USMF „Nicolae Testemiţanu”

Catedra de Pediatrie-Semiologie şi Puericultură

“Particularităţile
nutriţiei şi alimentaţiei la copil.
Alimentaţia naturală.Alimentaţia mixtă şi artificială.
.”

Elaborată de către
conf.univ. Dr.
Ala Holban

1
Alimentația este componenta de bază,recunoscută de toți a dreptului copilului la sănătate,
stipulat în Convenția Drepturilor Copilului.
Copiii au dreptul la alimentație adecvată și la accesul către produse nutritive și
inofensive, ambele influiențând direct realizarea dreptului la un nivel de sănătate cât mai
înalt

 Studiul alimentaţiei umane a intrat târziu în domeniul preocupărilor

ştiinţifice, deşi încă din cele mai vechi timpuri s-au făcut diverse legături
între alimentaţie şi patologie
 Hipocrate stabileşte cu 500 de ani î.e.n. că alimentaţia are un rol deosebit
în prevenirea şi tratamentul bolilor, combătând vechile doctrine că hrana
“este sursa tuturor relelor”
 “Dacă reuşim – spunea Hipocrate – să găsim pentru fiecare om echilibrul
dintre alimentaţie şi exerciţiile fizice, astfel încât să nu fie nici mai mult nici
mai puţin, am reuşit să descoperim mijlocul de întreţinere a sănătăţii”
Se exprimă astfel clar, cu 2500 de ani în urmă, vis-a-vis de principiile de bază ale
alimentaţiei raţionale promovate de nutriţia contemporană.
Realităţi şi corelaţii statistice mondiale
 Alimentația insufucientă sau neadecvată reprezintă cauza directă sau
indirectă de deces la 60% din 10,9 mln. copii de 0-5 ani.
 Mai mult de 2/3 din acestea sunt legate de practici incorecte de alimentare
și au loc în primul an de viață.
 Alimentația la sân în primele luni de viață în întreaga lume nu depășeșete
35%, complementul începe prea devreeme sau prea târziu, iar produsele
acestea nu întotdeauna sunt nutritive și inofensive. Mai mult decât atât,
copiii alimentați insuficient sau neadecvat sunt frecvent bolnavi și suferă de
tulburări de nutriție și creștere.
 În an.2000 mai mult 1/3 din decesele infantile erau legate cu o tulburare de
nutriție.
 Copii decedați reprezintă doar o parte a problemei, cauzate de insuficiența
ingredientelor alimentare. Deficiențele în alimentarea mamelor, alimentarea
neadecvată la sân și divesificarea greșită reprezintă un pericol deosebit
pentru sănătatea acelor copii, care supraviețuiesc
 Mai mult de 50 mln de copii în lume sunt cu distrofie, iar în țările sărace (cu
venituri mici) unul din cinci în vârstă de până la 5 ani are retard statural.
 Asocierea alimentației deficiente și a patologiei ifecțioase sau parazitare
cauzează anemie la doi din cinci copii sub 2 ani.
 Urmările alimentației neadecvate și retardul statural se resimt pe tot
parcursul vieții, influiențând capacitatea de însușire a programelor școlare,
iar apoi – productivitatea muncii.
 Copiii, care nu sunt alimentați la sân au un risc de deces până la împlinirea
vârstei de 1 lună de șase ori mai mare decât cei care sunt alimentați ,
macar parțial cu lapte matern. Începând cu vârsta de 6 luni și mai mult ,
când laptele matern nu mai satisface toate nevoile alimentare, copiii intră în
perioada deosebit de vulnerabilă a diversificării, în care se realizează
trecerea la alimentarea din masa familiei. Incidența alimentării incorecte
crește semnificativ în intervalul de vârstă 6 – 18 luni, fapt characteristic
majorității țărilor, iar afecțiunile dobândite în această perioadă pot fi
compensate destul de greu mai târziu.
(“ Strategia globală privind alimentația copiilor sugari și de vârstă fragedă”,OMS,UNICEF,2003)

2
 Realităţi şi corelaţii statistice pentru Republica Moldova
 Studiul Demografic și de Sănătate (SDS) din anul 2005 indica, că chintila
cea mai săracă de 13% suferă de retard statural, iar 7% au greutatea sub
normă, în timp ce anemia atingea rata de 60% la sugari (10-12luni) sau sea
mai mare rată în CSI.
 Deși rata alăptării până la vârsta de 6 luni a atins 86%, alăptatul exclusiv
constituie doar 45% și doar 59% sunt alăptați până la vârsta de 15 luni.
 Practicile nutriționale rămân nesatisfăcătoare: doar 27% din copii mănâncă
zilnic carne sau peste (Date preliminare din partea studiului ECCD, 2009) și
mai puțin de 2/3 consumă lapte zilnic.
 Mesajele educative sunt transmise în cadrul programelor MS; totuși sărăcia
pune o povară grea pe consumul familiei:în anul 2006 o treime din
populație nu era în stare să asigure minimumul consumului de energie
(datele BNS)
( “Supraviețuiea,creșterea și dezvoltarea copiilor mici”, Raport UNICEF Moldova,
septembrie 2009)

Importanţa alimentaţiei naturale

Laptele matern este cel mai bun aliment pentru copiii sugari, asigurând toate necesităţile
nutritive ale lor în primele 6 luni (26 săptămâni) de viaţă şi îi este necesar copilului pînă în
al 2 -lea an de viaţă.
Laptele matern este mai mult decât o simplă colecţie de nutrienţi şi o protecţie unică
împotriva infecţiilor şi alergiei, alăptarea la sân asigură nişte efecte considerabile de
protecţie asănătăţii mamei. Necesităţile nutriţionale şi energetice crescute ale femeii ce
alăptează pot fi uşor acoperite prin respectarea recomandărilor privind alimentaşia
sănătoasă. Totodată un regim alimentar adecvat al mamei este mai puţin costisitor decât
amestecurile lactate pentru copii.
Alăptarea la sân are efecte de lungă durată, având în vedere creşterea şi dezvoltarea.
Efectele alăptării sunt mult mai mari dacă ea este începută cât mai devreme., adică chiar
in primele 1-2 ore după naştere, copilul va fi hrănit la cerere şi exclusiv natural în primele
6 luni de viaţă. E preferabilă continuarea alimentaţiei la sân şi în al doilea an de viaţă, mai
cu seamă la categoriile de populaţie cu risc crescut de boli infecţioase.

Într-un secol de degradare ecologică progresivă devine deosebit de important totul ce

este vital, pur şi natural; toate aceste proprietăţi pot fi în cea mai mare măsură atribuite
laptelui matern.

3
 Importanţa laptelui matern şi avantajele lui faţă de alte tipuri de lapte
1.Factorul alimentar reprezintă conţinutul şi calitatea componenţilor nutritivi ai laptelui
matern şi este destul de bine studiat. În funcţie de gradul de adaptare formulele de lapte
artificiale imită mai mult sau mai puţin conţinutul factorilor nutritivi ai laptelui uman care
diferă de laptele de vaci sau laptele altor mamifere, folosit uneori pentru alimentaţia
sugarilor.

Este demonstrat, că laptele matern după conţinut este net superior faţă de toţi înlocuitorii,
chiar şi de cele mai avansate formule adaptate. Conţinutul laptelui matern nu este
constant, schimbându-se pe parcursul celor 24h şi a unui ciclu de lactaţie. Volumul total de
producţie a laptelui şi de consumare a lui este foarte variabil (100-300-850ml-1L)
depinzând în cea mai mare parte de frecvenţa şi eficacitatea suptului. Conţinutul
comparativ al laptelui matern, amestecului lactat industrial (adaptat şi a celui preparat în
condiţii casnice – neadaptat ) este reprezentat în tabelul de mai jos (la 100ml).

