I DISPOZIȚII COMUNE PRIVITOARE LA CONTRACTUL DE

MANDAT
I.1 Noțiune și reglementări generale privind mandatul
Potrivit dispozițiilor din Codul Civil art. 2.009 , mandatul este contractul prin
care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice
pe seama celeilalte părți, numită mandant. Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu
oneros. Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu
toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale
se prezumă a fi cu titlu oneros conform art. 2.2010 C. civ.. În situatia când
mandatul este cu titlu oneros, iar remunerația mandatarului nu este determinată
prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanțelor ori, în lipsă, după
valoarea serviciilor prestate art. 2.010 alin.(2). Dreptul la acțiunea pentru stabilirea
cuantumului remunerației se prescrie odată cu dreptul la acțiunea pentru plata
acesteia

I.2 Felurile mandatului și puterea de reprezentare

După modul de reprezentare,madatul îmbracă două frome și anume mandatul cu
și fără reprezentare. Ce ține de puterea de reprezentare , C.Civ. prin art. 2.012,
consacră urmataorele,dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl
reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit.
Înscrisul care constată împuternicirea pentru reprezentare se numește procură
conform art. 2.012 ali.(2) C.civ.. Dispozițiile referitoare la reprezentarea în
contracte se aplică în mod corespunzător

II MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE

II.1 Noțiuni introductive privind mandatul fără reprezentare
Mandatul fără reprezentare este reglementat prin dispozițiile art. 2.039-2.042 C.
civ. În continuarea acestor reglementări cu caracter general, leguitorul a
reglementat și câteva aplicații ale mandatului fără reprezentare, fiind vorba despre
contractul de comision (art. 2.043-2.053 C. civ.), contractul de consignație (art.
2054-2063 C. civ.) și contractul de expediție (art. 2.064-2.071 C. civ.). Dispozițiile
generale aplicabile mandatului fără reprezentare se completează, în mod
corespunzător, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare, astfel cum

1
dispune art. 2.039 alin. (2) C. civ., ceea ce face ca în anumite ipoteze să facem
trimitere la reglementarea mandatului cu reprezentare.

Potrivit art. 2.039 alin. (1) C. civ., mandatul fără reprezentare este contractul în
temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar
pe seama celeilalte părți, numită mandant, și își asumă față de terți obligațiile care
rezultă din aceste acte, chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandate. Din
definiția oferită de legiutor ,putem observa o serie de particularități ce se desprind
după cum urmează:

a. –se observă că mandatarul va acționa în baza împuternicirii date de mandant,

el va încheia acte juridice în nume propriu, dar pe seama mandantului,
aceasta spre deosebire de ipoteza mandatului cu reprezentare.
b. - elementul de diferență față de mandatul cu reprezentare este dat de puterea
de reprezentare, în cazul mandatului cu reprezentare, mandatarul încheie
acte juridice în numele și pe seama mandantului, iar la mandatul fără
reprezentare, actele juridice sunt încheiate de mandatar în nume propriu, dar
pe seama mandantului, ceea ce înseamnă că efectele actelor încheiate de
mandatar se vor răsfrânge asupra patrimoniului mandantului, în mod
indirect.
c. - în raporturile dintre mandant și mandatar se aplică regulile instituite în
materia mandatului cu reprezentare.
d. - în ceea ce privește raporturile dintre mandatar și terțul cu care acesta a
contractat, mandatarul își asumă personal obligațiile, chiar dacă terțul avea
cunoștință despre existența mandatului.

II.2 Efectele mandatului fără reprezentare

Încheierea contractului de mandat fără reprezentare generează două categorii de
efecte juridice, respectiv efecte care se produc între mandant și mandatar și efecte
care se produc între mandatar și terții cu care acesta contractează, ceea ce
generează și nașterea a două raporturi, respectiv intern și extern.
Ca regulă, efectele contractului de mandat fără reprezentare dintre mandant și
mandatar sunt guvernate, în principiu, de regulile mandatului cu reprezentare,
astfel cum dispune art. 2.039 alin. (2) C. civ..

