“Eficientizarea structurilor implicate în gestionarea situaţiilor de

criză generate de consumul de alimente cu impact asupra sănătăţii

publice”, Proiect cod SMIS 40099

DEFINIŢII ŞI PRINCIPII ÎN
COMUNICAREA RISCULUI
APLICATĂ ÎN DOMENIUL
SIGURANŢEI ALIMENTELOR

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

 DEFINIŢII ŞI PRINCIPII ÎN
COMUNICAREA RISCULUI
APLICATĂ ÎN DOMENIUL
SIGURANŢEI ALIMENTELOR

Tradus și adaptat după “Manualul FAO/OMS privind comunicarea riscului aplicată

în domeniul siguranței alimentelor” - cap I și II, de către o echipă de experți din
cadrul Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor
 CUPRINS

Lista de abrevieri

Glosar

Introducere şi scop

Capitolul 1. Ce este comunicarea riscurilor privind siguranţa

alimentelor şi de ce este importantă?

1.1. Ce reprezintă comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor?

1.2. De ce este importantă comunicarea riscurilor privind siguranţa

alimentelor?

1.3 Scopurile pentru o comunicare a riscurilor privind siguranţa

alimentelor

1.4. Probleme în comunicarea eficientă a riscurilor

1.5. De ce este importantă percepţia riscului

1.6.Utilizarea comunicării riscului privind siguranţa alimentelor

1.7. Părţile interesate şi grupurile de public ţintă

3
Capitolul 2. Principiile unei bune comunicări a riscului

2.1. Încrederea în informaţii şi în instituţiile care guvernează

2.2. Principiile unei bune comunicări a riscului privind siguranţa

alimentelor

Deschidere şi transparenţă

Promptitudinea şi receptivitatea

2.3 Importanţa planificării

Referinţe

4
Lista de abrevieri

EFSA - Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor

CAC - Comisia Codex Alimentarius

FAO - Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie

NGO - Organizaţie non-guvernamentală

WHO - Organizaţia Mondială a Sănătăţii

PHAC - Agenţia pentru Sănătate Publică din Canada

5
6
Glosar

Acest glosar include definiţiile în lucru pentru termenii selectaţi

care sunt frecvent utilizaţi în acest manual de instrucţiuni. Dacă e

posibil, definiţiile includ sau extind terminologia existentă şi acceptată

la nivel internaţional. Obiectivul acestui glosar nu constă în stabilirea şi

elaborarea noilor standarde dar constă în furnizarea unei terminologii

comune în contextul comunicării riscului privind siguranţa alimentelor.

Nivelul corespunzător de protecţie: Nivelul de protecţie considerat

corespunzător de statul membru care stabileşte o măsură sanitară

sau fitosanitară pentru a proteja viaţa sau sănătatea oamenilor,

animalelor sau plantelor în cadrul teritoriului.

Canalul de comunicare: Mijlocul utilizat pentru schimbul de informaţii

între oameni, de exemplu mass media de imprimare sau reuniunile

comunitare.

Consumator: Persoanele care achiziţionează sau sunt utilizatorii

finali ai produselor alimentare.

Credibilitatea: Măsura în care se consideră că o sursă sau o instituţie

deţine cunoaşterea şi expertiza de a evalua, gestiona şi comunica

riscul.

Dialogul: Un schimb interactiv de idei sau informaţii între oameni.

7
Implicarea: Procesul în care o organizaţie cere părţilor interesate, şi

altor persoane sau organizaţii interesate să participe la elaborarea

politicilor de gestionare a riscului alimentar.

Siguranţa alimentară: Asigurarea potrivit căreia, alimentele nu vor

cauza neplăceri consumatorului atunci când sunt preparate si/sau

consumate în conformitate cu utilizarea lor. În scopul acestui Manual

de Instrucţiuni, valorile nutriţionale ale alimentelor nu sunt tratate ca

factori de siguranţă alimentară.

Securitatea alimentară: Atunci când toţi oamenii au acces atât din

punct de vedere fizic, cât si din punct de vedere economic la suficiente

alimente sigure şi nutritive care îndeplinesc necesităţile dietetice şi

preferinţele lor alimentare pentru o viaţă activă si sănătoasă.

Calitatea alimentară: Atribute care influenţează valoarea pentru

consumator a unui produs. Aceasta include variabile subiective cum

ar fi culoarea, dimensiunea, mirosul, gustul, textura, prospeţimea,

puritatea, şi aspectul general.

Comunicarea riscului privind siguranţa alimentară: Schimbul

de informaţii şi opinii privind riscul şi factorii de risc între evaluatorii

riscurilor, managerii de risc, consumatorii şi alte părţi interesate.

Pericol: Un agent biologic, chimic sau fizic aflat în alimente sau o

stare a acestora care are potenţialul de a cauza un efect negativ

asupra sănătăţii.

8
Promovarea sănătăţii: Furnizarea de informaţii în ceea ce priveşte

măsuri concrete care pot fi întreprinse pentru a îmbunătăţi sănătatea

publicului în legătură cu riscurile de siguranţă alimentară.

Onestitate: Măsura în care o sursă sau o instituţie comunică informaţii

cu privire la risc într-o manieră deschisă, loială şi transparentă.

Deschiderea: Oportunitatea pentru dialog şi angajament cu toate

părţile interesate privind siguranţa alimentelor, inclusiv cei afectaţi de

risc şi potenţial responsabili pentru acesta.

Receptivitate: Măsura în care, persoanele responsabile pentru

siguranţa alimentară raspund necesităţilor şi aşteptărilor publicului

ţintă, în activităţile lor de comunicare.

Riscul: o funcţie a probabilităţii unui efect negativ asupra sănătăţii

care rezultă dintr-un pericol şi gravitatea acelui efect. Analiza riscului:

Un proces care constă din trei componente: evaluarea riscului,

managementul riscului şi comunicarea riscului.

Evaluarea riscului: Procesul care este utilizat pentru a estima şi

caracteriza riscul din punct de vedere cantitativ sau calitativ.

Comunicatorul riscului: O persoană care comunică despre risc.

Managementul riscului: Evaluarea şi selectarea opţiunilor şi

implementarea adecvata a controalelor după caz, pentru a asigura un

nivel corespunzător de protecţie.

9
Percepţia riscului: Părerea pe care şi-o fac oamenii în ceea ce

priveşte caracteristicile, probabilitatea şi severitatea unui risc specific.

Încrederea socială: Convingerea că, instituţiile responsabile pentru

siguranţa alimentelor vor acţiona pentru a optimiza protecţia oamenilor

şi a mediului, şi nu vor comite nici un rău deliberat asupra oamenilor

sau mediului.

Părțile interesate: O persoană sau grup de persoane care pot fi

afectate de o problemă specială, sau care pot influenţa problema.

Publicul ţintă: Un grup sau subgrup de părţi interesate cărora le sunt

adresate în mod specific mesajul sau comunicarea riscului.

Transparenţa implică un set de politici, practici şi proceduri care

permit părţilor interesate şi publicului interesat să înţeleagă cum

deciziile privind evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor

au fost luate

Încrederea: Încrederea în onestitatea, corectitudinea, şi bunăvoinţa

unei surse sau instituţii de a evalua, gestiona, şi comunica riscurile de

siguranţă alimentară, în conformitate cu bunul public.

10
Introducere şi scop

Comunicarea riscurilor reprezintă o parte esenţială din paradigma

analizei riscurilor. Analiza riscurilor este un cadru de management

a riscurilor adoptat de multe autorităţi naţionale şi regionale pentru

siguranţa alimentelor din lume. Comunicarea riscurilor este definită

ca fiind schimbul de informaţii şi opinii privind riscul şi factorii de risc,

între evaluatorii riscurilor, managerii de risc, consumatori şi alte părţi

interesate. Principalul scop al comunicării riscurilor privind siguranţa

alimentelor este creşterea întelegerii diverselor părţi interesate

privind siguranţa alimentelor în ceea ce priveşte motivele deciziilor

luate pentru evaluarea pericolelor şi gestionarea riscurilor legate de

siguranţa alimentelor şi pentru a ajuta oamenii să aibă opinii mai

informate despre pericolele şi riscurile privind siguranţa alimentelor

cărora trebuie să le facă faţă în cursul vieţii lor. Comunicarea riscurilor

privind siguranţa alimentelor adesea informează şi intensifică

evaluarea riscurilor şi deciziile privind managementul riscurilor. De

exemplu comunicarea riscurilor este necesară managerilor de risc

pentru a înţelege impactul posibil al diferitelor decizii şi pentru a evalua

eficienţa deciziilor acestora. Pentru a reduce riscurile privind siguranţa

alimentelor, comunicarea privind riscurile siguranţei alimentelor este

adesea continuă (de exemplu promovarea practicilor de igienă) şi

11
trebuie să includă întotdeauna grupuri relevante de părţi interesate

(guvernul, consumatorii, industria etc.).

Responsabilităţile privind managementul riscurilor ale

autorităţilor naţionale privind siguranţa alimentelor au crescut

considerabil în ultimii ani. Acest lucru se datorează globalizării,

intensificării circulaţiei persoanelor, extinderii comerţului cu produse

agricole şi a distribuirii produselor agro-alimentare, schimbărilor

continue ale preferinţelor consumatorilor. Aceşti factori dau naştere

adesea la re-apariţia riscurilor şi pericolelor cunoscute privind siguranţa

alimentelor sau la apariţia unor riscuri şi pericole noi sau necunoscute.

