Corticosteroizi

 Aceste co-analgezice neselective au o indicație majoră în

cazul compresiei nervoase, cefalgiei datorate presiunii
intracraniene crescute, compresiei măduvei spinării,
metastazelor osoase, invaziei plexului, umflarea
țesuturilor moi datorată invaziei tumorale, limfoedemului,
osteoartritei și / sau distrugerea cartilajelor. Agentul
general recomandat este dexametazona (Decadron®,
Dexamethasone®) cu o doză inițială de 8-32 mg pe zi;
urmată de o reducere lentă a dozei zilnice de până la 2-4
mg / zi. Dexametazona este corticosteroidul cel mai
frecvent utilizat datorită lipsei de efecte
mineralocorticoide, a perioadei de înjumătățire prelungite
și a potenței mai mari în comparație cu alte
corticosteroizi.
 Efectele lor antiinflamatorii și analgezice sunt
atribuite mai multor mecanisme, printre care:

 inhibarea sintezei prostaglandinelor pro-

inflamatorii prin blocarea activării fosfolipazei
A legată de membrană. Fosfolipaza A
catalizează eliberarea acizilor grași din
membrana celulară. COX 1-2 metabolizează
acizii grași la prostaglandine
 scăderea activității leucocitelor
 metilprednisolona a demonstrat că suprimă
transmiterea în fibre C subțiri nemyelinate în
timp ce nu afectează fibrele Aβ mielinate și se
crede că acest efect este printr-un efect
direct de stabilizare a membranei
 Corticosteroizii au multe efecte secundare potențiale
care necesită o monitorizare frecventă. Deoarece
majoritatea acestor efecte secundare se manifestă pe
termen lung, corticosteroizii sunt utilizați cel mai bine
pe termen scurt la cea mai mică doză eficientă
 Cele mai frecvente efecte secundare includ
următoarele:

     -creșterea apetitului sau creșterea în greutate

    - leziuni musculare proximale
     -insomnie
     -reacții adverse gastrointestinale
     -reacții adverse psihiatrice, cum ar fi delirul,
depresia, anxietatea și psihoza
     -osteoporoză cu utilizare pe termen lung
 Întreruperea administrării
corticosteroizilor, utilizată mai mult
de 2 săptămâni, ar trebui să implice
reducerea riscului de întrerupere a
administrării de steroizi. Simptomele
agravante în acest context ar putea fi
cauzate de retragerea de steroizi, mai
degrabă decât de progresia bolii
subiacente. Dacă pacienții au
necesitat steroizi până în ultimele zile
de viață și nu mai pot înghiți, steroizii
trebuie prescrisi la doză completă sau
conecși pe cale parenterală
(dexametazona este disponibilă
intravenos și subcutanat), în loc să
oprească brusc acest medicament.
Dacă într-o săptămână după
întreruperea tratamentului cu steroizi
survine un eveniment stresant, cum
ar fi o infecție gravă sau o intervenție
chirurgicală, trebuie administrat un
steroid cu doză de stres.