Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eritrodermia Psoriazica
Eritrodermia Psoriazica
I. INTRODUCERE
Aceasta lucrare de diploma dezbate o problema de sanatate publica
de mare interes, deoarece psoriazisul este o boala frecventa si in
continua crestere, existand centre speciale ce trateaza doar aceasta
boala, iar eritrodermia este poate punctul culminant al psoriazisului,
prin multitudinea organelor afectate care duc la invaliditati crescute
pentru pacient din punct de vedere fizic, estetic si psihic, care nefiind
tratata corespunzator poate fi letala.
Incidenta ridicata a bolii, dificultatile de ordin terapeutic, faptul ca
etiopatogenia sa a ramas o problema nerezolvata si controversata, au
facut din aceasta boala obiectul multor cercetari in ultimele doua
decenii.
Eritrodermiile in general sunt boli foarte grave, mai ales formele ce
sunt prezente la copii, acestea fiind dezbatute mai pe larg in capitolul
de diagnostic diferential, alaturi de celelalte eritrodermii care sunt mai
frecvente decat cea datorata psoriasisului, aceasta fiind situata pe
locul cinci dupa cele idiopatice, dupa alergiile medicamentoase,
cancere, leucemii si dermatita atopica.
Importanta deosebita se pune pe tratamentul acestei bolii, dar si pe
cel al formelor mai usoare de psoriazis care oricand, netratate corect
sau stimulate de facori declansatori se pot transforma in forme
eritrodermice, in acest sens oamenii de stiinta fiind preocupati de
introducerea unor noi linii terapeutice.
II. GENERALITATI
Istoric
Psoriazisul este o afectiune cutanata cronica, determinata genetic,
ce se caracterizeaza prin leziuni eritematoase, bine delimitate, de
dimensiuni variabile, ce sunt acoperite de scuame sidefii,
pluristratificate, usor detasabile, fiind rezultatul unui proces de
parakeratoza.
In timpuri stravechi, oameni considerau psoriazisul o forma de lepra. Primele descrieri ce
cuprind psoriazisul au aparut in Corpus Hippocraticum, lucrare in care autorul utiliza termeni
ca „psora” si „lepra” pentru afectiuni ce pot fi recunoscute ca psoriazis. Mai tarziu, R. Willan
separa cele doua boli ca entitati psoriaziforme: o „lepra Graecorum” discoida si o „psoro
leprosa” policiclica, confluenta, cunoscuta acum cu denumirea de psoriazis. Astfel, confuzia cu
lepra a persistat mai multe secole, pana in anul 1841, cand dermatologul Ferdinand von
Hebra a aratat ca lepra Graecorum si psora leprosa ale lui R. Willan sunt una si aceeasi
afectiuni.
Studiile din ultimii doi ani au stabilit ca este vorba probabil de o boala genetica, existenta unui
factor ereditar, fiind incontestabil dovedita. Psoriazisul apare la persoane cu predispozitie
mostenita spre tipul de reactie parakeratozica, fiind incadrata in grupul afectiunilor cutanate
dispozitionale si reactionale, plurifactoriale, in care atat genotipul morbid, cat si factorii de
mediu sunt cauze necesare pentru aparitia bolii.
Psoriazisul evolueaza in pusee a caror frecventa are o mare variabilitate individuala. Evolutia
cronica si recidivanta scade calitatea vietii, in majoritatea cazurilor fiind pastrata totusi
capacaitatea de munca. Apare insa afectarea emotionala, cu desfigurari, jena, frustrare,
depresie.
Definitie
Psoriazisul este o boala de piele cronica, recicivanta si care prezinta o mare varietate de
leziuni, de forme si marimi diferite, dar leziunea elementara este papulo-eritematoasa,
acoperita de o scuama stralucitoare. Leziunile eritemato-scuamoase indica faptul ca sunt
implicate atat vascularizatia cutanata (eritemul) cat si epidermul (scuamele).
Morfologia leziunilor cutanate din psoriazis variaza foarte mult, pentru a le descrie fiind folositi
termeni ca: inelar, circinat, gutat, folicular, girat, geografic, numular, inversat, serpinginos,
pustulos, eritrodermic.
Aspectul clinic se pare ca depinde de „presiunea eruptiva” a bolii, care este variabila, astfel
incat un pacient se poate prezenta la medic doar cu cateva placi mici, localizate, stabile sau se
poate prezenta cu inflamatie generalizata a pielii sau pustule.
Eritrodermia psoriazica
Eritrodermia este o afectiune cutanata eritematoasa si
descuamativa ce este caracterizata de generalizare (afectand mai mult
de 90% din suprafata corporala), gravitate si de evolutia prelungita
(luni sau chiar ani).
Psoriazisul eritrodermic reprezinta o forma clinica grava de psoriazis, care prin complicatiile
sale poate pune in pericol viata pacientului, daca nu se intervine terapeutic. Poate sa apara
d’emblée, fara manifestari clinice anterioare de psoriazis (vulgar, artropatic) sau pe fondul
unui psoriazis vulgar cunoscut sa se dezvolte un psoriazis eritrodermic.
Eritrodermia psoriazica se caracterizeaza printr-o generalizare a eruptiei, de obicei fara zone
de piele sanatoasa.
Pacientul este rosu din cap pana in picioare, pielea este tumefiata, edematiata si apare o
descuamare fina; de asemenea este prezent si pruritul, starea generala este alterata cu febra
inalta si frisoane. Apare deshidratarea profunda cu pierderi importante de apa, proteine, fier.
Unii pacienti pot prezenta hipotermie, insuficienta cardiaca sau renala, infectii severe,
tulburari de absorbtie a alimentelor.
Eritrodermia psoriazica trebuie diferentiata de eritrodermiile provocate
de medicamente, de cele din bolile de sange sau de eczemele
eritrodermizate.
III. EPIDEMIOLOGIE
Incidenta psoriazisului in populatie se apreciaza a fi 1-2%, dar
datorita faptului ca unii bolnavi cu manifestari clinice minore nu se
prezinta la medic, aceasta poate fi mai mare. Incidenta eritrodermiei
se estimeaza a fi de 0,12 - 0,25% in populatia generala.
Se estimeaza ca pe glob exista aproximativ 60 de milioane de
bolnavi de psoriazis.
Psoriazisul este mai frecvent in regiunea temperata si nordica si
mai rar in sud.
Nu se intalneste la eschimosi si la indienii sud-americani, iar la rasa
galbena este mai rar (0,3 - 0,8%), implicit eritrodermia psoriazica
pastrand aceleasi caracteristici.
Prevalenta psoriazisului in poulatiea generala este de 0,1-2,8%.
Repartitia pe sexe:
Barbatii si femeile sunt afectati cu aceeasi frecventa, dar la femei
debutul este mai precoce in ceea ce priveste psoriazisul. In cadrul
eritrodermiei nu se remarca o schimbare a repartitiei pe sexe.
