmbrăcat turceşte, v i n e către ţigani.

Ţiganii dacă aproape văzură
Turcimea venind, de spaimă mare
Toţi îşi uitară limba în gură;
Viindu-se fără de scăpare
Periţi, acum armele-şi uitară,
Şi căută numai la tufă deasă.
«Domnilor Turci, deh! fie-vă milă
«Dă ţigănia noastră săracă!—
«Nu dă voie bună, ci dă silă
«(Ca mai rău doară să nu petreacă)
«Au trebuit armele să îmbrace,
«Ne-având de nevoe ce mai face
Mai toţi acum de sine-şi uitasă,
Numai Neicu încă firea-şi ţine
(Adevărat) cu faţa geloasă,
Şi trăgând adânce suspine,
Dar tot odată mai deschise
Rostul său şi cu nădejde zise:

Insă văzând că nu e cu putinţă
Să dee fuga sau să se-ascundă
Fieşte-care cu năzuinţă
Acolo se bagă şi s'afundă,
Unde vede grămada mai mare
Şi unde alţii se îmbulziau mai tare.
«Iertaţi dară, luna să v'ajute,
«Mahomed mulţi ani să vă trăiască!
«Hie uitate hele trecute
«Că zău! Dumnezeu să ne trăsnească
«Nu suntem noi vină într'ahastă.
«Ci iacă a fost pe noi o năpastă.
«Dăh, nu vă lăcomiţi într'atâta
La ţigane suflete mişele !
Luaţi-ne averea toată şi pita
Desbrăcaţi-ne pân' la cămaşe,
Numa ne lăsaţi de mângâiere
Viaţă, copii şi muere!

După ce sosi vrăjmaşul în faţă «Tot Vlad-Vodă e ahăstor de vină «Ştiţi bine, că şi la voi săracii
Toţi la pământ căzând îşi plecară «Numai Dumnezeu lui să-i plătească, Ţigani trăesc numai din milă,
Grumajii şi întinseră braţă, «Căci el ne-a băgat în hastă tină; Făcând slujbă şi plătind haracii,
Milă cerşind cu lacrimi amare. «Dară viaţa noastră ţigănească Dar aceasta fu pă noi o silă:
— Valeo ! valeo ! (strigau plângând) iacă «Cu toată lumea vrea să hie în pace, Insă iertaţi-ne acum de odată,
Piere şi ţigănia săracă. «Şi zău! că bătălia nu-i place!» Să vă ierte Maica prea-curată!

Eră Neicul pe vremile acele
Unul din Ţigani, care osebite
Ţări umblase, şi avea socotele
Bune în sine;—şi la multe ispite
S'aflase; acesta luând cu sine
Oare-câte persoane bătrâne, BCU Cluj / Central University Library Cluj
Vlad-Vodă lucru fără de ispravă
Ţigănesc văzând şi mişelie,
Poruncă dete fără zăbavă,
Ca toţi ostaşii gata să fie:
Făcând să bucine de bătae
Par'că pe toţi ar vrea să-i taie.
«Şi ce folos deacolo vă este.
Dacă ne luaţi dulcea viaţă,
Şi a noastre vor rămânea neveste
Cu mititei copilaşi în braţă?
Noi om muri (ce-i drept) dar ele
Purta-vor după noi lungă jele».

Oştilor merse întru întâmpinare.
Muntenii, văzând aşa turburată
Ţigănia şi auzind vuet mare,
Stăteră în loc;—iar dacă bărbată
Solia veni, până ei se miră,
Aşa Neicu pricina resfiră:
Ţiganii înţelegând aceste
Slăbiră la inimă de frică:
Cesta leşină fără de veste,
Cela amurte, nu simte nimica,
Altul se vaită în gura mare,
Iar altul plânge cu suspinare.
Vlad-Vodă atuncea nu mai poate
Să se ţie ca să nu zâmbească;
Cu dânsul şiragurile toate
Râseră de această ţigănească
întâmplare foarte minunată
Şi de vitejie prea deşenţată.