Cionţinutul de ingrediente în laptele matur şi alte tipuri de lapte

ComponentulValorile Amestec Lapte de Amestec

medii (formulă)de vaci preparat în
pentru lapte condiții
laptele casnice
matern
Energie(кG) 280 250-315 276 221
(ккаl) 67 60-75 66 63
Proteine (g) 1,3 1,2 -1,95 3,2 2,1
Glucide (g) 7 4,6-9,1 4,6 8,0
Lipide (g) 4,2 2,1-4,2 3,9 2,5
Fer (mg) 76 325-975 60 39
Calciu (mg) 35 59 120 75
Natriu (mg) 15 13-39 55 36
Clor (mg) 43 32,5-81 97 63

Proteinele laptelui uman diferă nu numai după cantitate raportată la ml sau litru, dar şi
după caliatatea lor.Astfel, laptele matern conţine proteine specifice umane, majoritar fiind
proteine din zer şi mai puţin cazeină, iar spectrul de aminoacizi diferă foarte mult de cel al
laptelui de vaci, în special fiind bogat în cisteină şi taurină, responsabile de prosele de
maturizare a celulelor nervoase. Datorită celor enumerate proteina laptelui matern este
mai şor şi practic în totalitate digerată de către sugar, nu provoacă alergie ( spre deosebire
de proteina laptelui de vaci, care, inducând o gastroenteropatie alergică poate provoca
chiar şi microhemoragii intestinale) asigură necesităţile sugarului în primele 6 luni de viaţă
şi contribie la dezvoltarea lui adecvată:

 Conținutul de proteine în laptele matern corespunde necesităților copiilor

sugari
4
  Laptele matern conține preponderent proteine serică, comparativ cu
laptele de vaci, în care proteina majoritară este cazeina și doar 20%
reprezintă fracția serică
 O parte din proteinele serice ale laptelui matern sunt reprezentate de α-
lactalbumină, lactoferină, care reprezintă sursa tutror aminoacizilor esențiali
pentru organismul copilului sugar
 În laptele de vaci, respectiv și în formulele preparate în baza acestuia,spre
deosebire laptele matern, proteina majoritară este β-lacto-globulina, care
lipsește în laptele matern și poate induce reacții alergice la copii
 Cazeina laptelui matern posedă proprietăți chimice deosebite de cazeina
laptelui de vaci, fapt care-i ușurează digestia

 Cazeina laptelui matern este reprezentată și prin factorii imuni de origine

proteică – imunoglobulina A, lactoferina, lizozima și alte macromolecule,
implicate in apărarea specifică și nespecifică a organismului copilului

Lipidele laptelui matur constitue circa 4 – 4,5 g/100 ml. Deşi concentraţia de acod linoleic
şi alţi acizi graşi polinesaturaţi depinde de regimul alimentar matern şi de rezerva
ţesuturilor la mamă, laptele matern este bogat în acizi graşi polinesaturaţi policatenari care
sunt indispensabili pentru dezvoltarea şi mielinizarea creierului.
Lipidele laptelui matern sunt secretate sub formă de picături fine , fiind practic în totalitate
(circa 98%) constituite de trigliceride. Cantitatea de lipide în laptele matern poate varia pe
parcursul zilei: concentraţii maxime sunt constatate de obicei între orele 10 şi 12 ziua.
Concentraţia de lipide este întotdeauna mai crescută în porţia finală de lapte de la sfîrşitul
alăptării.
Cantitatea de acizi graşi saturaţi în laptele matern este de 42%, iar de cei nesaturaţi –
57%. Concentraţia de acid linoleic şi arahidonic este de 0,4gr/100 ml de lapte şi există de
asemenea o concentraţie considerabilă de prostaglandine şi lipază, menită pentru digestia
lipidelor consumate .Spre deosebire de laptele matern în laptele de vacipredomină acizii
graşi saturaţi, practic lipsind cei nesaturaţ, nu este prezent nici acidul linoleic, cantitatea de
colesterină, comparativ cu laptele matern este redusă.
 Lipidele laptelui matern acoperă aproximativ 50% din totalul de calorii
 Laptele anterior, care se scurge la începutul alimentării la sân, este mai
apos, conține mai multă lactoză și mai puține lipide, acestea fiind mai
multe în laptele posterior, astfel cel mai bogat energetic lapte se scurge la
sfârșitul alimentării
 Laptele posterior în acest fel joacă un rol important în asimilarea de
energie și, deși se dobândește mai greu, este esențial ca să nu se
întrerupă alimentarea când fluxul de lapte a scăzut sau copilul suge mai
puțin activ

Glucidele laptelui matern în mare parte sunt reprezentate prin lactoză ( ca şi în laptele de
vaci, de altfel). Din punct de vedere cantitativ în laptele matern sunt mai multe glucide
decît în laptele de vaci şi cel adaptat, diferă şi calitatea glucidelor în tipurile de lapte
enumerate.Laptele matern în afară de lactoză, care este preponderent de tip beta ( care
favorizează activitatea florei bacteriene fiziologice intestinale) mai conţine o cantitate mică
de galactoză, fructoză şi oligozaharide. Laptele de vaci este mai sărac în glucide, iar
lactoza este majoritar de tip alfa.
 Glucidele laptelui matern sunt reprezentate de lactoză, care acoperă 40 %
din caloriile furnizate și care se digerează/asimilează ușor (>90%) în
intestinul subțire

5
  Lactoza neasimilată a laptelui matern ajunge în intestinul gros, unde sub
acțiunea bacteriilor se fermentează și se transformă în acizi grași cu lanțuri
scurte și acid lactic, - compuși, care, la rândul lor se asimilează, contribuind
la acumularea de energie

 O altă acţiune benefică este micșorarea valorii PH-ului intestinal şi

îmbunătățirea absorbția Ca
 Lactoza laptelui matern favorizează creșterea lactobacilelor și celorlalți
reprezentanți ai microbiocenozei normale a intestinului, care-l apără pe
sugar de gastroenterită
 În timpul infecției intestinale la copiii, alimentați cu lapte-praf, uneori se
dezvoltă intoleranța de lactoză, ca rezultat al afectării epiteliului și scăderii
activității lactazei, ceea ce impune necesitatea administrării formulelor
speciale, fără lactoză
 Copii, alimentați natural, își mențin toleranța față de conținutul sporit
de lactoză din laptele matern, de aceea trebuie să fie alimentați în
continuare natural
 Laptele matern conţine cantităţi semnificative de oligozaharide

 Acestea deţin un rol important în asigurarea protecţiei de virusuri, bacterii

şi toxinele acestora, contribuind totodată la menţinerea echilibrului micro-
biocenozei intestinale, prin favorizarea microflorei intestinului gros, inclusiv
a tulpinelor cu proprietăţi probiotice (în special bacteriile Bifidum)

Mineralele după conţinut diferă mult, dacă e să comparăm laptele matern cu alte tipuri de
lapte, în special laptele de vaci . Mai cuseamă asta se referă la cantitatea comparativ
exagerată de natriu , caliu, calciu şi fosfor în laptele de vaci. Acest fapt determinnă o
suprasolicitare osmotică renală a sugarului, sistemul lui reno-urinar nefiind încă suficient
de matur pentru un aşa efort. Alte substanţe minerale, chiar dacă sunt în cantităţi
acceptabile în laptele de vaci nu au o biodisponibilitate suficient de bună, precum aceleaşi
elemente din laptele matern. Aceasta se referă în primul rînd la fier şi zinc.

Vitaminele laptelui matern , de regulă, corespund necesităţilor copilului, dar depind şi

de regimul alimentar al mamei. Oricum laptele matern este întotdeauna adecvat după
conţinutul de vitamine, spre deosebire de laptele de vaci, care, după prelucrarea termică,
este practic lipsit şi de puţinul ce-l conţinea.
 Deși femeile cu un statut nutrițional scăzut pot să producă lapte în cantități
suficiente și de o calitate satisfăcătoare pentru dezvoltarea copilului sugar,
conținutul optim al micro-nutrienților în lapte și, respectiv conținutul optim al
acestora în organismul copilului este într-o oarecare măsură dependent
nutriția mamei

 Pentru a identifica riscul de carență a microelementelor nutritive la copil /

mamă, precum și influența adaosurilor nutritive asupra componenței
laptelui matern și intervențiilor necesare, este util de a diviza
microelementelor nutritive din laptele matern în două grupe:

6
 microelemente nutritive , care depind microelemente nutritive , care nu depind de
de starea sănătății mamei starea sănătății mamei
Tiamina, Riboflavina, Vitamina B6, Zn. Fe, acif folic, Ca
Vitamina В12, Vitamina D, Vitamina А,
Iodul , Se
Consumul insuficient și statutul Consumul acestor microelemente de către
mamei influențează (scade) conținutul mamă (inclusiv prin adaosuri) precum și
acestor componente în laptele matern, insuficiența lor relativ puțin influențează
iar conținutul scăzut al acestora în lapte conținutul acestora în laptele matern
poate influența dezvoltarea copilului
Rezervele majorității acestor Deoarece concentrația acestora în lapte rămâne
microelemente în organismul copilului constantă, atunci când mama are carență, ea nu
sunt mizere și foarte rapid se istovesc, este ferită de epuizarea rezervelor acestor
deaceea dependența copilului de aportul elemente în timpul lactației
constant al acestora cu laptele matern
cau complementul este evidentă
Concentrația acestor microelemente în Administrarea de adaosuri mamei va fi mai
laptele matern poate fi rapid restabilită degrabă utilă mamei, decât copilului
prin consumul corespunzător de către
mamă
Conținutul scăzut al acestor microelemente sau
rezervele lor la mamă nu vor influența consumul
de către copil și necesitățile de complement