Debutul bolii apare de obicei intre 20 si 50 de ani (varsta medie
fiind de 28 de ani), dar leziunile initiale pot aparea la varste mult mai
fragede sau dupa 80 de ani.
IV. ETIOPATOGENIE
Psoriazisul este o afectiune cu etiologie plurifactoriala in care atat componentele genetice, cat
si cele de mediu joaca un rol in debutul si evolutia sa. Faptul ca psoriazisul poate fi mostenit a
devenit o certitudine, datorita numeroaselor studii efectuate cum sunt cele familiale, cele pe
gemeni monozigoti si pe antigenele HLA, etc.
In sprijinul teoriei ereditare vin urmatoarele argumente:
frecventa crescuta a psoriazisului in familiile bolnavilor (20-
50%)
concordanta psoriazisului la gemeni monozigoti
evolutia cronica a bolii, cu perioade asimptomatice
existenta modificarilor histochimice minime in pielea indemna
a bolnavilor si uneori chiar la membrii aparent sanatosi ai
familiei.
Se pare ca intervine si o gena dominanta care se exprima in
proportie de 10-20% la heterozigoti si in proportie de 90% la
homozigoti, ducand la epidermopoieza accelerata.
Exista mai multe teorii privind modul de transmitere:
boala determinata de o gena dominanta
boala determinata de o gena recesiva
boala cu etiologie plurifactoriala (factori genetici si de mediu)
este considerata cea mai importanta teorie.
Statusul dispozitional de prepsoriazis latent se poate defini ca fiind
genotipul morbid al unui individ la care nu au actionat inca factorii
trigger care ar putea duce la expresia bolii. Corelat cu dispozitia
morbida si riscul relativ la aceasta boala, un aport important l-a adus
studiul antigenelor de histocompatobilitate HLA in psoriazis. Sunt
asociate frecvent cu psoriazisul Ag HLA-B13, B17, BW16, BW27, DR7.
A fost raportata adesea asocierea HLA-CW6 si CW7 cu psoriazisul
vulgar.
La pacientii cu eritrodermie psoriazica, Karvonen a descoperit o frecventa mai crescuta a Ag
HLAB13 si B14, aceste antigene fiind rare in psoriazisul flexural.
Aspecte generale
Psoriazisul este rezultatul cresterii stimulate a celulei stem epidermice, crestere initiata de
limfokinele eliberate din limfocitele T cu memorie, activate in interiorul pielii. Eliberarea de
limfokine din limfocitele T activate este determinata de o activitate crescuta intralezional a
celulelor prezentatoare de antigen (APC). Acestea prezinta celulelor T cu memorie un auto
antigen neidentificat inca, ce produce activarea limfocitelor T, cu eliberarea de limfokine: IL-2
si IFN-gama.
Anomaliile care determina aparitia leziunilor psoriazice sunt situate in epiderm, unde numarul
mitozelor este crescut de 9-12 ori, astfel incat timpul de tranzit al celulelor intre stratul bazal
si cel cornos este mai scurt decat in pielea normala. Ciclul celular al keratinocitelor psoriazice
este mult mai scurt decat decat cel al keratinocitelor normale. In afara mitozelor mai rapide,
proliferarea epidermica exagerata din psoriazis este explicata printr-un proces de recrutare a
populatiilor celulare care in pielea pacientilor sanatosi sunt in stare de repaus si indrumarea
lor pe calea multiplicarii accelerate.
Proliferarea epidermica exagerata este asociata cu anomalii ultrastructurale si
imunohistochimice, care traduc tulburarea procesului de keratinizare. Sunt cert demonstrate
scaderea numarului de desmozomi, largirea spatiilor intercelulare cu disparitia aproape
completa a glicoproteinelor de suprafata, diminuarea numarului de granulelor de
keratohialina. Modificarile structurale se remarca la nivelul membranei bazale si peretilor
microvaselor sangvine si limfatice, care prezinta din loc il loc solutii de continuitate.
Consecinta directa a alterarii peretilor microvascularizatiei este cresterea permeabilitatii
vasculare la nivelul pielii psoriazice.
Studii recente in domeniul microvascularizatiei realizate prin flow-metrie LASER-Dopller au
evidentiat la bolnavii de psoriazis o diminuare gradata a circulatiei microlimfatice din pielea
sanatoasa perilezionala si disparitia aproape completa a acestei retele in centrul placii de
psoriazis.
Modificarilor structurale ale pielii psoriazice se asociaza modificari
functioanale metabolice, cele mai importante fiind:
Scaderea sintezei de filagrina (proteina cu rol major in
realizarea etapei finale a keratinizarii)
Aparitia precoce a involucrinei
Aparitia unei activitati transglutaminazice
Modificari ale citokinelor (scade cantitatea de keratine de
diferentiere cu greutate moleculara mare si apar keratinele
de hiperproliferare).
Aspecte genetice
Analiza populatiilor specifice de halotipuri HLA a demonstrat ca
susceptibilitatea fata de psoriazis este legata de CMH clasa 1 si 2. S-a
aratat existenta a doua tipuri diferite de boala psoriazica (tipul 1 si 2),
care se deosebesc prin halotipurile HLA CW2. Studiile recente ale
alelelor specifice oligonucleotidelor au demonstrat ca in geneza
psoriazisului este implicata o zona bine conturata a cromozomului 17.
Studii efectuate pe pacienti japonezi au adus dovezi care au permis
extinderea determinismului genetic al psoriazisului si la o serie de
antigene de histocompatibilitate din clasa 3.
Pacientii cu supratipul A2 CW11, BW46 ,C2C, BSF C4, AB2, DRW86 RF au risc crescut fata de
aparitia psoriazisului. Investigatiile bazate pe studiul gemenilor cu secvente HLA identice au
demonstrat ca in dezvoltarea psoriazisului ar putea fi implicate mai mult decat o singura gena
HLA-linkata. Constatarea ca la gemenii monozigoti psoriazisul apare doar in proportie de 50%,
a permis sa se afirme ipoteza ca pe langa complexul HLA sau alti markeri genetici sau
negenetici, factorii de mediu joaca un rol important in aparitia psoriazisului.
Anomalii biochimice
Modificarile metabolice par a juca un rol important in dezvoltarea si
intretinerea evolutiei leziunilor de psoriazis. Aceste transformari
metabolice constau in anomalii biochimice multiple: la nivelul
nucleotidelor ciclice, al metabolismului acidului arahidonic, modificari
ale factorilor de crestere cutanata, ale metabolismului proteinelor
legatoare de calciu (calmodulina), ale metabolismului fosfatidil
inozitolului sau apolipoproteinei E.
Nucleotidele ciclice
Modificarile nucleotidelor ciclice sunt cunoscute de mult timp, fiind
printre primele detectate si incriminate in patogenia leziunilor de
psoriazis. Cea mai importanta modificare in psoriazis este cresterea
concentratiei de GMPc si alterarea raportului AMPc/GMPc, care
reprezinta suportul metabolico-informational pentru cresterea ritmului
mitotic al celulelor bazale de la 28 de zile la 3-4 zile.