din basmul românesc, ci râsul de

AUSTRIA I N
Vecina noastră Austria e «în po­
ziţie». In pântecele ei se svârcolesc
o mulţime de embrioni gemeni, în­
tre cari embrionul unguresc, deşi
cel mai mititel şi cel mai slut, un
plod în care nu deosebeşti încă bine
dacă e om, dacă e câine, dacă e
peşte, stă la mijloc şi dă ghionturi
la dreapta şi la stânga, bătându-şi
joc de ceilalţi, ca şi când ar fi el
cel mai mare şi cel mai mândru.
Zăpăcită de turbatele mişcări ale
embrionului unguresc şi amăgindu-se
a crede că turbarea e un semn
de putere, Austria şi-a dat inumele
de Austro-Ungaria, că doară-doară
mica pocitură să se mai liniştească.
Dar momentul naşterei n'a sosit
încă. Când va sosi, o s'o vedem a-
tuncea! Este o sarcină prea grea pentru
biata Austria. Faimoasă prin aven­
turile sale galante de altădată: «fe-
lix Austria nubet», ea îşi plânge—
acum râsul, nu de astăvară ca fata
POZIŢIE mai mulţi secoli.
de: Bogdan P. Haşdeu. Dânsa suferă, şi suferă cu atât
mai mult cu cât nu ştie cine va fi
mamoş, nu ştie cât o să coste mo-
şitul şi dacă nu cumva mamoşul va
avea apucături de veterinar. Poate
va fi Germania. Poate Rusia. Se
poate întâmpla chiar o facere nă­
prasnică, pe neaşteptate, înainte de
termen şi fără ajutorul artei obste­
trice. In orice caz, e grozav a se
gândi bătrâna cochetă la posibilită­
ţile unei faceri! Cine garantează
că tocmai embrionul cel unguresc
nu se va naşte mort? Cine poate
să asigure că nu va muri însăşi
muma în durerile facerii?
(Din „Noi şi Voi")
EPIGRAMĂ
de : D. Teleor.
Unei scriitoare
Tu ţi-ai ales un pseudonim.
1 — — Acum te-am înţeles:
Căci numele după bărbat
B P. Haşdeu. L'ai fi schimbat prea des!..
msmmmmnsm® CELE TREI CRIŞURI mmmMmsmsm
DIN „AMINTIRI" EPIGRAMA
de: Ioan Creangă. de: Teleor.
Unor medici
0 dată, vara, pe aproape de moşi,
mă furişez din casă şi mă duc,
ziua miaza-mare, la moş Vasile, fra­
O, boalele la voi
'S nimicuri:
tele tatii cel mai mare, să fur nişte Vin la spital trăsuri,
cireşe; căci numai la dânsul şi încă Es dricuri...
la vreo două locuri din sat era câte
un cireş văratic care se cocea-pălea
de Duminica-mare. Şi mă chitesc de înaltă şi nebuna de mătuşa Mă­
eu, în mine, cum s'o dau, ca să nu rioara după m i n e ; şi eu fuga iepu-
mă prindă. Intru mai întâiu în casa reşte prin cânepă şi ea pe urma
omului şi mă fac a cere pe Ion, să mea, până la gardul din fundul gră­
ne ducem la scăldat. dinii, pe care neavând vreme să-1
— Nu-i acasă Ion, zise mătuşa sar, o cotigiam înapoi, iar prin câ­
Mari oara; s'a dus cu moşu-tău Va­ nepă, fugind tot iepureşte, şi ea după
sile, sub cetate, la o chină din Co- mine până în dreptul ocolului, pe
dreni, s'aducă nişte sumani. unde-mi era iar greu de sărit; pe
Căci trebue să vă spun că la Hu- de lături iar gard, şi hărsita de
muleşti torc şi fetele şi băeţii, şi mătuşă nu mă slăbia din fugă nici
femeile şi bărbaţii şi se fac multe în ruptul capului! cât pe ce să puie
giguri de sumani, şi lăi şi de hoa- mâna pe mine. Şi eu fuga, şi ea
ten, care se vând şi pănură şi cu­ fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, până
sute, şi acolo pe loc, la negustorii ce dăm cânepa toată palanca la
armeni, veniţi înadins din alte târ­ pământ; căci, să nu spun minciuni,
guri : Focşani, Bacău, Roman, Târgu- erau vreo zece, douăsprezece pră­
Frumos şi de pe aiurea, precum şi jini de cânepă frumoasă şi deasă
pe la iarmaroace în toate părţile. Din colecţia «Moftul Român».f.Director2I. L. cum îi peria, de care nu s'au ales
Cu asta se hrănesc mai mult Hu- Caragiale: Omul politic practic ; totdeauna nimica, şi după ce facem noi tre-
muleştenii, răzăşi fără pământuri, adăpostit de ploaie... buşoara asta, mătuşa nu ştiu cum
şi cu negustoria din picioare: vite, se încâlceşte prin cânepă, ori se
cai, porci, oi, brânză, lână, oloi, sare boară-te jos, tâlharule, că te-oiu în­ împiedecă de ceva şi cade jos. Eu
BCU Cluj / Central University Library Cluj
şi făină de păpuşoi; sumane : mori, văţa e u ! atunci iute mă răsucesc într'un pi­
genuchere şi sărdace; iţari, berne- Dar cum să te cobori, căci jos cior, fac vreo două sărituri mai po­
vici, cămeşoaie, lăicere şi scorţuri era prăpădenie ! Dacă vede ea şi trivite, mă asvârl peste gard de
înflorite; ştergare de borangic alese vede că nu mă dau, zvârr! de vreo parcă nici nu l'am atins şi-mi pierd
şi alte lucruri, ce le duceau lumea două, trei ori cu bulgări în mine, urma, ducându-mă acasă şi fiind
în târg de vânzare sau Joia pe la dar nu mă chiteşte. Apoi începe a foarte cuminte în ziua aceea....
mănăstirile de maici, cărora le vine se aburca pe cireş în sus, zicând: Dar mai în deseară, iacă şi moş
cam peste mână târgul. «Stai, măi porcane, că te căptuşeşte Vasile, cu vornicul şi paznicul, strigă
— Apoi dar mai rămâi sănătoasă, ea Mărioara acuş!» Atunci eu mă pe tata la poartă, îi spun princina
mătuşă Mărioară ! Vorba de dineoa- dau iute pe-o creangă mai spre şi-1 chiamă să fie de faţă, când s'o
r e a ; şi-mi pare rău, că nu-i văru poale, şi odată fac: z d u p ! în nişte ispăşi cânepa şi cireşile,—căci drept
Ion acasă ; că tare-aş fi avut plăcere cânepă care se întindea dela cireş vorbind, şi moş Vasile era un căr-
să ne scăldăm împreună.... Dar înainte, şi era crudă şi până la brâu pănos şi un pui de zgârie-brânză,
în gândul m e u : Ştii ca şi mătuşa Mărioara.
c'am nemerit-o? bine Vorba ceia: «a tunat
că nu-s acasă; şi de şi i-a adunat». Insă de­
n'ar veni de grabă şi geaba mă clămpănesc
mai bine-ar fi.... eu din g u r ă : cine ce
Şi, scurt şi coprinză- are cu munca omului ?
tor, sărut mâna mătu­ Stricăciunea se făcuse,
şei luându-mi ziua bu­ "AUIUL Ot C-MTIi şi vinovatul trebuia să
nă, ca un băiat de trea­ plătească. Vorba ceia:
bă, ies din casă cu chip «Nu plăteşte bogatul,
că mă duc la scăldat, ci vinovatul». Aşa şi
mă şupuresc pe unde tata, a dat gloabă pen­
pot şi când colo mă tru mine, şi pace bună.
trezesc în cireşul fe- Şi după ce-a venit el
meei, şi încep a cără- ruşinat de la ispaşă,
băni la cireşe în sân, mi-a tras o chelfăneală
crude, coapte, cum se • - , -^t- •-!• irw-n r n r r ^ ^ ca aceea, zicând:
găsiau. Şi cum eram
îngnjat şi mă'sileam
să fac ce-oiu face mai
"A-^yM. ^f^SS^^ISHte^i ' i i i
:
— Na, satură te de
cireşe ! de-acum să ştii
degrabă, iată mătuşa -N că ţi-ai mâncat lefte-
Mărioara c'o jordie în ria de la mine, spân-
mână la tulpina cire­ zuratule! Oare multe
şului ! stricăciuni am să mai
— Dar bine, ghia- plătesc eu pe urma ta?.
vole, aici ţi-i scălda­
tul? zise ea, cu ochii
holbaţi la m i n e ; sco- Din colecţia «Moftul Român». Director I. L. Caragiale:
Caşcavalul nafional.
 ca' va-s' zică.... Mă rog, destul! s'o
C. F. R. vezi în n a t u r ă !
N. — E naltă ?
de: /. L. Caragiale.
A. (cu siguranţă) — Potrivită.
CT\oi amici, Niţă şi Ghiţă, şed la G. — Bine, nene, nu ţi-e frică s'o G. — Blondă ?
A. — Aur, nu altceva. Uite p ă r !
o masă în berărie şi vorbesc laşi singură noaptea pe drum?
încet despre cine ştie ce. Uşa sta­ A. — Păi nu ţi-am spus că nu e Crezi că'l face cu ferul ? A ş ! natur....
bilimentului se deschide cu sgomot, singură?.... e cu şeful.... S'o vezi dimineaţa cum drăcueşte,
şi intră foarte vesel un muşteriu N.—Bine-bine, înţelegem noi, dar... că nu şi-1 poate descurca.... E lucru
nou, un om mai mult tânăr ca bă­ în sfârşit, tocmai d'aia.... par'că.... mare!
trân. După toate aparenţele, soseşte de.... o femee singură.... N. — De câţi ani e?
dintr'un alt stabiliment similar, unde A. — N'ai grije ! Cupeu separat... A. — Cam de câţi ani zici d-ta,
trebue să fi stăruit mult. Noul sosit Intri, închizi lumina, tragi perdelu- după poză ?
se uită la mesele ocupate, pare c'ar ţele şi te'ncui pe dinăuntru: cupeu N. — De vre-o douăzeci-şi-cinci.
căuta o cunoştinţă, şi-şi opreşte în de servici, ca' va-s' zică, — sepa'at A. — Vezi?.... Şi mai zici că'n
sfârşit privirile asupra celor doi a- (face cu ochiul). Poţi să dormi până poză te flatează.... N'a 'nplinit nici
mici. Cu pas mai mult douăşunu.
hotărît de cât sigur, G. — Fie, nene, să
vine drept la masa lor. vă trăească ! aţi ştiut
Muşteriul cel nou în­ ce-aţi ales.... Şi o iu­
gălează silabele, pe u- beşti ?
nele prea slabe negli- A. — Ei bravos!....
jându-le chiar de tot. Cum să n'o iubeşti! E
Muşteriul. — Saluta­ lucru mare domnule,
re, neică. când îţi spuiu. Apoi în
Niţă şi Ghiţă.— Sa­ gară la noi, e comedie!
lutare. Toţi pasagerii, când
M. — îmi daţi voe? trece trenul ziua, toată
N. — ...Poftim. lumea, uite aşa întoar­
M. — Nu vă deran­ ce capul şi se uită la
jez, ca' va' s' zică. ea, la fereastră, — că
G. — ....Nu. stăm sus în gară.
M. — Vorbeaţi ceva N.—Da.... şeful unde
secret ? şade ?
G. - ....Aş!
(Tăcere) BCU Cluj / Central University Library Cluj A. — Tot sus.
G.—Şeful e familist ?
M.—Frate.... o fi târ­ A. — A ş ! Nu vrea
ziu?.... că pe-al meu, să se 'nsoare; zice că
l-am dat să-1 dreagă... Nevasta băcanului ţi măcelarului Nevasta Nevasta nu ţine la femei. Ce
bune prietene. samsarului. lefegiului.
N. — Unu fără un mai râde Miţa de el, e
sfert. » .» ». . lucru m a r e ! Mereu îl
M.—Umblă regulat? tachinează, şi să vezi
N. — După gară. dincolo de Filiaşi.... Trenul 163.... ăl ce e frumos, că el se supără ! Oda­
M. — ....Miţa acu trebue să fie..,. mai bun pentru noi ăsta e : Trenul tă, nu ştiu cum 1-a tachinat, că s'a
Cât ai zis că e ? 163.... (cei doi amici râd). Câte sunt certatără straşnic— n'a vorbitără....
G. — Unu fără un sfert. acuma ? o zi întreagă....
M. — ....între Ghergani şi Con­ N. — Unu şi jumătate trecute. N. — Şi pe urmă?
teşti.... Am lăsat-o să plece cu şe­ A. — A plecat din Titu.... A tre­ A. — Pe urmă s'a împăcatără ;
ful.... (bate tare'n masă). cut şi de Mătăsaru. Miţa acu tre­ trebuia să se'mpace, n'avea 'ncotro !
Bine frate, eu nu beau nimic, bue să-i tragă la soamne.... dacă mâncăm împreună, ca' va-s'
ca' va-s' zică? ....Dă-mi o halbă... G. — Da' şeful? zică! ştii, vine de stă cineva vizavi
(Niţă şi Ghiţă se uită unul la al­ A. — Şi şeful.... Pardon.... un mo­ la masă.... nu se p o a t e ! A stat ei
tul, întrebându-se reciproc din ochi, ment (pleacă). serioşi cât a stat, şi mă făceam şi
cine este amicul). N. — E dulce. eu serios, şi zice şeful: «Pardon,
Amicul (ciocneşte halba cu paha­ G. — Bărbat de zahăr. maşer, v'am călcat!» şi pe urmă
rele amicilor, şi bea).—Pardon... un N. — Stăi, să vedem ce fel de ne-a bufnit pe toţi râsul....
moment (pleacă). persoană e Miţa. G. — Da şeful ce fel de om e ?
G. — Cine e amicul? îl cunoşti? A. — (se întoarce la loc). — Sin­ A. — Foarte bun băiat....
N. — Nu. gură, n'aşi lăsa-o eu! ştii! femee N. — Nu adică de bun ; dar ce
G. — E cam trecut.... tânără, nu face să umble singură... fel de om e ? în vârstă ?
N. — Ce c a m ! e bine de tot. Sunt măgari cari n'au manerâ şi.... A. — Ei aş!.... nici de treizeci de
Amicul (se'ntoarce la loc—Frate G. — ....Dacă o fi şi curăţică. ani.... Să vezi, dom'le frumuseţe de
e târziu? Cât să fie? A. — (pufneşte de râs) — Cură­ băiat! Stăi, că am uitat să vi'l a-
N. — Unu şi zece. ţică!... Miţa, curăţică!... Ce vorbeşti, răt (scoate iar portofelul şi din por­
A. — Acuma sunt în gară la Titu: dom'le? îmi pare rău.... Frumoasă tofel o altă poză). Uite. (Amicii iau
mănâncă gogoşi la madam Mari, dom'le! înghiaţă puţul.... Stăi, să poza şi o privesc cu oarecare gelo­
ca' va-s' zică. vezi.... (Se caută în buzunar, scoate zie). Aşâ e ?
G. — Cine, nene ? portofelul şi din portofel o poză, pe G. — Voinic bărbat!
A. — Miţa, nu ţi-am spus?... băete care o trece amicilor. Amicii pri­ A. — Aş! să-1 vezi în natură. Mai
o halbă. vesc lung poza cu nişte ochi plini nalt ca d-ta ! şi încă în poză nu ese
N. — Frate, cine e Miţa asta ? de admiraţie). Ei? Aşâ e? roşu !... Să-1 vezi când îşi pune şapca
fă-mă să'nţeleg. N. — Straşnică, domnule! roşie, aşa cam la oparte.... Straşnic,
A. — Cum? nu ştii? G. — Minune! dom'le! mustăţile alea negre ca a-
N. — Nu. A. — (mândru)—Aş! poza e moft! banosul şi nişte sprâncene! Când
A. — Nevastă-mea, frate. s'o vezi în natură, dom'le.... e ceva, trece trenul, toate cucoanele cu o-
» ^ ^ ^ ^ ® n m CELE TREI CRIŞURI %m%smimmmm
ca' va-s' zică.... Mă rog, destul! s'o
C. F R. vezi în n a t u r ă !
N. — E naltă ?
de: /. L. Caragiale.
A. (cu siguranţă) — Potrivită.
CF\oi amici, Niţă şi Ghiţă, şed
o masă în berărie şi vorbesc
la G. — Bine, nene, nu ţi-e frică s'o G. — Blondă ?
A. — Aur, nu altceva. Uite p â r !
laşi singură noaptea pe drum?
încet despre cine ştie ce. Uşa sta­ A. — Păi nu ţi-am spus că nu e Crezi că'l face cu ferul ? A ş ! natur....
bilimentului se deschide cu sgomot, singură?.... e cu şeful.... S'o vezi dimineaţa cum drăcueşte,
şi intră foarte vesel un muşteriu N.—Bine-bine, înţelegem noi, dar... că nu şi-1 poate descurca.... E lucru
nou, un om mai mult tânăr ca bă­ în sfârşit, tocmai d'aia.... par'că.... mare!
trân. După toate aparenţele, soseşte de.... o femee singură.... N. — De câţi ani e?
dintr'un alt stabiliment similar, unde A. — N'ai grije! Cupeu separat... A. — Cam de câţi ani zici d-ta,
trebue să fi stăruit mult. Noul sosit Intri, închizi lumina, tragi perdelu- după poză ?
se uită la mesele ocupate, pare c'ar ţele şi te'ncui pe dinăuntru: cupeu N. — De vre-o douăzeci-şi-cinci.
căuta o cunoştinţă, şi-şi opreşte în de servici, ca' va-s' zică, — sepa'at A. — Vezi?.... Şi mai zici că'n
sfârşit privirile asupra celor doi a- (face cu ochiul). Poţi să dormi până poză te flatează.... N'a 'nplinit nici
mici. Cu pas mai mult douăşunu.
hotărît de cât sigur, G. — Fie, nene, să
vine drept la masa lor. vă trăească! aţi ştiut
Muşteriul cel nou în­ ce-aţi ales.... Şi o iu­
gălează silabele, pe u- beşti ?
nele prea slabe negli- A. — Ei bravos!....
jându-le chiar de tot. Cum să n'o iubeşti! E
Muşteriul. — Saluta­ lucru mare domnule,
re, neică. când îţi spuiu. Apoi în
Niţă şi Ghiţă.— Sa­ gară la noi, e comedie !
lutare. Toţi pasagerii, când
M. — îmi daţi voe? trece trenul ziua, toată
N. — ... Poftim. lumea, uite aşa întoar­
M. - Nu vă deran- ce capul şi se uită la
jez, ca' va' s' zică. ea, la fereastră, — că
G. — ....Nu. stăm sus în gară.
M. - Vorbeaţi ceva N.—Da.... şeful unde
secret ? şade ?
BCU Cluj / Central University Library Cluj
G. — ....Aş! A. — Tot sus.
(Tăcere) G.—Şeful e familist ?
M.—Frate.... o fi târ­ A. — A ş ! Nu vrea
ziu?.... că pe-al meu, să se 'nsoare; zice că
l-am dat să-1 dreagă... Nevasta băcanului şi măcelarului Nevasta Nevasta nu ţine la femei. Ce
bune prietene. samsarului. lefegiului.
N. — Unu fără un mai râde Miţa de el, e
sfert. lucru m a r e ! Mereu il
M.—Umblă regulat? tachinează, şi să vezi
N. — După gară. dincolo de Filiaşi.... Trenul 163.... ăl ce e frumos, că el se s u p ă r ă ! Oda­
M. — ....Miţa acu trebue să fie.... mai bun pentru noi ăsta e : Trenul tă, nu ştiu cum 1-a tachinat, că s'a
Cât ai zis că e? 163.... (cei doi amici râd). Câte sunt certatără straşnic— n'a vorbitără....
G. — Unu fără un sfert. acuma ? o zi întreagă....
M. — ....între Ghergani şi Con­ N. — Unu şi jumătate trecute. N. — Şi pe urmă?
teşti.... Am lăsat-o să plece cu şe­ A. — A plecat din Titu.... A tre­ A. — Pe urmă s'a împăcatără ;
ful.... (bate tare'n masă). cut şi de Mătăsaru. Miţa acu tre­ trebuia să se'mpace, n'avea 'ncotro !
Bine frate, eu nu beau nimic, bue să-i tragă la soamne.... dacă mâncăm împreună, ca' va-s'
ca' va-s' zică? ....Dă-mi o halbă... G. — Da' şeful? zică! ştii, vine de stă cineva vizavi
(Niţă şi Ghiţă se uită unul la al­ A. — Şi şeful.... Pardon.... un mo­ la masă.... nu se poate ! A stat ei
tul, întrebându-se reciproc din ochi, ment (pleacă). serioşi cât a stat, şi mă făceam şi
cine este amicul). N. — E dulce. eu serios, şi zice şeful: «Pardon,
Amicul (ciocneşte halba cu paha­ G. — Bărbat de zahăr. maşer, v'am călcat!» şi pe urmă
rele amicilor, şi bea).—Pardon... un N. — Stăi, să vedem ce fel de ne-a bufnit pe toţi râsul....
moment (pleacă). persoană e Miţa. G. — Da şeful ce fel de om e ?
G. — Cine e amicul? îl cunoşti? A. — (se întoarce la loc). — Sin­ A. — Foarte bun băiat...
N. — Nu. gură, n'aşi lăsa-o eu! ştii! femee N. — Nu adică de b u n ; dar ce
G. — E cam trecut... tânără, nu face să umble singură... fel de om e ? în vârstă ?
N. — Ce c a m ! e bine de tot. Sunt măgari cari n'au manerâ şi.... A. — Ei aş!.... nici de treizeci de
Amicul (se'ntoarce la loc.—Frate G. — ....Dacă o fi şi curăţică. ani.... Să vezi, dom'le frumuseţe de
e târziu? Cât să fie? A. — (pufneşte de râs) — Cură­ băiat! Stăi, că am uitat să vi'l a-
N. — Unu şi zece. ţică !... Miţa, curăţică!... Ce vorbeşti, răt (scoate iar portofelul şi din por­
A. — Acuma sunt în gară la Titu: dom'le? îmi pare rău.... Frumoasă tofel o altă poză). Uite. (Amicii iau
mănâncă gogoşi la madam Mari, dom'le! înghiaţă puţul.... Stăi, să poza şi o privesc cu oarecare gelo­
ca' va-s' zică. vezi.... (Se caută în buzunar, scoate zie). Aşâ e ?
G. — Cine, nene ? portofelul şi din portofel o poză, pe G. — Voinic bărbat!
A. — Miţa, nu ţi-am spus?... băete care o trece amicilor. Amicii pri­ A. — Aş! să-1 vezi în natură. Mai
o halbă. vesc lung poza cu nişte ochi plini nalt ca d-ta ! şi încă în poză nu ese
N. — Frate, cine e Miţa asta ? de admiraţie). Ei? Aşâ e? roşu !... Să-1 vezi când îşi pune şapca
fă-mă să'nţeleg. N. — Straşnică, domnule! roşie, aşa cam la oparte.... Straşnic,
A. — Cum? nu ştii? G. — Minune! dom'le! mustăţile alea negre ca a-
N. — Nu. A. — (mândru)—Aş! poza e moft! banosul şi nişte sprâncene! Când
A. — Nevastâ-mea, frate. s'o vezi în natură, dom'le.... e ceva, trece trenul, toate cucoanele cu o-
>mwmw<>mmwmm CELE
chii la el, sâ-1 soarbă şi mai multe
nu! Dacă n'ar avea şapcă roşie, l-ar
deochia diavoliţele!
N. — Da, scuză-mă, să te 'ntreb,
copii aveţi?
A. — (râzând foarte tare) — Ce
vorbeşti, nene?... sunt însurat numa
de cinci luni....
N. — Aşa?.... apoi atunci, nu e
vremea perdută; o să aveţi....
\ _ _ Aşa nădăjduim şi noi... Câte
ceasuri sunt ?.... ia vezi.
G. — Două ş'un sfert.
A. — Acuma intră în Leordeni.
N. — Mă rog, da dumneata ce
eşti acolo la gară ?
A. — Eu? Magazioner.... Mai
luăm un r â n d ?
G. — E cam târziu; mâne am
canţilerie de dimineaţă....
A. — Numa un rând... Băete! trei...
N. — Şi acuma eşti în congediu ?
A. — Ce conged!.... Ce să mai
cer conged! Mă'nvoeşte şeful când
vreau să plec. Pot să lipsesc şi câte
trei zile; mai ales acuma, cu criza
asta, nu prea e atâta lucru!
G. — Nene, dă-mi voe să'nchin
în sănătatea soţiei dumitale.... Să
vă trăiască!
A. — Mersi!
N. — Şi eu închin în sănătatea
şefului d-tale.... Să vă trăiască!
A. — Mersi!
G. (dă să bea, îi răsare şi puf­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
neşte) — Nene! (cu multă căldură)
N e n e ! lasă-mă să te pup! (se pupă
cu magazionerul). Eşti mai dulce ca
m i e r e a ! (râd toţi). Mult aş vrea să
^cunosc pe şeful şi pe soţia d-tale!
cu duioşie) Ce-or fi făcând ei acuma ?
A. — Dorm tun.... Câte ceasuri ai ?
O CONSULTAŢIE
Doctorul — Va să zică... somnul?
Clientul. — Imposibil să închid ochii.
Doctorul. — A, bravo; foarte bine,
Dar., poftă de mâncare?
Clientul — Deloc.
Doctorul. — Şi mai bine. Forţele ?
Clientul. Pierdute, cu desăvârşire.
Doctorul. — Bravo, excelent, şi... ceva
dureri ?
Clientul — Groaznice, doctore, groaz­
nice.
Doctorul. — Perfect, perfect. Am în­
ţeles. Ei bine...
Clientul (îngrijat) — Ei bine ?...
Doctorul (magistral). — Ei bine, sun­
teţi bolnav
Clientul. — Aa! Vreo boală gravă?
Doctorul. — Ficatul, desigur; boala
d-tale e la ficat.
Clientul. - Ficatul? Credeam că splina.
Doctorul. — Nu e vorbă că şi splina...
desigur că splina şi mai rău..
Clientul. - Uitasem să vă spun: Noth-
nagel zicea că plămânii...
Doctorul. — Mai e vorbă, adevărata
boală e la plămâni...
Clientul. — . .sunt în foarte bună stare
dar că inima...
TREI CRIŞURI w n u s a
N. — Trei fix.
A. — A intrat în Piteşti.... La Pi­
teşti stă treştrei de minute...-
(Cei doi amici îl îmbrăţişază pe
rând şi-1 pupă cu multă căldură).
G. — Nene! eşti un om fericit!....
să trăeşti!
A. — Asta, ce-i drept, aşa e... sunt
fericit! slavă Domnului! Nevastă
frumoasă am, să-mi trăiască ! sluj-
buşoară bunicică am — d e ! Ori şi
cât să zici, magazioner.... dacă nu
curge, pică! de şef incai, ce să mai
zicem! ţi-este ca şi un frate, odată
ce ţi-e cumnat, ca' va-s' zică!
(Amândoi amicii după ce au râs
tare, rămân foarte nedumeriţi).
N. — Cum, cumnat?
A. — Dacă'i fratele Miţii!.... Da
ce credeai?
G. — Atunci, n'am făcut nimic...
A. — Cum n'am făcut nimic?
N. — Noi gândeam....
A. — Cum, nene ? Apăi dacă nu-i
era frate bun, se putea? Cum, a-
dică ? era să las aşa mârtdreţe de
femee.... noaptea... cu aşa frumuseţe
de bărbat?.... în cupeu de servicii...
JIQUIDE, DE EL ÎNSUŞI. (face cu ochiul) sepa'at, ca' va-s'
J i q u i d e , crescut la aleasa şcoală a vechei
zică!.... (râde cu multă poftă) ştii
caricaturi franceze—la Paris — a creat la noi că'mi place!.... Câte ceasuri ai?
în ţară genul caricaturei. N. — Ce'ţi pasă ?
Jiquide, a început cu creionul şi peniţa să-şi A. — Vorba e, vreau să ştiu unde
închege satirile sociale şi politice care a tur­
burat pe vremuri multe spirite şovăelnice. e Miţa acuma.
N. — (plictisit) Trei şi jumătate
In schiţa de faţă desemna pe G. D. Palladi,
(Dom Palladu). Jiquide cu condeiul, Ranetti trecute.
cu rimele, — azi dispăruţi — aveau pe fostul
Ministru de finanţe, ca obiectiv de satiră în A. — A plecat din Piteşti.... Ai
luptele dintre partide. să mergem undeva să bem câte un
Eroii lui Jiquide în desenurile şi carica' jvarţ.
turile lui, au ajuns o varietate pe care o G. — Nu mai mergem.
dispută numai amatorii serioşi, dublaţi de
cunoscătorii, deprinşi să aprecieze imitaţia A. — De ce?
în operă, dictată de forţa talentului. N. — Nu mai ai nici un h a z !
MEDICALA Doctorul. — Dar eu nu sunt deloc
contra Slănicului, şi nu văd de ce n'aţi
de: Dr. Urechiă. începe cu o cură la Slănic...
Clientul. — Vezi că, Domnule Doc­
tor, am fost anul trecut şi mi-a făcut
Doctorul — Inima, oho! aşa de rău...
Clientul. — Este asta şi părerea dum­ Doctoral. — Ce-ţi spuneam?
neavoastră ? Clientul- — Eu, drept să vă spun, am
Doctorul — Fireşte Inima d-voastră mare încredere în Mehadia. Unchiu-
bate .. într'un mod. dar într'un mod... meu se dusese în cârje, şi s'a întors
mă'nţelegi? într'un mod prea . prea... în tren, sănătos ca mine..
normal pentru un om normal, adică Doctorul. — Fără îndoială că o sta­
bolnav. Nimic mai rău, domnul meu, giune la Mehadia..
ca o inimă... sănătoasă, ca să zic aşa, Clientul. — Credeţi dar că la Meha­
la un om bolnav. Este aci o discor­ dia ?
danţă gravă.. Inima d-tale mă neli­ Doctorul. — Absolut indicată pentru
nişteşte. Trebue măsuri serioase. boala dumitale, Mehadia o să facă
Clientul. — Niscaiva băi? minuni
Clientul. — Ce spui?
Doctorul. — Băile v'ar fi fatale.
Clientul. — Şi Nothnagel zicea că Doctorul — Po-zi-tiv! Nu ezita un
băile de mare.. moment şi pleacă la Mehadia- Acolo-i
Doctorul. — Dar cine vorbeşte, Dom­ sănătatea d-tale.
nule, de băile de mare ? Alea sunt ex­ ca şi când searscoală.
(Doctorul Clientul depune,
ascunde-o, dar totuşi
celente. Eu ziceam băi... mă'nţelegi.,.
băi, băi în apă.. Rele.. foarte rele... foarte ostentativ, o hârtie de 20 lei.
Dar băile de mare, excelente, evident Doctorul îl reconduce. La uşă):
excelente. Insă băgaţi bine de seamă Doctorul. — Iubite, domnule o rugă­
(clientul tremură) niciodată iarna! ciune. La toamnă, la întoarcere, aş
Clientul. - Mulţi mi-au lăudat şi Slâ- dori foarte mult... sufăr şi eu exact de
nicul... Petrescu, poate-1 ştiţi, Petrescu boala d-tale şi aş dori să ştiu dacă apele
dela Culte, ce bolnav era! Ei bine, dela Mehadia...
' Domnule Doctor, Slănicul..
mxmmmsmm
CALATORULUI ÎI ŞADE BINE
(Fragment)
<Soplină
dimineaţă frumoasă de Iunie,
de miresme de flori de
tei, de sulfină şi de levănţică. La
dreapta drumului, în vale, se ţin
lanţ zăvoaele Ialomiţei, printre care
când şi când, se vede apa sclipind
în bătaia soarelui; la stânga până
în poalele dealurilor, grâne de toată
frumuseţea; lanuri galbene de grâu
copt cu chenare roşii de maci în­
floriţi, — lanuri de ovăz de un verde
închis şi lucitor; iar pe dealuri care
închid zarea, vii cu răzoare de viţă
paralele şi drepte, par'că sunt trase
cu condeiul, printre care se zăresc
ici şi colo puncte albe; muncitorii
la plevilă.
Răsună lunca de cântecile pitpa­
lacilor şi de hârâitul cârsteilor.
Frumuseţea firii umple de mulţu­
mire inimile călăreţilor. Se vede din
bunăvoinţa zâmbetului cu care răs­
pund saluturilor ţărancelor, care
trec spre oraş ducând cobiliţe de
pui şi de boboci de raţă, spânzuraţi
de picioare, — băsmăluţe cu ouă,
— oale mari cu lapte şi cu smân­
tână, — coşuri de cireşe ori doni-
cioare de fragi, — toate bunătăţile
BCU Cluj / Central University Library Cluj
prăsite, adunate, ori păstrate pen­
tru gura orăşenilor.
Femeile moţăe din cap a «bună
dimineaţa» ; iar ei le răspund cu
dragoste:
— Mulţumim dumitale. Vânzare
bună...
Să fie un ceas dela plecare, când
ajung la capul podului de peste Ia­
lomiţa. Aici e răspântie, drept în
faţa podului, e hanul, vestitul han
al lui Manolache Ciolânescu.
înaintea hanului o poiată încăpă­
toare învelită cu şindrilă, pe aco­
perişul căreia e firmă mare cu nu­
mele proprietarului; iar între Mano­
lache şi între Ciolânescu un rotocol
albastru în care sunt zugrăvite două
ciolane încrucişate. Pe o sârmă, care
leagă doi stâlpi, stau spânzuraţi co­
vrigi rumeni, iar pe alta perechi-pe-
rechi de cârnaţi proaspeţi, acoperiţi
cu un tulpan, în ciuda viespilor care
le dau târcoale bâzâind.
In fereastra cârciumii, rânduri de
sticle cu băuturi de toate culorile
pietrelor nestimate. Nici un muşte­
riu, — oamenii sunt duşi la muncă.
Scularea de dimineaţă, aerul cu­
rat şi călăria şi soarele, care a în­
ceput să dogoare, le-a deschis o
poftă de mâncare şi de sete, mai
ales o sete grozavă. De aceia, fără
vre-o prealabilă înţelegere, au oprit
amândoi în dreptul hanului şi bat
cu fiştile în stâlpii polatei, fără să
se uite unul la altul şi strigând în-
tr'un g l a s :
— Hei! stabiliment!
Băiatul care moţăia la tejghea, se
CELE TREI CRIŞURI
CU DRUMUL
de: /. Al. Brătescu-Voineşti.
Delawancea în «Trubadurul».
târăşte alene în uşa prăvăliei, fre-
cându-se la ochi.
— Mă, — întrebă Pitache, — ai
ceva rece de băutură, un pelin cu
sifon ceva?
— Este, — răspunse băiatul, si-
lindu-se să nu caşte.
— Dă-ne două pelinaşe cu sifon.
— Ori cu borvis, — adaogă Năiţă.
Băiatul plecă agale.
— Miş-că-te mai repede, băiete !
— îl sileşte Pitache, — aaa! mişcă-te
băieţaş.
Şi nu-1 slăbeşte de loc, strigân-
du-i din când în când : «dă zor mă
neiculiţă, că suntem grăbiţi şi ştii,
vorba românului: călătorului îi şade
bine cu drumul».
Băiatul se întoarce aducând pe o
tavă verde două pahare de vin cu
sifon.
Maestru GeorgeMnescu.
mmsm®8%m®m®
E r e c e : se cunoaşte după abu­
reala paharului.
Pitache bea jumătate paharul, îşi
plesneşte liba de cerul gurii şi, în-
torcându-se spre Năiţă, se uită în
ochii lui, ridicând sprâncenile în
semn de întrebare, adică: «ce zici?»
Năiţă, care şi-a băut paharul până
'n fund, zice: «phiii! straşnic!»
— Unde-1 ţineţi, mă, — întrebă
Pitache pe băiat, — de e aşa rece?
— La ghiaţă.
— Da de unde aveţi gheaţă ?
— Păi n'are jupânu gheţărie în
curte ?
— Ce vorbeşti, domnule !? se miră
Pitache şi Năiţă într'un glas şi tot
într'un glas poruncesc: «ia mai adu
două»; iar Pitache adaogă: «dar nu
fii mocăit, umblă repede, că suntem
grăbiţi».
Al doilea pahar se bea pe neră­
suflate ; tocmai al treilea, care s'a
adus acum, se bea mai pe 'ndelete,
cu întrebări puse băiatului:
— Cum te chiamă, m ă :
— Tilică.
— De unde eşti t u ?
— Dela Priseaca.
— Al cui eşti-dela Priseaca ?
— Al lui Tache Drăgoi.
— Şi de mult eşti aici ?
— De patru luni.
— Dar stăpân'tu unde e mă ?
— E dus colea la nişte trifoi.
— Pitache scoate o rublă, o dă
băiatului şi-1 zoreşte să-i aducă res­
tul, când, se aude alături în livada
cu pruni: lip-lip! lip-lip! vine Ma­
nolache Ciolânescu pe poteca dintre
pruni, cu papucii lipăind.
El cunoaşte bine atât pe Pitache
cât şi pe Năiţă, — şi nu i-a văzut
de mult.
Când dă cu ochii de ei nu mai
poate de bucurie.
— Bună ziua, dom'le Pitache. Uite
şi domnu Năiţă ! da 'ncotro ?
— Incoa la vale; dar mă, Mano­
lache, grozav pelin ai. Mă băiete să
mai aduci un rând ! trei p a h a r e !
de unde-1 ai?
— Aşa e că e grozav ? Dela fra-
ti-meu Hie. .
— Straşnic! dar ştii ? un lucru
nu-mi place m i e : băiatul. Nu face.
Aici la han în drum, la răspântie,
trebue un băiat iute, spirt. Să um­
ble ca sfârleaza. Omul vine, bea,
pleacă repede. Vorba românului:
călătorului îi şade bine cu drumul.
Când se întoarce băiatul hangiul
zice:
— Dar de ce nu descălicaţi niţel ?
Mai răsuflă şi caii o leacă.
Iar Pitache şi Năiţă găsesc că are
dreptate: mai răsuflă şi caii o leacă.
De aceia se scoboară, leagă dâr-
logii cailor de un stâlp şi se aşează
la masă sub poiată.
— Ei noroc să dea Dumnezeu şi
bine te-am găsit!
— Noroc, bine aţi venit sănătoşi!
— Straşnic pelin! Dar de când
ţi-ai făcut gheţărie ?
wmmsx^®®®^®
— Acu un an. M'am gândit: gârla
colea! ghiaţă de pomană, boii tot
stau de geaba iarna. Ia să-mi torn
eu o gheţărie, — şi am făcut-o. Ma
ţinut o sută şi mai bine de lei, —
da 'ncai am făcut un lucru bun.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Şi văzând că Năiţă se uită de
câtăva vreme cu stăruinţă la car­
naţii spânzuraţi de sârmă :
— Sunt proaspeţi, dom'le Năiţă ;
aseară i-am făcut, pe viaţa mea !
Mă Tilică, iâ dă jos o pereche de
cârnaţi.
— Aşâ e, sunt proaspeţi se vede
cât de colo.
— Păi să vezi ce-am păţit: — ex­
plică Manolache — am un blestemat
de taur, dar'ar lupu'n cornu lui! c'o
să plec cu el joi la târg să-1 vânz, să
mă scap de el, că numai buclucuri
îmi face.
Mai deunăzi nu era să-mi omoare
un copil ? Eri dimineaţă, nu ştiu,
ori că din joacă, ori de-al dracului
ce e, îmi înpunge o frumuseţe de
purcea, drept în burtă. Noroc c'am
fost aici. Dac'am văzut că e îm­
punsă rău, a trebuit s'o taiu. Am
avut Ignat ieri pe negândite. Aseară
tot se ducea frate-meu la târg, i-am
dat carnea s'o vânză la un măcelar
şi am oprit şi eu ceva dintr'insa.
Mi-a prins bine gheţăria. Să pue să
frigă o pereche?
Pitache, după ce răspunde hotă­
rât: «Să pue!» ia şi avizul lui Năiţă :
«hai? ce zici Năiţă» Iar Năiţă nu
poate să strice gustul lui Pitache,
dar recomandă băiatului, cu blân­
deţe şi cu duioşie :
— Dar, mă Tilică, umblă mai re­
pejor, mă băeţaş. Până să frigă car­
naţii nu e de refuzat propunerea
hangiului de a merge să le arate
gheţăria.
Se duc deci să vadă gheţăria sis­
C E L E T R E I
CRIŞURI
tematică învelită cu un stuf de o
frumuseţe; apoi intră în grădina
din fund. Cum în vremea asta soa-
rile s'a ridicat sus şi a început o
vipie de căldură care frige, nu alt­
ceva, ce plăcere fără seamăn simte
Pitache şi prietenul său, când ajung
în grădină, sub bolta de umbră a
unor nuci uriaşi!
Cel din mijloc mai cu seamă tre­
bue să fie mai bine de o sută de ani.
Degeaba, nici o umbră ca umbra
de nuc.
E răcoare!... şi vine de undeva
un miros de sulfină şi de levenţică...
— Ia auzi, mă Năiţă!
Şi câte trei tac, să audă cum
cântă pitpalacele. Una, aici, aproape,
chiar lângă gardul grâ dinii zice de­
sluşit : «pitpalac!».
Altele mai departe îi răspund:
«petpedec! petpedec!» iar lor le
răspund altele şi mai departe, toc­
mai de colo, din poalele viilor: «pit-
pidic ! pitpidic, pitpidic'».
— Şi'ncotro ziceţi că mergeţi dum­
neavoastră ?
— La Drugăneşti.
— A ! păi va apucat zăduful pe
drum. Eu ştiţi ce aşi face în locul
dumneavoastră ?
Aş rămâne să mănânc aici, că tot
e aproape de nimezi, după prânz
vă spui eu că o să • tragă o sfântă de
ploaie de un ceas, să rupă pământu.
Şi aţi pleca după ploae pe răcoare:
praf nu, căldură nu.
Nu e pe tot cerul, senin ca sticla,
pic de norişor, nici măcar cât un
bob de meiu; dar dacă spune Ma­
nolache că o să p l o u ă -
Şi Pitache ştie că ăştia dela ţară
se pricep la ale vremii lucru mare.
N'a păţit-o el odată, când ţinea Me-
renii. Tot aşa de senin ca acuma.
El, în loc să asculte pe unul care-i
Caricaturistul N. S. Petrescu.
m868smM®B®am
spunea să plece cu trăsura cu co­
viltir, a plecat cu o brişcă ne'nve-
lită; şi peste un ceas 1-a apucat o
ploaie cu piatră, să-1 omoare şi mai
multe nu. Tot aşa a păţit odată şi
Năiţă.
— Ce zici mă Năiţă ?
Ce să zică Năiţă, mai ales după
ce hangiul le pomeneşte de nişte
pastrama bună de capră şi de nişte
uger de purcică?
— Nu mă 'nebuni ai oprit uge­
rul dela purcică ?
— E pus la gheţărie.
— E ! dă poruncă să bage caii
undeva la umbră, frate Manolache,
şi regulează deale mâncării.
Hangiul, om în toată firea, care ştie
că, călătorului îi şade bine cu dru­
mul, pleacă zorit să dea porunci;
iar Pitache îi strigă din u r m ă :
— Şi până una-alta, trimite-ne o
velinţă ceva şi o baterie de pelin
cu sifon...
Ce masă înfricoşată! Ce pastrama
fragedă ca roua! Dar ugerul ăla de
purcică de se topia în gură!... Dar
ceapa verde!... Nu se mai puteau
sătura.
—- Mă Năiţă, dacă mă iubeşti, ia
de aici bucăţica asta grasă.
— Mă Pitache, să mă 'ngropi,
gustă colea, să zici că n'ai mâncat
de când eşti. Dar pelinul cu sifon
ţinut la răcitoare! Un singur lucru
nu i-a plăcut şi nu-i place lui Pita­
che : băiatul. A spus-o hangiului de
câteva ori şi o spune şi acuma, cu
limba împiedecată, par'că ar avea
cleiu în gură şi sughiţând la răs­
timpuri :
— Nu face, 'scultă-mă pă 'me...
hâc!... aici e han mare... 'a răspân­
tie... Va un băiat spirt. Omu se gră­
beşte la drum, donle. Vine, cere,
bea şi pleacă... n'are vreme de pier-
 mmssmsammmm CELE
dut şi că'lătorului îi şade bine cu
dru'u...
Acum soarele scăpată înapoi spre
oraş.
In grădina din spatele hanului.
Pitache şi Năiţă dorm duşi cu faţa
'n sus şi sforăe, să zici că umblă
ferestrăul; iar hangiul care-i cu­
noaşte de mult, a pregătit pentru
TREI CRIŞURI
di seară o ciorbă cu ardei grozavă,
— nişte pui de pus la frigare apel-
pisiţi,— o salată de ţâri bătăioasă,
— a pus clondirile la ghiaţă — şi a
trimes pe Tilică în sat să caute pe
Dima lăutarul. Ştie el că domnu
Pitache şi domnu Năiţă nu se 'ntorc
curând acasă, că sunt călători, şi
călătorului îi şade bine cu drumul.
n s n w n i
Fapte diverse să-mi aduni dela in-
fermelie şi anunţuri dela gornist!
Ai înţeles? Mâine să iasă jurnalu.
Ai doi tipografi în companie, să-i
pui la tipar !
— Da' n'au maşină, trăiţi...
— Nu vorbi! Să aibă! Par'că
toate alea să fac cu maşina! V'aţi
învăţat boereşte; mai face omu şi
cu mâna că nu-i cade cioantele !
înainte vreme nu mai era maşini
şi, slavă Domnului, mergea omeni­