2.Factorii de protecţie şi imunomodulatori ai laptelui uman

 Imunoglobiline A-secretoare (SIgA) active anti-E. coli, C. tetani, K. pneumoniae,
Salmonela, Shigela, Streptococcus, S. pneumoniae, C. tetani, H.Influenzae,
V.Holerae, Campilobacteria, Candida albicans.
 Anticorpii antivirus: rota-, RS-, polio-, entero-, citomegalovirus, HIV, rubeola-,
herpes.
 SIgA anti- G. Lamlia, E. Histolytica, S.mansoni.
 Immunoglobuline G,A,M,D.
 Lizozimul (enzimă antibacteriană ce duce la liza peretelui celular)
 Lactoferina (concurează cu bacteriile pentru fier)
 Interleukina-6
 Limfocite T-,B-
 Interferonii ( agrnţi antivirali)
 Macrofagi (fagocitează bacterii)
 Complement C3, C4
 Factori nespecifici antistafilococici( lipide ce posedă acţiune antistafilocociă)
 Factorul Bifidum (stimulează bacteriile bifidum, acido-lactice din intestin)
 Factori biochimici (lipide, glucide)
 Ribonucleaza ( agent antiviral)
 Inhibitorii proteazelor
 Proteinele ce leagă vitamina B 12 şi folaţii
 Factorul antilambliozic(lipide ce posedăacţiune antilambliozică)
 Oligozaharide (inhibitori de alipire a bacteriilor de epiteliu).

7
În afară de rolul său imunoprotector activ(protecţie împotriva infecţiei şi alergiei)laptele
matern de asemenea stimulează şi dezvoltă propriul sistem imun al copilului.
Rolul imunobiologic al laptelui matern este mai evident în perioada imediată după
naştere(colostrul) şi în primele luni de viaţă ale copilului; efectele protectoare depind de
durata perioadei de alăptare, fiind destul de importante mai cu seamă copiilor prematuri.
Rolul imunoprotector al laptelui matern se realizează astfel în mai multe direcţii:
- se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice
- copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii
- scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor
- protejează contra enterocolitei necrotice, bacteriemiei,meningitei,
botulizmului,infecţiilor urinare
- este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat
tip I, colită nespecifică ulceroasă etc.)
- micşorează riscul morţii subite a sugarului.

3. Factorul reglator al funcţiilor specifice umane la nou- născuţi şi

sugari, care nu sunt alteceva, decât enzimele, unii componenţi speciali, hormonii şi
factorii de creştere, prezenţi în laptele matern (vezi tabelul de mai jos) şi care determină
creşterea şi dezvoltarea fizică, dezvoltarea şi maturizarea tuturor organelor şi sistemelor.
Enzime şi alţi componenţi ai laptelui matern cu funcţii specifice la
nou-născut şi sugar
Componenţii Funcţiile
Amilaza Digerarea polizaharidelor
Lipaza(dependentă de starea fierii) Digerarea lipidelor(trigliceridelor)
Proteaza Proteoliza
Xantinoxidaza Participă în metabolizmul fierului,
purtători de milibden
Glutationperoxidaza Purtători de Seleniu(cu activitate
antioxidantă)
Peroxidaza Funcţie antiseptică
Sulfhidriloxidaza Menţinerea structurii şi funcţiilor
proteinelor laptelui, mucus G
Lizozima Funcţie bactericidă
Polisaharide Inhibă aderarea bacteriilor la
epiteliul mucoaselor
Acizi graşi polinesaturaţi cu lanţ Asigurădezvoltarea creierului, fiind
lung parte componentă a membranelor
celulare, inclusiv a sistemului
nervos
Carnitina Esenţială pentru oxidarea acizilor
graşi în mitocondrii
Taurina Utilizarea lipidelor necesare
activităţii nervoase şi dezvoltării
creierului
P-casamorfina Este entagonist a opiaceelor

Hormonii din laptele matern:

- steroizi adrenali
- calcitonina

8
 - eritropoietina
- insulina
- oxitocina
- prolactina
- somatostatina
- triiodtironina
- tiroxina
- TRH
- TSH
- Neurotenzina (vazopresina)steroizii ovarieni.

Factorii de creşteredin laptele matern:

- factorii de creştere epidermali (FCE)
- factorii de creştere ai nervilor (FCN)
- factorii de stimulare a coloanei
- factorii de creştere Bifidum.

Toate componentele enumerate sunt specifice speciei umane şi regează, respectiv,

unele funţii specifice omului în creştere.

4. Laptele matern ca factor de dezvoltare a reacţiilor adecvate

psihomotorii, intelectuale şi a capacităţilor de cunoaştere:
1. Prezenţa în laptele matern a neurohormonilor specifici umani (leencefalina, beta-
endorfina, substanţa P, mataencefalina etc.) favorizează dezvoltarea intelectuală.Copiii
alimentaţi natural au posibilitatea de a dezvolta un coeficient IQ (dezvoltare intelectuală)
mai înalt decât cei alimentaţi artificial;

2. Există opinii, bazate pe studii ştiinţifice, care indică, că copiii alimentaţi natural au un
comportament psihoemoţional mult mai echilibrat, iar efectele de durată în acest sens
ar fi: - coeficient de dereglări de comportament foarte jos, mai cu seamă în perioada
de adolescenţă,
- risc minor de criminalitate,
- dependenţă de droguri, abuz asupra copiilor şi abandonul lor.

Avantalele alimentaţiei naturale pentru copil şi pentru mama care alăptează

Pentru copil:
 Reduce frecvenţa şi durata patologiilor dispeptice.;
 se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice
 copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii
 scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor
 protejează contra enterocolitei necrotice, bacteriemiei,meningitei,
botulizmului,infecţiilor urinare
 este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat tip I, colită
nespecifică ulceroasă etc.)
 micşorează riscul morţii subite a sugarului.
 Reduce riscul de dezvoltare a alergiei faţă de laptele de vaci;
 E posibilă reducerea riscului de dezvoltare a obezităţii ulterior;
 Imbunătăţeşte acuitatea vizuală şi nivelul dezvoltării neuropsihice;
 Reduce riscul de dezvoltare a anomaliilor de muşcătură datărită stimulării
dezvoltării adecvate a mandibulei.

Pentru mamă:
9
 Stabilirea precoce a lactaţiei după naştere reface mai devreme puterile mamei ;
 Grăbeşte involuţia uterului şi micşorează riscul patologiilor post-partum,
micşorând mortalitatea maternă;Micşorân hemoragiile contribuie la menţinerea
pierderilor de hemoglobină ( scăzând pierderile), îmbunătăţind, astfel, nivelul
fierului;
 Prelungeşte perioada de amenoree, protejând de apariţia unei sarcini;
 Accelerează perderile de greutate, acumulate pe parcursul sarcinii, femeea
revenind mai repede la greutatea corporală de înainte de sarcină;
 Reduce riscul dezvoltării cancerului mamar preclimateric
 Reduce riscul dezvoltării cancerului ovarian.

Fiziologia lactaţiei ca bază a recomandărilor practice de stabilire,

dezvoltare,menţinere şi stimulare a alimentaţiei la sân

Pregătirea glandei mamare pentru lactaţie.

Pentru iniţierea lactaţiei şi menţinerea secreţiei suficiente de lapte matern sunt importante
unele reflexe fiziologice atât materne ( de oxitocină şi prolactină) cît şi ale copilului nou-
născut, iar mai apoi sugar ( de sugere, de înghiţire).
1. Glandele mamare se pregătesc pentru lactaţie pe parcursul întregii perioade de
sarcină.
2. În primele luni de sarcină influenţa dominantă o au estrogenii, stimulând
dezvoltarea ducturilor lactifere şi alveolare, numărul cărora între 5-8 săptîmîni
de sarcină se măreşte rapid, se îmbunătăţeşte considerabil vascularizarea
glandei mamare, vizibilă chiar şi la exterior ( desen vascular mult mai pronunţat).
3. După trei luni de gestaţie, cînd începe să domine progesteronul, alveolele
sunt dezvoltate şi activitatea ţesutului glandular şi secreţia de colostru sunt
stimulate de către creştrea progresivă a concentraţiei de prolactină.
4. Pe parcursul sarcinei producerea laptelui este inhibată de hormonii
steroizi ai placentei ( progesteronul în special), glanda fiind pregătită mai mult
sau mai puţin de producerea laptelui de la a 16 săptămână de gestaţie.

Stabilirea, dezvoltarea, menţinerea şi întreruperea lactaţiei.