Metabolismul eicosanoidelor si acidului arahidonic
Modificarile acestor metabolisme au fost considerate ca avand un
rol important in geneza si evolutia psoriazisului. Prostaglandinele E si F
au concentratii crescute, iar raportul PGE/PGF este scazut datorita
unei cresteri importante a concentratiei de PGE2. Acidul arahidonic,
din care se sintetizeaza PGF2 este si el in concentratii crescute, ca
urmare a unei hiperactivitati a fosfolipazei A2 care elibereaza acid
arahidonic din fosfolipide.
In alterarea metabolismului eicosanoidelor in leziunile psoriazice,
un rol foarte important il are inhibitia ciclooxigenazei, care permite
transformarea acidului arahidonic in prostaglandine.
Alaturi de productia crescuta de PGE2 (cu actiune proinflamatoare),
in leziunile de psoriazis s-a constatat si o activare crescuta a
lipooxigenazelor 5, 12, ce are ca rezultat o crestere a concentratiei de
derivati de tip 5 si 12 HETE si de LTB4, care sunt agenti endogeni
proinflamatori si chemotactici foarte puternici.
Factorii de crestere si poliaminele
Dintre factorii de crestere, TGF- (factorul de crestere tumorala) si
IL6, care sunt produsi de keratinocite, ar putea reprezenta elemente
importante in geneza leziunilor de psoriazis. Concomitent cu actiunea
proliferanta keratinocitara, acesti factori declanseaza si actiunea de
hiperplazie vasculo-capilara, caracteristica leziunilor psoriazice.
Stimulii generatori ai eliberarii de TGF- si IL6 sunt dependenti in mare
masura de de mecanismele imunologice implicate in patogenia
psoriazisului.
Studii mai vechi semnalau cresterea concentratiei de poliamine in
leziunile de psoriazis, secundar actiunii TGF- si IL6.
Calmodulinele
Calmodulinele, ca proteine legatoare ale calciului, au fost decelate
in titruri crescute in leziunile de psoriazis. Modificarea concentratiei
ionilor de calciu prin interventia intralezionala a calmodulinelor ar
putea fi un simplu epifenomen metabolic secundar modificarilor
metabolismului nucleotidelor ciclice si/sau a efectului eicosanoidelor
sau ar putea juca un rol activ in declansarea hiperproliferarii
epidermice in psoriazis.
Fosfatidil-inozitolul
Fosfatidil inozitolul este metabolizat prin hidrolizare sub actiunea
fosfolipazei C. Fosfolipazele C au concentratii crescute in leziunile de
psoriazis, ca si acidul arahidonic si fosfolipaza A2 care moduleaza
interventia eicosanoidelor in psoriazis.
Fosfatidil-inozitolul are concentratii crescute in leziunile de psoriazis
si prin hidroliza sa rezulta o acumulare intralezionala de diacilglicerol si
inozitoltrifosfat; acestea joaca un rol major in declansarea si reglarea
proliferarii si diferentierii celulare, evenimente care sunt fundamentale
in psoriazis.
Sistemul imun in psoriazis
Exista numeroase dovezi de implicare a mecanismelor imune in
patogenia psoriazisului, precum si dovezi ce sugereaza o legatura intre
psoriazis si bolile autoimune.
In psoriazis a fost observata o mare varietate de anticorpi, inclusiv
anticorpi antinucleari, anticorpi impotriva ribonucleoproteinelor
nucleare si plasmatice, anticorpi anti celule epidermice.
Studii recente demonstreaza ca LT activate din placile de psoriazis
pot produce IFN- , legat de aparitia ectopica pe keratinocite a unor
molecule CMH din clasa a 2-a. Existenta lor a permis ipoteza unei
legaturi intre psoriazis si tulburarile de imunoreglare si intre psoriazis
si autoimunitate, dar comportamentul divergent al celor doua categorii
de boli fata de tratamentul cu raze ultraviolete si anumiti agenti
farmacologici au sugerat ca psoriazisul nu ar avea o patogenie
autoimuna.
Mecanisme de producere
Eritrodermizarea se poate produce prin unul din urmatoarele mecanisme:
prin transformarea lenta sau brusca a unui psoriazis cronic
intr-unul eritrodermic, spontan sau secundar unei boli
sistemice (infectie acuta virala, bacteriana, episoade de
alergie medicamentoasa)
de novo, ca prima manifestare a bolii, rar
iatrogen, datorita utilizarii intempesive si sau gresite a
tratamentului topic (psoriazis eritrodermizat)
Cel mai adesea eritrodermizarea se produce printr-o masura terapeutica interna
(corticoterapie, saruri de aur, antipaludice) sau externa (crisasorbina, PUVA-terapie). Poate
aparea oricand, fie brusc si neasteptat, fie precedat de o intoleranta crescanda la aplicatii
locale, lumina etc (psoriazis „ instabil”).
Cele mai frecvente cauze de eritrodermie
Eritrodermie idiopatica
Alergii medicamentoase
Cancere si leucemii
Dermatita atopica
Psoriazis
Dermatita de contact
Dermatita seboreica
Factorii de provocare si exacerbare (trigger)
Se accepta o serie de factori ca avand importanta in provocarea
unui nou episod de psoriazis sau in exacerbarea bolii preexistente.
1.Traumatismele
Fenomenul Koebner (aparitia leziunilor de psoriazis la locul unde se
exercita un traumatism) apare la 7-14 zile de la injurie, incidenta sa
variind intre 38-75% la pacientii cu psoriazis. Mecanismul dezvoltarii
psoriazisului dupa injuria cutanata este necunoscut. S-a demonstrat ca
este necesara atat injuria epidermica, cat si cea dermica pentru
aparitia fenomenului si repezinta un prognostic defavorabil atunci cand
ramane pozitiv in cursul tratamentului, astfel, psoriazisul este una
dintre dintre cele cateva situatii in care anumite tipuri de traumatisme
pot declansa boala pe pielea initial neafectata. Se pare ca nu exista o
regiune cutanata mai susceptibila decat alta pentru aparitia reactiei.
Eritrodermii microbiene
Reprezinta echivalente majore si prelungite ale eritemelor
scarlatiforme streptocococice si/sau stafilococice.
Stafilococul auriu a fost izolat in unele cazuri de eritrodermie in
care si tratamentul antistafilococic a fost eficace. Aceasta sugereaza
faptul ca stafilococul auriu poate fi responsabil de o stimulare imuna
cronica, conducand la eritrodermie. Diagnosticul de eritrodermie
microbiana este dificil.
Eritrodermia infectioasa se manifesta ca o boala infectioasa acuta
ce debuteaza cu febra, frison, curbatura, apare eruptia (dupa 1-2 zile)
mai intai la pliuri apoi pe intreg tegumentul.