MOŞ TEACĂ ZIARIST rea dăstul dă bine! N'ai văzut e-

Deunăzi Moş Teacă a prins pe un
soldat citind o gazetă.
— Ce faci acolo, răcane?
— Trăiţi, don căpitan, citesc...
. — H m ! Citeşti, parcă eu nu văd
că citeşti! Ştiu că doar n'ai să mă­
nânci hârtia!... Vorba e, ce citeşti ?
— O gazetă, trăiţi!
i borderourile cum le faci ? Da' foile
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Anton Bacalbaşe.
— Gazetă, gazetă; da ce fel de
gazetă ?
— Umoristică, trăiţi...
— H m ! Oministică! Ştiu eu, că
doar n'o să fie păsărească... Da pen­
tru ce o citeşti? N'am dat eu ordin
să nu citească nimeni gazeturi ?
Pentru ce o citeşti? Pentru ca să
vezi ciim înjură pă supiriori? Ştii
tu ce-i asta? Asta e... nedeciuplină!
Soldatul e dator să citească numai
gazeturi care laudă pă şefii lui
îndată ce a citit un articol în care
supiriorul e insultat, soldatul e da­
tor să nu-1 mai citească. Pentru ce
ai citit?
— N'am ştiut că insultă!
— Pentru ce n'ai ştiut? Soldatu
e dator să ştie! Apăi dacă nu ştii
tu, cine vrei să ştie? Ăla care-a
scris-o ? Apăi ăla e melitar ? Ce vrei
tu să ştie un ţivil? Parcă ţivilu
ştie ceva? Eu am văzut jurnalişti
care nu ştie nici semnalele, şi sân-
tără ţivili cu toate astea! Lasă, am
să scot eu un jurnal şi numai pă
ăla să-1 citiţi. Cine nu l'o citi, să
ştiţi că are să capete patru zile de
închisoare şi două ceasuri pluton
de pedeapsă.
înarmat cu ideea asta, Moş Teacă
sună gornistul:
— Cheamă pă furieru dela a treia!
Furierul vine.
vanghelii care vorbeşte tocmai după
vremea lui Christos, şi doar sîntărâ
de: Anton Bacalbaşa. tipărite fără maşini. Da' ăl care a
— Trăiţi, don căpitan; ce-aţi or
donat ? inventat maşina cu ce a lucrat-o ?
— Să-mi scoţi de azi înainte un Că doar n'o fi avut maşină! Va să
jurnal pentru compania mea. In fie­ zică ai înţeles : mâine dimineaţă să
care zi ai să scrii câte un articol iasă! S'o cheme „Micul Echipament"
şi să mi-1 aduci să-1 iscălesc. Ai şi să fie mare, mai mare ca toate
înţeles ? ălelalte, că d'aia-i cazonă! Să dai
— înţeleg, trăiţi, don Căpitan; da ordin s'o citească toată compania...
nu ştiu să scriu. — Da nu ştie toţi carte.
— Nu ştii?! Cum nu ştii? Dar — Ce tot vorbeşti de carte, ră­
de zile ? Da' foaia de preta ?
— Trăiţi, don Căpitan, alea le-am
cane? Eu nu-ţi vorbesc de carte,
îţi vorbesc de jurnal! Carte e jur­
nalu ?
învăţat. — Ba nu, trăiţi...
— Ei, şi? Da ăia dă scrie la jur­ — Apăi atunci, ce nevoe e să
nale s'a născutără învăţaţi ? A apu­ ştie carte? Marş la loc.
cat şi ei de ici de colo câte una şi
acuma scrie!
— Trăiţi, don... EPIGRAMA
— Nu vorbi, furier, că te bag în
pământ! Să chemi pă furieru dela de: Radu D.Rosetti.
afară din rânduri să-ţi ajute şi să-mi Capetele multor oameni au produs
scoţi jurnalu! Pentru depeşi să te cevă în viaţă.;
duci la oficiu dela cazarma geniului Numai capul d-tale n'a produs de­
şi informaţii să iei dela aghiotant, cât mâtreaţă.
că aghiotantul e dator să ştie toate.
RAPSODIA DÎMBOVIŢEI
D-rei Elena Văcărescu
WLnde-i bardul să repete, punând dreapta lui pe cruce.
Că eşti dulce şi că cine te~a băut nu se mai duce?
Un poet spune cam multe. Pentru-o rimă, pentru un fleac,
El, senin, jertfeşte-o roşă de hatâr'unui dovleac,
Şi-o sonoră nerozie cu solemnitaie-asvărlă l
Adevăru-i că ''ntre gârle tu eşti cea mai proastă gârlă,
Dâmboviţă! Şi Destinul a fost mare imbecil
Când în Bucureşti te puse şi nu te-a pus la Misii!
Apa în deobşte este prost lichid, nu mai e vorbă:
Scuza-i că din ea poţi face baie, ori o acră ciorbă ....
Insă niciodată apa nu s'a 'nfăţişat mai prost.
Ca în Dămboviţa !..... Lungă tocmai ca o si de post,
Cenuşie şi murdară ca manşeta unui june
Pe care talentu-l nalţă şi miseria-l răpune,
Dămboviţa par'că este un deposit secular
Unde s'a strâns toată braga Principatului bulgar!
Sânt pe lume gârle cari poartă 'n undele lor peşte.
Altele p'a căror prunduri praf de aur străluceşte,
Mai sunt gârle ce au ţărmuri adumbrite de răchiţi
Sau de sălcii de sub cari plutesc bărci cu 'ndrăgostiţi..
Dar pe malul Dâmboviţei cresc scaeţi şi pălămidă
Şi na produs pân'acuma decât... febră tifoidă
Toate gârlele din lume bune-s la câte ceva :
Spre a se scălda poporul, morile spre a mişca..
Insă 'n Dămboviţa noastră (dar-r-ar Dumnezeu să sece!)
Nu pot nici măcar nebunii din amor să se înece!...
G. Raneiti.
mmmmmmmm CELE TREI CRIŞURI msmmmmmsm
Un proverb rusesc Nevasta nespovedită
Dacă pleci pe mare, — Trandafir dela fereastră
Bigot ori ateu, Spovedeşte-le nevastă,
'Nalţ o rugăciune Că ţi-i moartea la fereastră /
— Ba eu nu m'bi spovedi
Către Dumneseu Să ştiu bine c'oiu muri,
Că eu când m'am măritat
Dacă pleci la luptă, Popa de grije mi-a dat
Ţara să-ţi răsbuni. Să n'am numai un bărbat,
Că mi-o fi mare păcat —
Fă atuncea două, Şi eu t'am şi ascultat.
Două rugăciuni. Şi eu, când m'oi spovedi,
Şapte popi mi-or trebui
Şapte popi din şapte sate,
Dacă pleci cu-o fată George Ranetti.
Că eu n'am multe păcate
Ranetti a v e a două însuşiri deosebite, care i-a
Ca să te cununi făcut strălucirea vieţii: fecundul lui talent, care se Numai trei care ncdrcate
Nu uita, sărmane, desfăşura în teatru,poezie şi proză; naţionalismul în Toate cu dracul legate!
numeroase articole de ziare. Ranetti era un mare
Fă trei rugăciuni. patriot, a scris mult în ziarul «România», organul
marelui cartier dela Iaşi, pe timpul grelelor zile ale
G. Ranetti. răsboiului, insuflând ostaşilor de pe front — în (Umorul popular)
formă glumeaţă, — caldul lui patriotism.

ALIAŢII NOŞTRI de: G. Brăescu.

£7)louă. Plouă cu găleata. Divizia urmărită, zăpăcită — «Suntemdela vânători. In cotro e ambulanţia?»
de aeroplane, bivuaca în dezordine. Soldaţii zăceau — «La canton»
în noroiu, înveliţi în foi de cort. Caii flămânzi dormi­ — «Unde e cantonul?»
tau cu capetele plecate, strânşi în jurul unui pom. Ar­ — «La şosea».
tileria sta înşiruită pe şosea într'o ţesătură de roţi — «Departe ?»
inextricabilă. Nici un foc. Teama de aeroplane era gro­ Bolnavul din targa nu sufla. Brancardierii se co­
zavă. Se tăiau câinii şi cocoşii şi fumătorii ascundeau deau, gemetele răniţilor, uitaţi în ploae, erau sfâşie­
ţigările în podul palmelor împreunate. Din când în toare. M'am hotărât brusc: «Veniţi după mine!»
când, o voce răguşită urla ca din gura iadului, înjurând — «D-voastră sunteţi, sg, trăiţi, don' căpitan ?»
de toţi Dumnezeii: «Stinge BCU Cluj / Central University Library Cluj
lumina, măăă...» Oameni ră- • • • • • • • • • • • • • • • • * ^ * ^
«Eu».—