1. În rezultatul naşterii efectul inhibitor al hormonilor placentari se întrerupe, nivelul de

progesteron scăzând brusc.
2. Odată cu naşterea şi întreruperea acţiunii progesteronului placentar, creşte rapid
concentraţia de prolactină, care induce sinteza laptelui de către glanda mamară.
Sinteza laptelui în interiorul alveolelor este un proces complex, ce include în sine şi
câteva mecanizme secretorii:exocitoza, secreţia şi transferul lipidelor, secreţia apei şi
a electroliţilor şi transferul imunoglobulinelor din spaţiul extracelular. Reflexul
prolactinei la copilul sugar se include maximal la evacuarea completă a laptelui produs
( de aici recomandarea de golire maximală a sânului), iar concentraţia şi activitatea
prolactinei este maximă în perioada nocturnă ( de aici recomandarea de a susţine în
mod obligatoriu aplicarea la sân a copilului noaptea).
3. Aplicarea copilului nou-născut la sân prin includerea arcului reflector al oxitocinei
stimulează ejecţia (evacuarea) laptelui produs. Reflehul oxitocinei este indus de mai
mulţi factori: de excitarea receptorilor mamelonului, precum şi de acţiunea factorilor
emoţionali pozitivi legaţi de copil ( imaginea lui, plânsul, contactul fizic şi strângerea la

10
 piept, emoţiile pozitive legate de copil). Prin urmare, pentru a iniţia şi stimula reflexul
oxitocinei, se va acţiona prin stimularea factorilor mai sus enumeraţi prin:

- aplicare la sân cît mai precoce ( în primele 1-2 ore după naştere), în condiţiile
unei naşteri normale;
- aplicare cât mai frecventă la sân la cererea copilului ( pentru sugarii în vârstă
de până la 6 luni de minimum de 8 ori în 24 ore);
- aflarea mamei alături, în aceeaşi încăpere cu copilul, un contact fizic strâns şi
permanent (ochi la ochi, piele la pilele) imediat după naştere.

O condiţie obligatorie pentru stabilirea, dezvoltarea şi menţinerea lactaţiei este şi

aplicarea şi poziţionarea corectă a copilului la sân.

Semnele poziţionării corectea copilului în timpul alimentării la sân:

- Copilul este întors cu tot corpul spre mama şi e strâns lipit cu burtica de burta
mamei
- Faţa copilului se află aproape de piept
- Corpul şi capul copilului formează o linie dreaptă
- Mama susţine cu ambele mâini capul şi corpul copilului.

Semnele aplicării corecte la sân:

- Bărbia copilului atinge pieptul mamei
- Guriţa este larg deschisă
- Buza de jos este curbată către exterior
- Deasupra buzei superioare se observă o fâşie mai mare a areolei decât sub
buza inferioară

Aplicarea la sân incorectă cauzează:

- Inflamări şi fisuri ale mameloanelor
- Aflux nesatisfăcător al laptelui şi creştere lentă a copilului
- Stări de foame permanentă a copilului, care nu este satisfăcut de alimentare
- Induraţie a mamelonului

Semnele poziiei incorecte în timpul alptării:

- Corpul copilului este opus corpului mamei şi nu e lipit de el
- Bărbia nu atinge sânul mamei
- Se observă o fişie mare a areolei chiar şi sub buza inferioară
- Copilul face mişcări rapide şi scurte
- În timpul alimentării obrajii copilului sânt traşi înăuntru
- Copilul este excitat şi refuză pieptul
- Copilul poate emite sunete specifice
- Mama simte dureri în timpul sugerii

Rolul alimentaţiei mamei care alăptează

Toate mamele, chiar şi acele de o nutriţie scăzută sunt în stare să producă
suficient lapte şi de o calitate ce poate asigura copilului sugar o dezvoltare fizică
corespunzătoare.Cu toate acestea, rezervele de substanţe nutritive se vor epuiza,
iar acesta se va răsfrânge negativ asupra laptelui, dacă intervalul dintre naşteri
este scurt şi nu a fost timp destul pentru refacerea rezervelor. Mai mult decât atât,
există date, care indică, că rezervele insuficiente de grăsimi la mamă va scădea
conţinutul lor în lapte. Reeşind din cele expuse, pentru a asigura un conţinut optim
11
 şi o calitate adecvată a laptelui matern, fără a supune riscului sănătatea mamei,
este important de a ţine cont de unele recomandări de alimentaţie, care sunt în
egală măsură necesare şi în perioada de sarcină şi in cea de lactaţie:
1. Conţinutul de calorii în 24 ore se va majora cu 700 – 1 000 şi va constitui0 3
500 ккаl ;
2. Conţinutul de proteine se va majora cu 30 – 40g şi va constitui nu mai puţin de
110 – 120 g/ 24 ore ( din care 60 – 70 % vor fi cele de origine animală ) ;
3. Se va magora şi cantitatea de lipide consumate în 24 ore ( 100 – 120 în 24 ore
), din care 30 – 35 % vor fi vegetale,iar glucidele vor constitui 450 – 500g/24
ore) ;
4. Se vor consuma zilnic cantităţi suficiente de legume şi fructe ;
5. Lichidele suplimentare în 24 ore vor constitui 1-2 litri, însă nu este necesar de
a consuma contrar dorinţei, deoarece lichidele suplimentare nu măresc
lactaţia ;
6. Regimul de alimentare al mamei trebue să fie concordat cu regimul de
alimentaţie a copilului. Mama trebue să mănânce de 5-6 ori în 24 ore înainte
de alimentarea copilului ;
7. Se vor ocoli produsele alimentare, care pot atribui laptelui gust sau miros
neplăcut (ceapă, usturoi, oţet, ardei iuţi etc.)) ;

Este indispensabil şi un regim sănătos al zilei, din care nu vor lipsi plimbările la
aer liber, somnul suficient (nu mai puţin de 8 ore în cele 24). Efortul fizic va fi
dozat.Se va respecta igiena mâinilor, glandelor mamare, corpului ( este suficient
un duş dimineaţa şi seara, iar mâinile necesită o spălare cât mai frecventă).
Pe ântreagă perioada de sarcină şi de lactaţie nu este recomandat aconsumul de
alcool, fumatul, care pot avea efect negativ asupra lactaţiei.

Înţărcatul , conform recomandărilor actuale ale OMS se face nu mai

devreme de 2 ani, alimentaţia naturală fiind posibilă şi mai mult.
Înţărcatul se face treptat, la copilul sănătos şi preferabil nu în peroada
de arşiţă pentru a reduce riscul de fenomene dispeptice. Nu se
recomandă înţărcarea bruscă, asociată cu o traumă psihologică
(schimbarea locuinţei, absenţa mamei de acasă). Dacă înţărcatul
copilului s-a făcut treptat, nu va fi greu de înlocuit ultima porţie de lapte
matern cu un alt tip de lapte, iar mama nu va ave incomodităţi cu sânii.

Metodele de estimare a alimentaţiei adecvate a copilului

1.Semnele alimentaţiei adecvate la sân în prima lună de viaţă
- Glutiţia auzită în timpul suptului
- Scutece umede mai multe de 6 în 24 ore
- Scaun fiziologic ( de regulă după fiecare alimentaţie)
- Starea sânului „comparativ gol” după alimentare
- Starea satesfăcătoare a copilului între perioadele de alimentare
- Adaosul în masă 18-30 g/zi sau 125-210 g/săptămînă
2.Simtomele foamei copilului sugar
- Curba ponderală plată
- Micţiuni rare ale urinei
12
 - Schimbări ale scaunului (constipaţii sau diaree, scaun instabil )
- Copilul este neliniştit, agitat
- Copilul suge degetele
3.Semne care indică că greutatea copilului nu creşte suficiente de repede
- Câştigul în greutate este sub18 g/zi şi la 3 săptămâni nu a recuperat greutatea sa
de naştere
- Pare somnolent , are un plâns slab sau scâncit şi doarme mult
- Poate avea urinări reduse, concentrate, sau o eliminare urinară normală
- Are scaun des, sau nu-l are deloc
- Poate suge incontinuu
- Poate avea privirea anxioasă şi piele cu riduri pe tot corpul.
4.Aprecierea alimentaţiei copilului
Eficienţa alimentaţiei se estimează prin aprecierea următoarelor indici:
- starea generală a copilului
- dinamica indicilor dezvoltării fizice (masa, talia),
- nivelul dezvoltării neuropsihice
- nivelul morbidităţii prin aprecierea indicelui sănătăţii
- rezulatele analizelor de laborator (hemoglobina, proteinograma, imunograma,
ionograma, echilibrul acido-bazic al sângelui).