În acelaşi timp, multe autorităţi naţionale privind siguranţa alimentelor

continuă să se confrunte cu probleme în stabilirea sau dezvoltarea

capacităţii de analiză a riscurilor privind siguranţa alimentelor din cauza

multor priorităţi şi a presiunilor economice globale. În mod tradiţional,

eforturile de construire a capacităţii de analiză a riscurilor aplicate în

siguranţa alimentelor s-au concentrat pe evaluarea şi managementul

riscurilor şi/sau alte funcţii aferente (de exemplu supravegherea)

care sunt importante pentru a documenta analiza riscurilor şi politicile

decizionale.

Este important de remarcat faptul că guvernele au o responsabilitate

fundamentală în comunicarea riscurilor pentru gestionarea problemelor

de siguranţă alimentară, indiferent de metodele de management

12
aplicate. Responsabilitatea pentru comunicarea riscurilor implică

comunicarea informaţiilor privind riscurile către toate părţile interesate

la un nivel adecvat de înţelegere pentru fiecare tip de audienţă.

Factorii de decizie din cadrul guvernelor au obligaţia de a asigura

o comunicare eficientă cu părţile interesate odată cu dezvoltarea

analizelor ştiinţifice şi tehnice. Factorii de decizie trebuie de asemenea

să implice publicul şi alte părţi interesate, când este cazul, în procesul

de analiză a riscului. Managerii de risc au obligaţia să înţeleagă şi

să răspundă la factorii care determină îngrijorarea publicului privind

riscurile asupra sănătăţii, precum şi la evaluările tehnice de risc.

Pentru a veni în sprijinul autorităţilor naţionale privind siguranţa

alimentelor şi a părţilor interesate din lanţul alimentar în stabilirea

sau îmbunătăţirea capacităţii şi practicilor de comunicare a riscurilor

din sectorul siguranţei alimentelor a fost elaborat, printr-o abordare

tehnică, concepută şi coordonată de FAO în colaborare cu OMS,

“Manualul privind comunicarea riscului aplicată în domeniul siguranţei

alimentelor.”

Astfel, a fost selectat un grup de specialişti în domeniul tehnic

pentru a reprezenta diferite grupuri de părţi interesate în domeniul

siguranţei alimentelor (guverne naţionale, organizaţii regionale,

industrie, consumatori şi foruri ştiinţifice) şi regiuni. Acestora li s-a cerut

să elaboreze studii de caz relevante de comunicare a riscurilor bazate

13
pe situaţii reale şi să contribuie la elaborarea manualului, utilizând un
format prestabilit.
Manualul privind comunicarea riscului aplicat în domeniul
siguranţei alimentelor se concentrează pe principiile practice şi pe
cele mai bune practici de comunicare a riscurilor pentru a susţine
managementul riscurilor sau evenimentele adverse privind siguranţa
alimentelor (inclusiv privind calitatea) asociate cu riscurile biologice,
chimice sau fizice.
În prezentul ghid sunt preluate şi adaptate primele 2 capitole
din “Manualul FAO/OMS privind comunicarea riscului aplicată în
domeniul siguranţei alimentelor.” Ghidul începe cu o perspectivă
generală a scopurilor şi conceptelor cheie ale comunicării riscurilor
(Capitolul 1). Cel de-al doilea capitol descrie importanţa încrederii în
realizarea unei comunicări eficiente a riscurilor, introduce principiile
unei bune comunicări a riscurilor şi importanţa planificării pentru
realizarea unei comunicări eficiente a riscurilor.
Ghidul de faţă descrie aspecte privind siguranţa alimentelor
pentru a ilustra principiile de comunicare a riscului, recomandări şi
exemple din diferite regiuni, fiind recomandat ca acesta să fie parcurs
împreună cu “Ghidul de instrucţiuni privind planificarea şi realizarea
comunicării riscului aplicată în domeniul siguranţei alimentelor” care
descrie practicile de comunicare eficientă a riscurilor privind siguranţa
alimentelor.

14
Capitolul 1: Ce este comunicarea riscurilor privind
siguranţa alimentelor şi de ce este importantă?

Rezumat :

• Comunicarea eficientă a riscurilor privind siguranţa alimentelor este

definită ca schimbul de informaţii şi opinii privind riscul şi factorii

de risc între evaluatorii riscurilor, managerii de risc, consumatorii

şi alte părţi interesate.

• Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor este

importantă pentru protejarea sănătăţii publice, a animalelor şi

plantelor şi a mediului şi pentru calitatea vieţii oamenilor, inclusiv a

factorilor socio-economici precum viaţa.

• Scopurile comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor

sunt acelea de a permite oamenilor să-şi protejeze sănătatea

de riscurile privind siguranţa alimentelor, oferind informaţii care

să le permită oamenilor să ia decizii privind riscurile legate de

siguranţa alimentelor în cunoştinţă de cauză, să faciliteze dialogul

şi înţelegerea între toate părţile interesate şi să îmbunătăţească

eficienta generală a procesului de analiza a riscurilor.

15
• Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor poate implică

comunicarea atât a riscurilor cât şi a beneficiilor. Furnizarea de

informaţii privind riscurile şi beneficiile permite oamenilor să aleagă

corect alimentele pe bază de informaţii temeinice.

• Este important să înţelegem şi să abordăm percepţiile publicului

privind riscurile legate de siguranţa alimentelor pentru a elabora

mesaje eficiente în comunicarea riscurilor. Modul în care oamenii

percep riscurile determină atitudinile, intenţiile şi comportamentele

acestora.

• Tipurile diferite de probleme legate de siguranţa alimentelor

necesită abordări diferite de comunicare a riscurilor. Situaţiile de

urgentă privind siguranţa alimentelor necesită o reacţie rapidă (ex.

focarele de toxiinfecţii alimentare), în timp ce problemele de durată

privind siguranţa alimentelor (ex. nivelul scăzut de aflatoxine în

alimente care este un risc important în ce priveşte sănătatea

publică însă nu este urgent) necesită o comunicare continuă cu

publicul ţintă şi cu părţile interesate, inclusiv consumatorii.

16
Scop:
Acest capitol îşi propune să prezinte obiectivele şi conceptele
cheie ale comunicării riscurilor precum şi factorii care pot influenţa
succesul acesteia. Sunt prezentate situaţii reale, comune, în care
comunicarea riscurilor în siguranţa alimentelor, dialogul cu părţile
interesate, angajamentele luate şi abordarea comunicării risc –
beneficiu sunt aplicate.
Importanţa analizării percepţiilor privind riscurile pentru o
comunicare eficientă a acestora este dezvoltată. Sunt descrise
principalele provocări în realizarea unei comunicări eficiente a
riscurilor, precum şi avantajele şi beneficiile dezvoltării unei strategii
eficiente de comunicare a riscurilor. Conceptele şi factorii descrişi în
acest capitol sunt ulterior dezvoltate.

1.1. Ce reprezintă comunicarea riscurilor privind siguranţa

alimentelor?

Conceptul de analiză a riscurilor este adoptat şi se aplică în

siguranţa alimentelor în multe ţări. Acesta constă din trei componente
interconectate: evaluarea riscurilor, managementul riscurilor şi
comunicarea riscurilor.
Evaluarea riscurilor este procesul care este utilizat pentru a estima şi
caracteriza riscul din punct de vedere cantitativ sau calitativ.

17
Managementul riscurilor îl reprezintă evaluarea şi selectarea opţiunilor
şi implementarea adecvată a controalelor pentru a se asigura un nivel
corespunzator de protecţie adecvat.
Comunicarea riscurilor este schimbul de informaţii şi opinii privind
riscurile şi factorii de risc între evaluatorii riscurilor, managerii de risc,
consumatori şi alte părţi interesate.
Comunicarea riscurilor este o componentă esenţială de analiză a
riscurilor şi în contextul siguranţei alimentelor este utilizată pentru
a susţine schimbul de informaţii şi opinii privind riscurile legate de
siguranţa alimentelor şi factorii aferenţi părţilor interesate relevante.
Părţile interesate includ guvernele, consumatorii, industria, ONG-urile,
forurile ştiinţifice, media şi altii. Comunicarea riscurilor poate permite
oamenilor să decidă în cunoştinţă de cauză, facilitează înţelegerea
reciprocă între părţile interesate, informează frecvent şi îmbunătăţeşte
evaluarea riscurilor şi managementul riscurilor.

1.2. De ce este importanţa comunicarea riscurilor privind

siguranţa alimentelor?

Oamenii sunt expuşi pericolelor privind siguranţa alimentelor

precum şi riscurilor zilnice, atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs
de dezvoltare. Frecvenţa şi gradul de expunere depinde de controalele
implementate pe lanţul alimentar, precum şi de accesul şi existența

18
furnizorilor de alimente sigure pe piaţă. Comunicarea eficientă a
riscurilor privind siguranţa alimentelor poate îmbunătăţi:
• starea de sănătate fizică a oamenilor
• mediul în care trăiesc (sănătatea animalelor, a mediului şi a
plantelor)
• calitatea generală a vieţii, inclusiv factorii socio-eonomici precum
factorii de viaţă şi cei psihologici.
Necesitatea pentru o comunicare eficientă a riscurilor privind
siguranţa alimentelor este susţinută de necesitatea etică de a asigura
ca societatea să fie protejată cât mai mult posibil de riscurile privind
siguranţa alimentelor.