2
II. 2.1. Efectele produse față de terți
Potrivit art. 2.040 alin. (1) C. civ., terții nu au niciun raport juridic cu
mandantul. Aceasta înseamnă că între mandant și terț nu va exista nici un raport
juridic, justificarea fiind aceea că mandatarul este cel care încheie contractul cu
terțul, iar nu mandantul. În alte cuvinte, mandatarul este partea contractantă care va
avea calitatea de creditor sau debitor în raport cu terțul. Astfel, terțul va putea
urmări pe mandatar pentru executarea obligațiilor sumate, la fel cum și mandatarul
va putea exercita împotriva terțului toate drepturile născute din contract.. Așadar,
terțul nu va putea acționa împotriva mandantului în exercitarea drepturilor sale
rezultând din contract, întrucât mandatarul a contracta în nume propriu. Însă
potrivit art. 2.040 alin. (2) C. civ., cu toate acestea, mandantul, substituindu-se
mandatarului, poate exercita drepturile de creanță născute din executarea
mandatului, dacă și-a executat propriile sale obligații față de mandatar. În această
ipoteză ne regăsim în prezența unei subrogații legale (subrogația se produce de
drept), potrivit art. 1.596 C. civ.. Urmare a subrogației legale, mandantul ajunge
titularul drepturilor de creanță dobândite de mandatar de la terț pe seama sa, în
acest caz nefiind necesar acordul mandatarului pentru a opera subrogația.
Executarea obligațiilor mandantului față de mandatar privește raporturile dintre
aceștia, nu constituie o condiție a subrogației, însă, în caz de neîndeplinire,
mandatarul poate solicita terțului să îi plătească lui, iar nu mandantului. Așadar, ca
regulă generală terții pot fi urmăriți doar de mandatar, iar ca situație de excepție, și
de către mandant, în ipoteza subrogației legale. Așa cum s-a precizat în doctrină,
mandantul poate face uz de acest efect numai după ce a executat propriile sale
obligații față de mandatar. De asemenea, este de precizat că potrivit art. 2.039
alin. (1) C. civ., mandatarul este cel care răspunde direct față de terți pentru
obligațiile asumate prin actul încheiat, chiar dacă terții cunoșteau existența
mandatului fără reprezentare.

II.2.2. Efectele mandatului fără reprezentare în privința bunurilor dobândite

de către mandatar
Regimul juridic al bunurilor dobândite de mandatar în executarea contractului
impune a analiza situația în mod distinct în privința bunurilor mobile precum și a
celor imobile, acestea neavând regim juridic identic.
În mandatul fără reprezentare mandatarul contractează în numele său propriu
cu terții, însă face acest lucru pe seama mandantului, ceea ce înseamnă că el are

3
obligația de a-i remite mandantului bunurile dobândite. În ipoteza în care
mandatarul nu își îndeplinește această obligație, vom face distincția amintită
anterior.
Astfel, în ceea ce privește bunurile mobile, potrivit art. 2.041 alin. (1) C. civ.,
mandantul poate revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa de către
mandatarul care a acționat în nume propriu, cu excepția bunurilor dobândite de
terți prin efectul posesiei de bună-credință.
În privința bunurilor imobile precum și în privința bunurilor mobile supuse unor
forme de publicitate, astfel cum stipulează art. 2.041 alin. (2) și (3) C. civ., în
ipoteza unui refuz al mandatarului, mandantul va putea solicita instanței de
judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de transmitere a bunurilor
dobândite. Se impune a preciza că printre bunurile mobile supuse formalităților de
publicitate, la care se referă textul legal, trebuie să includem și acțiunile, precum și
părțile sociale. De asemenea, se impune a preciza că transferul proprietății
bunurilor mobile de la terț la mandatar operează în baza contractului dintre ei, iar
de la mandatar la mandant, printr-un act ulterior de transfer al proprietății, precum
și faptul că în baza actului de înstrăinare a imobilului de la terț la mandatar și a
contractului autentic de mandat, nu are loc transferul proprietății către mandant, ci
mai este necesar fie un act de înstrăinare de la mandatar la mandant în formă
autentică, fie pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de transmitere. Se
mai impune a face și precizarea că ambele acte de înstrăinare în privința imobilelor
– primul act de la terț la mandatar, precum și actul subsecvent de la mandatar la
mandant – trebuie operate în cartea funciară.
II. 2.3. Situația creditorilor mandatarului
Potrivit art. 2.042 C. civ., creditorii mandatarului nu pot urmări bunurile
dobândite de mandatar în nume propriu, dar pe seama mandantului, dacă mandatul
fără reprezentare are dată certă și aceasta este anterioară luării oricărei măsuri
asigurătorii sau de executare. Așadar, creditorii mandatarului nu vor putea urmări
bunurile dobândite de mandatar în nume propriu, dar pe seama mandantului în
ipoteza în care, contractul de mandat are dată certă și aceasta este anterioară
măsurilor de urmărire întreprinse de creditori. Dacă nu sunt îndeplinite cerințele
exprese impuse de art. 2.042 C. civ., creditorii mandatarului pot urmări bunurile în
cauză, ca și cum acestea ar fi bunuri proprii ale mandatarului.