Din ce motive un copil poate să nu primească cantitatea necesară de

lapte

Copilul are:Dificultăţi la alăptare Mama: factori psihologici

Alimentări rare. Lipsa de încredere.
Copilul nu este alăptat noaptea. Griji, stres.
Alăptări scurte. Lipsa poftei de mîncare.
Poziţionare greşită. Respingerea copilului.
Consum parţial. Oboseala.
Sticluţe, tetine.
Alimente complimentare.

Probleme / contraindicaţii pentru alăptarea la sân

1. Din partea mamei:
a) absolută – infecţia cu HIV
b)temporare: - patologie infecţioasă gravă perioada acută
( tuberculoză, alte infecţii deosebit de periculoase);
- Decompensarea maladiilor somatice ale mamei;
- Cancer la mamă şi mama primeşte citostatice
- Diabet zaharat tratat cu antidiabetice orale
- Boli psihice la mamă în acutizarecandidiza mamelonului şi a areolei.
2. Din partea copilului:
a)absolute – erori de metabolizm (fenilcetonuria, galactozemia);
b)temporare- afecţiuni grave ale nou-născutului şi sugarului ce necesită respiraţie
asistată ţi alimentare parenterală.

13
 Cei zece paşi ai unei alăptări de succes
Declaraţia comună a OMS/UNICEF (1989)

Fiecare instituţie, efectuând servicii de maternitate şi îngrijire a nou-născuţilor, trebuie:

1. Să aibă o politică scrisă referitor la alimentaţia naturală, care să fie

comunicată frecvent întregului personal de îngrijire a sănătăţii.
2. Să pregătească întregul personal de îngrijire a sănătăţii privind capacităţile
necesare implementării acestei politici.
3. Să informeze toate femeile gravide referitor la beneficiile şi condiuta
alimentaţiei naturale.
4. Să ajute mamele să iniţieze alimentaţia naturală în prima jumătate de oră
după naştere.
5. Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină lactaţia chiar şi atunci
când ele sunt separate de copii lor.
6. Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau alte lichide decât laptele matern, cu
excepţia cazurilor, când este indicat medical.
7. Să practice rooming-ul, permiţând mamelor şi copiilor lor să stea împreună
24 de ore din 24.
8. Să încurajeze alimentaţia naturală la cerere.
9. Să nu ofere suzete, tetine copiilor care sug.
10. Să susţină crearea grupurilor de sprijin pentru alimentaţia naturală şi să
orienteze mamele către aceasta după externarea lor din spital sau clinică.

Necesităţi în energie pentru copii în vârstă de până la 1 an (kkal/kg) ( OMS)

Vârsta, luni Necesitatea, kkal/kg Vârsta, luni Necesitatea, kkal/kg
0,5 124 6–7 95
1–2 116 7–8 94,5
2–3 109 8–9 95
3–4 103 9 – 10 99
4–5 99 10 – 11 100
5–6 96,5 11 – 12 104,5

În mediu necesităţile în energie pentru copii primului an de viaţă pot fi reprezentate

astfel:
- până la 4 luni :120 – 125 ккаl/kg;
- 4 – 9 luni: 115 – 125 ккаl/kg;
- 9 – 12 luni: 105 – 120 ккаl/kg.

Necesităţi în energie pentru copii mai mari de 1 an (kkal/24 ore ( OMS )

Vârsta, ani Necesitatea, kkal
băieţi fete
1–3 1230 1165
4–6 1715 1545

14
Consumul scăzut de calorii.
Dacă consumul de calorii e mai jos de necesităţile organismului în energie, scade
activitatea fizică şi/sau ritmul dezvoltării fizice. Dacă deficienţa va persista, se va dezvolta
malnutriţia protein-calorică. Consumul insuficient de calorii poate deasemeni induce
metabolizarea proteinelor (transformarea lor în energie) şi, bineînţeles, la deficienţă
proteică.
Consumul înalt de calorii.
Consumul exagerat de calorii poate spori depunerea grăsimilor şi duce la masă corporală
excesivă.
Densitatea energetică.
La copiii sugari şi de vârstă fragedă densitatea energetică a produselor consumate are o
deosebită importanţă, deoarece necesităţile în calorii la această vârstă depăşesc de 2 – 3
ori necesităţile adulţilor.

Factorii care influenţează densitatea energetică a produselor alimentare.

Grăsimi Zahăr Lapte Frecvenţa
(+) (+) matern alimentării
(+) (+)

Densitatea
energetică a Consumul de Dezvoltarea
alimentelor energie fizică
complementar
e (–)
(–) Viscozitatea
Apa alimentelor
complementare

După cum e indicat în chenar, se măreşte densitatea energetică prin conţinutul de grăsimi,
zahăr, lapte matern, alimentare frecventă şi se scade prin volumul mărit de apă sau
viscozitate sporită (mult amidon) a alimentelor.
La asimilarea energetică influenţează şi voluumul funcţional (fiziologic) al stomacului, care
reprezintă acel volum de alimente, care poate fi în mod normal îngerat de copil. Volumul
funcţional depinde nu numai de volumul anatomic al stomacului, dar şi de viteza de
evacuare din stomac al conţinutului de alimente. Dacă densitatea energetică a alimentelor
e joasă pentru satisfacerea nevoilor energetice, copilul necesită un volum alimentar mai
mare, care poate depăşi volumul funcţional al stomacului.
Volumul funcţional al stomacului este estimat la aproximativ 30 ml/kg de masă corporală
pentru copii sugari.
Diverse alimente au o densitate energetică diferită: o densitate energetică mare o are
carnea şi peştele gras.
Însă, de regulă, hrana folosită ca complement se bazează pe un produs principal bogat în
carbohidraţi (glucide), şi care are un volum mare şi viscozitate şi, respectiv, o densitate
energetică joasă. Ca exemplu poate servi terciuri de crupe, care au o densitate foarte
joasă (0,5 kkal/kg), dacă sunt preparate fără lapte şi grăsime. Adăugarea apei în scopul
micşorării viscozităţii şi îmbunătăţirii digerării lor încă mai mult le scade densitatea
energetică.
Necesităţi proteine:
15
  1-3 luni: 2,5 -2,25g/kg/zi

 4-12 luni: 2,0 -1,5 g/kg/zi

 1 -5 ani: 1,2 -1,1 g/kg/zi

 Sugarul necesită 43% din proteine sub formă de aminoacizi esențiali, copiii
mai mari – 36%
Necesităţi lipide
 Pentru sugar: 3,5-6g/kg/zi
 1-3 ani: 4,5g/kg/zi
 4 ani și mai mult – 2g/kg/zi.
 Se recomandă ca minimum 30%, optimal 40-50% din necesități energetice
ale sugarului și copilului mic să fie satisfăcute pe contul lipidelor, iar după 2
ani nivelul optim să fie 30% din care mai mult de 10% pe contul lipidelor
nesaturate sau polinesaturate.

Necesităţi glucide
 Pentru sugar: 12g/kg/zi
 Celelate vârste:10g/kg/zi
 După vârsta de 2 ani 60% din necesitățile energetice trebuie satisfăcute pe
contul glucidelor, din care 10% să fie carbohidrate simple. Cetoza rezultă
în cazul când densitatea energetică a glucidelor este sub 10%

Diversificarea alimentaţiei ( alimentaţia complementară )

Administrarea la timp a alimentelor complementare, adecvat selectate, are o mare
importanţă: fortifică starea sănătăţii, starea de nutriţie, dezvoltarea fizică a copiilor sugari
şi de vârstă fragedă în perioada de creştere intensă, deaceea necesită o atenţie deosebită
din partea sistemului de ocrotire a sănătăţii.
 E indiscutabil faptul, că către vârsta de 6 luni copilul are nevoie şi de alte
alimente decât laptele (matern sau formula)

 Aceasta este legat de faptul, că laptele matern sau formula nu mai acoperă
nevoile crescânde de ingrediente alimentare

 Către vârsta de 6 luni “se maturizează” fermenţii de bază, implicaţi în

digestia proteinelor, lipididelor şi glucidelor scade permeabilitatea mucoasei
intestinale, cşe puterea motorie a tractului digestiv, factori, care
argumentează introducerea noilor alimente anume la acestă vârstă

 Este necesar de menţionat, că introducerea neargumentată a

complementului la o vârstă mai mică sporeşte incidenţa reacţiilor alergice şi
tulburărilor din partea tractului digestiv

Pe parcursul întregii perioade de întroducere a complimentului, laptele matern trebuie să

rămână principalul tip de lapte, consumat de către copil.
Alimentele complementare se recomandă a fi întroduse către vârsta de 6 luni.
Nu este recomandabilă administrarea laptelui de vaci nemodificat pâna la împlinirea
vârstei de 12-24 luni ca băutură, dar, poate fi folosit, în cantităţi mici la prepararea hranei

16
complementare începând cu vârsta 12 luni. La modul ideal laptele de vaci se recomandă a
fi întrebuinţat în alimentaţia copilului numai după împlinirea vârstei de 12 luni.