1.3. Ţintele comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor

Scopul general al comunicării riscurilor privind siguranţa

alimentelor este de a proteja sănătatea oamenilor prin furnizarea de
informaţii care le permite să ia decizii corecte, în cunoştinţă de cauză
privind riscurile legate de siguranţa alimentelor.
Informaţiile privind riscurile legate de siguranţa alimentelor
pot ajuta oamenii asupra deciziilor privind modul de manipulare şi
pregătire a alimentelor încât să se reducă riscurile, evitarea anumitor
alimente cât şi asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se proteja
în cazurile în care sunt expuşi riscurilor.

19
 Este important ca informaţiile privind riscurile să fie
comunicate convingător, să fie uşor de înteles, să fie exacte şi
temeinice, să ia în considerare necesităţile şi interesele publicului
ţintă şi să-l ajute să se decidă asupra modului în care să acţioneze.
Acţiunea de a ajuta oamenii să ia decizii corecte implică de
multe ori comunicarea atât a riscurilor cât şi a beneficiilor asociate cu
anumite alegeri alimentare. Un exemplu în acest sens este cazul în care
beneficiile unei diete variate prezintă riscuri ridicate sau când anumite
alimente cu risc pentru unii consumatori pot fi benefice pentru altele (a
se vedea Rubrica 1.1. de exemplu). Pentru a permite oamenilor să ia
decizii, ca urmare a unei bune informări privind consumul de alimente
în aceste circumstanţe, este importantă direcţionarea informaţiilor
privitoare la riscuri către grupurile de populaţie cele mai vulnerabile
(femeile însărcinate, tinerii, bătrânii şi persoanele cu sistemul imunitar
deficitar) însă trebuie să se asigure faptul că informaţiile asupra
riscurilor şi beneficiilor sunt accesibile tuturor părţilor interesate.

20
 Rubrica 1.1. Necesitatea de comunicare a beneficiilor şi riscurilor
către publicul ţintă (sursa: FAO/OMS)
Consumul de peşte poate fi asociat cu un consum crescut de metil-
mercur. În acelaşi timp, consumul ridicat de acizi grasi omega 3 din
peşte are beneficii asupra sănătăţii. Beneficiile şi riscurile consumului de
peşte pot varia la o anumita populaţie. De exemplu, femeile însărcinate
sau persoanele cu imunitate scazută sunt mai predispuse la riscul
datorat contaminanţilor, cum ar fi metil-mercurul. Totuşi, dacă femeile
însărcinate işi elimina consumul de peşte ele pot fi dezavantajate
întrucat există beneficii în dezvoltarea fătului pentru femeile care
consumă peşte. De aceea informarea riscului trebuie să cuprindă care
sunt persoanele supuse riscului împreună cu informarea privind situaţiile
în care reducerea consumului de peşte nu ar fi benefică.

În anumite situaţii, oamenii trebuie să respecte pur şi simplu

normele de siguranța alimentelor, pentru protecţia sănătăţii publice.
În aceste cazuri, comunicarea privind riscurile referitoare la siguranţa
alimentelor are ca scop informarea oamenilor privind motivele
necesităţii aplicării acestor practici, mai mult decat a-i determina să ia
propriile decizii cu privire la risc.
O altă ţintă este facilitarea înţelegerii şi dialogului între părţile
interesate, inclusiv consumatorii privind aspectele referitoare la
siguranţa alimentelor, atunci când circumstanţele indică faptul că
acest lucru este adecvat. Comunicarea riscurilor privind siguranţa
alimentelor trebuie să implice dialogul şi interacţiunea între toţi cei
implicaţi în procesul de comunicare a riscurilor. Este important dialogul

21
bilateral cu cei implicaţi şi vulnerabili la riscuri, cu cei care pot influenţa
şi controla riscurile, cu cei afectaţi sau cu părţile interesate şi publicul
în general.

Părţile interesate reprezintă un individ sau un grup de oameni care

pot fi afectaţi de o anumită problemă sau pot influenţa problema
(Guvernul, industria, ONG-uri, universităţi, institute de cercetare, media
şi consumatori).
Grupul ţintă este un grup de părţi interesate, destinatar al comunicării
mesajelor privind riscurile. Exemplele includ oamenii care consumă
alimente sau unităţile care produc, depozitează, distribuie sau vând
alimente sau agenţiile non-guvernamentale cu interese în problemele
legate de siguranţa alimentelor.

Dialogul cu părţile interesate oferă şansa obţinerii de informaţii

relevante pentru deciziile privind comunicarea riscurilor. Este esenţială
înţelegerea necesităţilor de informare a publicului ţintă. Acest lucru
permite adaptarea mesajelor de comunicare a riscurilor către publicul
ţintă, prin urmare maximizarea eficienţei şi diseminării.
Dialogul cu părţile interesate oferă factorilor decizionali
informaţii vitale relevante pentru evaluarea şi managementul riscurilor
şi creşte posibilitatea ca deciziile să fie adecvate circumstanţelor
respective. Părţile interesate pot oferi informaţii privind: cine este
expus la riscuri, care sunt sursele potenţiale de pericole şi opţiunile
eficiente de management pentru controlul şi prevenirea riscurilor.

22
Acestea pot contribui la identificarea consecinţelor nedorite ale
deciziilor de management al riscurilor.

Rubrica 1.2. Nivelul schimbului de informaţii interactive în procesul

de comunicare al riscurilor
Furnizarea de informaţii
Se oferă oamenilor informaţii privind riscul în sine, cine este afectat de
risc şi ce se face pentru atenuarea acestora. Dacă este posibil, trebuie
furnizate informaţiile despre acţiunile concrete care ar putea fi aplicate
pentru a îmbunătăţi sănătatea publică în legatură cu riscurile privind
siguranţa alimentelor (de exemplu promovarea sănătăţii).
Dialogul
Este o comunicare interactivă, care permite schimbul de informaţii şi idei
între diferite părţi interesate, de exemplu între cei afectaţi de riscurile
privind siguranţa alimentelor şi publicul larg şi comunicatorii riscurilor,
managerii de risc şi evaluatorii riscurilor.
Angajamentul
Acesta este un proces prin care o organizaţie implică părţile interesate
şi alţi indivizi şi organizaţii interesate în dezvoltarea politicilor pentru
gestionarea riscurilor privind alimentele.

O alta ţintă a comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor

este îmbunătăţirea procesului de analiză a riscurilor. Evaluarea
riscurilor şi deciziile privind managementul pot fi controversate.
Diferite părţi interesate (membrii ai societăţii civile, ştiinţifici, oficiali
guvernamentali etc.) pot să nu fie de acord cu natura, dimensiunea

23
sau severitatea riscului în cauză sau cu metoda optimă de gestionare
a acestuia. Înţelegerea priorităţtilor în evaluarea, managementul şi
comunicarea riscurilor de către părţile interesate pot contribui la decizii
mai cuprinzătoare legate de riscurile privind siguranţa alimentelor
precum şi la evaluarea şi managementul acestora. În acest sens,
implicarea părţilor interesate trebuie să se facă la începutul procesului
de analiză a riscurilor şi nu la sfârşit.
De exemplu când sunt identificate probleme de evaluare a
riscului de către managerii de rsic, acestea pot fi postate (pe website)
pentru consultarea părţilor interesate. Evaluarea de risc realizată cu
consultarea părţilor interesate poate conduce la o opoziţie mai mică din
partea acestora şi poate îmbunătăţi înţelegerea comună a rezultatelor
obţinute. În mod similar, deciziile de management a riscurilor
dezvoltate cel puţin prin consultare şi de preferinţă în colaborare cu
părţile interesate tind să fie mai oportune şi mai eficiente.

1.4. Provocări în realizarea comunicării eficiente a riscurilor

Există multe probleme în realizarea comunicării eficiente

a riscurilor abordate (descrise la Rubrica 1.3.) însă beneficiile
comunicării eficiente pentru sănătatea publică, siguranţa alimentelor
şi comerţul cu produse agro-alimentare demonstrează importanţa

24
acesteia. Comunicarea eficientă a riscurilor privind siguranţa
alimentelor contribuie la dezvoltarea şi succesul unui program
cuprinzător privind managementul riscurilor.
Unele ţări pot întâmpina mai multe probleme instituţionale care
fac dificilă comunicarea riscurilor. Exemple de astfel de probleme sunt
lipsa de resurse şi expertiza pentru detectarea riscurilor alimentare
şi evaluarea acestora, lipsa unor date care împiedică înţelegerea
problemelor de siguranţa alimentelor şi a modului de gestionare şi
comunicare a acestora.
Pentru adoptarea de succes şi implementarea analizei riscurilor,
este important ca responsabilităţile pentru evaluarea, managementul
şi comunicarea riscurilor să fie clar definite şi să existe o coordonare
şi un schimb de informaţii între diverse instituţii privind siguranţa
alimentelor.