Eritrodermii de origine fungica
Candidozele eritrodermice si tricofitiile generalizate apar
exceptional, in cazul unor subiecti imunodeprimati.
Eritrodermii de origine parazitara
Scabia norvegiana apare la bolnavii cu raspuns imun alterat (hipo
sau anergici) sau la cei tratati gresit cu dermatocorticoizi. Se
caracterizeaza printr-un numar mare de paraziti (1-2
milioane/individ).
Clinic, apar leziuni scuamo-crustoase grose, predominant pe
extremitati (scalp, maini, picioare). Leziunile palmo plantare sunt
hiperkeratozice, fisurate, iar unghiile sunt ingrosate.
Pruritul este redus sau absent, iar majoritatea pacientilor prezinta
eozinofilie si adenopatie generalizata. Este foarte contagioasa.
Diagnosticul se bazeaza pe identificarea parazitului (Sarcoptes
scabiei) la nivelul leziunilor.
Recent, s-au descoperit cazuri de eritrodermii in a caror
etiopatogenie a fost implicat virusul herpetic 6 (VH 6).
Eritrodermii medicamentoase
(toxidermii)
Medicamentele care determina
cel mai frecvent reactii cutanate
sunt: antibioticele (penicilina G,
penicilinele sintetice, sulfamidele,
teraciclinele).
Majoritatea reactiilor post
medicamentoase apar intr-un
interval de pana la o saptamane de
la expunerea la medicament. Fac
exceptie penicilinele semisintetice
(Ampicilina) care pot da reactii si la
mai mult de o saptamana.
Reactiile post medicamentoase sunt: reactii imunologice produse
prin activarea sistemului imun al gazdei si reactii neimunologice
(supradozaj, toxicitate cumulativa, efecte secundare, interactiuni
medicamentoase, exacerbarea unei dermatoze preexistente). Cele
neimunologice sunt mai frecvente.
Eruptia din eritrodermiile post medicamentoase este de doua tipuri:
eritemato- edematoasa veziculara sau eritemato scuamoasa. Forma
subacuta veziculara si edematoasa apare mai ales dupa sulfamide
retard, saruri de aur, arsenic, butazolidine. Forma eritemato
scuamoasa cronica apare mai ales dupa medicamente antiepileptice,
barbiturice, etc. Aceasta forma poate evolua cu poliadenopatie si
poate simula un premicosis.
Eritrodermia aurica
Apare secundar tratamentului cu saruri de aur folosit in LES si PAR.
Primele manifestari cutanate apar la inceputul tratamentului si sunt
reprezentate de macule eritematoase care apoi se transforma in
papule ce conflueaza si formeaza placarde eritemato-edematoase
mari, pe alocuri cu veziculatie.
Eritrodermizarea se produce in cateva ore sau zile.
Intreg tegumentul devine rosu si edematos. Edemul deformeaza
fata si membrele, veziculatia si zemuirea sunt mai evidente la nivelul
extremitatilor si plicilor, dar poate sa ocupe intreg tegumentul. Eruptia
se insoteste de fisuri, exulceratii, cruste impetiginoase.
Forma eritemato-scuamoasa are prognostic mai bun, in timp ce
forma eritemato-edematoasa, desi este mai rara este mai grava.
Pruritul poate sa preceada eruptia si este foarte intens. Uneori
apare edemul pleopelor ce impune oprirea tratamentului.
Starea generala este profund afectata: febra 39-40 grade Celsius,
chiar de la debutul eruptiei, anorexie, manifestari digestive, oligurie,
uneori, adenopatie importanta. Hemoleucograma arata
hiperleucocitoza cu eozinofilie.
In producerea eritrodermiei intervine atat un mecanism toxic cat si
unul alergic. Sensibilizarea intensa este interpretata de unii autori ca
soc anafilactic. Secundar, poate interveni si un factor infectios.
Eritrodermia dupa Cloramfenicol
Mecanismul de producere al acestei eritrodermii care poate sa
apara si dupa o doza terapeutica de Cloramfenicol este acelasi ca in
eczema de contact, medicamentul actionand ca o haptena, organismul
raspunzand prin producerea de limfocite imunologic active.
O noua stimulare cu acelasi antigen determina formarea de
infiltrate limfocitare perivasculare mai ales in dermul superficial,
insotita de bule si vezicule.
Eritrodermia arsenicala
Era foarte frecvent intalnita datorita administrarii de Neo Salvarsan
si tratamentului sifilisului, in producerea ei intervenind mai multi
factori: toxicitatea substantei, fenomenul de sensibilizare si uneori
infectia streptococica.
Debuteaza cu prurit, edem palpebral si maleolar, conjunctivita
bilaterala. Eruptia este initial sub forma de macule pruriginoase, apoi
sub forma de papule sau eritem veziculos, formand asa-numita
eczema arsenicala.
Eritrodermizarea se produce in cateva ore sau zile. Eritemul difuz
este insotit de un edem considerabil al tegumentelor. La nivelul
membrelor se observa o veziculatie cu aspect dishidroziform.
Starea generala este alterata cu febra, prurit intens, manifestari
digestive. Uneori apare poliadenopatie voluminoasa.
Eritrodermii limfomatoase
Eritrodermia din micozisul fungoid (Limfomul cutanat cu celule T,
Granuloma fungoides)
Este o boala neoplazica data de hiperplazia limfocitelor T4 helper
mature din piele.
Eritrodermia este fie inaugurala (,,omul rosu”, descris de
Hallopeau), fie precedata de o faza mai mult sau mai putin lunga de
eritem paramicozic.
La nivel cutanat apar noduli maron rosiatici sau purpurii rosii,
netezi la palpare care deseori ulcereaza, se suprainfecteaza, putand
aparea in orice parte a corpului, dar au predilectie pentru fata si pliuri.
Forma eritrodermica tip Hallopeau Besnier debuteaza prin placi
eritemato-scuamoase pruriginoase care conflueaza si imbaraca
aspectul eritrodermic (Sindromul ,,omului rosu”). Tegumentul este
rosu violaceu, se decuameaza fin sau in lambouri si este difuz infiltrat.
Stare generala este alterata cu febra, insomnie, astenie, scadere in
greutate.
Poate sa apara alopecie partiala sau totala, ectropion, distrofii
ungiale, edeme ale membrelor. Adenopatiile sunt voluminoase.
Examenul H-P evidentiaza granulom micozic situat la nivelul
dermului papilar in jurul retelei capilare.
Acesta e format din: limfocite, neutrofile, eozinofile, plasmocite,
astrocite, histiocite, celule micozice (mari, mononucleare, cu nucleu
mare si cromatina dispusa la periferie ).
Sindromul Sezary (leucemia cutis universalis )
Este varianta cu tablou leucemic, eritrodermica a limfomului tip
mycozis fungoides asociata cu un prognostic sever.