Alimentele complementare cu densitate energetică mică pot scădea consumul de energie,

deaceea se recomandă un nivel mediu al densităţii energetice a hranei, corespunzător
cifrei de 1 kkal/g. Densitatea energetică a hranei depinde de frecvenţa alimentării ( la o
frecvenţă mare densitatea e mai mică). Tot din acecte considerente nu-i recomandabilă
administrarea laptelui de vaci degresat copilului până la vârsta de minimum 2 ani.

Întroducerea complementului trebuie să reprezinte un proces de întroducere a unor

produse alimentare noi, diverse după consistenţă, gust, miros şi aspect exterior,
concomitent continuând alimentarea la sân.

Nu este recomandat să se dea copilului în acestă perioadă produce sărate şi nici nu se

sărează suplimentar bucatele, administrate micuţului.

Întroducerea complementului (diversificarea alimentaţiei)

Întroducerea complementului reprezintă alimentarea copilului sugar cu alimente şi lichide
noi suplimentar la laptele matern. Hrana comlementară poate fi divizată în felul următor:

1. Hrana perioadei de tranziţie – acestea sunt produsele (alimentele) complementare ,

destinate satisfacerii necesităţilor alimentare şi fiziologice, specifice organizmului copilului
sugar;
2. Hrana din masa familiei – acestea sunt produsele complementare , care se dau
copilului de vârstă fragedă şi care sunt de fapt produse, consumate de întreaga familie .

În perioada de trecere de la alimentaţia exclusiv naturală la întreruperea alimenttării

naturale copiii sugari se deprind treptat să mănânce alte alimente din masa familiei, până
când acestea din urmă nu înlocuesc complet laptele matern. Copiii sunt fizic pregătiţi să
consume alimente din masa familiei către vârsta de 1 an, termen după care nu mai este
necesar ca aceste alimente să fie într-un fel sau altul modificate şi adaptate necesităţilor
copilului.

Termenii, la care începe să fie întrodusă în alimentaţie hrana perioadei tranzitorii,

reprezintă o perioadă destul de vulnerabilă pentru dezvoltarea copilului. Raţia alimentară a
copilului suferă schimbări radicale, cea mai importantă fiind trecerea de la unicul produs
( laptele matern), unde izvorul principal de energie erau grăsimile, la o întreagă
diversitate de produse, necesare pentru suplinirea necesităţilor alimentare. Această
perioadă este importantă nu numai prin creşterea continuă şi modificarea necesităţilor în
ingrediente alimentare, dar şi prin ritmul intens de creştere , dezvoltare şi maturizare
fiziologică.

Alimentaţia proastă, principiile şi metodele incorecte de alimentare în acestă perioadă pot

spori riscul de tulburare de nutriţie, retard în creştere şi dezvolatre, carenţă de diferite
substanţe nutritive, în deosebi a fierului, având urmări serioase pentru sănătatea copiluli
şi dezvoltarea lui mintală. Deaceea este deosebit de important rolul cadrelor medicale,
care pot influenţa şi îmbunătăţi considerabil practicile alimentare a le copiilor sugari şi de
vârstă fragedă.

Întroducerea prea precoce a alimentelor complementare impune unele riscuri şi

anume:

17
 - Hrana complementară , înlocuind o parte din laptele matern, va duce la scăderea
producţiei de lapte şi, respectiv, la posibilitatea micşorăriii consumului de energie şi
substanţe nutritive de către copil;
- Copii sugari sunt supuşi acţiunii microbilor patogeni, pezenţi în produsele
alimentare şi lichide, care pot fi contaminate, astfel sporind riscul fenomenelor
dispeptice, respectiv a tulburării de nutriţie;
- Riscul bolilor diareice şi a alergiei alimentare este amplificat de către imaturitatea
intestinului sugarului, fapt, care la fel poate induce o tulburare de nutriţie;
- Mamele devin mai devreme fertile, deoarece scăderea consumului de lapte
matern reduce perioada de suprimare a ovulaţiei.

Şi întroducerea prea tardivă a hranei complementare nu este lipsită de probleme,

deoarece:
- Aportul insuficient de energie şi substamţe nutritive pe contul exclusiv al laptelui
maern poate duce la retard în creştere şi nutriţie scăzută;
- Incapacitatea laptelui matern de a asigura, de la o anumită vârstă nevoile copilului
poate duce la carenţe diferite de micronutrienţi, mai cu seamă de fier şi zinc;
- Nu va fi asigurată dezvoltarea optimală a abilităţilor motorii corespunzătoare, ca de
exemplu mestecatul, precum şi recepţia adecvată de către copil a noului gust şi
structură a hranei.
- Reeşind din toate cele expuse, alimentele complementare se vor întroduce în
raţia sugartului la timp.

Până la momentul actual există multe opinii privint termenul de întroducere a

complementului, dar, care la majoritatea specialiştilor se încadrează între 4 şi 6 luni. Cu
toate acestea, ultimele recomandări, promovate de către Academia americană de
Pediatrie şi Biroul regional European OMS în cadrul Programului CIMC indică vârsta de 6
luni ca vârstă optimală pentru întroducerea complimentului.

Componeţa alimentelor complementare

Anterior au fost expuse componentele nutritive principale ale hranei de orice fel ( proteine,
glucide, grăsimi, energie), precum şi influenţa pe care o exercită asupra frecvenţei
alimentării cantitatea de lapte matern consumat sau densitatea energetică a alimentelor
complementare. Pentru a forma o raţie alimentară adecvată necesităţilor şi psibilităţilor
digestive ale copilului sugar este nevoie de ţinut cont:

1. de densitatea energetică a hranei complementare şi frecvenţa alimentării depinde

faptul, în ce măsură copilul îşi va acoperi nevoile sale de energie şi substanţe nutritive;
2. de bodiponibilitatea produsului sau a substanţei, care determină ce cantitate de
substanţă va fi asimilată de facto.

Hrana complementară e necesar să întrunească următoarele caracteruistici:

- să fie bogată în energie, proteine, micronutrienţi şi
- să aibă o consistenţă, care îi va permite copilului să o consume mai uşor.
Densitatea energetică a hranei complementare poate fi îmbogăţită prin adăugare de ulei
vegetal, unt sau margarină, dar acestea, la rândul lor, vor micşora densitatea proteinelor şi
micronutrienţilor. Din acestă cauză este recomandabil în acest scop de a adăuga în
complement( mai cu seamă cel bogat în amidon) a laptelui( lapte matern, amestec lactat
adaptat sau puţin lapte de vaci sau amestec acidofil), care îmbunătăţesc calitatea
proteinelor şi densitatea ingredientelor nutritive esenţiale.
Biodisponibilitatea şi densitatea substanţelor nutritive la unitatea de energie este
diferită în funcţie de produs. Astfel, produsele de origine animală la o unitate de energie
conţin aşa substanţe ca vitamina A,D ,E , B 2, B 12, Ca, Zn în cantitate mai mare .
18
Conţinutul de fier în unele produse ( ficat, carne, peşte) este înalt, iar în altele (laptele şi
produsele lactate) – jos. Totodată vitaminele B 1, B 6, C, acidul folic se conţin în cantităţi
mai mari în produsele vegetale, iar unele din ele, ca boboasele şi porumbul, sunt bogate şi
în fier. În general biodisponibilitatea mineralelor din produsele vegetale este mai joasă ca
în cele de origine animală.
Raţia alimentară cu biodisponibilitate mare conţine produse variate , conţinând cantităţi
importante de boboase , produse bogate în vitamina C şi puţină carne sau peşte. Raţia
alimentară cu biodisponibilitate scăzută a substanţelor nutritive este compusă de obicei
din cereale, boboase, legume-rădăcini (morcov, sfeclă etc.), cu cantităţi foarte mici de
carne, peşte sau produse bogate în vitamina C.

Recomandări practice pentru întroducerea complementului

Mai jos sunt expuse principalele etape de tranziţie de la alimentarea copilului cu lapte
matern la alimentarea lui cu hrană din masa familiei. Aceste etape constituie un proces
neântrerupt, iar trecerea de la unul la altul se face treptat, dar relativ repede . Este raţional
ca de fiecare dată să se ia în consideraţie particulărităţile individuale ale copilului în ceea
ce priveşte dezvoltarea şi pregătirea lui către alimentaţia complementară, deci nu se
neglijează posibilitatea alcătuirii unor scheme individuale de întroducere a hranei
complementare.