25
 Rubrica 1.3. Probleme principale în comunicarea eficientă a
riscurilor privind siguranţa alimentelor
• Identificarea grupurilor de public ţintă şi înţelegerea percepţiilor,
preocupărilor şi a nevoilor de comunicare a fiecăruia.
• Construirea şi menţinerea încrederii în sursele de informaţii
privind riscurile legate de siguranţa alimentelor şi în acele
instituţii cu responsabilităţi în evaluarea şi gestionarea riscurilor
privind siguranţa alimentelor.
• Comunicarea incertitudinilor, acolo unde există şi ce trebuie
făcut pentru reducerea şi limitarea acestora.
• Asigurarea unei comunicări adaptate schimbărilor, încât să
reflecte permanent starea actuală a riscurilor
• Identificarea lipsei de Informaţii / a diferenţelor care există între
experţii ştiinţifici şi publicul ţintă.
• Identificarea barierelor în comunicarea eficientă cu fiecare
grup ţintă (factorii socio-economici sau culturali, infrastructura
locală sau consecinţele neintenţionate în comunicarea riscurilor
privind siguranţa alimentelor).
• Coordonarea mesajelor privind comunicarea riscurilor între
comunicatorii multipli privind problemele legate de siguranţa
alimentelor.
• Comunicarea clară şi promptă.
• Minimizarea consecinţelor neintenţionate ale comunicării.

1.5. De ce este importantă percepţia riscurilor ?

Comunicarea eficientă privind riscurile legate de siguranţa

alimentelor trebuie să ia în considerare percepţiile asupra riscurilor
precum şi riscurile identificate în evaluarea de risc. Pentru înţelegerea
percepţiei riscurilor este importantă delimitarea clară între pericole,

26
riscuri şi percepţia asupra riscurilor.

Pericolul este un agent biologic, chimic sau fizic aflat în alimente sau
o stare a acestora care are potenţialul de a cauza un efect negativ
asupra sanătăţii.
Riscul este o funcţie a probabilităţii unui efect negativ asupra sănătăţii
care rezultă dintr-un pericol şi gravitatea acelui efect.
Percepţia riscului este părerea pe care oamenii o au despre
caracteristicile, posibilitatea şi severitatea unui risc specific.

Pentru unele pericole, riscul pentru oameni poate fi foarte

scăzut datorita expunerii limitate. Cu toate acestea, percepţia
publicului asupra riscurilor şi preocuparea societăţii în general poate
fi ridicată din cauza modului în care sunt percepute alte caracteristici
care ţin de aspecte de siguranţa a alimentelor. De exemplu oamenii
pot fi îngrijoraţi de un pericol alimentar cand ei sunt expuşi involuntar
la acesta sau nu au control asupra expunerii pericolului.
Există o serie de factori care influenţează percepţia asupra
riscurilor (a se vedea Rubrica 1.4.)

27
Rubrica 1.4.
Factori care influenţează percepţia asupra riscurilor
Factor Percepţia ridicată Percepţie scazută
asupra riscurilor asupra riscurilor
Naturaleţe percepută Nenatural/artificial Pericol natural
Caracter controlabil Incontrolabil Controlabilitate
perceput proprie
Cunoştinţe ştiinţifice Riscurile sunt Riscurile sunt
necunoscute ştiinţific cunoscute ştiinţific
Familiaritate Risc nou Risc familiar
Voinţa de expunere Expunere involuntară Alegerea la
expunere
Potenţial catastrofic Mai mulţi oameni Oamenii sunt
perceput sunt afectaţi în afectaţi pe o
acelaşi timp perioadă de timp mai
mare
Severitatea Consecinţă severă Consecinţe mici
consecinţelor (indiferent de (nesevere)
probabilitatea
apariţiei)
Consecinţe imediate Consecinţele sunt Consecinţele sunt
imediate întârziate
Cine este afectat Oameni vulnerabili Nevulnerabil
(de exemplu copii,
sugari şi femei
insarcinate)
Perceperea Distribuţia inegală Distribuţia egală
distribuţiei riscurilor a riscurilor şi a riscurilor şi
şi beneficiilor beneficiilor beneficiilor
Interese etice şi Riscurile sunt văzute Lipsa de interese
morale din punct de vedere etice sau morale
etic sau moral
greşite (de exemplu
acte frauduloase)

28
 Cel mai important principiu în percepţia riscurilor este acela
că, indiferent de riscurile tehnice estimate, modul în care oamenii
percep riscurile stă la baza atitudinilor, intenţiilor şi comportamentelor
acestora. În consecinţă, este esenţial în comunicarea eficientă a
riscurilor să se identifice şi abordeze percepţiile oamenilor ca parte
a procesului de comunicare a riscurilor. Comunicarea riscurilor
privind siguranţa alimentelor nu trebuie să transmită doar constatările
evaluarilor tehnice ale riscurilor ci trebuie să abordeze, de asemenea,
factorii care influenţează percepţia asupra riscurilor. Pentru a realiza
acest lucru, comunicatorii riscurilor trebuie să caute să înţeleagă cum
influenţează caracteristicile problemei de siguranţă a alimentelor,
modul în care aceasta este percepută de oameni, înainte de elaborarea
mesajelor de comunicare.

Rubrica 1.5. Arsenic în orez şi în produsele din orez din SUA

Rezumat :
În septembrie 2012, revista consumatorilor din America –Consumer
Reports a raportat niveluri semnificative de arsenic, o substanţă
carcinogenă în 200 de probe din orez şi produse din orez de pe rafturile
alimentarelor. Raportul a atras atenţia media şi a suscitat un interes
public semnificativ.

În aceeaşi zi, FDA (Administraţia pentru Alimente şi medicamente – SUA)

a publicat rezultatele a 200 de probe de orez şi produse din orez testate
pentru prezenţa arsenicului anorganic. Aceste teste cu date preliminare
au reprezentat o parte din cele aproximativ 1300 probe colectate ca parte a

29
activităţii FDA, având ca scop înţelegerea şi gestionarea riscurilor posibile
ale arsenicului asociate cu consumul de alimente în SUA. Rezultatele
au fost mult mai consistente faţă de cele publicate în revista Consumer
Reports dar au primit mai puţină atenţie.

Problema cheie în comunicarea riscurilor:

- Comunicarea unui potenţial risc chimic alimentar când există date
ştiinţifice insuficiente pentru a evalua riscurile pe termen lung iar interesul
publicului este ridicat.

Măsuri şi rezultate:
În timp ce FDA şi Consumer Reports au gasit nivele comparabile de arsenic
anorganic printre produsele testate, recomandarile lor către consumatori
au fost seminificativ diferite. În această publicaţie şi în comunicatele de
presă, revista Consumer Reports a furnizat recomandări privind cum să
se limiteze expunerea la arsenicul anorganic din orez şi produse din orez,
diferenţiat pentru sugari, copii şi adulţi.
În schimb, FDA a declarat că ar fi prematură recomandarea de schimbări
în dieta privind consumul de orez şi produse din orez până la efectuarea
unei analize mai profunde, complete. Agenţia a sfătuit consumatorii să
continue cu o dietă echilibrată, incluzand o varietate de cereale. Agenţia
a anunţat de asemenea, că vor preleva probe suplimentare din orez şi
produsele derivate din orez, având în vedere numărul mare de produse
care conţin orez şi derivate de orez, cum ar fi făina de orez şi siropul de
orez brun, care sunt ingrediente în multe din produsele consumate în mod
obişnuit de oameni. FDA a explicat că se angajează să utilizeze datele
pentru realizarea unei evaluări a riscurilor de expunere pe termen lung la
arsenic anorganic.
Optând pentru a nu da recomandări specifice privind consumul de orez
şi produse din orez, FDA a declarat că era important “să nu se meargă
înaintea ştiinţei”, aşa cum a declarat un oficial al agenţiei.

30
Abordarea FDA de a nu trece peste evidenţa ştiinţifică şi de a aştepta
o evaluare riguroasă a riscurilor a fost criticată pentru că ar fi fost prea
precaută. FDA nu a abordat riscul potenţial crescut pentru persoanele
care au o dietă bazată pe orez din motive medicale sau culturale, a
ignorat riscurile potenţiale pentru copii şi nu a abordat riscul pentru
femeile însărcinate. De asemenea, nu a comunicat măsurile pe care
trebuie să le ia oamenii pentru a-şi limita expunerea.
Abordarea FDA şi raportările media care au urmat ar fi putut îndruma
consumatorii către instrucţiunile specifice ale publicaţiei Consumer
Reports.

Lecţiile învăţate

În situaţiile de mare interes public, trebuie să fim atenţi la factorii care

influenţează percepţiile riscurilor din partea publicului. Comunicatorii
riscurilor trebuie să recunoască şi să abordeze interesele publice în
comunicările acestora. Lipsa de receptivitate la interesul public poate
îndrepta oamenii către alte surse de informaţii.
Oamenii tind sa devină mai interesaţi de riscuri când cei mai vulnerabili
sunt expuţi la acestea. Chiar şi când nu se cunosc suficient riscurile,
este important să se confirme deschis în comunicare cine este cel mai
vulnerabil la aceste riscuri şi care sunt consecinţele pentru ceilalţi.
Consumatorii trebuie să fie informaţi în mod explicit despre strategiile
eficiente în reducerea expunerii la un pericol, având grijă să fie informaţi
asupra limitelor în cunoaşterea eficienţei acestor strategii.
Controlul personal eficient în faţa riscurilor este de asemenea important.
În acest caz, FDA ar fi putut explica mai bine că nu a avut o bază
ştiinţifică pentru a face recomandări specifice privind dieta, dar că, dacă
consumatorii şi-ar fi dorit, ar fi putut lua măsuri din proprie iniţiativă
pentru a reduce expunerea la arsenicul anorganic din orez şi produsele
derivate din acesta.