Este o reticuloza eritrodermica formata din 3 sindroame: cutanat,
hematologic, ganglionar. Eritrodermia reprezinta semnul cutanat
predominant; este o eritrodermie pigmentata, edematoasa si infiltrata,
foarte pruriginoasa.
Eritemul este de culoare rosie vie si este uniform pe toata suprafata
corpului. Edemul cutanat este important, dand aspect de facies leonin.
Pigmentatia este difuza sau localizata si este de culoare rosu-aramiu.
Pruritul este generalizat, foarte intens si rebel la tratament.
Frecvent se asociaza distrofii unghiale si hiperkeratoza palmo-
plantara.
Sindromul ganglioar este reprezentat de poliadenopatii periferice
generalizate si uneori, de adenopatii profunde si hepatosplenomegalie.
Ganglionii sunt duri, nedurerosi, neaderenti la planurile profunde.
Sindromul hematologic este reprezentat de leucocitoza moderata si
de prezenta unor numeroase celule mononucleare anormale-celule
Sezary (celule mari cu nucleu voluminos de aspect cerebriform,
hipercromic, citoplasma este redusa la un inel perinuclear clar, usor
bazofil, cu mici incluzii dispuse in colier PAS+).
H-P, biopsiile cutanate releva celule Sezary dispuse in banda in
dermul papilar sau sub forma de noduli in jurul vaselor sau anexelor si
un epidermotropism remarcabil cu formarea de cuiburi
intraepidermice. Celulele Sezary sunt prezente si in sange si la nivelul
ganglionilor.
Eritrodermii hematodermice
Eritrodermii leucozice
Leziunile constau in noduli mici rosii-roz sau de culoarea pielii,
asemanatoare cu leziunile din sarcoidoza si micozisul fungoid.
Eritrodermia apare frecvent mai ales in leucemia limfatica cronica si
in leucemia cu monocite si este o eritrodermie de tip exfoliativ. Pe
fondul eritrodermic apare o exfoliere accentuata a pielii insotita de
modificari tipice, constituind asa-zisa dermatita exfoliatava.
Pielea poate fi marcata in special la nivelul fetei. Unghiile devin
opace si friabile, parul cade progresiv si pot aparea modificari de tip
keratodermie palmo-plantara fisurala. Pruritul este intens.
H-P se evidentiaza infiltrat masiv in dermul mijlociu si profund cu
limfocite.
O alta leucoza ce poate evolua cu eritrodermie este boala Brik-
Symmers (limfadenopatie, splenomegalie, anemie refractara).
Actinoreticuloza, care asociaza fotosensibilitate si un infiltrat
histologic evocator de limfom poate de asemenea sa se prezinte ca o
eritrodermie.
Eritrodermii granulomatoase
Pot aparea in limfomul malign Hodgkin, si in granulomul eozinofil
malign.
In boala Hodgkin, leziunile cutanate sunt de tipul dermatitei
exfoliative generalizate. In majoritatea cazurilor debutul este
ganglionar, exceptional boala debuteaza cu manifestari cutanate.
Eritrodermii idiopatice
Caractere particulare: predominenta masculina (B/F este de 6,6/1),
asociaza keratodermie palmo-plantara, au durata lunga de evolutie si
sunt rezistente la tratamentul obisnuit. Este posibila evolutia spre
limfom.
Eritrodermii la nou-nascut si sugar
Inainte de trei luni:
Eritrodermii congenitale
Eritrodermiile ichtioziforme non-buloase cu transmitere autozomal-
recesiv. Ca variante au fost descrise: sindromul Rud, sindromul
Sjogren Larsson, sindromul Netherton;
Eritrodermiile congenitale ichtioziforma buloase transmise
autozomal dominant.
Eritrodermii necongenitale (dobandite)
Eritrodermia descuamativa Leiner-Moussous, frecvent precede
leziuni de dermatita seboreica a pielii acoperite de par si de eritem
fesier.
Generalizarea se produce in cateva zile. Starea generala nu este
modificata. Pruritul este discret sau absent. Evolutia este benigna sub
tratament.
Maladia Ritter von Rittershain (mult mai rara); este asimilata de
sindromul stafilococic Syell. Eritrodermia se asociaza cu descuamarea
larga in lambouri, cu eroziuni foarte superficiale si cu bule flaste.
Evolutia este buna sub antibioterapie dar boala ramane fatala in
10-15 % din cazuri.
Eritrodermia a putut fi descrisa in cursul unor afectiuni care au ca
punct comun deficitul imunitar: dermatita atopica severa, sindromul
Wiskott-Aldrich, sindromul Di Giorgi, SIDA la sugar, deficitule de
limfocite T, maladia Ommen. Acest lucru justifica necesitatea efectuarii
unui bilant imunitar la toti nou-nascutii purtatori ai unei eritrodermii
de cauza necunoscuta sau incerta.
Dupa patru luni:
Se regasesc la sugar aproape toate etiologiile de eritrodermie de la
adult: dermatozele eritrodermice (eczema, psoriazis, lichen, pitiriazis
rubra pilar, mastocitoza, eritrodermiile infectioase micozice,
parazitare, toximedicamentoase).
Dintre acestea, merita o mentiune eritrodermia din eczema atopica
pentru frecventa sa: ea este de departe cea mai comuna eritrodermie
a sugarului si copilului.
Eritrodermia congenitala ihtioziforma buloasa (hiperkeratoza
e
p
i
d
e
r
m
o
l
i
t
i
c
a
)
:
Este o dermatoza congenitala transmisa autozomal dominat.
Aspectul clinic variaza cu varsta pacientului. La nastere nou nascutul
pare sa aiba arsuri generalizate.
Putin dupa nastere se instaleaza o eritrodermie cu tendinta mare la
formarea de bule flasce ce dezlipesc tegumentul pe suprafete mari,
fiind surse de infectii uneori letale.
Intre doi si patru ani, bulele diminua si apare o keratoza galben-
inchisa difuza dar neomogena. Pe pliuri si pe fata dorsala a mainilor si
picioarelor, hiperkeratoza ia un aspect de piele de sarpe. In afara
formei generalizate exista si o forma localizata. In ambele cazuri, fata
este respectata.
Cu varsta, bulele spontane si posttraumatice dispar si ramane
hiperkeratoza. In acelasi timp, mirosul neplacut datorat suprainfectiei
microbiene a acestei hiperkeratoze persista toata viata.
Se asociaza frecvent cu malformatii congenitale: cataracta,
anomalii dentare, tetraplegia spasmotica, dezvoltare staturo-
ponderala si intelectuala deficitara.
Histologic: imaginea histologica a eritrodermiei ichtioziforme
buloase este definita printr-o degenerescenta granuloasa a straturilor
superioare ale epidermului datorate unei condensari perinucleare de
tonofilamente.