Când am intrat, cantonul

sleţi îşi căutau unitatea sau era plin de ofiţeri de toate
umblau după furat, alţii ră- armele şi de toate gradele.
tăciau chinuiţi de gânduri Se băuse mult.
rele.
Masa era plină de sticle
Se întâlneau fără veste, se destupate şi camera de fum
recunoşteau din instinct vor­ gros să-1 tai cu cuţitul.
bind cu voci înăbuşite între — «Nu e nici un doctor ?»
două scuipături. Se făcu linişte. Din mul­
— «Care eşti acolo?» ţimea de ofiţeri eşiră doi
— «Ciobotaru, tu eşti?» medici, unul scurt, gros, cu
«Eu. Unde-i compania, ochii de porc, celălalt înalţ,
mă?»
«S'adus tomite încolo». plin de decoraţii şi de pi­
«Plouă». strui.
«Plouă rău». — «E rănit?» mă întrebă
«Ai vre-o ţigară ?» unul din ei într'o franţu­
«N'am. Tu n'ai ? zească stricată.
«N'am nici eu», — «Nu, e răcit, se vede».
La marginea pădurii, pe «Se adunară cu toţii în ju­
tărgile aşezate la rând ge­ rul tărgii, aşezată în mijlocul
meau răniţii, sămănând frica casei. Doctorii, aplecaţi deo­
morţii. Stam fumând circum­ parte şi de alta băgară, si­
spect luleaua, copleşit de multan, mâna pe sub pătura,
gânduri, lipsit de energie şi cu care era învelit bolna­
de iniţiativă. Lângă mine vul, cu intenţia vădită de
râsărirâ pe neaşteptate nişte a-i pipăi pulsul.
matahale. Câţiva soldaţi in­ — «E beat», opinia unul.
tonau blestemând necăjiţi — «Crup», răspunse celă­
prin noroiu, purtând se vede lalt în aceeaşi franţuzească
o povară, de care nu puteam stricată.
să-mi dau seama. Neputând rezista curiozi­
— «Unde mergeţi, mă?» \ tăţii, am tras pătura să văd
— «Căutăm ambulanţia». faţa ofiţerului.
— «Pentru ce?» Pe deasupra bolnavului,
— «E rău lui don'subloco- care murise, confraţii, doi
tinent». medici ruşi, beţi turtă, se
— «Ce regiment sunteţi?» Iuliu Maniu. ţineau de mână.
m%mafâ®m^m® CELE TREI CRIŞURI %mw^m®^smm
INTRE S
n scriitor francez al cărui nume nu-1 mai amintesc
vorbind de deosebirea între spiritul şi umorul,
dădea următoarea definiţie: Spiritul e ca şampania
iar umorul ca berea.
Această comparaţie, cu toate că e inelegantă, e totuşi
iustâ, scriitorul de mai sus accentuând prin ea carac­
terul deosebit al spiritului latin faţă de tristeţea înă­
buşită în zâmbetul englez.
A face un studiu asupra acestei deosebiri ar însemna
să trecem în revistă o întreagă literatură spre a ne
opri la nenumărate exemple, aducătoare de lungimi,
totuşi putem face o scurtă caracterizare a acestor două
aspecte de veselie, în ce au mai
strict caracteristic, rămânând ca să
desprindem trăsăturile esenţiale ale
acestor două viziuni despre lume
ce n'au comun decât exteriorizarea.
Să începem cu umorul.
Umorul, se ştie, e de origină şi
naţionalitate Anglo-Saxonă. Opus cu
totul spiritului latin el n'are afini­
tăţi cu nici o formă de veselie de­
cât poate, şi aceasta foarte rar, cu
unele scânteieri slave unde amără­
ciunea şi râsul se contopesc într'o
stridentă melancolie. Căci, umorul
prezintă un pronunţat fond de tris-
teţă ce isbucneşte în afară printr'un
Vintilă Brătianu. râs brusc, determinat de un contrast
sau pur şi simplu din ridicolul discordant al unei si­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
tuaţii. Din acest punct de vedere calitatea lui e supe­
rioară deoarece, invingând superficialitatea unei veselii
de moment, îşi adânceşte viziunea în tresăriri de u-
manitate ce nu determină râsul decât prin paradoxal.
Acesta e cazul, la Americani, al lui Mark Twain, iar
la Englezi al lui Swift. Umorul lui Dickens, deşi ca­
racterizat de o mai adâncă şi mai nuanţată duioşie,
prezintă acelaş caracter uman de amărăciune. Singura
excepţie, în această privinţă, este Oscar
Wilde. La dânsul umorul dispare sub focul
de artificii al unei inteligenţe însetată de
acrobaţii. Spirit extrem de suplu ce s'a de­
părtat de adevăratul umor prin scânteieri
care, mai mult decât o gândire, trădează
mai des o gimnastică.—Din acest punct de
vedere spiritul lui Wilde prezintă un resort
mai mult latin unde numai accidental stră­
bate umorul rasei. La el nici o amărăciune,
nici o violenţă, ci un efect isbitor creat de
două noţiuni contradictorii, împletite în o-
riginalitatea unui adevăr neprevăzut. Inver­
siune de raport, sclipitoare în aparenţă, dar
lipsită de adâncă umanitate.
Căci caracteristica umorului e tocmai un
adânc omenesc ce îşi găseşte manifestare
în aspecte artistice unde expresia gravă
este înlocuită prin zâmbetul unui scepticism
duios. Câte odată se întâmplă ca acest zâm­
bet să capete o violenţă de sarcasm, şi a-
tunci ne aflăm în faţa unei satire cum e
cazul lui Swift şi al lui Byron, cel dintâi
prin vestitul Gulliver, al doilea prin faimo­
sul răspuns către criticii scoţieni, unde iro­
nia îşi pierde seninătatea spre a deveni a-
gresivă. Figura cea mai reprezentativă a-
umorului englez cu toate resonanţele sale de
sensibilitate e Charles Dickens. «Pickwick»
şi «David Copperfield» pentru a nu aminti
decât acestea, sunt un model al genului;
Prof. Al. Lapedotu. «Pickwick» mai vioi şi mai colorat, «David
 M^n®^wm%m CELE TREI CRIŞURI m ^ ^ m ^ ^ v s
>/ UMOR
de: Ovid Dettsuşianu-fiul.
Copperfield» mai duios, amândouă însă deopotrivă de
umane.
Astfel, am putea compara umorul cu zâmbetul liniştit
şi nuanţat de melancolie al unui om matur, peste care
experienţa a aşternut un văl de scepticism senin ce
înăbuşă sentimentalismul. Spiritul latin dimpotrivă,
este caracterizat printr'o spontaneitate tinerească, bo­
gată de reînoite sclipiri. Iar dacă există şi în literatura
franceză afinităţi faţă de sensibilitatea ce se manifestă
prin umor, aceasta e mai mult o excepţie. Ca atare,
«Bohema» lui Murger şi întreaga operă a lui Dickens
al cărui «Petit Chose» prezintă o atât de accentuata
asemănare cu «David Copperfield»
al lui Dickens.
Acum, printre cei ce s'au afirmat
cu mai multă strălucire în genul
spiritual şi care—din lipsă de cu­
vânt adecvat, este numit umoristic,
deşi este străin de adevăratul umor,
trebue să reţinem în literatura con­
timporană pe Courteline, Alphonse,
Allais, Grosclande, Willy, Fischer
şi Monselet, nuvelişti ce au ocupat
un loc de frunte printre povestitorii
veseli. In ce priveşte pe italieni,
maeştrii genului sunt actualmente
Pirandello, Pitigrilli, Bracco, Varal-
do, Petrolini, acesta din urmă, au­
tor a multor comedii savuroase ce
de douăzeci de ani îşi menţine au­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
toritatea pe scenele italiene. Faţă
de Pirandello, subtil şi adesea pa­
radoxal, Bracco se prezintă ca un
autor nuanţat şi pătrunzător psiho­
log, dispreţuitor a tot ce este sen­
zaţional sau efect arbitrar, aplecat
de preferinţă spre subiecte uşoare Generalul [Averescu.
din*care glumă se desprinde progresiv, într'un crescendo bine condus. Pitigrilli este, dintre
toţi, cel mai apropiat de nuanţa spiritului francez. Un autor care e de mult consacrat şi
care—deşi poet—a lăsat totuşi bucăţi umoristice de o valoare incontestabilă, este,
napoletanul Di Giacomo. In nuvelistica italiană, bucăţile ce le-a lăsat îl apropie,
mult de Maupassant, un Maupassant, care e dublat adesea de un Daudet fin, armonios,
creator de o delicată duioşie. Adevăratul spirit
italian nu-i totuşi aici. Dacă ar fi să precizăm
adevărata figură reprezentativă a umorului
mediteranean, trebue să ne oprim la Piran­
dello. Chiar literatura franceză nu posedă
actualmente un creator spiritual de talia
lui Pirandello; şi renumele său de drama-
turg alcâtueşte o deplasare a aprecierii de
care se bucură în italia: aceia de mare
nuvelist. Oricum, indiferent de nuanţele ce
• îi depărtează, atât la francezi cât şi la ita­
lieni resortul glumei rămâne acelaş: spon­
tan, cristalin, fără amalgam de amărăciuni
înăbuşite ce transformă zâmbetul în sar­
casm. De aici, comparaţia cu care am în­
ceput articolul de faţă, care dă spiritului
latin calităţile de vaporositate şi de savoare
ale spumosului vin din Champagne. Acum,
care din aceste două forme e superioară ?
Răspunsul e greu. Dacă umorul e adesea
încarcit şi lipsit de savoarea adevăratei
veselii, spiritul latinilor e, la rândul său,
superficial. Intre scepticismul zâmbitor dar
nu întotdeauna senin al englezului şi spon­
taneitatea râsului mediteranean, alegerea ar
fi de prisos. Cel dintâi fiindcă e adânc şi
necesar ca şi gândirea, al doilea fiindcă e
odihnitor şi binevenit ca tinereţea. 0 Pr f. s. Mehedinţi-

s PI
V i c t o r H u g o , într'un hotel de provincie,
neputând dormi din pricina insectelor, *se
sculă şi aprinzând lampa, v ă z u scris p e un
p e r e t e următoarea meditaţie, probabil a unui
p r e o t : «Muritorule, gândeşte-te că, odată mort,
te v o r m â n c a viermii». L a care V i c t o r H u g o
a d a o g ă : «Şi că, în viaţă, te mănâncă puricii».
Inscripţia mai există şi acuma. E într'un
hotel, la Lyon.
* *• *
D o i evrei, S o l o m o n şi Avram, s e întâlnesc
pe o strada a Parisului, c e l dintâi foarte bo­
gat, al doilea aproape sdrenţeros.
Fiind prieteni, î n c e p e o convorbire.
— Ce-i cu tine, A v r a m ? O duci prost, mi
s e pare.
— Da, dragă Solomon, sărăcie n e a g r ă .
S o l o m o n îl priveşte p e A v r a m apoi, cuprins
d e milă îi întinde o m i e de franci. Mulţumiri
din partea lui Avram, apoi despărţire.
D u p ă c â t e v a luni, s e întâlnesc din nou,
S o l o m o n tot atât de bogat, A v r a m şi mai
sărac ca înainte.
— Ce-i cu tine ? Tot a ş a î
— Mai rău, răspunde Avram. Ş i oftează.
S o l o m o n , din n o u înduioşat, îi dă 500 franci.
Mulţumiri, despărţire. T r e c e u n an. Intr'o
zi, amândoi s e întâlnesc iar. A v r a m nu mai
era decât o umbră.
Mirare din partea lui S o l o m o n , oftat din
partea lui Avram.
Rezultat, S o l o m o n îi întinde 250 franci.
A v r a m , de data aceasta, ia banii, dar nu
mulţumeşte.
— Ce, nu eşti mulţumit ? întreabă Solomon.
— B a da, dar de c e mi-ai dat din c e î n c e
mai puţin ?
— Foarte simplu, răspunde Solomon. Când
ţi-am dat 1000 de franci, e r a m singur. Când
ţi-am dat 500 e fiindcă eram căsătorit, iar a-
c u m ţi-am dat şi mai puţin fiindcă a m de
crescut un copil.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
NODUL
— Fragment -
Negustorul de l e m n e W e i s s înşeală la cântar pe nevoiaşul Man-
dragiu, care reclamă Poliţiei. W e i s s e închis. Mandragiu e bucuros
sa constate aceasta, dar.... în cele din urmă, g r a ţ i e u n e i «mite» de
c â t e v a mii de lei, W e i s s e eliberat, iar Mandragiu închis, că într'o
iarnă g e r o a s ă foc, furase un «pomişor» din Expoziţie, I s e v a da însă
şi lui drumul, p e «cauţie».
Tiberie, comisarul.
Weiss, comerciantul.
Mandragiu, lampagiul, reclamantul.
Weiss (dulceag). — D-le Comisar!
Gândiţi-vă că distrugeţi o viaţă de ne­
gustor. Aşa o firmă ca a mea merge
întotdeauna pe încredere! Când o ve­
dea lumea că sunt arestat pentru mă­
suri falşe... unde o să mai am eu clien­
telă după meritul meu, care servesc
aici de peste 20 de ani, (întinde un
plic). Vă rog să vizaţi!
Tiberie. — Ce?
Weiss. — Mai am o declaraţie! Ci-
ti-ţo şi p'asta !
Tiberie — (deschide plicul şi vede
3C00 lei în hârtie monedă, şovăind).
— Bani ? îmi oferi bani. Eram sigur!
Nu v'aţi mai schimbat. Să vrea omul..
şi nu poate să scape de voi! E teribil!
Scena III.
(Intră subcomisarul Rădulescu cu
un teanc de procese-verbale. Vrea să
le aşeze pe birou, dar văzând plicul
se opreşte, sâmbind şi tuşeşte uşor).
Tiberie (Schimbând brusc tonul).—
Weiss!
Weiss. — Puftim?
Tiberie. — Ce e asta? Mită?
CELE TREI CRIŞURI maww^msss^^
RIT ŞI UMO R
D a r Avram, revoltat: In tren. într'un compartiment, o doamnă
— A ş a ? Vasăzică, cu banii m e i îţi întreţii având c a bagaj un coş. Vis-ă-vis, un domn.
tu c o p i l u l ! Şi foarte indignat întoarse spa­ L a un m o m e n t dat din coşul doamnei, aşe­
tele şi plecă. zat deasupra capului celuilalt călător, cad
c â t e v a picături. A c e l a s e uită, prinde o pi­
cătură şi gustă. Apoi, către doamnă.
— Wisky ?
— Nu, domnule, fox-terier.
•*
A c u m douăzeci de ani, trăia la Londra,
un a n u m e Joe, una din figurile cele mai
populare ale Metropolei e n g l e z e . V a g a b o n d
incorigibil, îşi ducea viaţa prin cartierele cen­
trale, trăind din resurse misterioase, de cele
mai multe ori însă lipsit de ele. Astfel, ajun­
s e s e vestit prin obiceiul ce-1 a v e a de a con­
suma î n restaurante fără să plătească. D e
aici incidente repetate, duceri la comisariat,
e t c . . . Ceiace era original la dânsul însă e,
că de câte ori c o m a n d a fără a a v e a cu c e
plăti, î n c e p e a m a s a cu stridii. D e a c e i a un
prieten, intrigat, îl întreabă într'o zi, motivul
acestui obicei... costisitor.
— F o a r t e simplu, răspunse J o e . Mă g â n ­
d e s c întotdeauna c ă voi plăti stridiile cu per­
lele pe care le g ă s e s c înăuntru.
V e s t i t u l actor Coquelin-aîne, aflându-se în­
tr'un restaurant şi comandând o supă, o re­
fuză fără s'o g u s t e , pe m o t i v c ă nu era prea
fierbinte.
Coquelin-aîne. P e s t e cinci minute, chelnerul s e întoarce
cu supa. Coquelin îl măsoară dela distanţă,
Bernard S h a w primi într'o zi scrisoarea p r i v e ş t e farfuria şi o refuză iar.
unei admiratoare c o n c e p u t ă a s t f e l : «D-ta e ş t i Lucrul a c e s t a s e m a i repetă de două o r i ;
cel mai inteligent o m din Anglia, iar e u fe­ astfel încât, plictisit, chelnerul s e revoltă.
m e i a c e a mai frumoasă. D a c ă ne-am căsă­ — D a r c u m puteţi v e d e a că nu-i fierbinte
tori, c e copil extraordinar ar fi al nostru. dacă nici n'aţi gustat-o ?
L a a c e a s t a S h a w răspunse : «Iertaţi, nu pot D a r Coquelin, zâmbind :
primi. Cine ştie, poate că copilul ar eşi in­ — Cât timp vei ţine d e g e t u l î n supă, în­
t e l i g e n t ca d-ta şi frumos ca mine. s e a m n ă că n u e s t e încă destul de fierbinte.
Umorul în teatru Weiss (uităndu-se disperat spre Ră­
dulescu). — Nu e mită... E ghinion.
Tiberie. — De ce ghinion?
GORDIAN Weiss. — Pentru că... aşa.. s'a văzut.
de: V. Al. Jeăn. Tiberie. — (indignat). — Mită... prin
urmare ?
Weiss. — Am spus eu că e mită?
Aşa un curaj cine ar avea?
Tiberie. — Dar atunci ce e? Expli-
că-te! Uite! D l Rădulescu e curios
să audă!
Weiss (încurcat). — Este aşa.. O po­
liteţă ? Când a venit sergentul de
m'a ridicat, eu mi-am zis: Mă chiamă
d-1 şef. Ce e azi! Crăciunul! Te duci
la o aşa zi mare cu mâna goală? Nu-i
frumos! Am trăit şi eu în lume şi ştiu
să mă port.
Tiberie (ironic). — Va să zică nu e
mită ?
Weiss. — Par'că trebue să fie? De
ce să fie?
Tiberie (furios) — Ah! Banditule!
Cu cine ai crezut că ai a face?
Weiss (insinuant). — D-le Şei!... Vă
rog să fiţi inteligent.
Tiberie. — Bine!... Bine!... In fond,
de ce a-şi fi supărat? Te înaintez cu
actele şi banii la Prefectură.
Weiss. — Cum refuzaţi serios?
Tiberie. — Să taci! Să taci, tâlhă­
riile, că mă bagi în păcat! Râdules-
cule ? Agaţă-1! Agaţă-1! La uscătoare!
Rădulescu (politicos). — Vă rog...
d-le Weiss!
Weiss. — D-le Şef!?
Tiberie (stigănd). — Gura !!
Weiss. — Vă rog să mă mai che­
maţi odată.
Rădulescu. — Poftiţi dincolo, d-le
Generalul Nicoleăna. Weiss, poftiţi dincolo!