Cronologia orientativă şi cantitatea alimentelor complementare

6 7 8 9 10-12
Produsele( în gr.) / vârsta în luni
50 50 50 50 50
Suc de fructe
Pireu de fructe 50 50 50 50 50
Brânză()caşcaval 40 40 40 40 50
Gălbenuş 1/2 1/2 1/2 ½
Pirei de legume 60-80 130 150 160 160
Unt 2 3 4 5 5
Ulei vegetal 1-1,5 2 2,5 2,5 3
Terci de crupe 10-60 150 160 180 180

Carne tocată 5-20 20 20 30

Ficat 5-20 20 20 30
Pâine 3-5 5 10
Pesmeţi 3-5 5 10
Biscuiţi 3-5 5 10

Principiile generale ale diversificării alimentaţiei sugarului

1. Diversificarea va începe numai dacă sugarul este sănătos.
2. Se va întroduce numai câte un singur aliment nou, la un singur prânz, în
cantitate mică (20-30 gr ) , care se va mări treptat în zilele următoare la acelaşi
prânz, reducând proporţional laptele, astfel încât in 7-8 zile să se înlocuiască
complet prânzul de lapte cu noul aliment.

19
3. Nu se întroduc simultan 2 sau mai multe alimente noi, ci la intervale de
minimum 5 zile. Aceasta este necesar pentru adaptarea copilului la noul
produs şi pentru monitorizarea toleranţei lui faţă de acesta. La cele mai mici
semne de intoleranţă (vărsături sau diaree) se exclude alimentul nou întrodus
pe un timp de 1-2 săptămâni, până la refacerea digestivă, după care se va
încerca reîntroducerea lui cu mai multă prudenţă (în cantităţi mai mici).
4. Alimentul nou complementar va administra de preferinţă cu linguriţa şi nici într-
un caz prin biberon. Astfel se vor dezvolta deprinderile de alimentare pe
deoparte, iar pe de altă parte – veţi avea siguranţa că copilul a primit o hrană
consistentă din punct de vedere nutritiv şi caloric.
5. Consistenţa alimentelor complementare se va schimba treptat de la o masă
bine omogenizată la pireu, tocătură,apoi bucăţele mici.
6. Nu este raţional de a administra două prânzuri de acelaşi fel pe zi. De obicei
primul complement în zi se administrează la a doua priză alimentară, prima
fiind cu lapte.
7. Alimentul nou complementar se administrează înaintea laptelui pe care îl
înlocuieşte, dacă copilul este alimentat artificial şi după aplicarea la sân , dacă
este alimentat natural.
8. Alegerea primului aliment nou se face în funcţie de starea de nutriţie a
sugarului: pentru sugarul eutrofic – pireu de legume, iar pentru cel de nutriţie
scăzută – terci făinos fără gluten , preferabil pregătit pe un amestec adaptat,
iar în lipsa lui - pe lapte de vaci diluat, apoi integral.
9. Toate prânzurile de diversificare trebuie să aibă o valoare calorică mai mare
decât prânzurile de lapte, care se scot din alimentaţie. Dacă copilul beneficiază
de alimentaţie la sân, conform recomandaţiilor OMS, produsul complementar
se administrează după aplicarea la sân.
10. Dacă sugarul refuză sistematic alimentul nou întrodus, se renunţă temporar la
administrarea lui, deoarece există riscul apariţiei anorexiei psihogene la sugar.
11. Pe măsura creşterii copilului oferiţi-i psibilitatea de a se alimenta singur, să ia
alimente cu mânuţa de exemplu, dar continuaţi să-l alimentaţi activ şi să-l
încurajaţi să mănânce.
12. Diversificarea urmăreşte scoaterea treptată a prânzurilor de lapte în scopul
obişnuirii sugarului cu alimente asemănătoare alimentaţiei adultului.
13. Pe parcursul diversificării se efectuiază un continuu monitoring al stării
sănătăţii copilului.

Alimentaţia mixtă şi artificială

 În caz de insufucienţă de lapte matern, lipsa lui sau contraindicaţii pentru

alimentaţia la sân apare necesitataea de a alimenta copilul cu alt tip de
lapte, adică de a trece la alimentaţia mixtă sau artificială

 Alimentaţia mixtă este tipul de alimentaţie, când copilul , pe lângă laptele

matern mai primeşte pe parcursul zilei şi un alt tip de lapte – amestec lactat
adaptat sau neadaptat, raportul dintre ele fiind diferit.
 Dacă copilul primeşte lapte matern mai puţin de 1/5 din raţia zilnică, restul
revenind amestecurilor lactate, se consideră că el este alimentat artificial

20
 Metodele de estimare a alimentaţiei adecvate a copilului

1.Semnele alimentaţiei adecvate la sân în prima lună de viaţă:

- Glutiţia auzită în timpul suptului;
- Scutece umede mai multe de 6 în 24 ore;
- Scaun fiziologic ( de regulă după fiecare alimentaţie);
- Starea sânului „comparativ gol” după alimentare;
- Starea satisfăcătoare a copilului între perioadele de alimentare;
- Adaosul în masă 18-30 g/zi sau 125-210 g/săptămînă.

2.Simtomele foamei copilului sugar

- Curba ponderală plată (nu adaogă în greutate de loc);
- Micţiuni rare ale urinei( mai puţin de 6 în 24 ore);
- Schimbări ale scaunului (constipaţii sau diaree, scaun instabil );
- Copilul este neliniştit, agitat toată ziua, în lipsa unei alte cauze ( febră, alte
manifestări de boală);
- Copilul suge permanent degetele.

3.Semne care indică că greutatea copilului nu creşte suficient de repede

- Câştigul în greutate este sub18 g/zi şi la 3 săptămâni nu a recuperat greutatea sa
de la naştere;
- Pare somnolent , are un plâns slab sau scâncit şi doarme mult;
- Poate avea urinări reduse, concentrate, sau o eliminare urinară normală;
- Are scaune frecvente, sau foarte rare;
- Poate suge incontinuu;
- Poate avea privirea anxioasă şi piele cu riduri pe tot corpul.

Motivele din care un copil poate să nu primească cantitatea necesară de lapte

Din partea copilului Din partea mamei
Dificultăţi la alăptare Factori psihologici
:
Alimentări rare. Lipsa de încredere.
Copilul nu este alăptat noaptea. Griji, stres.
Alăptări scurte. Lipsa poftei de mîncare.
Poziţionare greşită. Respingerea copilului.
Consum parţial. Oboseala.
Utilizarea de sticluţe, tetine.
Întroducerea timpurie a alimentelor
complementare complem complimentare.

21
Hipogalactia – capacitatea de secreţie diminuată a glandelor mamare în perioada
de lactaţie . Poate fi primară sau secundară.

Cauzele ce provoacă hipogalactia secundară, cea mai frecvent întîlnită:

- Aplicarea tardivă la sân a copilului acopilului după naştere;
- Plasarea rară a copilului la sân;
- Poziţionarea şi ataşarea incorectă la sân;
- Factorii psihoemoţionali negativi, stresul;
- Factori socioeconomici nefavorabili;
- Patologiile extragenitale, infecţii virotice, boli renale grave, hepatice, anemiile,
maladii cardiovascularela mamă;
- Medicaţia cu preparate ce suprimă lactaţia: Adrenalina, Noradrenalina,
Gastrocepina, Cimmetidina, Ranitidina, Famotidina, Atropina, Metchină
Parlofen, Linestrol, Levodopa, Progesteron, anticoncepţionale orale,
Ergotamina, preparate laxative saluretice, Phenobarbital, diuretice etc.

Cauzele hipogalatiei primare:

- Diverse perturbări neuroendocrine primare:
- Hipoplazia glandei mamare
- Utilizarea ne argumentată şi abuzivă a preparatelor hormonale
- Administrarea anticopcepţionalelor orale.

Formulele ( amestecurile ) adaptate sunt nişte formule de lapte, elaborate

ştiinţific şi echilibrate după conţinutul ingredientelor nutritive pentru o maximală
apropiere a factorului alimentar de conţinutul laptelui matern.Ele sunt fabricate în
mod industrial şi diferă după mai multe criterii
( o clasificare a formulelor lactate adaptate este expusă mai jos).

Formulele neadaptate sunt nişte formule de lapte preparate în condiţii

casnice, reprezentînd laptele mai multor mamifere, mai cu seamă laptele de vaci,
(dar şi de capre, bivoliţă etc.) şi diluţiile lor.