Histologia si ultrastructura sunt mai putin tipice in ichtioza x-likata:
exista o hiperkeratoza de retentie ca in ichtioza vulgara dar stratul
granulos este bine conservat si keratohialina este de aspect normal. In
plus, s-a gasit o anomalie biochimica caracterizata printr-un deficit
practic complet in steroid-sulfataze si aril-sulfataze.
Eritrodermia congenitala ihtioziforma non-buloasa (ihtioza
lamelara):
Aspectul dermatologic
este diferit dupa cum predomina eritemul realizand o eritrodermie sau
predomina hiperkeratoza izolata fara eritrodermie.
Scolile europene de dermatologie au adoptat termenul de
eritrodermie congenitala ichtioziforma non-buloasa, propus de Brocq
in timp ce dermatologii americani au descris forma hiperkeratozica
difuza sub numele de „ichtioza lamelara”.
Elias si Williams au aratat ca cele doua forme: eritrodermia
ichtioziforma si cea lamelara se pot diferentia dupa criterii clinice si
biochimice. Autorii americani admit deci ca aceste doua forme clinice
sunt de fapt doua maladii nosologic distincte.
Examenul histologic descrie alternanta zonelor de hiperkeratoza
ortokeratozica pronuntata cu zone de parakeratoza. Stratul granulos
este hipertrofiat. In derm, apare un infiltrat reprezentat de limfocite in
numar considerabil.
Exista doua sindroame complexe ce asociaza ichtioza:
Sindromul Dorfman-Chanarin: transmitere autozomal recesiva:
eritrodermie ichtioziforma congenitala non-buloasa cu afectiuni
asociate precum steatoza nucleara si hepatomegalia.
Sindromul Conradi (tip Happle): eritrodermie congenitala
ichtioziforma non-buloasa in benzi, asociata cu condrodisplazie,
displazie scheletica variabila, cataracta.
Exista doua forme grave de eritrodermie ichtioziforma:
Keratomul malign congenital este cea mai grava forma de
eritrodermie ichtioziforma, fiind incompatibila cu viata. Pielea foarte
groasa face ca membrele si fata sa fie imobile; fata este hidoasa,
imobila, cu pleoape in ectropion, buze fisurate, suptul fiind imposibil
iar pielea este acoperita de scuame foarte groase.
Baby collodion se caracterizeaza prin modificari la nivelul pielii care
devine lucioasa, intrusa si acoperita cu colodiu uscat.
Membrana rigida este responsabila de un sindrom dismorfic cu
ectropion, urechi rasucite si degete fixate in demiflexie.
Membrana colodiana este constituia dintr-o apozitie de lamele
keratozice, realizand o hiperkeratoza ortokeratozica.
Eritrodermia ichtioziforma congenitala uscata si ichtioza lamelara
sunt la originea a 60% din collodion baby ceea ce poate fi primul semn
de ichtioza. Din contra, cea x-linkata nu incepe niciodata printr-o stare
de baby-collodion.
Eritrodermii dobandite
Eritrodermia descuamativa Leiner – Moussous
Apare ca o seboree
generalizata insotita de
diaree continua si
infectii recurente,
avand la baza afectarea
sistemului imun.
Exista si modificari
hepatice de tip
steatoza, cat si
pancreatice,
asemanatoare cu cele
din mucoviscidoza.
Autorii francezi
incrimineaza si factorii
infectiosi din colectivitati, data fiind transmiterea la copii sanatosi prin
scutece si asternuturi.
Tulburarile endocrine de tipul sindromului de „pubertate miniaturala
a nou-nascutului” par a sta la baza acestei afectiuni. Debutul este
precedat de leziuni de dermatita seboreica si eritem fesier, extensia
leziunilor eritemato-scuamoase facandu-se rapid, iar generalizarea
apare in cateva zile. Scuamele sunt mai fine la nivelul fetei si mai mari
pe trunchi si membre, dand pielii o coloratie gri cenusie opaca.
Seborea cuprinde pielea capului, sprancenele si se poate extinde la
nivelul cefei si gatului, capul fiind acoperit de o casca groasa de
parakeratoza seboreica.
La nivelul pliurilor exista leziuni asemanatoare cu cele din intertrigo
si pot cuprinde intreg tegumentul, progresiunea facandu-se in acelasi
mod.
Starea generala se deterioreaza datorita manifestarilor digestive
asociate si a infectiilor recurente.
Histopatologic la nivelul dermului si hipodermului exista infiltrat
inflamator.
Stratul cornos are aspect parakeratozic, stratul granulos are
grosime redusa, straturile malpighiene sunt neregulate si prezinta mici
ridicaturi.
Glandele sebacee sunt slab dezvoltate si vasele dermului au lumen modificat.
Boala Ritter Von Rittershain (dermatita exfoliativa a nou
nascutului)
PARTEA SPECIALA
XI. STUDIU CLINIC
Dintre pacientii internati in Clinica Dermatologie II, a Spitalului Clinic Colentina, in
perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, am selectat un lot de persoane cu psoriazis,
asupra carora am efectuat un studiu retrospectiv, folosind date obtinute in urma anamnezei,
aspectelor clinice, investigatiilor paraclinice si tratamentului la care au fost supusi.
Evaluarea clinica s-a efectuat la prezentare si pe parcurs, urmarindu-se evolutia sub tratament, iar
din punct de vedera paraclinic, au existat o serie de analize generale efectuate integului lot si
altele cerute de specificul fiecarui caz.
Material si metoda
1. Indicatori
sintetici
varsta
sex
mediul de provenienta
profesie
numarul de recidive
Ca tehnica
tehnica datelor statistice, demografice, studii efectuate anterior si luat din literatura,
foi de observatie
Factorii ce pot influenta pozitiv evolutia bolii sunt de altfel, mai numerosi in cazul populatiei
urbane datorita gradului cultural si socio-economic superior si a necesitatii fizice si psihice de a
controla boala.
Sex
Masculin
Feminin
Total
Factorii favorizanti aparitiei eritrodermiei sunt in principal: factorii infectiosi, traumatici,
fumatul, medicamentele, alcoolul si stresul.
Din reprezentarea grafica se observa ca cel mai important factor este stresul, fiind mai
frecvent intalnit la femei decat la barbati, situatia inversandu-se in cazul alcoolului si al
fumatului.
Medicamentele ocupa un loc important, mai ales la femei care sunt mai compliante de obicei
decat barbatii la tratarea bolilor asociate, lucru ce atrage dupa sine efectele adverse ale
terapiilor asociate.
Psoriazisul a fost intalnit mai frecvent la persoane care urmau tratamente cu beta-blocante,
saruri de litiu, antimalarice, preparate corizonice intrerupte brusc.
Eritrodermia psoriazica
este o afectiune severa
prin complicatiile sale:
t
ulburari de
termoreglare,
insuficienta cardiaca congestiva,
dezechilibre electrolitice,
hipoproteinemie,
suprainfectia leziunilor,
anemie.