III MANDATUL CU REPREZENTARE

4
III.1 Noțiuni introductive privind mandatul cu reprezentare,forma și durata
Mandatul cu reprezentare este reglementat prin dispozițiile art. 2.013- 2.038 C.
civ. Potrivit art. 2.009 C. civ., mandatul este contractul prin care o parte, numită
mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte
părți, numită mandant. Confrom art. 2.013 din C. civ. contractul de mandat poate fi
încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală.
Acceptarea mandatului poate rezulta și din executarea sa de către mandatar.
Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite
forme trebuie să respecte acea formă, sub sancțiunea aplicabilă actului însuși.
Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea
actului față de terți, dacă prin lege nu se prevede altfel. În ceea ce privește
întinderea temporală a mandatului, actuala reglementare stabilește în mod expres
durata acestuia la 3 ani, în cazul in care pârtile nu au prevazut un termen diferit.

III.2 Întinderea mandatului

Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de
conservare și de administrare Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare,
tranzacții ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin
ori pentru a intenta acțiuni în justiție, precum și pentru a încheia orice alte acte de
dispoziție, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres. Mandatul se
întinde și asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate
în mod expres. Întinderea mandatului este reglementată de art. 2.016 C.civ..

III. 3 Efectele mandatului cu reprezentare

Efectele mandatului cu reprezentare, sunt reglementate prin dispozițiile art.
2.017-2.024 C. civ. în privința obligațiilor ce incumbă mandatarului și prin
dispozițiile art. 2.015-2.029 C. civ. în privința obligațiilor ce revin mandantului.
Din definiția contractului de mandat rezultă că mandatarul încheie, de regulă, acte
juridice cu terțe persoane, pe seama mandantului, urmând astfel a distinge și cu
privire la efectele contractului de mandat față de terți. Dintre efectele contractului
de mandat ne vom apleca în prezentul studiu doar asupra obligațiilor mandatarului,
urmând ca obligațiile mandantului (având în vedere și ordinea în care acestea sunt
reglementate de Codul civil), precum și efectele contractului de mandat față de
terți, să fie analizate în mod separat.

5
III.3.1 Obligațiile mandatarului
Din economia textelor legale ce reglementeaza obligațiile mandatarului, acestea
sunt:
a. - obligația de a executa mandatul
b. - obligația de a da socoteală
c. - obligația de a răspunde pentru depășirea limitelor mandatului
d. - obligația de a răspunde pentru substituirea cu un terț în aducerea la îndeplinire
a mandatatului
e. - nu în ultimul rând, trebuie analizate obligațiile mandatarilor în ipoteza
pluralității de mandatari
Vom analiza pe rând aceste obligații enumerate punctual.
a) Obligația de a executa mandatul constituie principala obligație a mandatarului
iar datorită caracterului intuitu personae al acestui contract, rezultă ca
mandatarului îi incumbă obligația de a executa personal însărcinarea asumată.
Textul art. 2.023 alin. (1) teza I C. civ. statuează că mandatarul trebuie să execute
personal mandatul. În ceea ce privește obligația de executare a mandatului se
impune a preciza că ne aflăm în prezenta unei obligații de diligență. Așa cum s-a
surprins în doctrină, prin executarea mandatului nu trebuie înțeleasă neapărat
încheierea actului proiectat, pentru că dacă mandatarul, cu toate diligențele, nu a
putut încheia actul juridic în condițiile împuternicirii primite, răspunderea sa nu va
fi angajată. Părțile pot conveni însă ca executarea mandatului să reprezinte o
obligație de rezultat.
Potrivit art. 2.017 alin. (1) C. civ., ca regulă, mandatarul nu poate să depășească
limitele stabilite prin mandat. Prin excepție însă de la regula amintită, potrivit art.
2.017 alin. (2) C. civ., el se poate abate de la instrucțiunile primite, dacă îi este
imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant și se poate prezuma că acesta ar
fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz,
mandatarul este obligat să îl înștiințeze de îndată pe mandant cu privire la
schimbările aduse executării mandatului. În privința instrucțiunilor primite, acestea
pot fi imperative, indicative sau facultative, urmând a distinge după caz. Așa cum
s-a surprins în doctrină, imposibilitatea de a-l înștiința pe mandant, la care se referă
alin. (2) al art. 2.017 C. civ., față de definițiile date forței majore și cazului fortuit
la art. 1.351 C. civ., nu este restrânsă la intervenirea acestor două cazuri de
exonerare de răspundere, ci poate presupune și alte ipoteze mai puțin dramatice
decât forța majoră și cazul fortuit.