Tiberie. - Eşi!!! Mânăă!
Weiss (eşind). — am avut ghinion!
Scena IV.
(Se aude gălăgie în culisă; intră
apoi reclamantul Mandragiu însoţit acum o să-1 vezi la toamnă când s'o jur.
de Tănase, care-lţine de mânecă. Man­ coace strugurii.
dragiu cu ghetele rupte, pline de no-
toi, pantalonii murdari, sumeşi şi îm­ dulescu).
brăcat cu. un pardesiu decolorai şi
BCU Cluj / Central University Library Cluj
pătat. Se observă cum îi clănţăne din­ bag groaza în ei.
ţii de frig. Gângăveşte uşor).
Tiberie. — Ce e gălăgia asta?
Mandragiu. — Lasă-mă, d-le să intru.
Tănase. — ...Păi, în halul ăsta?
Mandragiu. — Aşa... au venit tim­
purile I
Tiberie. — Lasă-1, Tănase! E recla­
mantul !
Mandragiu. — Vă salut!
Tiberie. — Ce mai vrei, d-le Man­
dragiu?
Mandragiu. — Man.. Mandragiu!!
Tiberie. — Ei! Mandragiu!..
Mandragiu. — Ce să vreau, d-nule
şef? Să nu scape...
Tiberie (ironic). — Hm! şi d-ta ce
crezi? Scapă ori nu?
Mandragiu. — Eu... eu . ştiu că se
poate ! Am mai văzut.
Tiberie. — Hm! Du-te acasă Ţi-e
frig!
Mandragiu. •— Sigur că mi-e ! A...
a . afurisit război.. E România Mare
şi se'ncălzeşte greu!
Tiberie. — Am să dau ordin la de­
pozit să completeze miia şi să-ţi tri-
meată lemnele. Unde stai?
Mandragiu (clănţănind). — Dăn....
Dăn.... Dănciulescu al tţeilea, No. 8
Tiberie (scrie). — Bine! Ei? Cum "ai
crezut d-ta că poate să scape, d-le
Mandragiu?? D-ta eşti un om inteligent.
Mandragiu. — Da! Su... sunt!
Tiberie. — Un om desgheţat!
Mandragiu — A... asta nu!! Poa..
poate la primăvară!! Suntem nouă în
casă, d-le Comisar!
Tiberie. — Să fiţi sănătoşi.
Mandragiu. — Cum .. cum să nu fim.
Mân... mâncăm în frig, lucrăm în frig...
dormim în frig. Cura lui ăla...
Tiberie. A lui Kneip ?
Mandragiu. — Asa! D-le comisar,
luaţi măsuri să nu scape! Zău! De
CELE TREI CRIŞURI mmmmm^m®
UMORUL LA OPERĂ
lângă noi în Dănciulescu... a început Până acum am ars gardul casei.. scau­
să-i ducă pe chei. nele... dulapul... masa... şi trei scânduri
Tiberie. — La morgă? dela pat Ce să faci? Eri noapte... dacă
Mandragiu. — Unui câte unul! Vă numi trecea alta prin cap... muream!
rog!... Să nu scape. Am fost cu nevasta şi cumnatul... şi
Tiberie. — Weiss? Fii liniştit. De am scos un pomişor din expoziţie. Vă
Rădulescu (dojenitor) — Asta să n'o
Mandragiu. — Bine ar fi (intră Ră- mai faci.
Mandragiu. — Ba... ba am s'o fac!
Tiberie. — Ai cuvântul meu! O să Ex... Expoziţie îmi trebue mie ? Să mă
plimb prin ea. la vară?
Mandragiu. — Şi... şi merită! Pă.. Mai ajung eu până la vară?
Tiberie. — Bine! Bine, d-le Mandra­
giu. S'a terminat. Lasăne că avem lu­
crări urgente de expediat şi e Crăciu­
nul. Stat şi d-ta acasă de sărbători...
ca omul!
Mandragiu. — Stai.., când poţi să
stai. Eu trebuie să mă mişc. Vă rog...
să nu scape.
Tiberie. — Din mâna mea? nici Dum­
nezeu nu-1 scapă!
Mandragiu. — Să nu-1 văd liber...
că-1 omor.
Tiberie. — N'o să ai ocazie. Ziua
bună, d-le Mandragiu.
Mandragiu (eşind) — Bu Bună.,
aşa vine vorba! Vă salut!
Intre păsări
de: Mihail Eminescu,
Cum nu suntem două păsări
Sub o straşină de stuf.
Cioc în cioc să stăm alături
Intr'un cuib numai ca puf!
Nu mi-ai scoate, oare, ochii
Cu-ascuţitul bolişor?
Şi alăturea cu mine
Sta-vei oare binişor?
Par'că mi te văd, drăguţă,
Că îmi sbori şi că te scap;
Stând pe gard, privind la mine,
Ai tot da, cochet, din cap.
Iară eu suit pe casă
Şi plouai de-atât amor,
Afaş umfla, ursus, în pene
Nicolae Titulescu Şi aş sta într'un picior.
%m^ammmwm% CELE
UN OM
C ând mă înfăţişai, vesel, la chişeu,
ca să-mi iau leafa,—întâia mea
leafă—casierul mă primi răstit:
— Da chitanţă de bir?
— Care bir? întrebai prins de în­
grijorare.
— Cum care bir? se supără ca­
sierul. Ştii că eşti nostim!... Adecă
cum: Vrei să iei leafa fără să plă­
teşti impozitul personal?
— N'am ştiut,—încercai să mă des-
vinovăţesc.
— N'am mai fost până acum func­
ţionar...
— Chiar dacă n'ai fi fost!... Da
atâta lucru trebuia să ştii... Cum să
nu ştii că orice cetăţean e supus la
la un impozit personal! Toţi suntem
datori să plătim dările către stat.
Şi cu toată nerăbdarea celorlalţi
funcţionari, care aşteptau să le vie
rândul, casierul îmi făcu un curs
întreg asupra rostului contribuţiu-
nilor directe şi indirecte, atât în
ţara noastră cât şi în străinătate.
II ascultăm cu sfinţenie, aprobân-
du-1 din toată inima. La sfârşit i-am
spus linguşitor:
— Aveţi mare dreptate!... M'aţi
luminat cu totul!...
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Da, vă rog, plătiţi-mi leafa, că
v'aduc chitanţa peste câteva zile!...
— Nu se poate, domnule!... Ce vrei
să calc legea! Legea-i clară!... Eu
respect legea!... Nici ministrului nu
i-aş plăti leafa, dacă nu mi-ar aduce
chitanţa de bir!...
Temându-mă să nu-mi ţie acum un
discurs asupra respectului legilor şi
cum mai ales ceilalţi lefegii mă sfă­
tuiau să nu mai stărui, am plecat
după chitanţa de bir.
După ce am ocolit Capitala, ca să
dau peste Percepţia circonscripţiei
din care face parte suburbia mea,
am intrat aproape fără respiraţie în
biroul domnului perceptor.
Când i-am spus că am venit să
plătesc birul, perceptorul mă privi,
răstit, ca şi casierul:
— Ce rol ai?
— Cum ce rol?
— Rolul, domnule! Rolul dumi-
tale!—se încruntă la mine ca şi când
i-aş fi spus cine ştie ce vorbă grea.
Căutai să-1 liniştesc:
— A, da... rolul meu!... Desigur
că trebue să am un rol şi eu pe pă­
mânt... Sunt funcţionar la Industrie...
— Nu mă priveşte, dacă eşti func­
ţionar la Industrie sau la Comerţ;
eu de întreb de rol!...
— V ă rog, vă rog... nu vă supă­
raţi... dar eu nu înţeleg ce rol poate
să joace rolul meu într'o chitanţă de
bir?... Nu ştiu...
— A, nu ştii numărul roiului?—
mă întrerupse enervat perceptorul.
Zi aşâ: că nu-i ştii numărul...
— Aveţi dreptate!... Nu-i ştiu nu­
mărul.
TREI CRIŞURI gmmm^msmm
să faci o petiţie către Administraţia
IMPUS financiară, prin care că ceri să fii
d e : Al. Casaban. «impus la impozitul personal!»
— Cum, domnule perceptor, dacă
— Atunci dă-mi chitanţa să văd nu­ suntem impuşi de lege să plătim
mărul!— ceru perceptorul hotărâtor. birul, trebue să mai facem o cerere
— Păi, tocmai pentru chitanţă, ve­ prin care să ne rugăm, să fim im­
nii, domnule perceptor!... puşi, cu alte cuvinte: Să ne dea
N'am nici o chitanţă. voie să plătim?
— Cum? N'ai plătit pe niciun tri­ — Aşa-i legea—îmi răspunse scurt
mestru!... Care va să zică eşti dintre perceptorul. Nu cumva ai venit aci
cei care dau biru cu fugiţii!... să discuţi legea?
— Tocmai de asta am venit, ca să — Nu... dar atunci, dece mai aveţi
ies din această categorie. agenţi de urmărire?
— Frumoasă întrebare!... Avem
agenţi ca să-i prindă pe acei cari,
ca dumneta, nu vor să plătească bi­
rul şi să-i impunem!...
— Admiteţi că m'aţi prins!... Dece
nu mă impuneţi?
— Dumneata n'ai fost prins'!... Ai
declarat singur!
Convins până în gât de argumen­
tarea logică a domnului perceptor,
mi-am îndreptat paşii spre onorabila
Administraţie financiară.
Aci după ce am făcut o petiţie
prin care mă rugam, cu lacrămi în
ochi, să fiu impus la o dare pe care
şi vagabonzii o plătesc fără să se
mai roage, am înaintat-o registra-
turei.
După trei zile, venind după rezul­
tat, cu frica în sân—dă, ca omul fără
protecţie—mi s'a spus că petiţia mea
e la Domnul controlor financiar. Cinci
zile l-am căutat—şi unde nu l-am
căutat?—pe domnul controlor !!
Dar parcă mi-ar fi fost el datornic,
aşâ se ascundea de mine.
In sfârşit, a cincea zi l-am găsit.
Răsuflai puţin, crezând că scăpasem.
Ţi-ai găsit!... Cum eră ocupat, dom­
nul controlor mi-a dat întâlnire, pen­
tru a doua zi. A doua zi, l-am găsit,
dar eră indispus. Un bine voitor din
percepţie, mi-a suflat la ureche:
«Dispune-1!»
A dat Dumnezeu!... După multe
tratative şi o trataţie la «Mercur»,—
zeul comerţului—reuşii să fiu impus
să am şi eu un rol în registrele
Prof. univ. G. G. Mironescu. percepţiei.
Dar controlorul m'a consolat bă-
ţându-mă pe umeri:
— E, hei! domnule!... Crezi că-i
Perceptorul se uită la mine foarte uşor lucu să te impui în ziua de azi!...
mirat.
— Da cum ai scăpat, fără să plă­
teşti birul, până acum? Nu te-a ur­
mărit nimeni? EPIGRAME
— Probabil... dar ce are aface, dacă
vin eu singur să plătesc?... de: Ion I. Pavelescu.
— Crezi câ-i aşâ uşor lucru?... Tre­ Lui Cincinat
buie să plăteşti pe un an în urmă,
plus o amendă de 50 lei, ca unul ca­ De-mi ia din spirit şi l'am prins,
re te-ai sustras dela dările către stat. II iert, că nu-i râspunsâtor...
— Bine, să plătesc!... Ce să fac, Cu ticul ăsta s'a deprins
dacă trebue ? Şi făcui un gest ca să Din vremea când mi-era tutor!
scot punga. Aceluîaş
Perceptorul mă opri dintr'un g e s t :
— Ce să plăteşti, domnule? Mai De când îţi spun confrate,
întâiu, ai făcut cerere de impunere? — Lucru foarte natural —
— Cum, cerere de impunere? Tu mă socoteşti rival,
— Nu ştii atâta lucru?... Trebuie Eu te socotesc doar trate...
>mwM<>M<m<mwm^< CELE TREI CRIŞURI mmmm^^^
EPIGRAMIŞTII NOŞTRI
EPIGRAMĂ Din „filmele" lui
L u i Cincinat P a v e l e s c u
care solicita un bilet de liber
parcurs C. F. R. dela Minis­
Don Jose
trul comunicaţiilor.
CJslt vii!... Toată ziua mă'mpiedic
Am lisat o diligentă, c / de d-ta!
Praf drum lung şi nişte ghete. — Aşa este.... Aveţi dreptate....
Asta, 'nseamnă, Excelenţă, dar ce vreţi să fac?.... Mi-aţi făgă­
C'o să-mi dai două bilete. duit marea cu sarea şi nu mi-aţi
dat nimic... A m alergat în campa­
nia electorală, de mi-a eşit sufletul...
MISTREŢUL şi PORCUL Am învârtit-o la urnă, cum ştiţi prea
de: Cincinat Pavelescu bine.... V'aţi ales deputat... Alţii
sunt senatori, prefecţi, primari... Eu,
Un porc văzând că un mistreţ nici epistat!.... Numire nu, afaceri
Privia la el cam cu dispreţ, nu, bani nu,—cu ce vreţi să trăesc?
Ii sise: — Ia mai lasă frate, — Vino la 11 la prefectură... Poate
Căutăturile — astea crude; — că găsim ceva. Deputatul, apelpisit
Ce ai uitat că suntem rude? de pisălogelile zilnice ale partizanu­
Mistreţul, plin de bunătate, lui oropsit, se duce drept la prefect.
I-a sis: — Dreptate, poate, ai; — Trebue să facem ceva pentru
Dar printre oameni decând stai ăla.... îmi ese înainte peste tot...
(Şi-atunci mistreţul a surâs) — N'avem nici un loc vacant.
Atât de mult cu ei le-asemeni, — Fonduri ?
Că, frate, parcă sunteţi gemeni... — Ioc... Totuşi, să vedem.
Şi faci familia de râs... Cincinat Pavelescu. Prefectul pune degetul pe buton,
şi apare un funcţionar adus de .spi­
nare ca o cobiliţă, în redingotă şi
vestă albă, chel şi neras.
ROMANŢA AUTOMOBILULUI — Cu stăm ?
— Tot aşa, domnule prefect.
de: G. Toptrceanu. — Nimic?
— Numai la fondul pentru cei
3?ăzea ! muşcaţi de câini turbaţi mai e ceva...
Păzea că trece 'n goană
Aleargă
BCU Cluj / Central University Library Cluj In momentul acesta intră şi par­
tizanul.
Vîjăie ca vântul, — Pune-1 să facă o petiţie că 1-a
Şi dacă n'ai urechi normale te face una cu pământul. muşcat un câine turbat....
El vine drept din arsenalul Progresului uman Să-i dăm două mii de lei,—să se
Modem, ducă. să se caute....
Să le trimită 'n besna rece a Absolutului etern. Omul face ochii mari.
Păzea. — Cum să cer, domnule prefect,
Că trece 'n sbor copilul civilizaţiei extreme
Şi svârle 'n aer trei semnale, — dacă nu m'a atins nici un câine?
Trei versuri mici — N'are aface!.... Ia-i şi taci din
Din trei poeme gură....
Pe care trei poeţi deodată Salutare... Adio ! Se strâmbă, stă
In trei oraşe le-au cântat, — puţin pe gânduri, pe urmă ese, iscă­
Un leit-motiv, leşte şi ia banii. Dar nu ştiu care
Trei note scurte, cu timbrul galbenului mal.
Dar cine poate să priceapă simbolul celor trei semnale din funcţionari s'apucă şi spune în
Ce conturează n spaţiu mahala. Vecinii încep să-1 privească
Albe cu compătimire şi după câteva zile
Şi verzi cu spaimă. Unii îndrăznesc să-i zică:
Intenţii criminale ? — Dece nu te duci să te cauţi?
— Lasă, că-mi trece şi aşa!—răs­
Păzea că e iresponsabil! punde el scurt şi o ia la picior.
El are flăcări în artere Lumea care-1 cunoaşte îl ocoleşte.
Şi te păleşte fără veste cu patruzeci de cai putere / Fiecare gest al lui e luat ca un
Pufneşte,
Sbărnîe, semn că e gata.... Dacă ridica gla­
Se 'ntoarce sul, unii zic:
Şi lasă 'n urma lui, pe drum, — Turbează !
Miros albastru de benzină Dacă scârşneşte din dinţi, alţii 'şi
Şi nori de pulbere fac semn :
Şi fum — A turbat.
Şi până va trece perioada de in­
S'a dus. cubaţie a microbului, care din feri­
Adio.' cire lipseşte din sângele lui, toţi îşi
Poate-acuma deja comite alte crime, dau cu cotul, se reped pe trotuarul
Pe când în urma lui se scoată din praf
Infirmele victime, — celalt şi aşteaptă din moment în
O hecatombă de cadavre pe-altarul nobilului sport, moment să-1 audă lătrând.
Gesticulând cu indignare, din drum, — Astfel în cât, ocolit şi privit tot
Iar tu eşti prunul mort cu spaimă, omul o să turbeze de-a
Care-a 'nviat binelea.
Şi, scuturându-ţi de praf, în soare, macferlanul, iy^Tt î^<2>*** •*'<2-"% « T ^ T i •* -£s%
P

Răgneşti în urma lui:

>+&^f KtJ&*f K&^t t^'^f K^V'^?
— De geaba.' Te face marţ Aeroplanul!
 w^msmmmsm®
Ungur, bre!...
Doi soldaţi căzuţi în luptă:
Unul rău trântit de cal;
Altul, iar, călcat de-o roată;
Stând odată 'ntr'un spital:
— „Bine, Ianoş, zice unul,
Cum? Pe tine nu te doare
Când poşlunicul te 'ntinde
Şi te freacă la picioare ?•.
Vezi, pe mine când mă freacă
Ţip de crezi că-mi ies din minţi:
Iar tu stai cu nepăsare
De-ai gândi că nici nu simţi!"..
— ,,Hei! Măi Gheorghe, celalt zice,
Lucrul merge foarte bine;
Căci eu ungur sunt, măi Gheorghe,
Nu-s român, doar, prost, ca tine!
Eu, când vine să mă frece,
Nu-s la minte-aşa de gros
Ca să-i dau piciorul bolnav,
Dau pe celalt sănătos!"-..
CELE TREI CRIŞURI wmmmm@mm
Guturaiul
Un băiat de nu ştiu unde.
Cine poate să-l mai ştie!
Intră colo 'n spiţerie.
— Ce pofteşti ?
— Păi, uite, zice,
Eu, mă rog, am fost venit
Ca să-mi daţi un guturaiu
Care-o fi mai îndrăcit.
Voiu să-l dau unui călugăr;
Că pe cine-am întrebat,
Guturaiul poţi a-l trece
Numai după sărutat:
Te sărută, săruţi mâna:
Cum de-un altul te-ai atins,
Guturaiul, hăi, s'a prins.
Eu îi dau fetei din casă,
Th. D. Sperantia (1857—1929). Tatei fata o să-l dea;
Th. D. Sperantia, a fost unul din cei mai Şi, precum îmi dau eu seama,
populari şi fecunzi scriitori umorişti din De la tata îl ia mama;
ţară. Scrierile lui numeroase şi bogate în Iar pe urmă de ta mama
spirit au înscris o pagină glorioasă în lite­ Şi câlugăru-o să-l ia...
ratura românească.

Eu cred în modesta mea părere,

PODOABE
— Părul, barba, mustaţa —
de : Colonel
C^\/atura a înzestrat pe om cu po-
*J ' doabe care-i dă frumuseţe şi
apărare contra intemperiilor atmos­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
ferice.
Portul pârului, încă din vremuri
îndepărtate, a s u f e r i t evoluţiuni,
mai mult sau mai puţin îndreptă­
ţite, după aprecierele fie-căruia şi
după «curentul modei*.
Din vechime încă, cei desnădăj-
duiţi, îndureraţi, îşi tundeau părul
fie femeie sau bărbat, spre a-şi jus­
tifica j a l e a ; părul erea depus pe
mormântul fiinţelor iubite.
Când fapte de arme aveau des-
nodământ fatal, bărbaţii luptători
sau cei de-acasă, îşi tundeau băr­
bile, iar femeile părul.
Mai târziu apar «perucile* a că­
rora splendoare o găsim mai ales
la curtea Franţei pe timpul Ludo­
vicilor. Culorile şi ondularea bucle­
lor, contrasta însă, cu necurăţenia
capetelor acoperite şi în majoritate
neîngrijite.
Când peruca îşi sfârşeşte epoca,
începe pentru femei părul tuns. Tre­
cerea părând prea bruscă, a provo­
cat râs şi glume cari n'au avut
sfârşit de cât atunci când Măria
Therezia a adoptat şi dânsa moda
nouă a părului tăiat.
Urmă apoi coafura cu coc înalt,
supranumită «sgârie nori*, expre-
siune care azi are înţeles la con-
strucţiele caselor din America.
Pe timpul revoluţiei deşi se mai
păstrau peruci, majoritatea femeilor
adoptară «pârul tăiat scurt*. Moda,
provenea dela nenorocitele ce suiau
treptele eşafodului şi pe cari înainte
de executare, ajutorul de călău, le
făcea toaleta, descoperindu-le ceafa.
EXTERIOARE
Victor A. Bacaloglu.
Moda începu să prindă, numind-o
«coifure a la victime*.
Urmează apoi părul lung, cu re­
clame de pomezi italiene şi ungu­
reşti «a la Anna Csilag* ce se ve­
dea reprezentată cu părul până la
pământ, apoi părul cu breton, coa-
fura «a la belle femme*, bucle, sau
pieptănătura «a la garconne*.
Maestru C. Nottara.
că estetica trebue unită cu hygiena.
Un păr lins şi scurt, băeţesc, este
deplasat — el răpeşte ceva din far­
mecul femeiei. Poezia unui cap
frumos, încadrat de un păr abon-
dent şi culcat pe aşternutul alb, a
fost şi este încă cântată de poeţi,
cu multă înfrigurare. Hygiena însă
cere un păr tăiat la spate împrejur,
nu prea scurt pentru a nu jigni es­
tetica, şi buclat cu îngrijire.
5* La bărbaţi părul azi la modă este
dat pe spate — această coafură des-
veleşte fruntea, oglinda inteligenţei,
se piaptănă uşor şi stă frumos. A'l
unge însă pentru a deveni 'lucios
şi lipit, pare desgustător şi nehygie-
nic la alintare.
In cea ce priveşte mustăţile, ma­
joritatea bărbaţilor azi o au rasă.
Pe vremuri, mustaţa rasă, se soco­
tea o scădere. Numai actorii, popii
catolici şi clienţii închisorilor ere'au
raşi. Femeile odinioară nu admi­
teau ca buza omului să nu fie um­
brită ; pentru ele, contactul cu firele
mustăţilor, le dădea tresăriri şi clipe
de plăcută enervare !
Creatorul, a avut grije să voaleze
toate colţurile corpului nostru, unde
trebue să se manifeste dragostea...
Epoca «bărbilor», a t r e c u t ; pe
vremuri o barbă îngrijită şi artistic
tăiată plăcea mult — ea denota bu­
nătate şi seriozitate. Barba «en po-
inte* sau «Henry IV», încă se mai
menţine. Ea arată eleganţă şi im­
punere.
Azi mustaţa dacă nu e rasă, se
poartă tunsă şi lăsată în jos pe
buze (englezeşte). Acest port apro­
pie estetica cu hygiena. O mustaţă
arcuită şi frizată, ca pe timpul muş­
chetarilor, place încă femeilor. Când
vârfurile sunt ascuţite şi ameninţă­
toare, ea arată pe omul căruia îi
place vinul, caii şi bătăliele. Când
sunt mari şi căzătoare, arată carac-
HgHnHI CELE
ter excelent şi o mare blândeţă de
fire. . Natura a creiat omul cu podoaba
Iată deci, că întocmai ca modele
îmbrăcămintelor, tot aşa şi pur
tatul părului, suferă schimbări şi
:
capricii ale modei. Natura nu tre­
bue însă ridiculizată: Pe bătrâni,
nu-i face tineri, o barbă sau un păr
GREBLA
C*e 'ntorsese de prin străinătăţi
G/ acasă la ţară, să facă vara cu
părinţii. De când învăţa pe departe,
uitase a grăi româneşte.
Umbla el prin sat, dar când să
se dee în vorbă cu cineva, nu ni­
merea cuvintele : acu d ă ! numai de
n'aş zice vorbă de ocară, nu ştiu
dacă uitatul era pricina, ori se mai
marghiolea şi el aşa, să samene, a...
naţie.
Ţăranii numa-şi dădeau coatele,
pe dindos, făcând în faţa lui pe
proştii.
— Apoi dă, cuconaşule, aşa cum
le spui d-ta mai rar, limba 'mnea-
tale s'a dat după vorba sfranţuzului,
s'a ascuţit, s'a făcut mai delicată,
goasă... BCU Cluj / Central University Library
— nu-i ca a noastră lată şi tăpălă-
Se duce odată băiatul acesta al
boerului pe câmp... Plimbându-se el
prin lanuri, dă peste un creştin,
care grebla nişte cositură. Românu,
cum îi el: într'o treabă nu se prea
amestecă aşa nepoftit, d a ' n cislă
intră şi netras de mânecă.
— Iţi mai porţi urâtul pe cele dea­
luri, cucoane. Umblă, că eşti tânăr
şi nu te ţin nevoile 'n loc; — că
dacă-i îmbătrâni şi te-or înconjura
plodurile, apoi ţi-a trece pofta de
hoinărit.
Omu-i spune câte'n lună: o în­
cepe dela Adam babadam şi-ajunge
unde a dus mutu roata şi surdul
iapa.
Cuconaşul nostru rămăsese ca de
piatră: îngâna câte-un cuvânt po­
cit şi-apoi ducea degetul la frunte,
s'asuda pân' să nimerească o altă
vorbă.
Românul stă cu bărbia răzămată
în coada greblei şi se uită minunat
la t â n ă r :
— Vine departe târgul acela, unde
eşti cu învăţătura?
— Departe.
— Tot să fie ca la o mie de poşte...
— Mai mult.
— Elei !...
— De-acolo înainte nu mai este
pământ, tot apă.
— Auzi tu minunăţie! Şi ce-ai
gândit de te-ai înstrăinat aşa? N'ai
aici de toate — de să le mănânci
cu lingura şi tot să rămâe?
— învăţ carte.
TREI CRIŞURI
vopsit or o figură complect rasă.
părului, unde-a crezut de cuviinţă
că e bine şi are nevoe de ea. E
păcat ca să ne lipsim de farmecele
pe cari prezenţa lor le naşte şi cari
dă ochiului şi inimei, vibrări şi do-
rinţi atât de promiţătoare.
Din umorul ţăranului român
după: Ion Adam.
— Cu drept. Omu de ce ştie, de
ce-ar vrea să mai afle. Numai mă
gândesc ce trebue să fie în capul
'mneatale: — învăţăturile de pe
lume, ai?...
— Aşa-i.
— In ţara aceia trebue să se
fiearbă piatra cea scumpă, — sâm­
burele înţelepciunii şi cumpăneala
gândului.
— Cum zici.
— Acolo-i marginea pământului ?
— Acolo.
Ţăranul rămâne abătut.
— Ce-am văzut, şi ce cunoaştem
noi ?
Am văzut câmpul şi pădurea şi
ne pricepem să luăm o sapă de
Ăl mai tare om din lume"
Cluj
coadă. Da lasă, lasă umblaţi mă­
car 'mneavoastră, noi om munci
de: Victor Vlad-Delamarina.
înainte, că nu tuturor li-i dat să ştie.
Victor Eftimiu.
m^m^mm^m
— Şi ce faci aici pe câmp?
— Adun fân.
— Cum îi zici iştia, cu care în-
vălueşti brazdele?
— Şi zău chiar i-ai uitat numele ?
— Nu-mi aduc aminte.
Da cu vârful ghetei, tot apăsa în
pieptenele greblei, de mai îi îngro­
pase dinţii, când îndesa mai tărişor,
coada mai da să scapete de sub băr­
bia omului.
Ţăranul însă dat dracului şi pus
să râdă de boeraş o ţine, u n a :
— Ia mai gândeşte-te, — că ori
câte ar învăţa omul, tot îi mai ră­
mâne în cap un locşor pentru vor­
bele cu care a crescut.
Românul îl măsura din ochi şi
vedea bine că se fasoleşte, ca să
pară â limbă străină.
îşi pune în minte să prindă pe
boer cu ocaua mică. Când a simţit
el că cela apasă mai vârtos în gre­
blă, ridică capul şi dă drumul coa-
dei, de se opreşte tocmai în nasul
boerului.
— Tii... afurisită greblă.
— Aşa-i zice cucoane, — ai dat
peste nume — greblă... cum i-ai
spus...
Din umorul bănăţean
Trîmbiţ, dobe, larmă, chihol,
Fluer, strigăt, râs şi ropot..
Ce să fie? — Ce să fie?
Iacă 'n târg „minajerie"!
O „comidie" d'a cu fiară
Şi 'mprejur lume şi ţară.
In căleatcă o măimucă
Baş ca omu mancă nucă —
Alta blăstdmată, şoadă,
Să ţinea numa în coadă,
Ş'altele — mânca-le-ar focul —
Nu-şi găsiau o clipă locu.
Lupi, urşi, mâţe, oi, cornute.
Fel de fel de joavini slute;
Chiţorani, arici şi vulturi
Dă prin lume, din ţânuturi
D'elea găbe, d'elea rele
Feri-mă, Doamne, de ele!
Multe-am vâs't, pă bani, vesi bine,
Cum nu vede ori şi cine,
D'apăi l'am văsuţ anume
,,Pâ-l mai tare om din lume",
Care se juca cu leii
Şi-i bătea de-i luau toţi smeii!
Cui Co doborî 'n ţărână
J
Icea că-i plăteşte n mână,
O hârtie d'a cVo sută
Fără de nici o dispută.
Dar cum mi te pui cu neamţu
C are 'n dinii îţi rupe lanţu ?
Se loviau feciorii 'n coaste
,,Cine-i, unde-i, care poate?"
Când d'odată, — iac'amasu ! —
Sandu Blegia, tăbclcaru,
Să sufulcă şi tuşeşte
Lângă „comediant" s'opreşte.
^mm^mmsmm CELE TREI CRIŞURI ®m®m^^s®mm%
Să râdea neamţu dă Sandu „Nu te joci cu mine, dragă, EPIGRAME
Dară Sanda, feciorandu, Asta, vesi, în cap ţi o bagă.
Mi-l cuprinsă dă subsoară N'ascult vorbe io şi glume Jii la pălăria asta cum nu ţii la
Şi nu să. lăsă ca ,,doară"! Când mî-s io mai tare 'n lume, capul tău.
Sţrânge-l! Suce-lf Zi-i pă nume! Ş'adâ suta !" — Ice Blegia — Tinere, de lucrul ăsta nu-ţi bag vină
Âlui mai tare om din lume ! ,,Că dă nu: 'ţi fac prav comegia!" tocmai eu.
Gâfăia neamţu, — a silă — Nu, căci pentru prima oară văd că
Dar lui Blegia nu-i fu milă. ai şi tu dreptate:
Hopa-ţupa, ţupa-hopa! Lucrului după valoare i se dă în-
Ş'o găsit nemţoiu popa ! EPIGRAMĂ tăetate.
Ţăne-l! lasă-l! ia-l dă mână! Radu D. Rosetti
Zdup cu neamţu in ţărână .'
Lui Nigrim
Te-ai înălţat atât de sus
Bravo ! — Sandu să trăiască ! Iubitul meu amic, întrebai pe Cincinal
Dar când fu să îi plătească De ce cască. El pe-o nară
'Ice neamţu: ,.Abăr frate. încât să nu te miri că-mi pari,
Nu să prinde câ-i pe spate j " De jos, Respirând a îngânat:
Vrea: că-i pungă şi că-i teacă Atât de mic. — S'a întors Nigrim în ţară !
Su:a suitată s'o facă ! A. C. Cusa. Cincinat Pavelescu