31
 Modul în care oamenii acceptă riscurile şi beneficiile asociate

cu diferite alimente şi practici implică un set de valori personale şi

sociale. Cu toate acestea, mulţi comunicatori se concentrază în

principal pe informaţiile ştiinţifice privind riscurile. Ştiinţa naturală nu

oferă informaţii speciale privind ce indivizi, culturi sau societăţi pot

valoriza un risc acceptabil sau pot face un compromis între riscuri şi

beneficii.

1.6. Utilizarea comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor

Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor se poate

aplica tuturor riscurilor privind siguranţa alimentelor. Cu toate acestea,

problemele diferite privind siguranţa alimentelor necesită strategii şi

metode de comunicare diferite pentru a fi eficiente iar comunicatorii

riscurilor trebuie să-şi adapteze comunicarea încât să abordeze

specificul fiecărei probleme. Studiile de caz incluse în acest manual

pot oferi o orientare utilă şi exactă în acest sens.

Trebuie facută distincţia clară între comunicarea unui risc

urgent privind siguranţa alimentelor şi a unei probleme mai de durată

privind siguranţa alimentelor. În timpul unui incident urgent privind

siguranţa alimentelor, mesajele sunt adesea directe şi sunt transmise

des şi urgent. De exemplu, datele ar putea indica prezenta unui focar

de toxiinfecţie alimentară sau testarea produselor alimentare ar putea

32
arăta o potenţială ameninţare microbiologică legată de sănătate
sau contaminarea fizică a alimentelor. O urgenţă legată de un risc
privind siguranţa alimentelor necesită o reacţie rapidă şi nu va exista
suficient timp pentru o consultare a tuturor grupurilor de public ţintă
relevante şi a tuturor părţilor interesate pentru elaborarea unui
mesaj informat. Informaţiile privind amploarea şi impactul riscurilor
sau privind cine este afectat, ce trebuie abordat în comunicare ar
putea fi incomplete. În plus, coordonarea comunicării diverselor
părţi interesate devine tot mai importantă pentru a evita mesajele
contradictorii şi confuzia publicului.
În contrast, problemele generale şi permanente privind
siguranţa alimentelor necesită adesea comunicare susţinută şi
informaţii mai detaliate despre riscurile existente. De exemplu,
comunicarea s-ar putea concentra pe rolurile părţilor interesate
în manipularea, depozitarea, prepararea şi practicile de consum
şi pe îmbunătăţirea infrastructurii necesare pentru a realiza acest
lucru. În aceste cazuri, mesajele sunt adesea elaborate şi sunt
transmise in timp.

33
Rubrica 1.6. Contaminarea cu aflatoxine a cerealelor din Africa
Rezumat :

Aflatoxinele reprezintă riscuri majore pentru sănătatea oamenilor si

a animalelor domestice din Africa. Contaminarile cu aflatoxine au
consecinţă directă asupra securitatii alimentelor, deoarece cereale
precum porumbul sau alunele sunt contaminate cu aflatoxine în
majoritatea ţărilor din Africa, implicand expunerea oamenilor la
aceste toxine. Contaminarea cu aflatoxină este o cauză majora
a pierderilor pre si post-recolta care reduc cantitatea de alimente
de pe pieţe şi din gospodării, cu efecte negative asupra comeţului
intern şi international.
O provocare majoră pentru un control mai bun al aflatoxinelor este
în general nivelul scăzut de conştientizare al problemei.
Având în vedere că aflatoxinele sunt neobservabile, iar consecinţele
asupra sănătăţii (cancerul) sunt adesea întarziate, în general,
oamenii cred că nu există risc.

Problema cheie de comunicare a riscurilor: Creşterea

conştientizării problemei aflatoxinelor şi a măsurilor de prevenţie
a părţilor interesate precum fermierii, consumatorii şi toţi actorii
din lanţul alimentar, muncitorii angrenaţi în agricultura extensivă,
specialiştii în sănătate, cercetătorii precum şi legiuitorii.

Acţiuni:
O campanie susţinută de conştientizare a aflatoxinelor a fost
implementată în Benin, Ghana şi Togo în perioada 2001-2004.
Campania a fost adresată fermierilor, comercianţilor, procesatorilor,
morarilor şi consumatorilor.

Au fost implicate diferite părţi interesate în elaborarea mesajelor şi

a materialelor promoţionale:

34
 - S-a facut un studiu al opiniei publice pentru a investiga gradul
de cunoaştere al oamenilor privind toxinele şi riscurile acestora şi
a practicilor pentru a limita contaminarea cu cereale prin această
toxina. Rezultatele au ajutat la identificarea percepţiilor şi a
necesităţilor de informare şi au permis dezvoltarea subiectului şi
a abordărilor campaniei şi a mesajelor.
- Pentru a elabora mesajele cheie, s-a creat un grup de lucru
a părţilor interesate cu reprezentanţi ai grupurilor ţintă, media,
oameni de ştiinţă, autorităţi de reglementare, fermieri, exportatori,
societatea civila şi alte instituţii relevante guvernamentale şi
parteneri de dezvoltare.
S-au utilizat mai multe canale de comunicare şi instrumente pentru
a ajunge la diversele categorii de public ţintă, inclusiv scenarii în
centrele comerciale, grupuri de lucru şi contacte interpersonale
în diverse locaţii, competiţii naţionale privind chestionare legate
de aflatoxine în şcoli, documentare TV şi slogane radio.
Lecţii învăţate
În situaţiile legate de siguranţa alimentelor care necesită o
comunicare continuă, mesajele sunt adesea elaborate şi
transmise categoriilor de public ţintă în timp.
Când se abordează probleme generale de siguranţa alimentară
de durată, asociate cu un interes scazut din partea publicului,
comunicarea susţinută poate fi necesară pentru a convinge
părţile interesate şi membrii publicului să ia măsuri adecvate.

Problemele permanente privind siguranţa alimentelor care

generează interes social necesită de asemenea o comunicare
susţinută. De exemplu, comunicarea poate aborda riscurile şi
beneficiile potenţiale ale biotehnologiei alimentare, OMG aplicate
producţiei de alimente agricole sau nanotehnologia în alimente.

35
 Daca nivelul de risc este necunoscut şi dacă nu se ştie

cu siguranţă ce măsuri trebuie aplicate, comunicatorul ar avea

responsabilitatea de a se implica împreună cu părţile interesate în

înţelegerea priorităţilor sociale încât gestionarea să se realizeze

cat mai bine. Comunicarea trebuie actualizată în mod continuu, pe

măsură ce noile informaţii ştiinţifice privind riscurile devin accesibile.

1.7. Părţile interesate şi grupurile de public ţintă

Părţile interesate sunt esenţiale în comunicarea riscurilor

privind siguranţa alimentelor având în vedere motivele menţionate

mai sus (1.3.); pentru fiecare ţintă propusă este esenţială identificarea

tuturor părţilor interesate şi a categoriilor de public ţintă. Toate părţile

interesate trebuie să aibă acces la procesul de comunicare al riscurilor

privind siguranţa alimentelor.

Dialogul cu părţile interesate ajută comunicatorii:

• Să identifice lipsurile de informaţii privind riscurile referitoare la

siguranţa alimentelor aflate în discuţie;

• Să înţeleagă percepţiile şi interesele privind riscurile părţilor

interesate;

• Să identifice barierele de comunicare potenţiale şi cele mai

adecvate surse de informare şi canale de comunicare;

36
• Să identifice şi să abordeze consecinţele neintenţionate de
comunicare.
În plus, procesul de colaborare cu părţile interesate:
o Va genera mai multe idei;
o Va expune interesele, altfel nerecunoscute ;
o Va include diferite perspective;
o Va crea un suport solid pentru efortul de comunicare;
o Va facilita coordonarea eforturilor de comunicare cu
diverse departamente guvernamentale (sănătate, agricultura şi
comerţ) şi cu alte părţi interesate care împart responsabilitatea
pentru siguranţa alimentelor la nivel naţional şi la alte nivele.

Din aceste motive, identificarea părţilor interesate şi a

categoriilor de public ţintă şi angajarea acestora într-un dialog
pentru a informa deciziile de comunicare a riscurilor cresc şansele
unei bune comunicări a riscurilor privind siguranţa alimentelor şi a
unui management consolidat al riscurilor.

37
38
Capitolul 2: Principiile unei bune comunicări a
riscurilor

Rezumat :

• Încrederea în informaţii şi în instituţiile guvernamentale este

esenţială pentru o comunicare eficientă a riscurilor privind
siguranţa alimentelor. Oamenii care nu au încredere în
mesajele privind riscurile legate de siguranţa alimentelor este
puţin probabil să creadă şi să acţioneze conform informaţiilor
primite şi acest lucru poate avea implicaţii severe asupra
sănătăţii, mediului, comerţului cu produse alimentare agricole
şi economice.
• Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor tuturor
părţilor interesate trebuie fundamentată pe bunele principii
de comunicare, care presupun transparenţa, deschidere,
receptivitate şi promptitudine, toate acestea contribuind la
dezvoltarea şi menţinerea încrederii.
• Este importantă deschiderea şi transparenţa privind procesele
decizionale. În analiza privind riscurile legate de siguranţa
alimentelor, acest lucru se aplică în mod specific în interfaţa de
evaluare a riscurilor, în managementul şi comunicarea deciziilor
şi trebuie să includă oportunităţi de dialog cu părţile interesate,
iar cand este posibil şi inspecţia publică privind procesul.