6
Art. 2.018 C. civ. reglementează diligența mandatarului în executarea mandatului.
Trebuie precizat că mandatarul răspunde față de mandant doar dacă se stabilește
culpa acestuia în neîndeplinirea mandatului încredințat. Astfel, potrivit acestui text
de lege, dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ținut să execute
mandatul cu diligența unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit,
mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligența pe care o manifestă în
propriile afaceri. Textul ne indică faptul că aprecierea culpei mandatarului se face
în mod diferit, raportat la caracterul gratuit sau oneros al mandatului. Daca
mandatul este cu titlu oneros ne vom raporta la omul prudent și diligent, în vreme
ce în ipoteza mandatului cu titlu gratuit, raportarea se face la diligența manifestată
în propriile afaceri. În ipoteza neîndeplinirii mandatului, mandantul va trebui să
facă dovada culpei mandatarului, pentru a se putea antrena răspunderea acestuia.
Regulile menționate anterior, prevăzute în materia răspunderii mandatarului, pot fi
agravate sau atenuate, potrivit celor convenite de părți, după caz.
De asemenea, potrivit art. 2.018 alin. (2) C. civ., mandatarul este obligat să îl
înștiințeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii
mandatului și care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.
Tot în acest context se impune a preciza că potrivit art. 2.021 C. civ., purtând
denumirea marginală, răspunderea pentru obligațiile terților, în lipsa unei convenții
contrare, mandatarul care și-a îndeplinit mandatul nu răspunde față de mandant cu
privire la executarea obligațiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu
excepția cazului în care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit să îi fi fost
cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane. Dacă părțile nu au
convenit în sens contrar, ca regulă, mandatarul nu răspunde față de mandant cu
privire la executarea obligațiilor asumate de persoanele cu care a contractat. Prin
excepție, mandatarul răspunde în cazul în care insolvabilitatea celor cu care a
contractat i-a fost sau ar fi trebuit să îi fi fost cunoscută la data încheierii
contractului cu acele persoane.
La începutul aceste subsecțiuni am arătat că datorită caracterului intuitu personae
al mandatului, obligația de executare a acestuia incumbă mandatarului însuși.
Decesul uneia dintre părțile contractante atrage încetarea contractului de mandat.
Prin excepție, în ipoteza decesului uneia dintre părți, potrivit art. 2.035 alin. (2) C.
civ., mandatarul sau moștenitorii ori reprezentanții săi sunt obligați să continue
executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele
mandantului ori ale moștenitorilor săi. Așa cum s-a subliniat în doctrină, în aceste
cazuri, avem de-a face cu o transmitere limitată/temporară a contractului față de
erezi, prin efectul legii.