UMORUL LATIN
UMORUL FRANCEZ
că este zadarnic să mai insiste. Făcu
SCUTIT DE CRAVATĂ stânga 'mprejur, se duse să-şi puie
cravata şi, ireproşabil de data asta,
după: G Courteline. căpătă voie să iasă.
în româneşte de Al. A. Ph.
* *
Cin ziua aceia, o duminică minu- Vorbea fără mânie, cu mândria Nu făcuse nici o sută de paşi, când,
*s nată de Iulie, Lagrappe, pe care dispreţuitoare a unei femei de stradă la un colţ de stradă, se lovi nas în
maiorul-medic îl scutise de cravată pentru un măturător. nas cu maiorul-medic. Chemat prin-
din pricina unui buboi la ceafă, să Cu o uşoară ridicare din umeri, tr'o ştafetă la regiment, unde zăcea
înfăţişă la corpul de gardă, imediat sfârşi. Şi Lagrappe intimidat, simţi în agonie un soldat pe care un cal
BCU Cluj / Central University Library Cluj
după ce sfârşi de mâncat. Cu mâna
stângă ţinând u-şi sabia, cu dreapta
la cozorocul chipiului şi cu gâtul lui
de bivol — roşu ca racul pentru că
şi-1 frecase cu nisip, şi-1 clătise la
pompă şi îl ştersese zdravăn—ieşind
gol din gulerul, roş şi el, al tunicei.
— Un bilet de voie pentru ieşire
în oraş, spuse el.
Majorul de serviciu stătea călare
pe un scaun desfundat. II privi pie­
ziş şi îi răspunse rece.
— Stânga 'mprejur!...
Soldatul rămase cu gura căscată,
ştiindu-se bine văzut la excadron
pentru curăţenia lui şi buna între­
ţinere a armelor. Străiuce de altfel,
ca un astru, constelat, dela gât la
buric, de un triplu rând de nasturi
frecaţi, asemeni unor sori minusculi.
— Stânga 'mprejur!...
Deodată, pricepu.
— Dacă-i din pricina cravatei,
spuse el, apoi eu sunt scutit de cra­
vată, domnule plutonier major. M'a
scutit domnul maior azidimineaţă,
pentru că mi s'a umflat la gât.
— Stânga 'mprejur, repetă pluto­
nierul care fuma sprijinit cu coatele