39
• Comunicarea rapidă şi eficientă, chiar în prezenta incertitudinilor

şi a lipsei de informaţii privind riscurile este un instrument de

protecţie a sănătăţii publice, construind şi menţinând încrederea.

Planificarea adecvată a acesteia permite organizaţiilor crearea

unei reacţii eficiente, rapide, bine coordonate pentru riscurile

legate de siguranţa alimentelor.

Scopul

Principalul scop al acestui capitol este abordarea importanţei

încrederii pentru comunicarea eficientă a riscurilor privind siguranţa

alimentelor. Principiile cheie pentru buna comunicare a riscurilor

privind siguranţa alimentelor includ: deschiderea, transparenţa,

promptitudinea şi receptivitatea. Sunt descrise măsurile implicate în

planificarea (şi coordonarea) comunicării riscurilor privind siguranţa

alimentelor.

40
2.1. Încrederea în informaţii şi în instituţiile care guvernează
Încrederea este importantă pentru comunicarea eficientă a
riscurilor.
Încrederea este definită ca o credinţă în onestitatea, francheţea
şi buna credinţă a unei surse sau a unei instituţii în evaluarea,
solutionarea şi comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor,
pentru binele public.
Oamenii sunt mai inclinaţi să creadă sursele credibile de informaţii
sau instituţiile pe care le percep ca având informaţiile şi expertiza
necesare relevante pentru subiectul lor de comunicare precum şi
integritatea şi capacităţile relevante pentru subiectul comunicării.
Oamenii au nevoie să aibă încredere în abilităţile celor responsabili
pentru evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor privind
siguranţa alimentelor.
Credibilitatea este măsura în care o sursă sau o instituţie sunt
percepute din punctul de vedere al cunoştinţelor şi expertizei de a
evalua, gestiona şi comunica riscurile.
Cu toate acestea, expertiza nu este suficientă pentru a asigura
încrederea. În evaluarea credibilităţii, oamenii analizează diversele
motivaţii pe care sursele de informaţii le au pentru comunicarea
mesajelor specifice. De exemplu sursele pot fi discreditate dacă
ele sunt percepute ca fiind părtinitoare şi bazate pe interese în

comunicarea unui risc privind siguranţa alimentelor. Mesajele

41
privind riscurile legate de siguranţa alimentelor comunicate de o

companie care implică siguranţa produselor lor pot fi primite cu

scepticism. Oamenii sunt mult mai înclinaţi să creadă în sursele

de informaţii care nu au motive evidente să fie subiective sau să

servească propriilor interese, în cele care le împărtăşesc valorile şi

interesele şi care demonstrează că deciziile acestora au ca scop

protejarea sănătăţii publice.

Recomandare
Comunicatorii riscurilor nu trebuie să se aştepte ca oamenii să-i creadă
sau să-i asculte pentru că sunt experţi în siguranţa alimentelor sau pentru
poziţia lor de autoritate. Pentru a creşte credibilitatea publicului, aceştia
trebuie să îţi demonstreze onestitatea, receptivitatea, un simţ al valorilor
împărtăşite şi să arate că deciziile şi recomandările luate au ca scop
protejarea sănătăţii publice.

Oamenii tind să creadă informaţiile provenite de la surse

percepute ca fiind oneste, care transmit informaţiile despre riscuri în

mod deschis şi transparent. Neîncrederea este adesea asociată cu

exagerarea, negarea sau distorsionarea faptelor reale.

Onestitatea

Este măsura în care o sursă sau o instituţie comunică informaţii cu

privire la risc într-o manieră deschisă, loială şi transparentă.

42
Este important ca oamenii să creadă că instituţiile responsabile

pentru siguranţa alimentelor servesc interesului public şi acţiunile lor

protejează sănătatea oamenilor, a animalelor şi mediul mai presus

de interesele economice, politice sau personale ale unor indivizi,

companii sau organizaţii politice. Acest lucru uneori poartă numele de

“credibilitate socială”.

Rubrica 2.1. Comunicarea riscurilor privind pesticidele din fructele

și legumele din SUA
Rezumat
Anual în SUA, EWG - Grupul de lucru pentru mediu publică lista cu
primele 12 produse infestate şi anume o listă cu 12 fructe şi legume
proaspete cu niveluri de reziduuri de pesticide ridicate. Mesajele cheie
sunt: nivelul reziduurilor de pesticide este prea mare si pentru cele 12
articole de pe lista, cumparaţi produse organice, dacă este posibil.
Publicaţia anuală a listei are impact negativ în percepţiile consumatorilor
privind aceste produse, mesajul fiind contrar creşterii consumului de
fructe si legume, deoarece riscurile sunt mai mari decat beneficiile, din
cauza expunerii la pesticide în mod curent.

Problema cheie de comunicare a riscurilor:

Abordarea percepţiilor negative ale consumatorilor privind cele 12
fructe și legume publicate în EWG.

Măsuri:
Alianţa pentru alimente şi agricultură –reprezentând asociaţii agricole,
grupuri sau indivizi care deţin culturi organice şi convenţionale au
lansat o campanie continuă pentru a schimba percepţiile negative ale
consumatorilor.

43
 Mesajele cheie sunt:
- pesticidele sunt reglementate şi controlate de guvern;
- cu cateva excepţii, nivelul de reziduuri al produselor de pe listă se
încadrează în marjele de toleranţă stabilite de guvern şi sunt sigure;
- EWG ignora faptele şi exploatează frica.
Alianţa a prezentat studii de cercetare pe website-ul propriu şi a inclus
interviuri video şi testimoniale de la cercetători şi experţi independenţi,
precum şi de la fermieri. Aceasta ar conduce la creşterea credibilităţii
Alianţei. Comunicarea faptului că producătorii de culturi organice le
susţin mesajul poate reduce percepţiile potentiale despre faptul că
Alianţa îşii promovează propriile interese în mesajele lor. Comunicarea
strategiilor Alianţei ar putea facilita percepţia publicului despre Alianţă,
ca sursa de informaţii credibilă şi ar submina credibilitatea EWG ca
sursa de informaţii.

Lecţia învăţată
Cand există mesaje conflictuale, oamenii se pot baza în mare parte pe
încrederea personală în mesagerul care îi convinge asupra mesajului în
care trebuie să aibă încredere.
Pentru a creşte credibilitatea sursei de informaţii, se recomandă utilizarea
expertizei ştiinţifice credibile şi independente.

Încrederea poate fi uşor erodată sau pierdută printr-o comunicare

ineficientă sau neadecvata. Consecinţele pierderii încrederii publicului

pot avea urmări severe în multe sectoare. În mod frecvent, comerţul

agro-alimentar poate fi întrerupt sau interzis şi pot apare consecinţe

economice severe.

44
Mecanismele transparenţei, deschiderii, receptivităţii, promtitudinii
nu sunt esenţiale doar pentru stabilirea şi menţinerea încrederii dar
contribuie şi la procesul lent de reconstrucţie a încrederii atunci când
acesta este scăzut.

2.2. Principiile bunei comunicări a riscurilor privind siguranţa

alimentelor

Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor trebuie

fundamentată pe principii de bună comunicare.
Principiile cheie în buna comunicare a riscurilor include:
• Deschiderea
• Transparenţa
• Promptitudinea
• Receptivitatea.

2.2.1. Deschiderea şi transparenţa

Deschiderea se referă la oportunitatea pentru dialog şi angajament

cu toate părţile interesate privind siguranţa alimentelor, inclusiv cei
afectaţi de risc şi potenţial responsabili pentru acesta. Evaluarea,
gestionarea şi comunicarea riscurilor trebuie efectuată într-un mediu
deschis, incluzând oportunităţi pentru dialog cu părţile interesate în
puncte adecvate.

45
 Angajarea părţilor interesate şi a publicului în problemele
de interes cu privire la riscurile privind siguranţa alimentelor poate
creşte credibilitatea în procesul analizei riscurilor în general şi în
comunicarea riscurilor în particular. Trebuie oferite informaţii concise
şi exacte privind problemele de siguranţa alimentară şi motivul pentru
care este important pentru părţile interesate să participe la această
activitate. O parte importantă a angajamentului este de a asigura că
rezultatele sunt analizate pentru a fi incluse în procesul decizional
sau al politicii. Dialogul şi angajamentul nu implică întotdeauna un
management comun al riscurilor şi un proces decizional.
Transparenţa implică un set de politici, practici şi proceduri
care permit părţilor interesate şi publicului interesat să înţeleagă cum
deciziile privind evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor
au fost luate. Aceasta înseamnă că informaţiile privind deciziile luate şi
documentarea privind procesul decizional trebuie comunicate părţilor
interesate şi publicului. De exemplu, rapoartele privind cercetările
facute şi rapoartele întrunirilor se pot publica pe web-situri sau pot fi
puse la dispoziţie la cerere.
Transparenţa permite evaluarea publică a procesului decizional
şi poate ajuta la construirea încrederii în instituţiile şi organizaţiile
implicate în evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor.
Comunicarea în totalitate a informaţiilor poate fi problematică uneori,
datorită preocupărilor legitime de a asigura confidenţialitatea şi
protecţia informaţiilor. Claritatea şi consecvenţa cu privire la regulile

46
transparenţei sunt acceptate, cu condiţia ca acestea să fie justificate.
Cu toate acestea, dacă limitele transparenţei sunt văzute ca scuze
pentru ascunderea adevărului, rezultatele probabile vor fi pierderea
încrederii publice.