Afectarea articulara este de departe cea mai frecventa complicatie
a eritrodermiei (13cazuri) afectand mai frecvent barbatii decat femeile
si poate imbraca mai multe forme:
oligoartropatie asimetrica, cea mai frecventa
artrita simetrica
artrita localizata predominant la articulatia IFD
artrita mutilanta
artrita axiala manifestata prin spondilita si sacroileita
Afectarea ungiala (2 cazuri) poate imbraca mai multe aspecte:
depresiuni punctiforme ale marginii libere
hiperkeratoza distala
striatii longitudinale, liniile Beau
onicoliza cu tendinta de eliminare si crestera ulterioara a
unei unghii normale.
Datorita modificarilor importante suferite de pielea psoriazica,
infectiile cutanate nu sunt relativ rare, dar deobicei sunt cu stafilococ
si tratarea lor nu este o problema.
Pot aparea complicatii legate de decubit, escare, suprainfectie
pulmonara, tromboza venoasa, hipotrofii musculare.
Toate acestea sunt insotite si favorizate si de leziunile de grataj
determinate de pruritulul intens care de altfel trebuie eradicat.
Totodata, trebuie pe cat posibil evitata reechilibrarea hidro-
electrolitica pe cale parenterala ce atrage dupa sine o contaminare cu
germenii dupa piele si inlocuita cu cea orala.
Se vor utiliza antibiotice cu uz topic: bacitracina, neomicina,
polimixina B cat si substante antiseptice: apa oxigenata, permanganat
de potasiu, nitrat de Ag, etc.
Insuficienta cardiaca apare mai tarziu in cadrul eritrodermiei dar
poate fi destul de severa dat fiind faptul ca in eritrodermie datorita
vasodilatatiei si acumularii de lichid in spatiul interstitial apar edemele
periferice insotite de tahicardie, dispnee de efort, ortopnee, toate
acestea putandu-se complica cu raluri de staza, hidrotorax, ascita,
chiar si cu hepatomegalie de staza. A fost inregistrat 1 singur caz de
insuficienta cardiaca, la un pacient cu probleme cardiace preexistente.
Casexia, o complicatie rara, poate aparea ca o consecinta a insuficientei cardiace, dar este
favorizata si de pierderea crescuta de proteine prin descuamarea intensa a pielii, aparitiei
anemiei ca urmare a pierderii crescute de fier si nu in ultimul rand datorita enteropatiei
dermatogene ce apare in cazurile fulminante de eritrodermie ce duce la malabsorbtie si la o
scadere considerabila a greutatii.
Insuficienta renala este o afectiune rar intalnita ca o complicatiei a eritrodermiei. Mai
frecventa este oliguria, dar de obicei in formele severe de acutizare a bolii.
Prin
definitie,
eritrodermia
implica o
afectare
cutanata
mai mare
de 90% din
suprafata
corpului.
Din studiu
reiese ca 4
pacienti au
afectare de
90-92%, 7
pacienti 92-
94%, 4
pacienti au
94-96%, iar 2 pacienti au mai mult de 96%.
Exista o serie de indici, in cuantificarea lor fiind necesara evaluarea suprafetei corporale
afectate, printre care indicele PASI, BSA ( Body Surface Area), Self-Administred PASI.
Pentru BSA, evaluarea cea mai simpla este considerand ca o suprafata egala cu o palma
reprezinta 1% din suprafata corporala.
Indicele PASI (Psoriasis Area and Severity Index) este cel mai utilizat mijloc de
cuantificare a severitatii psoriazisului, necesar mai ales in studiile clinice pentru urmarirea
eficacitatii tratamentului.
Totusi, masurarea lui in practica este relativ complicata si consumatoare de timp. Din
acest motiv, s-a incercat gasirea unei modalitati de calcul simplificate. Aceasta respecta
evaluarea in functie de suprafata si zona afectate, dar utilizeaza o apreciere medie pentru cei
trei parametri (eritem, scuama, grosime a placii).
Dupa cum se
observa in graficul de
mai sus, la 10 pacienti
din cei 17 s-a efectuat
biopsie in vederea
punerii diagnosticului
sau pentru a certitifica
existenta leziunilor
tipice de psoriazis
pentru a exclude
celelalte forme de
eritrodermie, atunci
cand anamneza si
examenul clinic nu sunt
concludente si de a nu
trece pe langa vreo
forma canceroasa de
eritrodermie care ar
putea decompensa si
mai mult starea pacientului.
7 cazuri au fost nebiopsiate datorita existentei cu certitudine a leziunilor tipice pe un fond deja
cunoscut de psoriazis, eritrodermizarea fiind produsa ca urmare fie a transformarii lente sau
bruste a unui psoriazis cronic in conditiile existentei unor factori precipitanti (5 pacienti), fie
datorita utilizarii necorespunzatoare a tratamentului (2 pacienti din cei 7 nebiopsiati).
Aceste modificari sugereaza un defect nu numai in ceea ce priveste rata de proliferare, cat mai
ales de diferentiere a keratinocitelor in psoriazis.
Peretele capilar de la nivelul papilei dermice in psoriazis are un aspect modificat de capilar
venos, cu lumen largit, membrana bazala formata din straturi multiple si fenestratii la nivelul
endoteliului, modificari ce indica o permeabilitate capilara crescuta
Aspectul histologic variaza atat cu varsta leziunii si zona de prelevare cat si dupa forma clinica.
stratul granulos subtiat sau foarte subtiat, creste interpapilare alungite cu baza larga si
ingrosata ca un clopot, epiderm suprapapilar in putine straturi, tendinta crestelor de a
atinge granulosul.
stratul cornos foarte gros cu hiper si parakeratoza, celulele cornoase cu organite vizibile,
alterarea aderentelor intercelulare, spatii intercelulare mari
keratinocitele malpighiene sunt imature.
Specific
microabcese Munro- in zonele de parakeratoza ale stratului cornos, sunt localizate imediat
sub stratul cornos sau in zona malpighiana superioara. Sunt formate din nuclei
picnotici ai neutrofilelor migrate din capilare in epidermul suprapapilar. Sunt frecvente
in zonele noi.
Pacientul este cunoscut cu psoriazis de 15 ani, iar eritrodermizarea s-a produs in urma cu 3
saptamani, pacientul avand o complianta scazuta la tratament si recidive frecvente.
i
n
a
i
n
t
e
s
i
d
u
p
a
5
doze.
Cazul nr.2
XIII. Concluzii
1. Psoriazisul este o boala cutanata cronica, cu determinism genetic atat
genotipul morbid cat si factorii de mediu fiind cauze necesare pentru
aparitia bolii.
2. Eritrodermia psoriazica este o afectiune cutanata eritematoasa si
descuamativa ce este caracterizata de generalizare (afectand mai
mult de 90% din suprafata corporala), gravitate si de evolutia
prelungita (luni sau chiar ani), reprezentand o forma clinica grava de
psoriazis, care prin complicatiile sale poate pune in pericol viata
pacientului, daca nu se intervine terapeutic.