7
b) Obligația de a da socoteală ce incumbă mandatarului este reglementată în
cuprinsul art. 2.019 C. civ. Astfel, orice mandatar este ținut să dea socoteală despre
gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii
sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. În perioada în
care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele
lui se află în deținerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve.
Din acest text legal rezultă că mandatarul, este ținut să dea socoteală despre
gestiunea sa, în acest sens având obligația de a remite/preda mandantului tot ceea
ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost
datorat mandantului, și totodată având obligația de conserva bunurile primite cu
ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui, cât timp bunurile
respective se găsesc în deținerea acestuia. Obligația de a da socoteală se încadrează
în categoria obligațiilor de a face. Așadar, obligația de a da socoteală înglobează în
conținutul său atât obligația de remitere/predare, cât și pe aceea de conservare.
În ceea ce privește obligația de remitere (obligația de predare), se încadrează în
această categorie, astfel cum prevede textul legal, tot ceea ce a primit în temeiul
împuternicirii sale, putând fi vorba despre înscrisuri autentice sau sub semnătură
privată, documentații tehnice, sume de bani etc., evident raportat la obiectul
concret al mandatului. Sunt supuse restituirii doar bunurile ce nu au fost consumate
în executarea mandatului. Dacă spre exemplu, mandatarul a primit o sumă de bani,
pe care nu a cheltuit-o integral în executarea mandatului, restul sumei se impune a
fi predată mandantului, în temeiul obligației de remitere amintite anterior.
Obligația de predare incumbă mandatarului chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost
datorat mandantului. Așadar, chiar dacă mandatarul primește de terți bunuri care
nu se cuvin mandantului, nu poate fi refuzată predarea pe acest considerent.
Cea de-a doua latură a obligației de a da socoteală se referă la obligația de
conservare a bunurilor. Art. 2.019 alin. (2) C. civ., impune mandatarului ca pe
perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori
în numele lui se află în deținerea sa, este obligat să le conserve. Așadar, obligația
de conservare subzistă până la momentul remiterii bunurilor către mandant.
Obligația de conservare se referă la menținerea bunurilor în stare bună, de a le feri
de posibile degradări, de a culege fructele (civile sau naturale), de a lua măsuri
judiciare conservatorii sau notarea ori înscrierea drepturilor reale asupra bunurilor
sau valorilor, după caz. În exercitarea obligației de conservare a bunurilor
mandantului, potrivit art. 2.024 C. civ., mandatarul va exercita drepturile
mandantului față de terți, dacă bunurile primite pentru mandant prezintă semne de
deteriorare sau au ajuns cu întârziere. În caz de urgență, mandatarul poate proceda
la vânzarea bunurilor cu diligența unui bun proprietar. În cazurile prevăzute

8
anterior, mandatarul trebuie să îl anunțe de îndată pe mandant. Așa cum s-a
surprins în doctrină, mandatarul va putea invoca vicii aparente ale bunurilor
primite în temeiul mandatului pentru mandant și va putea intenta o serie de acțiuni,
căpătând, în virtutea legii, calitate procesuală activă față de terți în cazul
neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase ori cu întârziere a obligațiilor asumate de
aceștia prin actele încheiate.
În privința sumelor de bani, potrivit art. 2.020 C. civ., mandatarul datorează
dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său începând din ziua întrebuințării,
iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere. Textul
legal distinge astfel în prima ipoteză, în privința sumelor de bani întrebuințate de
mandatar în folosul său, caz în care datorează atât plata sumei, cât și dobânzi,
începând din ziua întrebuințării iar în cea de-a doua ipoteză se referă la sumele
încasate în contul mandantului, dar nefolosite, în privința cărora datorează dobânzi
din ziua în care a fost pus în întârziere, iar dobânda, în lipsa unei clauze penale, se
va situa la nivelul dobânzii legale.
c) Obligația de a răspunde pentru depășirea limitelor mandatului. Potrivit a 2.017
C. civ., mandatarul nu poate să depășească limitele stabilite prin mandat. Cu toate
acestea, el se poate abate de la instrucțiunile primite, dacă îi este imposibil să îl
înștiințeze în prealabil pe mandant și se poate prezuma că acesta ar fi aprobat
abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul
este obligat să îl înștiințeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse
executării mandatului. Dispozițiile art. 2.017 C. civ. sunt aplicabile indiferent dacă
mandatul este unul general sau unul special.
În ipoteza în care mandatarul depășește limitele mandatului, se poate antrena
răspunderea sa atât pentru prejudiciile cauzate mandantului, cât și terților.
Depășirea limitelor mandatului și antrenarea răspunderii mandatarului poate
surveni în ipoteza existenței unui conflict de interese. Potrivit art. 1.303 C. civ.,
contractul încheiat de un reprezentant aflat în conflict de interese cu reprezentatul
poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci când conflictul era cunoscut sau
trebuia să fie cunoscut de contractant la data încheierii contractului.
De asemenea, antrenarea răspunderii mandatarului poate avea la origine contractul
cu sine însuși și dubla reprezentare. Art. 1.304 C. civ. reglementează aceste situații,
astfel: contractul încheiat de reprezentant cu sine însuși, în nume propriu, este
anulabil numai la cererea reprezentatului, cu excepția cazului în care reprezentantul
a fost împuternicit în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului a fost
determinat în asemenea mod încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese.
Dispozițiile anterior menționate se aplică și în cazul dublei reprezentări.