Rubrica 2.2. Transparenţa şi deschiderea

Transparenţa şi deschiderea nu sunt intersanjabile.

Instituţiile sau comunicatorii riscurilor pot fi deschişi fără a fi transparenţi
şi vice versa. Aceştia pot fi transparenţi şi să aibă intenţia să publice
totul pe site, dar nu permit părţilor interesate să facă parte din procesul
decizional.

Prin contrast, o organizaţie deschisă poate invita părţile interesate

să participe în procesul interactiv, dar să nu împărtăşească deciziile
privind modul de utilizare al informaţiilor primite de la aceştia. Pentru a
asigura cele mai bune practici în comunicarea riscurilor, se recomandă
implementarea ambelor principii de deschidere şi de transparenţă.
Cu toate acestea, doar deschiderea şi transparenţa nu pot asigura
credibilitatea. Publicul va aprecia dacă deciziile sunt luate în mod
competent şi în interesul protecţiei sănătăţii publice.

Recomandare :

Datorită diversităţii opiniilor părţilor interesate, nu se poate ajunge

întotdeauna la un acord privind evaluarea, gestionarea şi comunicarea
riscurilor privind siguranţa alimentelor. Este importantă asigurarea
faptului că lipsa acordului este realizat în mod transparent.

47
 Comunicarea promptă este esenţială pentru protejarea
sănătă-ii publice, contribuie la construirea şi menţinerea încrederii şi
poate preveni diseminarea zvonurilor şi a dezinformării. Comunicarea
promptă este importantă pentru a preveni întreruperea comerţului cu
produse agricole şi impactul economic negatic, care poate fi generat
de zvonuri şi dezinformări.
Multe controverse sunt concentrate în jurul întrebării “de ce nu
ne-aţi anunţat mai devreme”, mai mult decât pe riscul în sine. Chiar
în situaţiile în care există puţine informaţii de oferit, se recomandă
comunicarea modului în care autorităţile investighează evenimentul
şi cand se estimează să fie disponibile mai multe informaţii.
Pentru a asigura promptitudinea şi transparenţa, este adesea
necesară comunicarea incertitudinilor privind riscurile legate de
siguranţa alimentelor. Situaţiile privind siguranţa alimentelor care
necesită comunicare urgentă pentru a preveni şi reduce riscurile mari
sunt adesea asociate cu multe lipsuri de informaţii. Dacă există vreo
incertitudine, aceasta trebuie recunoscută şi explicată, împreună cu
ceea ce trebuie făcut împreună cu evaluatorii şi managerii pentru a
aborda incertitudinea şi ce implicaţii există pentru publicul ţintă.

48
Rubrica 2.3. Comunicarea riscurilor în timpul focarelor de
listerioză în carne procesată care au avut loc în 2008 în Canada

Rezumat

Un focar de listerioză de 57 de cazuri a ucis 23 de oameni în Canada

în 2008.
La apariţia lui, cazurile au sugerat o sursa comună a listeriozei-
carnea procesată, însă sursa focarului nu a fost confirmată decat
după patru săptămâni de la primul caz de boala identificat şi la 10
zile de la evidenţa unui focar naţional de listerioză.

Problema cheie privind comunicarea riscurilor

- Informarea publicului despre riscul potenţial asupra sănătăţii când
există o incertitudine legată de sursă.

Măsuri şi rezultate :
Agenţia publică de sănătate din Canada a ales să nu comunice
despre focar până la confirmarea sursei de boală, fapt produs după
10 zile de la prima identificare a focarului.
Deşi sursa este nesigură, guvernul putea să informeze publicul
despre iniţierea investigaţiei şi să dea sfaturi generale privind
siguranţa alimentelor în legatură cu listerioza şi despre cum se pot
proteja oamenii de infecţie, pentru a preveni boala. Acest lucru ar fi
putut preveni unele boli.
Întârzierea în comunicarea despre focar a generat critici şi a subminat
credibilitatea guvernului şi a produs discuţii aprinse în parlament şi
în media. Media a contestat competenţa guvernului de a controla
focarul şi l-a acuzat de faptul că a pus interesele producatorilor mai
presus de interesele publicului. Încrederea publicului în guvern a
fost zdruncinată şi toate comunicatele ulterioare au fost mai puţin
eficiente.

49
 Lecţia învăţată
Când ne confruntăm cu un risc semnificativ privind sănătatea
publicului, comunicarea promptă şi transparenţa, chiar şi când
faptele sunt necunoscute este esenţială pentru protejarea oamenilor
de riscuri şi pentru menţinerea încrederii publicului.

Având în vedere circulaţia rapidă a informaţiilor privind

siguranţa alimentelor şi comunicarea pe internet şi pe media, este
de asemenea importantă comunicarea rapidă şi frecvenţa. Dacă o
organizaţie nu comunică rapid, vor comunica alţii şi organizaţia nu îşi
va atinge obiectivele de comunicare.

Receptivitate este măsura în care, persoanele responsabile

pentru siguranţa alimentară răspund necesităţilor şi aşteptărilor
publicului ţintă, în activităţile lor de comunicare.
De exemplu, oamenii nu au încredere în mesajele privind riscurile,
dacă acestea nu răspund propriilor percepţii şi interese şi conţin
doar informaţii tehnice despre evaluările riscurilor. Pentru a asigura
receptivitatea în ceea ce priveşte comunicarea riscurilor, este important
să înţelegem necesităţile şi aşteptările de comunicare ale publicului
ţintă şi să le includem pe acestea în activităţile de comunicare.
Comunicatorii trebuie să fie receptivi la schimbările din mediul
extern, incluzând evenimente neplanificate şi neprevăzute (de
exemplu dezinformări, întrebări şi interese de urgenţă şi concepţii

50
eronate), să-şi revizuiască şi să-şi consolideze mesajele ulterior.

Recomandare :
Comunicatorii trebuie să construiască, să menţină şi uneori să
refacă încrederea pentru a se asigura că părţile interesate ascultă
şi acţionează pe baza mesajelor de comunicare a riscurilor. În acest
scop este util:
- să creeze oportunităţi de dialog cu părţile interesate în momente
adecvate în procesul de analiză a riscurilor;
- să facă publice documente care să permită părţilor interesate să
înţeleagă şi să analizeze procesele decizionale;
- să comunice prompt, chiar dacă există incertitudini; promptitudinea
este esenţiala;
- să fie receptivi la nevoile şi interesele celor potenţial afectaţi de
riscuri. Dialogul cu părţile interesate şi monitorizarea comunicării
riscurilor în abordarea unei probleme privind siguranţa alimentelor
poate ajuta comunicatorii să fie receptivi la nevoile părţilor interesate
şi la schimbările din mediul extern.

2.3. Importanţa planificării

Planificarea este importantă în procesul de dezvoltare a unei
comunicări eficiente privind riscurile legate de siguranţa alimentelor.
Deşi este imposibil de anticipat, de pregătit şi planificat pentru fiecare
posibilă problemă de siguranţa alimentelor, prioritizarea şi planificarea
ar trebui să conducă la o reacţie de comunicare mai rapidă şi mai
eficientă, care poate reduce impactul negativ asupra publicului şi
părţilor interesate.
În principiu, planul de comunicare al riscurilor privind siguranţa
alimentelor trebuie să identifice clar cine, ce şi cum va face înainte

51
şi după apariţia problemei privind siguranţa alimentelor. Unele aspecte
în planificarea comunicării riscurilor diferă între situaţiile de urgenţă şi
cele care nu sunt urgente. De exemplu, în timpul unei situaţii urgente
de siguranţa a alimentelor, mesajele privind riscurile adesea trebuie
elaborate în timp foarte scurt şi prin consultare cu un numar mai mare
de agenţii decât în situaţiile normale.
Planificarea comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor este
importantă pentru toate părţile interesate din lanţul alimentar şi deşi
unele aspecte sunt generice, mult planuri sunt specifice organizaţiei.
Aici principiile generale de planificare sunt elaborate pe scurt.
Următoarele capitole din acest ghid de instrucţiuni vor prezenta
diferitele etape implicate în planificarea comunicării riscurilor.
În pregatirea comunicării privind problemele legate de siguranţa
alimentelor, echipa de comunicare a riscurilor trebuie:

1. Să prioritizeze problemele legate de siguranţa alimentelor şi

să strângă informaţii
Trebuie facută o listă cu posibilele probleme legate de siguranţa
alimentelor apoi acestea trebuie clasificate în funcţie de probabilitatea
de apariţie şi de impactul negativ estimat asupra părţilor interesate în
cazul apariţiei. Este imposibil de anticipat toate problemele posibile
privind siguranţa alimentelor. Totuși se poate identifica probabilitatea
mare sau impactul ridicat al problemelor legate de siguranţa
alimentelor.

52
Acestea sunt problemele legate de siguranţa alimentelor pentru care
comunicatorii riscurilor trebuie să strângă informaţii.