\
de spătarul scaunului.
Lagrappe, apărându-şi dreptul, nu
se dădu bătut şi lămuri că nu era
palavre ce spunea, dovadă că stă­
tea scris în registrul infirmeriei.
— Ei, şi dacă-i scris în registrul
infirmeriei declară majorul. Nu se
iese în oraş fără cravată, asta-i.
Dacă vrei să ieşi, dute de-ţi pune
cravata; dacă nu, stai în cazarmă!
Ce mă priveşte pe mine că eşti scu­
tit de cravată?
J^Marioara Ventura.
mmmmm^m^mm CELE
îi scalpase cu o lovitură de copită,
acest om grăbit ducea viaţa cu a-
r-elaş mers liniştit cu care ar fi dus
moartea. Când îl văzu pe Lagrappe
se opri şi se încruntă bănuitor.
— Ascultă, băiatule; mi se pare
că tu esti cel cu buboiul; nu te-am
scutit eu azi dimineaţă de cravată?
— Da, domnule maior, spuse La­
grappe. _ plesnindu-se cu palmele de şolduri,
Medicul sări m sus şi scoase o în­
jurătură.
— Mama ei de...!
Era un om zdravăn, cu pumni de
atlet, presăraţi cu smocuri pe păr
ros. De o incapacitate notorie, şi
ştiindu-se astfel, îşi răscumpăra ig­
noranţa printr'un absolutism înver­
şunat de brută încăpăţânată şi des­
potică, proclamând sentinţe fără apel
şi silindu-şi bolnavii să-i respecte
reţetele. Cravata soldatului cu bu­
boiul lovi ca o palmă susceptibili­
tatea lui de incapabil. Iar interven­
ţia plutonierului major de serviciu,
povestită de Lagrappe, îl scoase cu
totul din sărite. Crezu că se înăbuşe
de mânie.
Ironic şi exasperat:
— Plutonierul major de serviciu!
sbieră el, plutonierul major de ser­
viciu! Dar cine dă ordine bolnavi­
lor ? Eu, ori plutonierul major de
serviciu ? Oare are să-ţi placă, dacă
ai să te pomeneşti cu un anthrax?
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Şi ai să te duci la plutonierul ma­
jor de serviciu să-ţi puie comprese,
hai ? Dobitocule, vită încălţată !
Şi deodată:
— Scoate cravata, Dumnezeul ei
de cravată ! Scoate cravata imediat!
Lagrappe ieşi din această întâl­
nire în stare de aiureală mută a
cuiva care se pomeneşte, îmbrăcat,
sub un duş. In sfârşit îşi veni în
fire şi, cu cravata în buzunar, porni
spre grădina publică unde cânta
UMORUL
Nu în cadrul unui articol de re­
vistă se poate expune umorul fran­
cez, prea mobil, prea viu, prea co­
lorat, pentru a fi încătuşat în graniţe
aşa de strâmte.
Putem totuşi încercă să înfăţişăm
aici pe doui din creatorii acestui
umor.
Unul, înghirlandat, însorit, pas-
tehzat pentru saloane şi chiar pen­
tru academie, spumos ca vinurile
dulci ale Şampaniei: Robert, mar­
chiz de la Motte - Ango de Flers ;
altul dur, brusc, crud, direct, tăios,
necruţător ca crivăţul, usturător ca
o plesnitură de cravaşa pe faţă:
Clemenceau.
— De ce nu scrii nimic despre
ctnţa teatrului X, d-şoara L? în-
TREI CRIŞURI
muzica militară. Aici era adunat tot
orăşelul în haine de duminică, co­
chetând sub mătasea întinsă a um­
breluţelor de soare. Iar împrejur se
întinde şiragul bieţilor soldaţi fără
un ban, veniţi să-şi omoare dumi­
nica şi să-şi vază camarazii dela
Courteline.
muzică, bucurându-se şi mai mult
de libertate la vederea celorlalţi cari
lucrează. Descurcăreţ, priceput ca
nimeni altul în arta de a-şi face loc
cu coatele pe nesimţite, Lagrappe
se strecură în rândul întâiu. Tocmai
se cântă marşul din Profetul, aşa că
se distra foarte bine, bătând măsura
cu vârful cismei şi îngânând trom­
bonul cu gura închisă. Un glas care
îl strigă dela spate: «Pst! soldat»
îl făcu să se întoarcă deodată, şi ră­
mase încremenit, cu toată dispoziţia
curmată brusc, când văzu pe colonel,
care fuma o ţigară de foi enormă,
într'un cerc de ofiţeri.
Colonelul spuse:
— Ia uită-te puţin la mine. Hei,
e chiar aşa cum bănuiam ! n'ai cra­
vată.
De mai bine de doi ani de când
eră la escadron, eră întâia oară când
Lagrappe trebuia să vorbească cu
colonelul şi acest nemaipomenit eve­
niment îi reteza deodată şi mâinile
FRANCEZ
de: Radu Budişteanu.
Impăratul.
mmmmssmmm
şi picioarele. Nu putu scoate o vorbă.
Dădu numai din cap afirmativ; şi
în acelaşi timp, îşi scoate repede
cravata din buzunar. Acest amă­
nunt deslănţui furtuna. Convins că
soldatul a vrut să facă pe prostul
şi să-şi răcorească gâtul din cauza
căldurii, colonelul se făcu verde de
mânie. începu să sbiere şi să înjure,
luând de martori pe ofiţeri şi între­
bând unde se va ajunge dacă sol­
daţii din garnizoanele de frontieră
au început să iasă fără cravată.
Inchee:
— Pune-ţi cravata.
Lagrappe, ameţit, îşi puse cravata.
— Stânga 'mprejur!
Lagrappe execută mişcarea.
— Marşi! Să te întorci chiar acum
la regiment. Ai să spui să te treacă
cu cincisprezece zile închisoare.
Lagrappe intră în curtea cazărmii
tocmai în clipa când maiorul-medic
ieşea.
Maiorul nu spuse decât un cuvânt,
unul singur:
— Iar!...
Eră prea mult, faţa i se conges­
tiona.
— Vasăzică faci înadins? Asta e
prea din cale afară! Cincisprezece
zile de închisoare, ca să te 'nveţi
minte să-ţi mai baţi joc de mine.
Şi mai vino după aceia la vizită!...
Lagrappe voi să se justifice, să
evoce ordinul colonelului, dar nu
izbuti să plaseze un cuvânt, izbin-
du-se mereu de zbieretele maiorului,
care sub bolţile sonore ale cazărmii
răsunau ca nişte tunete.
Trebui să renunţe.
Chiar în seara aceia intră la bască.
Şi după ce făcu cincisprezece zile
pentru că îşi scoase cravata, mai
făcu încă cincisprezece pentru că
şi-o pusese.
trebă într'o zi un prieten pe criti­
cul dramatic dela Figaro.
— Doamne, dragul meu, răspunse
Robert de Flers, pentru că niciodată
n'aşi putea ajunge să spun despre
dânsa tot binele pe care-1 crede
ea însăşi!
*
Cu puţin înainte de război, Co-
media-Franceză eră turburată de o
vie dispută: aceea între cei vechi
şi cei moderni. Cei dintâi deplorau
faptul că Teatrul Francez acceptă
prea multe piese moderne, în de­
trimentul clasicilor. Cei de-al doilea
apărau cauza scriitorilor în viaţă.
Mounet Sully, decanul Comediei,
eră printre cei dintâi.
într'o seară, intrând la teatru şi
văzând afişul care anunţă reprezen­
tarea pentru a o suta oară a Pri-
merosei (de Flers şi Caillavet), scrise
pe acel afiş următoarele:
Prefer Phedre.
Şi semnă.
%^%m^^^m
A doua zi, Robert de Flers vă­
zând notiţa, scrise la rându-i:
Şi eu! Şi semnă pe el.
* De Flers vorbea de scrisul său,
*• *
O cucoană, foarte vorbăreaţă şi
care, nemulţumindu-se să-1 deranjeze
cu interminabile vizite, îi adresă
scrisori peste scrisori, îi vorbea în-
tr'o zi despre Dumnezeu.
— Dumnezeu? Dar sunt cât se
poate de bine cu Dumnezeu!
De ce n'aşi fi bine cu el ? Nu vine
niciodată să mă vadă şi nu-mi scrie
niciodată.
* *
— Cărţile sunt cei mai desăvâr­
şiţi prieteni, zicea de Flers. Sunt
plăcuţi şi discreţi. Ascultă toate se­
cretele şi nu povestesc nici unul.
Nimeni n'are indulgenţa lor. Dar
au şi ele un lucru pe care nu-1 pot
suferi: să fie împrumutate. Când
le-ai împrumutat, sunt aşâ de jig­
nite, că nu se mai întorc niciodată.
* mă de familie, de lume, de socie­
* *
Robert de Flers ştia să se docu­
menteze şi nu lăsă nici hazardului,
nici fanteziei, grijă de a întocmi
diversele aspecte de punere în scenă
ale pieselor sale.
Se ştie că pentru Fracul Verde,
a spus-o el însuşi în discursul său
BCU Cluj / Central University Library Cluj
de recepţiune, se dusese la Acade­
mie să studieze locul şi obiceiurile
Nemuritorilor. Mai mult, fracurile
verzi ale figuranţilor fuseseră co­
mandate chiar la croitorul care are
monopolul costumelor de academi­
cian.
Când Robert de Flers, după ale­
gerea sa la Academie, se duse să-şi
comande propriul său frac, întrebă,
cu aer nevinovat pe croitor, dacă
nu îmbracă decât academicieni.
Da domnule, zise acesta. Totuşi
nu pot uită, şi aceasta este remuş-
carea vieţii mele, că acum câţiva
ani am lucrat costume pentru nişte
«histrioni» cari urmau să joace, în-
tr'un teatru de bulevard, o piesă
de nimic, nu ştiu a cărui pârlit de
autor.
Dac'aşi fi ştiut ce aveau ei să
facă cu fracurile mele
* *
De Flers povestea:
— Feciorul meu s'a dus să vadă
ultima mea piesă. Ca şi pentru pre­
cedente, i-am dat două bilete. A
doua zi l'am întrebat: ţi-a plăcut?
— Da, conaşule!
Am râs aşâ mult. Erâ mai idiot
decât data trecută.
Iată una din frazele care mi-au
făcut cea mai mare plăcere, adaogă
Robert de Flers.
O mare admiratoare îl întrebă
într'o zi: — Pe care din piesele
d-tale o preferi?
Maliţiosul academician inventă
imediat un titlu:
— Bucuriile interviewului.
Coniţa se prinse:
CELE TREI CRIŞURI
— Şi e u ! declară ea tot atât de
prompt.
i< * * *
aşâ de urât (care pare-se totuşi, că
nu erâ chiar aşa urât cum vrea
să-1 arate el). Cineva îi cită numele
unui jurnalist foarte cunoscut care
scria şi el ca o mâţă.
— Da, răspunde de F l e r s ; dar
acela, chiar tipărit, tot ilizibil ră­
mâne.
Robert de Flers.
* se cade şi care pricepe foarte multe
* *
(Din piesele sale, în colaborare
cu G. A. de Caillavet) :
Le sire de Vergy.
Yolanda: — Acum vă pot mărtu­
risi, scumpi prieteni, că acest res­
pectabil cavaler n'a fost pentru mine,
altceva decât un tată.
Gabriella : Haida de !
Coucy? Cum, Şi ai suportat asta
timp de şase a n i !
Yolanda: Da, am răbdat din cauza
copiilor.
* *
* *
Mitsy: Oh! nu sunt ceeace cre­
deţi. Fiică a unui fost cavaler de
Malta, eram născută să fiu cinstită.
Ah ! simt că dac'aşi fi avut norocul
să mă mărit, nu mi-aşi fi înşelat
niciodată amantul.
* *
* *
La chance du mari.
Susana: Când iubeşti o femee,
ultimul lucru pe care trebue să i-1
spui e tocmai aceasta. Şi d-ta în­
cepi cu e l !
Bobby : De ce să-mi pierd timpul?
In afaceri, timpul, e bani. In sen­
timent, timpul e amor.
*
* *
^ms«3g«gg«9«
Le coeur a ses raisons....
Jacques: Tu nu crezi în nimic.
Lucien: E u : Dar eu cred în tot:
sunt un sceptic.
Lucien: Dac'ai vrea să te gân­
deşti niţel, ai înţelege că spun ade­
vărat... Ce e mai sincer ca un ca­
priciu? Poţi fi mult mai sigur pe
el decât de o pasiune. Intr'adevăr,
ce dovedeşte mai bine că doreşti
mult un lucru, decât să-l faci fără
să te gândeşti?
Poţi să te 'ndoeşti de dragostea
cuiva care nu te iubeşte decât de-o
jumătate de oră?
*
Toux gtndrale.
Marchiza: Ce spui? Şi altă dată
femeile îşi înşelau bărbaţii. E ade­
vărat. Dar făceau altfel! Atunci,
asta erâ un lucru important în viaţă!
Te gândeai! Te preparai!... Ca pen­
tru căsătorie !... chiar ceva mai mult,
fiindcă judecai mai bine. Ţineai sea­
tate. Gustai voluptatea misterului,
în loc de a nu căută decât vanita­
tea scandalului. Deaceea, mai târ­
ziu, sub părul alb, puteai să-ţi a-
minteşti trecutul, cu plăcere... F ă r ă
îndoială, nu fuseseşi ireproşabilă,
dar păstrai conştiinţa că n'ai făcut
pe nimeni să sufere. Aveai amin­
tiri drăguţe, regrete drăguţe, în fine
tot ce trebue ca să distreze o cu­
coană bătrână. Şi nu-ţi rămânea să
dai seamă de acţiunile tale decât
lui Dumnezeu, care este un om cum
lucruri.
*
* *
L'eventail.
Dna Dupont: Răuvoitorii zic că
are trei amanţi...
Garin: Şi binevoitorii ?
Dna Dupont: Spun acelaş lucru.
* *
Francois: Când un om vorbeşte
rău de căsătorie, să ştii că n'a pu­
tut să se însoare cu femeea cu care
voia... Sau, câteodată, c'a luat'o toc­
mai pe aceea.
Miquette et sa mere.
Miquette: Ce frumos !
Monchablon: Şi trebue să vă mai
spun că, două zile mai de vreme,
baronul, întorcându-se dela o vână­
toare de ciocârlii, a surprins pe ca­
valer în patul baroanei, soţia sa.
Din ziua aceea are bănueli....
* *
Iată acum pe «Tigru>:
Când la 4 Aprilie 1888, Floquet
acceptă să formeze ministerul, Ca­
mera era fără preşedinte. Candidau:
Meline din partea oportuniştilor,
Clemenceau din partea stângei.
Şi de această dată pierde preşi-
denţia tot numai din vina sa.
Iată c u m : un oarecare deputat
mmmim^mm®
radical, numit Michon, avea obiceiul
de a profita fără nici o rezervă de
bunătăţile bufetului Camerii, um-
plându-'şi buzunarele cu prăjituri şi
sandwiehiuri. într'o zi, când acest
vorace deputat trecea prin corido­
rul Aduuârei, cu buzunarele dela
palton umflate, Clemenceau, în mod
foarte delicat şi cu îndemânarea
unui piek-pocket, îi sustrase toate
proviziile. Michon, când îşi dădu
seama de furt, şi mai ales când
allă cine era autorul, îi jură răz­
bunare.
Şi se răzbună.
Un an mai târziu, în ziua alegerii
preşedintelui, votă pentru candida­
tul de dreapta, Meline. Cei doi ad­
versari ieşiră cu aceiaş număr de
voturi: 168.1arJules Meline, fiind mai
în vârstă, fu proclamat preşedinte.
* *
A fost o vreme când un ministru
se distra cu următoarea ghicitoare
pe care o punea pe rând tuturor
prietenilor săi:
— Care e ocupaţia aproape cea
mai ingrată ?
— Aceea de a fi prefectul lui Cle­
menceau.
— Dar de ce aproape cea mai in­
grată şi nu cea mai ingrată ? în­
trebă totdeauna, prietenul.
BCU Cluj / Central
— Pentrucă cea mai ingrată este
de a fi ministrul lui Clemenceau.
* A h ! l'on va peut-etre enfin rire,
Dispreţul pe care-1 avu aşa de
mult timp de oameni, — dispreţ de
care îl desbără numai războiul —
se manifestă pe atunci în toate îm­
prejurările.
într'o zi Charles Benoist, auzind
cu câtă asprime vorbea de unul din
miniştrii săi, se miră de atâta se­
veritate.
— Dar, răspunse Clemenceau—e
tâmpit.
— Cu atât mai rău pentru dum­
neata ; e vina dumitale.
— Cum, e vina mea că-i tâmpit?
— Nu, dar e vina dumitale că e
ministru... Ai putea să-mi spui dece
l'ai ales ?
Clemenceau se gândi o clipă, ş'a-
poi, privind pe Benoist drept în
ochi, îi arunca triumfător următoa­
rea frază:
— Cunoşti dumneata un altul mai
prost ?
Acest democrat nu eră de loc fe­
minist. Nici nu voia să audă vorbin-
du-se de sufragiul femeilor. într'o zi,
când secretarul său, Leon Abensour,
încercă din nou sâ-1 convingă, Cle­
menceau îi spuse brusc:
— Ia mai slăbeşte-mă cu dreptu­
rile femeilor. Să dăm votul femeilor,
nenorocitule ! Vrei să glumeşti! E
destul de plicticos că nu-1 putem luă
înapoi dela bărbaţi.
CELE TREI CRIŞURI
Când a fost vorba de a alege un
succesor presidentului Fallieres, Ti­
grul ducea luptă contra candidaturei
lui Poincare, susţinând pe Pams,
ceeace nu-1 oprea de a însoţi această
candidatură de spirite care-1 dimi-
nuiau îngrozitor pe bietul Pams.
Celor ce-1 întrebau de ce-1 susţine,
le răspundea:
— Nu e nevoe de un vultur la
preşedenţia Republice!... Votez pe
cel mai prost!
I se cereau informaţii asupra lui
Pams, candidatul său, numele acesta
nezicând nimănui nimic.
University Library Cluj
Clemenceau.
— Cui i-o spuneţi! răspundea Cle­
menceau. Pams!... Nu e un nume,
e un zgomot!
* *
La optzeci şi trei de ani primi
vizita doctorului Voronoff, care-i
propuse să-1 întinerească prin fai­
moasa sa metodă:
— Nu zic ba, răspunse Tigrul, dar
când voi fi bătrân!
* U n litre de B o r d e a u x
Rătăcit într'un dancing şi fiind în­
trebat ce gândeşte de dansurile mo­
derne, a r ă s p u n s :
— On ne voit que des figures qui
s'ennuient, et des derrieres qui s'a-
musent !
* *
Experienţa lui politică, atât de va­
riată şi aşâ de crudă, îl făcuse de
tot sceptic.
După război, câţiva prieteni adu­
seră vorba despre statuia pe care
i-o va ridică într'o zi patria recu­
noscătoare.
Cu aerul său obişnuit, nici glumeţ
nici serios, Clemenceau observă :
— Sunt unul dintre cei ce-au vor­
bit în faţa statuei lui Gambetta...
Grozav aş vrea să ştiu dacă eu voi
avea o statue care să vorbească în
faţa alei mele!...
— De sigur, Briand, replică un
prieten.
Clemenceau îl privi şi articula a-
ceste trei silabe :
msmmwmm^m
— Sau CachinL.
Ce e mai amuzant, e că i s'a ri­
dicat o statue în viaţă fiind, la Mou-
illeron-en-Pareds şi că cel care a
vorbit în faţa acestei statui, pronun­
ţând chiar cu acest prilej unul din
discursurile sale cele mai bune, a
fost însuşi Clemenceau!
*
Amorurile ancilare ale prefectului
C... scandalizau pe paşnicii burghezi
ai judeţului B...
Clemenceau, venit pentru nu ştiu
ce inaugurare, ridică paharul la sfâr­
şitul unui banchet:
— Je bois â Monsieur le PreTet,
â sa bonne...
Se opri o clipă, îşi plimbă privi­
rea asupra asistenţii stupefiate, şi
continuă...
— ...et intelligente administration.
* *
In timpul războiului, omul cuvin­
telor de duh tăcu, pentru a făptui.
Ieşise din umor şi intră în tra­
gedie !
Reponse â Henry Bccque.
Si le coup de bec, de B e c q u e , t'eveille
O T h o m a s Coraeille, e n l'obscur tombeau,
Pardonne â l'auteur qui bâille au Cor eille
E t s o n g e au public qui bâille aux Corbeaux.
Sur M. le Duc d'Audiffreă-Pasquier
qui ecrivait Academie avec deux c.
V o i c i Loti de l'Institut:
Et d'Audiffred pouvoir ecrlre
A c a d e m i e a v e c un Q.
Exercice.
Or, c o m m e Caruso lanţait un si superbe,
U n ami s'etonna, s e l o n nous bien a tort,
D e voir le si tomber et se c o u c h e r dans l'herbe:
Nul n e d o i t - i g n o r e r que le si lance dort...
Recette.
P r o c u r e le sommeil apres la d o u c e i v r e s s e ;
Vn livre de Bordeaux
P r o c u r e le sommeil, helas! mais sans ivresse.
Le feu du rasoir.
Un etranger, Chino:s, A r g e n t i n o u b i e n R u s s e ,
Me demandait un s y n o n y m e v e h e m e n t :
Rasant, poissant, collant, barbant?
— Non, repondis-je: on dit Barbusse.
Meme sujet.
Pourquoi l e s destins brutaux
N'ont-ils frappe dans leur rire
Monsieur Jean Aicard, plutot
Que la V e n u s de Milo ?
11 ne pourrait plus ecrire.
(Par Pierre Charron. — Les epigrammes
du sidcle).
b h w a h CELE TREI CRIŞURI
UMORUL ITALIAN
ÎNMORMÂNTAREA
C7fnpreună cu ofiţerii şi reşedinţa
c / Misiunii italiene pe lângă guver­
nul Cehoslovac, ocupasem palatul
Arhiducelui Friederic din Presburg.
Mă văd şi acum într'o sală. înţe­
sată cu trofee de vânătoare, deve­
nită camera ofiţerilor de ordonanţă
şi a secretarilor generalului. Des­
cifram, număr cu număr, o telegra­
mă dela Comandamentul suprem,
când şeful de post al pichetului care
făcea de gardă la poartă veni să
mă cheme. Afară aştepta un ţăran
care se încăpăţâna morţiş să vor­
bească cu generalul.
Acest ţăran, îmbrăcat într'o uni­
formă verde-sură, îşi trăsese pe
urechi o capelă soldăţească, iar în
cozoroc înfipsese un buchet de
ghiocei, ca toţi legionarii cehoslo­
vaci ; la butonieră purta tricolorul
italian şi c e h ; vorbea, ca vai de
lume, într'o italienească împestri­
ţată cu germană, cu cehă şi cu
vorbe în dialect veneţian ; dar, după
cum se lămuri prezentându-se, era
un agricultor slovac, «proprietar de
pământuri şi vite». Eufemism spre
BCU Cluj / Central University Library Cluj
a indica un porcar vestit cale de
mai multe mii de poşte în partea
locului, pe unde opiniunile sale ca
veterinar, măcelar şi cârnăţar, erau
slovă de Evanghelie. Fusese doi
ani şi jumătate prizonier în Italia
şi întors de curând, ţinea să ne ex­
prime, mai ales Excelenţei Sale ge­
neralului, toată recunoştinţa-i pen­
tru tratamentul de care se bucurase
în timpul şederii sale la noi, cât şi
pentru ajutorul pe care-1 dăduse
armata noastră concetăţenilor săi,
spre a scăpa de sub jugul austriac.
Mutra lui, singura trandafirie, gră­
sulie şi ghiftuită din întreaga fostă
monarchie pe acea vreme de car­
telaţi hămesiţi, era emoţionantă.
Vorbe de clacă. Mulţumeam, cu
multă diplomaţie şi nu mă prea
grăbeam să-mi trag mâna dintr'ale
sale, când se ivi în discursu-i ticluit
scopul vizitei, şi, la fereastra unei
droşti hodorogite care aştepta, chi­
pul unei fetişcane ca de douăzeci
de ani.
Interlocutorul meu, prinzând de
veste că eram mai atent la fată de­
cât la argumentările lui, se hotărî
s'o îndemne să coboare. Era o co­
pilită frumoasă, încotoşmată într'o
eâmăşuţă şi într'o fustă albă cusută
cu flori galbene şi roşii, care-i des­
copereau doar ghetele, mâinile cu
mânuşi ca para focului şi faţa lăptie :
extremităţi ce păreau simple acce­
sorii ale costumului, ca la manechi­
nele de prin expoziţiile folkloriste.
Ochii-i suri sclipeau, făcând zâmbre
la vorbele tatălui său, mare cât un
1ERNEI
de: Raffaele Calsini
Trad. de A l e x a n d r u M a r c u
uriaş; iar sprincenele bălane, aproa­
pe cenuşii, se încruntau uşor atunci
când gesturile omului se făcea prea
confidenţiale ori violente. Un prostă­
nac uriaş, ce ţinea de mână o păpuşă
gătită de bal. Păpuşa ca toate su­
rorile ei, vorbea franţuzeşte.
La prezentare, strângere de mână,
plecăciuni.
Fata, crescută într'un pension de
călugăriţe din Viena, vorbea bine
strălucitul reprezentant
G a b r i e l e D'Anunxio,
al scrisului italian şi mare patriot.
franţuzeşte ofta şi se arăta ruşinată
de acel tată şi de acel costum slo­
vac, tradiţional, dar nearmonizat
cu educaţia «mittel-europeană» pe
care-o primise.
Nu i-am dus pe cei doi prieteni
la general, ci i-am comunicat eu
scopul vizitei lor.
— Bine ! Şi ce vor la mine ?
— Excelenţă, este vorba de o săr­
bătoare ţărănească, celebră în toată
Slovacia: înmormântarea iernii. Are
loc în ziua de 28 Aprilie.
— N'au ceva mai bun de făcut ?
— Este vorba de un simbol, Ex­
celenţă ; şi de un ospăţ.
— Bine. Să te informezi. F ă
dumneata un program: chilometri,
drumuri, siguranţă, simboluri. Dacă
n'om avea ceva mai bun de făcut
în ziua aceea, vom merge la acest....
la acest....
— Veinagen.
— Da, în satu' Veinagen. Natu­
ral că dacă şi după «înmormânta­
rea iernei» va mai ploua ca acuma,
te împuşc şi pe dumneata şi pe pro­
tejatul dumitale.
m®m®mm®mm
Apoi zâmbi, râsucinudu-şi mustaţa
şi dându-mi bună ziua în dialect
piemontez: semn că era nespus de
bine dispus.
Cumătrul de jos îmi sărută mâna,
fata oftă: soldaţii de planton, doi
cehi şi doi italieni, îmi prezentară
a r m a ; un vânzător de cremvirştj,
încremenit locului cu câldăruşa lui,
se uita la mine în extaz.
Primul cetăţean al comunei Vei­
nagen plecă mulţumit; avea opt
zile înainte pentru organizarea ser­
bării. Răscoli tot satul, cumpără,
vându ca să cumpere, împrumută,
ceru de pe la toţi, spălă casa, graj­
dul, ba până şi faţa cu săpun, marfa
cea mai de preţ în acele târguri
austriace de după războiu. Le in­