Pe întreg globul există un număr foarte mare de formule de lapte adaptate,

pe piaţa RM comercializîndu-se mai mul de 30. Toate amestecurile comercializate
la noi în republică sunt, de regulă, importate.
Selectarea formulei lactate pentru alimentaţia mixtă sau artificială a
copilului se bazează, în primul rând, pe aprecierea stării sănătăţii copilului sugar şi
particularităţile lui de dezvoltare. Nu trebuie neglijate şi psibilităţile materiale ale
familiei: formulele cu un grad înalt de adaptare sunt, bineînţeles mai scumpe,
necesitînd un efort financiar simţitor din partea părinţilor.Cu toate acestea se pun
pe cîntar toate plusurile şi minusurle în fiecare caz aparte, mai cu seamă cînd
există indicaţii speciale pentru administrarea unui sau altui amestec. Este bine ca
la selecţia formulei de lapte să se ţină cont de anumite reguli.

Reguli de selecţie a amestecului lactat pentru alimentaţia mixtă/artificială a

copilului
 Se va consulta suplumentar pediatrul pe problema necesităţii amestecului
lactat şi a selecţiei lui;
 Dacă copilul a primit deja o formulă de lapte,a tolerat-o bine şi se dezvoltă
corespunzător vîrstei, concretizaţi despre ce formulă este vorba şi
recomandaţi administrarea ei în continuare ;
 Se va lua neapărat în consideraţie vîrsta copilului;

22
  Se vor prefera formulele cu grad înalt de adaptare, mai cu seamă în
primele 6 luni de viaţă;
 Se vor studia minunţios datele, expuse pe etichetă / conţinutul cantitativ şi
calitativ al ingredientelor, termenul de valabilitate );
 Formula de lapte trebuie să conţină taurină – un aminoacid, care participă
la formarea ţesuturilor sistemului nervos, retinei ochiului, are un rol anume
in stabilirea unor funcţii de apărare etc.;
 E de dorit ca amestecul ales să conţină şi carnitină – o substanţă biologic
activă, importantă pentru buna desfăşurare a metabolizmului proteic, lipidic
şi energetic în celulă;
 Formula de lapte trebuie să conţină şi acizi graşi nesaturaţi, care sunt
indispensabili pentru dezvoltarea adecvată a creierului şi retinei oculare;
 Formula de lapte e bine să conţină preponderent proteine din zer şi mai
puţin cazeină, pentru a apropia conţinutul de aminoacizi de cel al laptelui
matern şi pentru o mai bună digestie a proteinelor;
 Se va aprecia toleranţa individuală faţă de amestecul selectat, iar la apariţia
semnelor de intoleranţă ( erupţii alergice, meteorizm, regurgitări mai
frecvente, dureri abdominale , scaune modificate ) se va face o evaluare a
stării sănătăţii copilului şi, dacă nu există alte explicaţii a semnelor
indicate, se va selecta o nouă formulă. Trebuie de ţinut cont de faptul că nu
e bine de trecut de la o formulă la alta fiecare 1 – 2 zile. Adaptarea faţă de
un produs nou dureză în mediu nu mai puţin de 3 – 5 zile.
 Dacă există indicaţii speciale, se va selecta un amestec dietetic.

Reguli de administrare a formulelor de lapte în alimentaţia mixtă sau

artificială
 Dacă copilul mai primeşte lapte matern, chiar şi foarte puţin, va fi hrănit
cu formula de lapte numai după aplicare la sîn;
 Formula de lapte se va da la început cu linguriţa, învăţînd copilul să bea
laptele din cană;
 Formula de lapte va fi preparată proaspătă, folosind apă fiartă, conform
tehnologiei indicate;
 Se va respecta strict dozajul (raportul lapte-praf/volum de apă) pentru a
nu-i crea copilului indigestie, sau a nu-l subalimenta;
 Se vor întreţine în curăţenie ideală toate vasele care le folosiţi pentru
prepararea formulelor şi alimentarea copilului ( ele vor fi spălate, opărite
cu uncrop sau chiar fierte);
 Se va evita folosirea biberonului şi tetinelor pentru alimentaţia artificială
sau, mai cu seamă, mixtă a copilului: copilul alimentat mixt va refuza în
curînd sînul, biberoanele şi tetinele mai greu se supun curăţirii şi
dezinfectării , pot provoca astfel o infecţie intestinală şi au o influenţă
negativă la formarea corectă a muşcăturii şi dentiţiei copilului.

Clasificarea formulelor de lapte

Există mai multe clasificări ale formulelor de lapte în funcţie de principiul, după
care sânt repartizate:

A. După gradul de adaptare:

1. Ne adaptate (“Clasice”)
2. Parţial adaptate
3. Adaptate (“umanizate”, maternizate”)
23
 4. Preparate speciale (terapeutice, dietetice)

B. După vârsta, la care sânt indicate:

1. De start (complete)
a) pentru prematuri
b) pentru nou-născuţi la termen
2. De continuare (de diversificare)

C. După particularitatea tehnologică de pregătire:

1. Dulci
2. Acidulate (fermentate)

D. După sursa proteinelor:

1. Din lapte de vacă
2. Din soia (“lapte vegetal”)
3. Din carne (rareori folosită în acest scop)

E. După particularitatea compoziţională:

1. Fără lactoză sau cu cantitatea redusă de lactoză
2. Semicremate sau degrăsate
3. Cu conţinut sporit de lipide
4. Cu conţinut sporit de proteine
5. Cu conţinut sporit de oligoelemente, vitamine etc.
6. Fără gluten
7. Fără fenilalanină

Avantajele formulelor de lapte adaptate

1) Sunt preparate superioare celor clasice; înlocuesc cu succes laptele uman în

primele luni de viaţă .
2) Concentraţiile de lipide, glucide, proteine şi minerale din formulele adaptate
sânt apropiate de cele din laptele uman
3) Glucidele sunt reprezentate exclusiv prin lactoză
4) Formulele adaptate aduc pentru rinichii copilului o sarcină osmotică şi H+
apropiată de laptele uman
5) Prin folosirea lor se evită înfometarea prin restricţie de lipide, însetarea
prin exces de glucide, suprasolicitarea metabolică hepatorenală
6) Nivelul scăzut de cazeină din formulele adaptate duce la corectarea raportului
proteine din zer/cazeină , apropiindu-l de laptele uman .
7) Formulele adaptate au conţinutul de aminoacizi esenţiali apropiat de cel din
laptele uman (prin adaos de zer demineralizat)
8) Raportul acizi graşi saturaţi/acizi graşi nesaturaţi din formulele adaptate este
apropiat de cel din laptele uman (45/55), realizat prin adaos de grăsimi vegetale.
9) Formulele adaptate sânt suplimentate cu vitamine şi fier, conform raţiilor
dietetice recomandate.
De menţionat, însă, că oricât de sofisticate nu ar fi noile tehnologiii de
adaptare, nici odată aceste formule nu vor putea fi ideale şi nu vor putea înlocui
cu adevărat laptele matern din simpla cauză, că ingredientele, din care se
prepară, aparţin altor specii, diferite de cea umană, iar posibilităţile maxime de
adaptare ţin, practic, în exclusivitate de factorii alimentari. Factorii imunitari şi
ceilalţi, specifici speciei umane, sunt imposibil de fabricat artificial.

Metodele de alimentare mixtă

24
  Metoda complementară este practicată în caz de hipogalactie: la fiecare
alimentare copilul se aplică întâi la sîn, apoi se administrează suplimentul
prin formulă artificială. Această metodă este cea mai recomandabilă, fiind
fiziologică şi contribuind la menţinerea şi stimularea în continuare a
lactaţiei.
 Metoda alternativă este utilizată atunci, când mama nu poate aplica destul
de frecvent la sân copilul,lipsind o perioadă de timp de acasă – fie că este
îa serviciu, fie că e la studii. În acest caz se insistă asupra alimentării
maxime cu lapte stors, iar deficitul se va compensa cu formulă lactată,
înlocuind una sau mai multe aplicări la sân cu supliment. Acestă metodă
este mai puţin recomandată, deoarece intervalale mari între aplicarea la
sân influienţeazî negativ lactaţia, reducând progresiv cantitatea de lapte
produc de către mamă.

Regimul alimentaţiei cu lapte-praf (în caz de alimentaţie mixta/artificială)

 Până la 3 luini – 6 – 7 ori /24 ore;
 7 ori – pentru copii născuţi cu masa corpului mai mică de 3200g
 6 ori – pentru copii născuţi cu masa corpului mai mare de 3200g
 3 – 6 luni – 6 ori fiecare 3,5 ore
 6 – 12 luni – 5 ori fiecare 4 ore cu pauză de noapte ( 6-00, 10-00, 14-00,
18-00, 22-00 ).
 Respectarea unui regim la alimentaţia mixtă şi artificială este argumentată
prin particularităţile de digestie a laptelui praf şi reținerea acestuia în
stomac o perioadă mai mare decât laptele matern

O alimentație sănătoasă si adecvată necesităților organismului este

cheia asigurării unei creșteri si dezvoltări armonioase somatice, dar și
psihice, emoționale și afective.

25