2. Să identifice activităţile necesare în comunicarea riscurilor

Următorul pas este identificarea tuturor activităţilor de
comunicare necesare pentru comunicarea eficientă a riscurilor,
prioritizând aspectele legate de siguranţa alimentelor (angajarea
în dialog cu părţile interesate, elaborarea mesajelor, transmiterea
mesajelor şi coordonarea comunicării).

3. Să colecteze informaţii despre oamenii şi resursele disponibile

pentru activităţile de comunicare şi să identifice deficienţele de
capacitate şi alte resurse
Este util să identificăm oamenii, compeţentele şi cunostinţele
disponibile care să sprijine efectuarea activităţilor de comunicare.
Aceasta poate include colegii din aceeaşi organizaţie sau poate
implica experţi externi (oameni de ştiinţă, experţi în domeniu, specialişti
în relaţii publice şi altele), în funcţie de capacităţile şi cunoştinţele
necesare. Identificarea deficienţelor de resurse şi capacităţi este de
asemenea importantă.

53
Rubrica 2.4.
Planificarea: Identificarea resurselor şi a capacităţilor pentru
efectuarea diferitelor activităţi de comunicare
În planificarea comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor,
poate fi utilă crearea unui inventar a capacităţilor şi resurselor interne
şi externe disponibile pentru susţinerea activităţilor de comunicare.
Acest lucru include identificarea oamenilor, a cunştinţelor necesare
dar şi o evaluare a resurselor financiare necesare pentru efectuarea
activităţilor de comunicare sau pentru angajarea expertizei externe.
Mai jos enumeram câteva exemple.

Activitatea de comunicare Exemple de resurse şi capacităţi

Ascultarea prin dialog
Elaborarea mesajului
Aprobarea mesajului
Oamenii care pot monitoriza media
tradiţională şi non-tradiţională pentru
întrebări urgente, confuzii, zvonuri
care circulă etc.; firme pentru
cercetarea consumatorilor
Persoane experimentate în
elaborarea de mesaje; oameni care
pot ajuta la comunicarea în mai
multe limbi; experţi în relaţii publice
Abilitatea de a aproba rapid
pentru diseminarea publică a
avertismentelor şi recomandărilor
în cazul unui risc (potenţial) pentru
sănătatea publică

54
 Diseminarea informaţiilor
Coordonarea comunicării
Purtător de cuvânt media
specializat; oameni care pot asista
în comunicarea prin diferite canale
de comunicare (social media, linii
telefonice); oameni sau organizaţii
care pot comunica cu categoriile
de populaţie vulnerabile (greu
accesibile); mijloacele structurate
şi obişnuite de comunicare
a informaţiilor către public şi
media (de exemplu site-uri web,
comunicate de presă, presa şi
informări către părţile interesate)
Purtătorii de cuvânt principali,
protocoale de coordonare a
comunicării

4. Identificarea şi înţelegerea categoriilor de public ţintă şi

activităţile cu părţile interesate
Pentru dezvoltarea unei comunicări eficiente privind siguranţa
alimentelor, este esenţial să identificăm, să înţelegem şi să lucrăm
cu categoriile de public ţintă şi cu părţile interesate. Aspectele
privind siguranţa alimentelor afectează părţi interesate multiple iar
identificarea tuturor părţilor interesate ar putea fi dificilă. Modelul care
poate fi utilizat pentru identificarea părţilor interesate multiple este
descris in Rubrica 2.5.

55
Rubrica 2.5. Descrierea părţilor interesate (Sursa: Agenţia de
Sănătate Publică din Canada)
Problemele de siguranţa a alimentelor afecteză mai multe părţi
interesate, inclusiv populaţii vulnerabile, lucrătorii din asistenţa
medicală, industrie şi producătorii primari, parteneri guvernamentali.
Folosind modelul de mai jos, trebuie listate părţile interesate din
fiecare grup (cerc) începând cu cel mai mic cerc (populaţii vulnerabile
expuse) şi apoi cu cele din exterior.

Părţi interesate

Alte părţi afectate

Cei capabili să
influenţeze riscul

Populaţii
vulnerabile
expuse

56
5. Elaborarea şi comunicarea mesajelor

O bună înţelegere a naturii problemei privind siguranţa

alimentelor şi a necesităţilor de comunicare a categoriilor de public

ţintă conduce la elaborarea de mesaje care să se adreseze acestor

necesităţi şi să ofere informaţii relevante despre riscuri.

6. Monitorizarea şi evaluarea

Este importantă identificarea şi reflectarea impactului pe

care activităţile de comunicare a riscurilor l-au avut sau îl au asupra

comportamentelor categoriilor de public. Aceasta oferă oportunităţi

de a învăţa din experienţa, precum şi de actualizare a mesajelor

de comunicare, revizuirea canalelor şi adaptarea la percepţiile în

permanentă schimbare. Rezultatele evaluării trebuie încorporate în

plan, astfel încât să fie luate în considerare la o dată ulterioară la care

este necesar acest plan.

57
58
Referințe

- Centers for Disease Control and Prevention (2012). Crisis and

Emergency Risk Communication Manual. http://emergency.cdc.gov/
cerc/pdf/CERC_2012edition.pdf

- EFSA (2012). When food is cooking up a storm: Proven recipes for

risk communications.
http://www.efsa.europa.eu/en/corporate/pub/riskcommguidelines.htm
- Joy Online (1999)
http://ghanaweb.net/GhanaHomePage/soccer/artikel.php?ID=8883

- Kelay Tanika and Fife-Schaw Chris (2010). Effective Risk

Communication: A Guide to Best Practice.
http://www.techneau.org/fileadmin/files/Publications/Publications/
Deliverables/D6.3.1-2.report.pdf

- Protocols for Health Emergency Risk Communication,

Communications and Public Affairs Branch, Health Canada and the
Public Health Agency of Canada, May 2013 (v.18) The Ghanaian
Chronicle (1998).
http://www.modernghana.com/news/18385/1/shock-scientific-
reportkenkey-causes-cancer.html

59
- World Health Organization (2005). Outbreak Communication
Guidelines - http://www.who.int/csr/resources/publications/WHO_
CDS_2005_28en.pdf

Lecturi suplimentare:

- Byrd-Bredbenner, C., Berning, J., Martin-Biggers, J., & Quick, V.

(2013). Food Safety in Home Kitchens: A Synthesis of the Literature.
International Journal of Environmental Research and Public Health,
10(9), 4060-4085.

- Covello, V. & Sandman, P.M. (2001). Risk communication: Evolution

and revolution.
http://www.monitor2manage.com.au/userdata/downloads/p_/
Covello%20and%20Sandman_%20Risk%20communication_%20
Evolution%20and%20Revolution.pdf

- Frewer, L. J., van der Lans, I. A., Fischer, A. R., Reinders, M. J.,
Menozzi, D., Zhang, X., de Berg, I. & Zimmermann, K. L. (2013).
Public perceptions of agri-food applications of genetic modification–A
systematic review and meta-analysis. Trends in Food Science &
Technology, 30, 2, 142–152.

60
- Lofstedt, R. (2003). Risk communication: pitfalls and promises,
European Review, 11(3): 417–435. http://citeseerx.ist.psu.edu/
viewdoc/download?doi=10.1.1.320.7848&rep=rep1&type=pdf

- Lundgren, R.E. & McMakin, A.H. (2013). Risk communication, a

handbook for communicating environmental, safety and health risks.
http://books.google.fr/books?id=hImlVRZsPw0C&pg=PT52&lp-
g=PT52&dq=when+was+risk+communications+born&-
source=bl&ots=LKC8Sircfe&sig=ICE20pTTfZWmDgo2S00MjM-
JW618&hl=en&sa=X&ei=07xUUsT5Meam0AWC0YDICw&redir_es-
c=y#v=onepage&q=when%20was%20risk%20communications%20
born&f=false

- Rutsaert, P., Pieniak, Z., Regan Á., McConnon Á., Kuttschreuter, M.,
Lores, M., Lozano, N., Guzzon, A., Santare, D. & Verbeke, W. (2014).
Social media as a useful tool in food risk and benefit communication?
A strategic orientation approach. Food Policy, 46, 84-93.

- Rutsaert, P., Regan, Á., Pieniak, Z., McConnon, Á., Moss, A., Wall,
P. & Verbeke, W. (2012). The use of social media in food risk and
benefit communication. Trends in Food Science & Technology, 30,
84-91.

61
- Social Issues Research Centre (2001). Guidelines on science and
health communication. Oxford: SIRC. http://www.sirc.org/publik/
revised_guidelines.shtml

- Social Issues Research Centre (2006). MESSENGER: Media,

science and society; engagement and governance in Europe. Oxford:
SIRC. http://www.sirc.org/messenger/Final_Report_Draft_1.pdf
Further reading 85

- Spanish Agency for Consumer Affairs, Food Safety and Nutrition

(AECOSAN). Sharing protocols, experiences and knowledge on
management and communication during food crisis.

- U.S. Public Health Service (1995). Risk communication: Working

with individuals and communities to weigh the odds.

62
 “Eficientizarea structurilor implicate în gestionarea situaţiilor de
criză generate de consumul de alimente cu impact asupra sănătăţii
publice”, Proiect cod SMIS 40099

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul

Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013

Editor: Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor
București, Piața Presei Libere nr.1
Corp D1, Sector 1, Cod Poștal 013701

Telefon: 0374.150.200, Fax: 0213.124.967

E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro
Data publicării: august 2015

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția

oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României