suflă şi celorlalţi entusiasmul său,
învăţă un cor de ţărani să cânte,
strofă cu strofă, o întreagă canţo­
netă napolitană, zugrăvi ghirlănzi
şi placarde, se îmbată de pivo, cu
gândul la beţia pe care avea s'o
tragă : îi clocotise inima de fericire,
până'n ajun.
Dar când am sosit noi în trei a-
utomobile, iar generalul, «Excelenţa
Sa», înainta spre dânsul, amfitrio­
nul mi se păru încurcat şi tulburat.
Veinagen era, într'adevăr, în plină
sărbătoare pentru înmormântarea
iernei. Afară, un ger năpraznic ; pe
câmp sticleau dâre de zăpadă vâ­
nătă, iar şirurile de copaci legănau
pe crengile despoiate nu Hori ori
măcar frunze, ci cuiburi părăsite
de ciori.
Femeile se ghemuiseră toate în­
tr'un ungher, sfioase şi încremenite,
mari şi ţepene în rochiile lor cele mai
mândre, ca nişte curci a l b e : o
scufă scrobită, o cămaşă albă cu
mâneci largi, fuste largi cât clopo­
tul, făcând roată în jurul glesnelor
îngropate în cisme. Peste-acea al­
beaţă fluturau cordele, zorzoane,
fioncuri, mărţişoare roşii-galbene,
zmucite de răbufnelile vântului ce
sufla îngheţat dinspre Carpaţii a-
propiaţi. Copiii şi băeţii, cu saboţi
de lemn în picioare, cu scufiţe roşii-
galbene c u s u t e cu flori verzi şi
violete, roiau tăcuţi la o răspântie,
fluturând ghirlănzi şi steguleţe ;
bărbaţii, în haine negre, defilau cân­
tând solemn un imn bisericesc şi
totodată, războinic. După atâtea ani,
de războiu, după veacuri de sclavie
şi acea sărbătoare câmpenească pă­
rea a căpăta religiozitatea unui rit.
Cerul se întindea asupra satului
— cu casele-i rustice, albe şi cu
drumurile-i gloduroase, — fără nici
o întinare de albastru: totul pre­
vestea o nouă ninsoare: parcă în­
mormântau primăvara, iar nu iarna.
Şi de-odată auzirăm o cântare li­
turgică, pe care ni se părea c'o
mai ascultasem în copilărie şi care
putea aduce cu melodia «Funicoli;
Funicola».
Fata, sărmana de ea, cu toată
franţuzeasca şi educaţia ei europe-
^mmMH CELE TREI CRIŞURI n m n B s m
nească, e r a de-o naivitate înspăi­ — Oui, — i-am răspuns eu, ca să II văzurăm întorcându-se puţin
mântătoare : îmi lămurea cele mai nu mă las mai prejos. după aceea înmărmurit; bolborosea
mici lleacuri cu comentarii cara­ — Tres simple. ceva în limba lui. Am întrebat ce
ghioase, trăgea cu cravaşa n vant Iar la masa am fost cât se poate spunea : «Tâlharii! Tâlharii! Au ve­
ca să-ţi dea aere degajate şi mă­ de tăcut. Generalul, din capul me- nit, au înhămat un cal la căruţă şi
sura paşii de dans, bâtându-şi to­ sii, uitându-se la mine îmi spunea mi-au furat butoiul».
curile dela cizme. Mă ocoli prin părinteşte din ochi: Toţi se gândeua că hoţii îi fu­
tot satul, mă făcu să admir cel mai — De ! Ai ţinut sâ vezi simbolul! raseră un butoi cu niscai porc să­
mic colţuşor, îmi explica în ce chip — Eu, modest, îi făceam semne, rat şi căutau să-1 înbuneze bătân-
era bătută şi arsă piaţa de cârpe spre a-i da a înţelege că voiam să-i du-1 cu mâinile lor groase pe spate,
care înfăţişa iarna, ca să se poată vorbesc. îndemnându-l la băut. D e nu mă
întoarce Zâna primăverii. După o ciorbă complicată cu ver­ înşel, îi vorbeau cam aşa: «Atâta
S'ar fi zis că mă iniţia într'un deţuri şi smântână, mi-am digerat pagubă! Ce-i un porc la averea du­
rit elenic Pe urmă, mă duse'n casă. scrupulele şi m'am îndemnat la bere. mitale? Doar se ştie că după răz­
Toate casele din Veinagen sunt Vecinii mei, tăcuţi, impasibili, mes- boiu mişună lumea de hoţi şi de
cu un singur cat, căptuşite cu scân­ dezertori! Las' c'o să-i aresteze Do-
duri, cu mobile de lemn, zugrăvite mnu' General».
cu înflorituri: iar aceea a gazdei "Domnu general», neştiind deo­
noastre, nebănuit de bogata, era potrivă cu ceilalţi, ce se întâmplase,
împodobită pe pereţi cu plăci de se mira foarte văzând stricată o
majolicâ smălţuită, cu stofe brodate, petrecere atât de austeră şi desă­
cu icoane de argint. Fuiorul şi răz­ vârşită, din pricina unui furt atât
boiul de ţesut într'un colţ, patul de modest.
monumental încărcat cu perine în Fata se uita ţintă 'n ochii mei,
alt colţ, dădeau o slabă idee des­ cu a e r de răzbunare. Ajunge: cu
pre îndeletnicirile de căpetenie din chiu cu vai, ospăţul se isprăvi, vo­
tmpul iernii. O sobă sforăia, doi ioşia mosafirilor izbugni în toiul ei
câini sforăiau, o sluga sforăia; ar­ şi când se aduse prăjiturile, oame­
gaţii, statui de lemn mâncat, aşe­ nii prindeau a se îmbrăţişa, sâru-
zau farfuriile pentru ospăţ pe masa tându-se. Mai emoţionat ca toţi, am­
presărată cu ghiocei. fitrionul nu ştia dacă trebuia să
Totul mi se părea frumos şi idi; râdă, ori să plângă; iar când n e
lic, ca într'un capitol plictisitor şi duse până la automobil, îi sărută
cast din „Amicul Fritz" : fata nu mâna generalului şi-1 luă în braţe
BCU Cluj / Central University Library Cluj
mai ştia ce frais (ea spuse frais) pe chauffeur. — Prindea a ninge.
sâ cheltuiască, spre a-mi interesa Butoiul tragic a fost găsit după
luarea aminte. Şi pentrucă deprin­ trei zile într'o gară, unde fusese lă­
sese cele mai idioate vorbe, repeta sat în depozit. Iar hoţii lipiseră pe
de-una: el o etichetă: «Marfă supusă stri­
— O h . m o n Dieu! Qusvous etes Sculpt. Medrea
căciunii».
blase! Oue vous etes Blase !
B a r b a St. D e l a v r a n c e a . marele scriitor şi
Astfel, fără să-mi dau bine seama,
mă duse să admir grajdurile şi piv­
nafionalist, care va avea un impunător mo­
nument la granifa de vest a ţării, la Ora­ RECENZIE
niţele cele cu sute de cârlige pre­ dea, iniţiat de Reuniunea culturală Mihai A n i o n e s c u . O r g a n i z a r e a Păcii ţ i
gătite gata pentru şuncile afumate : "Cele Trei Crişuri*. S o c i e t a t e a Naţiunilor. B u c u r e ş t i 1929.
din păcate, rechiziţiile dăduseră In g e n e r a ţ i a tânără d e cercetători î n d o ­
meniul Dreptului Internaţional, — disciplină
iama prin toate. juridică î n continuă desvoltare şi cristalizare,
In cele din urmă, ajungând sub tecau cu sgomot şi beau. Or fi ştiind? — D-l Mihai A n t o n e s c u s e situiază la un l o c
un şopron pustiu arâtându-mi cu N'or fi ştiind? — mă întrebam şi de frunte. Prin lucrarea sa, m a i v e c h e , (a.
degetul o butie mare care trona pe căutam să-mi fixez în gând icoana 1928) „Regimul agrar român şi chestiunea
optativilor unguri", dânsul a adus o fru­
o căruţă, îmi spuse cu o candoare acelei mese cu sfeşnice în care ar­ moasă contribuţie l a c u n o a ş t e r e a unei pro­
pe care n'o mai pot uita: deau lumânări de ceară bătrânească, b l e m e d e drept intern şi d e drept internaţio­
— Ma grand'amere est lâ. luminând pâlpâite, înfăţişarea gravă nal, atât n e mult desbătutâ. In lucrarea d e
faţă, autorul abordează o problemă, c u drept
M'am făcut că nu pricep şi a m a mosafirilor. cuvânt considerată c a centrală î n noul drept
crezut câ-i născocire de spirit a fe­ Intre un fel de mâncare şi altul, internaţional, dat fiind că S o c i e t a t e a Naţiu­
tei. Larma petrecerii ajunge până cântau toţi în cor : noaptea geroasă, nilor, prin Pactul ei, reprezintă c u m s'a spus
ultima şi cea mai puternică expresiune a
la noi ascunsă, depărtată. — Ma nesfârşită dincolo de cele două rân­ dreptului internaţional.
grand' mere est lâ. — Şi după o duri de geamuri, învăluia sărmana Ideea călăuzitoare a lumii, e s t e c ă Societa-
strâmbătură de circumstanţa, văzui răposată în giulgiu-i ţesut din tăce­ tatea Naţiunilor n u reprezintă, î n concreti­
că era mulţumită pentrucă mă ui­ re : fuiorul şi războiul din ungherul zarea ei p o s t b e l i c ă , o i n o v a ţ i e ; că aceasta
concretizare s e prezintă c a sfârşitul unui pro­
mise şi-mi putuse povesti ceva care odăii pomeneau de mâinile-i de ceară c e s d e seculara evoluţie istorico-juridicâ. In
să mă intereseze. Sărmana bătrână care torseseră lână până 'n ajun. trei mari capitole, autorul analizează: a) S i s ­
murise cu o seară mai înainte. Ce Urmăream acele gânduri patetice t e m e l e păcii până la Societatea Naţiunilor;
b> Precursorii Societăţii Naţiunilor; proec-
să facă ? Să amâne serbarea ? Nu. şi trosniturile butucilor care ples­ tele individuale d e organizarea p ă c i i ; c) ela­
Să se lase păgubaşi de cinstea de neau în soba încinsă ; îmi înnecau borarea şi adoptarea Pactului prin valorifica­
a-1 ospăta pe general ? Prea a r fi melancolia în privirile fetei care nu rea unor proecte d e P a c t provenite d e l a
fost mare hazul pe care l-ar fi fă­ stătea la masă, ci în picioare, în g u v e r n e s a u d e la asociaţii pacifice
într'o reuşită î n c e r c a r e d e sinteză este pre­
cut de ei ceilalţi din sat. Să lase faţa mea. zentat un bogat material documentar istoric
moarta în pat? S'ar fi răspândit Când, iată că se auzi un vălmă­ şi juridic, în parte puţin cunoscut. Metoda de
vorba şi se strica toată petrecerea. şag de glasuri şi de paşi pe afară : analiză c r o n o l o g i c ă — potrivită pentru o ast­
Amfitrionul nostru îşi pusese soacra un ţăran se apropie de gazdă şi-i fel d e lucrare — e s t e urmată î n studierea
diferitelor s i s t e m e şi proecte. Concluziile s e
intr un butoiu cu saramură, amâ­ spune ceva care-1 făcu să sară 'n sprijină p e o b o g a t ă bibliografie.
nând cu o zi lăcrămile, datinele în­ picioare, să se răpeadă năpustit din Lucrarea D-lui A n t o n e s c u î m b o g ă ţ e ş t e lite­
mormântării şi declararea decesului. odaie, lăsând pe jumătate un pahar ratura nostră juridica asupra Societăţii Naţiu­
nilor, c u serioase contribuţii.
— Tres simple. şi, poate, inspiraţia unei urări. Prof. G. Sofronie.
 Revista noastră, care prinde din ce în ce mai mare avânt, şi sesizând, că mai ales astăzi, la noi se simte
tot mai mult nevoia unei publicaţii de propagandă culturală şi naţională, cum sunt „Cele Trei Crişuri",
a socotit necesar, înfiinţarea unei redacţiuni şi administraţii şi în inima Ţării, la Bucureşti (str. Regală 18).
Prin coua redacţiune, revista va ii în mai strâns contact cu viaţa culturală ce pulsează în Capitală,
iar administraţia va face ca revista să parvină iu manile cititorilor noştri din Vechiul-Regat, Basarabia şi
Bucovina, într'un timp mult mai scurt. Fireşte, Centrala din Oradea, rămâne acelaşi organ de conducere
radiere ca şi până acum.
NOUTĂŢILE
12 ani dela unirea Basarabiei.—Acum 12 am, în ziua de 27 Martie 1918,
Sfatul Ţării, exprimând voinţa poporului românesc ciin Basarabia, a votat şi
proclamat unirea pentru totdeauna cu patria-mamă. După 106 ani de dominaţie
rusească, partea Moldovei, dintre Prut şi Nistru, a revenit la starea de drept
impusă de voinţa naţiunilor de a dispune liber de soarta lor.
Reamintim că cea dintâi provincie, care înainte de încheerea păcei dela
Paris, s'a alipit la România, a fost Basarabia
După doui ani, puterile aliate—Franţa, Anglia, Italia şi Japonia—prin tra­
tatul dela Paris din Octombrie 1920, au recunoscut drepturile României asupra
Basarabiei.
Oricare ar fi pretenţiile nejustiticate ale Rusiei sovietice poporul românesc
va şti, în orice împrejurări, să apere acest slânt pământ strămoşesc împotriva
duşmanilor ce cred că pot sfărâma unitatea statului naţional român.
— D . prof. N. I o r g a , î n t o r c â n d u - s e d i n
A m e r i c a , ţ i n e la T e a t r u l X a ţ i o n a l , u n ciclu
de c o n f e r i n ţ e o r g a n i z a t d e A t e n e u l «X. I o r g a » ,
despre : America.
P r i m a conferinţă : Miercuri 9 Aprilie, des­
pre : Ţara.
A d o u a c o n f e r i n ţ ă : V i n e r i 11 A p r i l i e , d e s ­
p r e : Xaţiile.
A t r e i a c o n f e r i n ţ a : L u n i 14 A p r i l i e , d e s ­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
p r e : I n d u s t r i a şi c o m t - r ţ u l .
A p a t r a şi u l t i m a : M i e r c u r i 16 A p r i l i e , d e s ­
p r e : A r t a , l i t e r a t u r a şi ş c o a l a .
C o n f e r i n ţ e l e v o r fi î n s o ţ i t e d e c r o e c ţ i u n i .
— B i r o u l a d u n ă r i i d e p u t a ţ i l o r a d e c i s să
c o n t r i b u e c u o s u t ă d e m i i lei, d i n p a r t e a
C a m e r e i , la r i d i c a r e a u n u i m o n u m e n t l u i T a k e
I o n e s c u , c a r e a i l u s t r a t v r e m e d e 30 d e a n i
t r i b u n a p a r l a m e n t u l u i şi e l o c i n ţ a r o m â n ă .
— D . C. K i r i ţ e s e u , d i r e c t o r u l î n v ă ţ ă m â n t u ­
lui s e c u n d a r , a t r e c u t e x a m e n u l d e d o c t o r a t
în ş t i i n ţ e l e n a t u r a l e la u n i v e r s i t a t e a d i n Iaşi.
L u c r a r e a d-sale d e t e z ă t r a t e a z ă d e s p r e
«Cercetări a s u p r a faunei hiperpetologice a
R o m â n i e i » , d e c e r n â n d u - i - s e titlul d e d o c t o r
cu « m a r e d i s t i n c ţ i e » .
— S'a c o n s t i t u i t u n c o m i t e t î n f r u n t e c u d.
P. I r i m e s c u p r e f e c t u l j u d e ţ u l u i B o t o ş a n i , c a r e
a luat iniţiativa c r e ă r e i unui muzeu, unei
s c o a l e şi u n e i b i s e r i c i la I p o t e ş t i . s a t u l n a t a l
al m a r e l u i p o e t , M E m i n e s c u .
— S'a confe rit m e d a l i a «Bene Merenti» cl I,
d-nei M ă r i a C o s m a d i n Sibiu, p e n t r u m e r i t e
naţionale.
— D-na Alexandrina Cantacuzino a ţinut
la S o c i e t a t e a d e g e o g r a f i e d i n P a r i s o confe­
r i n ţ a d e s p r e «Rolul social al f e m e e i r o m â n e » .
Conferenţiara a stăruit în special asupra drep­
t u r i l o r politice, d e c l a r â n d c ă r o m â n c e l e a u
exercitat aceste drepturi cu multă cuminţenie.
D-sa fiind i n v i t a t ă şi d e c ă t r e d-na J e a n n e d e
M e r o d e , p r e ş e d i n t a s e c ţ i u n i i a u x i l i a r e feme-
n i n e b e l g i e n e , a ţ i n u t în s e a r a d e 31 M a r t i e ,
în m a r e a sală a U n i u n e i C o l o n i a l e d i n B r u x e l l e s
o strălucită conferinţă asupra evoluţiei R o ­
m â n i e i m o d e r n e şi a s u p r a f e m e e i r o m â n e .
L a conferinţa au luat parte membrii gu­
vernului, corpul diplomatic, n u m e r o ş i profe­
s o r i u n i v e r s i t a r i î n f r u n t e c u r e c t o r u l şi p r o ­
rectorul Universităţii din Bruxelles, p r e c u m
şi î n t r e a g a elita i n t e l e c t u a l ă şi a r t i s t i c ă a
oraşului.
D u p ă c o n f e r i n ţ a s'a r u l a t u n film r o m â n e s c
de p r o p a g a n d ă c u v e d e r i p i t o r e ş t i din ţ a r ă
şi c u s c e n e d i n v i a ţ a a r t i s t i c ă şi a g r i c o l ă a
poporului nostru.
— P r o f e s o r u l L e o n B e r n a r d , dela f a c u l t a t e a
de m e d i c i n ă din P a r i s , a c o n f e r e n ţ i a t î n a m ­
S C R I S U L
fiteatrul F u n d a ţ i e i u n i v e r s i t a r e C a r o l I, din
B u c u r e ş t i , d e s p r e «La l u t t e s o c i a l e c o n t r e la
tuberculose».
— S'a î n t r u n i t la C a s a Ş c o a ' e l o r , c o m i s i a
p e n i r u a l e g e r e a celei m a i r e u ş i t e m a c h e t e a
m o n u m e n t u l u i ce s e v a r i d i c a la P r e d e a l
p e n t r u glorificarea marilor lupte ce s'au dat
acolo.
M a c h e t e l e c a r e a u fost e x p u s e la C a s a
Ş c o a l e l o r a u fost c e r c e t a t e d e d. C o s t â c h e s c u
ministrul instrucţiunii.
— Din B a y r e u t h se a n u n ţ ă î n c e t a r e a din
v i a ţ ă a d-nei C o s i m a W a g n e r , s o ţ i a lui R i -
c h a r d W a g n e r . D e f u n c t a e r a î n v â r s t a d e 93
de ani.
CJn n u m ă r u l v i i t o r v o m p u b l i c a s u b titlul
'Ofensiva Cărţii*, u n a r t i c o l p r i v i t o r la
a c t i v i t a t e a şi r o s t u l în v i a ţ a c u l t u r a l ă r o m â ­
n e a s c ă d e azi, a c e o r t r e i m a r i e d i t u r i bu-
c u r e ş t e n e : Cartea Românească, Nationala-
Ciornei, Cultura Naţională şi a e d i t u r e i Scri­
sului Românesc din Craiova.
— A m p r i m i t la r e d a c ţ i e ultimul n u m ă r
( I a n u a r i e - M a r t i e 1930! d i n ' «Revista de Filo­
zofie» c o n d u s ă d e d C. R â d u l e s c u - M o t r u ,
p r o f e s o r u n i v e r s i t a r şi m e m b r u al A c a d e m i e i
Române.
C u p r i n d e a r t i c o l e l e : «Şcoala n o u ă şi d u ş ­
m a n i i ei» d e d C. Rădulescu Motru, «Ştiinţa
c a r t e s i a n ă » d e d. U ţ â , « P r o b l e m a filozofiei
i n d i e n e » d e d. M i r c e a E U a d e , « î n v ă ţ ă m â n t u l
n o s t r u s e c u n d a r » d a d. D r . A. H e r m a n n şi
î n v ă ţ ă m â n t u l n o s t r u s e c u n d a r " d e d. C. R ă -
dulescu-Motru.
V o m d i s c u t a p e l a r g , î n n u m ă r u l viitor,
a c e s t i n t e r e s a n t s u m a r a l r e v i s t e i d-lui C.
Radulescu-Motru.
— A a p ă r u t î n « E d i t u r a X a ţ i o n a l â S . Ciornei,
un n o u v o l u m d e p r o z ă « M o n u m e n t u l E r o ­
ilor? al c u n o s c u t u l u i s c r i i t o r I o n D o n g o -
rozi. Ş i v o l u m u l a c e s t a s'a b u c u r a t d e l i u
f r u m o s s u c c e s d e l i b r ă r i e şi e l o g i o a s e a p r e ­
cieri din partea criticei.
— A u a p ă r u t d i n s c r i e r i l e lui T h . D . S p e ­
rantia :
„ C h i ţ i b u ş cei d r ă g u ţ " Povestiri pentru
copii, v o l u m p o s t u m , e d i t u r a „ C u l t u r a R o ­
mânească".
A n e c d o t e d e p o s t 'Voi. V ) ediţie n o u ă ,
editura „Cultura Românească".
început de v'aţâ .Scriere postumă) editura
„Cartea R o m â t e a s c ă " .
„Tot a n e c d o t ? p o p u l a r e " , ' e d i ţ i e n o u ă ) edi­
tura „Cartea Românească".
R O M Â N E S C / C R A I O V A
şi de
ZILEI
— Cercurile artistice din Paris în frunte
cu subsecretarul dela bele-arte, Lautier, a u
s ă r b ă t o r i t a n i v e r s a r e a d e 80 d e a n i a lui
V i n c e n t d'Indy, d i r e c t o r la S c h o l a C a n t o r u m
şi c o m p o z i t o r u l c a r e a ridicat p r e s t i g i u l m n -
zicei f r a n c e z e t o c m a i î n t i m p u l s t r â l u c i r e i
vagneriene.
— In Rusia asociaţia ateistă a ţinut eri
p r i m a a d u n a r e d e p r o t e s t a r e î m p o t r i v a săr­
bătorilor de Paşti.
I n a c e s t timp a c e s t e a s o c i a ţ i i v a o r g a n i z a
m a r i m a n i f e s t a ţ i i , c e r â n d î n c h i d e r e a definitiva
a t u t u r o r b i s e r i c i l o r şi c a s e l o r d e r u g ă c i u n e .
Unde a ajuns bolşevismul!
— L a M o s c o v a a fost i n a u g u r a t a e r i p r i m a
u n i v e r s i t a t e p e n t r u copii, a l c ă r u i s c o p e s t e
lupta împotriva sentimentelor religioase în
R u s i a sovietică, 155 d e copii v o r fi p r e g ă t i ţ i
c a a g i t a t o r i î m p o t r i v a c r e d i n ţ e i . D u p ă ter­
m i n a r e a studiilor, v o r î n c e p e c a m p a n i a c o n t r a
religiei în popor,
— Tot î n Rusia comunistă au hotărât ca
la d a t a d e 1 Mai s ă p r o c l a m e p r i n i n t e r m e d i u l
s i n d i c a t e l o r lor, r â s b o i u l civil g e n e r a l . R ă z ­
boiul civil c o m u n i s t v a fi d u s p â n ă la c a p ă t ,
cu a j u t o r u l t u t u r o r f o r ţ e l o r disponibile.
— Cu ocaziunea solemnităţii inaugurării
p o d u l u i p e s t e X i s t r u la Zaleskici, c a r e va
a v e a loc î n c u r â n d , g u v e r n u l p o l o n v a fi r e -
p r e z i n t a t p r i n o d e l e g a ţ i e specială, î n f r u n t e
cu d-1 i n g i n e r K u h n .
— L a B u d a p e s t a s'a i n a u g u r a t zilele a c e s ­
tea m o n u m e n t u l p o e t u l u i A n d r e i A d y ( A d y
Endrei care este original din Ardeal.
A fost o a d e v ă r a t ă s ă r b ă t o a r e n a ţ i o n a l a
— C o n t e l e A p p o n y i c a r e şi-a p e t r e c u t ul­
t i m e l e luni î n E g i p t , şi s e află a c t u a l m e n t e
î n Italia, a sosit la R o m a . Vizita s a c o i n c i d e
cu a c e e a a p r i m u l u i m i n i s t r u u n g u r , c o n t e l e
Bethlen.
— Consiliul d e m i n i ş t r i d i n B u d a p e s t a a
d e c i s d e s f i i n ţ a r e a vizei p a ş a p o a r t e l o r î n t r e
U n g a r i a şi A u s t r i a şi G e r m a n i a .
— U n z i a r d i n B e r l i n a r a t a c u cifre şi d o ­
c u m e n t e că l e g a ţ i a r u s ă d i n B e r l i n a r fi c e n ­
trul spionajului şi p r o p a g a n d e i s o v i e t i c e .
— R e g i n a Victoriei a Suediei a încetat
din viaţă în u r m a unui acces d e cord.
— In Paris, Ministrul poştelor a i n a u g u r a t
linia telefonică f ă r ă fir P a r i s - R i o d e J a n e i r o .
— R e u n i u n e a ş i R e v i s t a „ C e l e Trei Cri­
şuri", î n f i r e a s c a l o r d e s v o l t a r e p e t e r e n u l
culturei naţionale, ş i - a mutat sediul, in
Casa Naţională, a Oradiei. Activitatea a c e s ­
tei Instituţiuni d e manifestări româneşti,
i n t r â n d î n a l 11-lea a n d e e x i s t e n ţ ă o c u p ă
azi, locul de cinste în acest nou local. Bi­
blioteca revistei, care s e îmbogăţeşte zi de
zi, serveşte nevoile culturale a l e oraşului
şi j u d e ţ u l u i .
A c e a s t ă bibliotecă a v â n d un No. de circa
5 0 0 0 voi. şi o secţie franceză, este bine
f r e c u e n t a t ă d e p u b l i c u l cititor. S'a c i t i t
în anul 1929, circa 1800 volume, de peste
8 0 0 d e cititori. B i b l i o t e c a s'a î m b o g ă ţ i t î n
acest an cu circa 5 0 0 volume. (Extras din
darea de s e a m ă , citită în Adunarea g e n e ­
r a l ă a n u a l ă , c a r e a a v u t Ioc l a 2 7 M a r t i e c.)
— R e v i s t a „ C e l e Trei Crişuri", a o r g a ­
n i z a t Ia s e d i u l d i n B u c u r e ş t i , Str. R e g a l ă
18, o e x p o z i ţ i e d e a r t ă , p i c t u r ă ş i s c u l p t u r ă ,
cu caracter permanent, sub numele d e
S a l o n u l d e a r t ă „ C e l e Trei Crişuri.
Redacţia şi administraţia Revistei—secţia
Bucureşti—este zilnic deschisă publicului.