9
d) Obligația de a răspunde pentru substituirea cu un terț în aducerea la îndeplinire a
mandatatului. Ca regulă, mandatarul este ținut să îndeplinească personal mandatul,
aceasta fiind o consecință a caracterului intuitu personae al contractului de mandat.
Însă potrivit art. 2.023 alin. (1) teza II C. civ., mandantul poate autoriza în mod
expres substituirea cu o altă persoană în executarea în tot sau în parte a mandatului.
În aceste situații, substituirea trebuie să se încadreze în limitele autorizate de
mandant. Pe lângă ipoteza în care mandantul autorizează substituirea, sunt
prevăzute și anumite cazuri speciale în care substituirea este considerată legitimă.
Astfel, chiar și în absența unei autorizări exprese, mandatarul își poate substitui un
terț dacă:
1) împrejurări neprevăzute îl împiedică să aducă la îndeplinire mandatul;
2) îi este imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant asupra acestor
împrejurări;
3) se poate prezuma că mandantul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut
împrejurările ce o justifică[. În aceste ipoteze, textul legal precizează că mandatarul
este obligat să îl înștiințeze de îndată pe mandant cu privire la substituire.
Apreciez că cele trei condiții nu trebuie îndeplinite cumulativ, substituirea putând
opera dacă cel puțin una dintre ele survine.
Dacă substituirea a fost autorizată, mandatarul nu răspunde decât pentru diligența
cu care a ales persoana care l-a substituit și i-a dat instrucțiunile privind executarea
mandatului.
Dacă însă substituirea nu a fost autorizată de mandant, mandatarul răspunde pentru
actele persoanei pe care și-a substituit-o ca și cum le-ar fi îndeplinit el însuși
În toate cazurile, mandantul va avea o acțiune directă împotriva persoanei pe care
mandatarul și-a substituit-o, așa cum stipulează textul art. 2.023 alin. 6 C. civ. Este
de precizat că substituitul nu are o acțiune directă împotriva mandantului, însă se
poate îndrepta împotriva mandatarului, cu care are raporturi juridice directe. În
ceea ce privește acțiunea directă a mandantului sunt de făcut două observații, după
cum urmează:
– pentru ipoteza în care mandantul a autorizat substituirea cu o anumită persoană,
substituitul va putea acționa împotriva mandantului pe temeiul acțiunii directe
– dacă a fost autorizată substituirea, fără a fi indicată persoana în concret,
substituitul nu poate uza de acțiunea directă.
e) Pluralitatea de mandatari. Este posibil ca mandantul să încredințeze executarea
mandatului mai multor mandatari. În acest sens, potrivit art. 2.022 C. civ., în
absența unei stipulații contrare, mandatul conferit mai multor persoane pentru a
lucra împreună nu are efect dacă nu a fost acceptat de către toate aceste persoane.

10
Când mai multe persoane au acceptat același mandat, actele lor îl obligă pe
mandant chiar dacă au fost încheiate numai de una dintre ele, afară de cazul când s-
a stipulat că vor lucra împreună.
În lipsă de stipulație contrară, mandatarii răspund solidar față de mandant dacă s-au
obligat să lucreze împreună. Se instituie astfel prezumția solidarității mandatarilor
față de mandant, în ipoteza în care mandatarii s-au obligat să lucreze împreună.
III.3.2 Obligațiile mandantului

1. Mandantul este obligat, în lipsa unei convenții contrare, să pună la dispoziția

mandatarului mijloace necesare executării mandatului
2. Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta
din urma pentru executarea mandatului, împreuna cu dobânzile legale
aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor

3. Mandantul este, de asemenea, obligat să repare prejudiciul suferit de către

mandatar în executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din
culpa mandatarului
4. Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să platească
mandatarului remunerația, chiar și în cazul în care, fară culpa mandatarului,
mandantul nu a putut fi executat.