3. La pacientii cu eritrodermie psoriazica exista o frecventa mult mai
mare de exprimare a antigenelor HLA B13 si HLA B14 fata de
celelalte forme de psoriazis.
4. In cadrul eritrodermiilor, psoriazisul detine un procent de 8% (in
literatura de specialitate), primul loc fiind ocupat de eritrodermia
idiopatica (30%). In studiul efectuat eritrodermia psoriazica are o
frecventa mult mai mare, fiind inregistrata la un procent de 15,8%.
Cel mai adesea eritrodermizarea se produce printr-o masura terapeutica interna (corticoterapie,
saruri de aur, antipaludice), externa (crisarabina, PUVA-terapia) sau prin transformarea
lenta sau brusca a unui psoriazis cronic intr-unul eritrodermic, spontan sau secundar unei
boli sistemice (infectie acuta virala, bacteriana, episoade de alergie medicamentoasa), mult
mai rar aparand de novo.
In eritrodermia psoriazica apare o pierdere crescuta de scuame ce poate
atinge 20-30 g/zi, aceasta contribuind la hipoalbuminemie, aparuta
si ca urmare a scaderii sintezei de albumine si cresterii ratei
metabolismului albuminelor.
Raspunsul imun in eritrodermie este alterat, lucru evidentiat de
cresterea gama globulinelor, de cresterea imunoglobulinelor M in
formele severe si scaderea limfocitelor CD4+ in absenta infectiei HIV
.
8. Modificarile morfopatologice ale artritei psoriazice nu difera de acelea observate artrita
reumatoida, cu exceptia faptului ca nu se intalnesc granuloame reumatoide si se pare ca
exista un proces mai mare de fibroza, iar factorul reumatoid este negativ.
Indicele PASI (Psoriasis Area and Severity Index) este cel mai utilizat
mijloc de cuantificare a severitatii psoriazisului, necesar mai ales in
studiile clinice pentru urmarirea eficacitatii tratamentului.
Ca urmare a gravitatii determinate de posibile complicatii (cardio-
vasculare, infectii cutanate, pulmonare, sistemice si cele legate de
decubit), care afecteaza prognosticul vital, in eritrodermie prima linie
de tratament este cel simptomatic, cel etiologic putand fi aplicat
dupa ce pacientul este stabilizat din punct de vedere clinico biologic.
Posibila etiologie medicamentoasa a eritrodermiei face ca prima masura
sa fie intreruperea oricarei medicatii ce nu este esentiala,
reechilibrarea hidro-electrolitica, corectarea insuficientei renale
functionale si decompensarii cardiace (tonicardiace).
Tratamentul sistemic este obligatoriu in eritrodermie in faza activa de
boala sau cu evolutie rapida dupa terapii locale, incuzand UV, de
aceea, agentii imunosupresori utilizati nu trebuie corelati cu lumina
ultravioleta, pentru a nu creste riscul de cancer tegumentar.
Corticoterapia sistemica sau topica sunt relativ contraindicate in
eritrodermie pentru ca, desi se poate obtine o ameliorare tranzitorie,
aceasta este urmata aproape intodeauna de o recadere de severitate
mai mare decat inaintea terapiei.
PUVA este restrictionata in terapia eritrodermiei psoriaice, dar exista
studii ce demonstreaza utilizarea ei cu succes in asociere cu MTX.
In tratamentul eritrodermiei psoriazice este utilizata cu succes terapia
combinata PUVA cu MTX, iar doza anuala de MTX poate fi redusa la
50% prin adaugarea de PUVA.
Ciclosporina, in doza de 4-5mg/zi determina o imbunatatire rapida o
eritrodermiei psoriazice. Terapia combinata cum ar fi MTX si
ciclosporina in doze mici poate fi eficienta.
La pacientii HIV-1 cu eritrodermie psoriazica, terapia cea mai eficienta este cu carbamazepina
200-400 mg/zi, dar exista riscul reaparitiei eritrodermiei la intreruperea tratamentului.
Evolutia cronica si recidivanta scade calitatea vietii, in majoritatea cazurilor fiind pastrata totusi
capacaitatea de munca. Apare insa afectarea emotionala, cu desfigurari, jena, frustrare,
depresie.
XIV. Bibliografie
1. Abel E.A., Lindal M.L, Hoppe, Journal American Academy of Dermatology.
2. Alto-Kortec, Turpeinem M., Quantifying sistemic absorbtion of topical hidrocortisone in
erythroderma, BMJ, septembrie 1995.
3. Barker H., Psoriasis, British journal of Dermatology.
4. Barker JNWN, The Pathophysiology of psoriasas, Lancet 338:227,1991.
5. Baughman R.D> Psoriasis and Alcoohol, Proceedings of the 3-rd Internation Symposium 1982.
6. Boffa M.J., Chalmers R.J.G., Habouri N.Y., Shamaf M., Mitchell D.M. (95).seqvential liver
biopsies during long-term MTX treatment for psoriasis: BJM, 133, 774-778.
7. Bonish B, Denis J., Dutronc Y., Bei Huang B., Overexpression of the CD1 by the keratinocytes
in psoriasis and d CD4 dependent.IFNg production by Nk-t celles1- the journal of immunology
165:4076-4085,2000.
8. Bos J.D., De Rie M.A., -The Pathogenesis of Psoriasis: imunological facts and speculation,
Immunology Today, 20,1, 40-46, 1999.
9. Botela-Estrada R., San Martin O., Oliver V., Feurer I., Erythroderma, Arch Dermat, dec.1994.
10. Boyd A.S., Menter A, Erythrodermic Psoriasis, J. Am. Acad. Dermat.
11. Br.J. Dermatol 2005;153:706-714. The importance of diet in psoriasis.
12. Brown O.- Falco, Pleewing G, Wolff H.H., Bugdosf W, H., Dermatology- second, Completely
Revised Edition.
13. Bucur GH., Mica enciclopedie de boli dermato-venerologice, 1987.
14. Cojocaru M., Boda D., Diaconeasa A, Popescu S., Noutati in imunopatologia psoriazisului,
Medicina Moderna 2002,487-90
15. Coltoiu Al, Mateescu D., Popescu S., Dermato-venerologie, 1983.
16. Coltoiu, Tratat de Dermato-venerlogie, Ed Didactica si Pedagogica, 1993.
17. Conu, Corelatie dintre afectiunile cutanate si patologia generala , 1982.
18. Cooper K.D., Menter A.A., Ritchlin C.T., Taylor J.R.,Zanolli M.D., Psoriasis: New clues to
causation , new ways to treat, patient care, 33, 154-64;1999.
19. Elder J T., Nair RP., Guo SW., Henseler T, christopers E., Voorhees JJ. Tge genetics of
psoriasis. Arch. Deramatol. 130 (1994) 216-24.