III.4 Încetarea mandatului cu reprezentare

Mandatul cu reprezentare este un contract, intuitu personae, așadar acesta nu poate
fi continuat fară voința mandantului sau mandatarului. Acesta înceteaza prin:

1.prin revocarea mandatului de către mandant

2.prin renunţarea mandatarului la mandate

3.prin moartea, incapacitatea şi falimentul uneia din părţile contractante

IV CONCLUZII

Mandatul fără reprezentare, așa cum acesta este reglementat în actualul Cod
civil, se aplică atât în sfera actelor civile, cât și a celor încheiate între profesioniști.
În actualul studiu am analizat exclusiv dispozițiile generale aplicabile mandatului
fără reprezentare, urmând ca aplicațiile acestuia (contractul de comision, de

11
consignație și de expediție) să fie anlizate într-un studiu ulterior. Este de precizat în
acest context, faptul că acestor aplicații ale mandatului fără reprezentare li se aplică
regulile speciale edictate de legiuitor în privința lor, însă li se aplică și regulile
generale de la mandatul fără reprezentare, în măsura în care nu sunt incompatibile,
precum și dispozițiile de la mandatul cu reprezentare. Iată de ce primul pas în
analiza amănunțită a mandatului fără reprezentare constă în prezentarea
dispozițiilor generale, astfel cum acestea au fost expuse în prezentul studio

Contractul de mandat cu reprezentare, datorită specificului său, îl aduce în prim

plan pe mandatar, respectiv persoana însărcinată de mandant să încheie acte
juridice în numele și pe seama mandantului. În prezentul studiu am analizat o parte
dintre efectele acestui contract, referindu-ne strict la obligațiile mandatarului, astfel
cum acestea sunt reglementate în Codul civil, punctând totodată particularitățile
acestora. Larga utilizare a mandatului cu reprezentare în viața juridică impune
cunoașterea acestor obligații, atât de către persoanele ce recurg la reprezentare în
acte juridice, cât deopotrivă și de către cei chemați să se pronunțe asupra
chestiunilor litigioase ce se pot naște.

12
 BIBLIOGRAFIE
1. G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V.
Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017
2. T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu,
București,2012
3. L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Contracte, ed. a 2-a, revizuită și adăugită,
Ed.Hamangiu,București,2014
4. R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,
București,2013
5. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1996
6. G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu,
București,2012
7. R. Matefi, Teoria actului juridic civil, Ed. Hamangiu, București, 2017
8. F. Moțiu, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015
9. Noul Cod civil. Comentariu pe articole, coord. F. Baias, E. Chelaru, I. Macovei,
Ed.C.H.Beck,București,2012
10. T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012
11. Anca Roxana Adam, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. C.H.
Beck,București,2017;

13
 CUPRINS
I DISPOZIȚII COMUNE PRIVITOARE LA CONTRACTUL DE MANDAT ...................... 1
I.1 Noțiune și reglementări generale privind mandatul ........................................................................... 1
I.2 Felurile mandatului și puterea de reprezentare .................................................................................. 1
II MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE ..................................................................................................... 1
II.1 Noțiuni introductive privind mandatul fără reprezentare ................................................................. 1
II.2 Efectele mandatului fără reprezentare .............................................................................................. 2
II. 2.1. Efectele produse față de terți ........................................................................................................ 3
II.2.2. Efectele mandatului fără reprezentare în privința bunurilor dobândite de către mandatar ......... 3
II. 2.3. Situația creditorilor mandatarului ................................................................................................. 4
III MANDATUL CU REPREZENTARE.......................................................................................................... 4
III.1 Noțiuni introductive privind mandatul cu reprezentare,forma și durata ......................................... 5
III.2 Întinderea mandatului ....................................................................................................................... 5
III. 3 Efectele mandatului cu reprezentare ............................................................................................... 5
III.3.1 Obligațiile mandatarului ................................................................................................................. 6
III.3.2 Obligațiile mandantului................................................................................................................. 11
III.4 Încetarea mandatului cu reprezentare ............................................................................................ 11
IV CONCLUZII ............................................................................................................................................ 11
BIBLIOGRAFIE: ................................................................................................................................ 13

14