Sunteți pe pagina 1din 100

PROIECŢII CARTOGRAFICE.

NOTE DE CURS

GABRIEL POPESCU

PROIECŢII CARTOGRAFICE
NOTE DE CURS

EDITURA EX TERRA AURUM


Bucureşti, 2016

1
GABRIEL POPESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ISBN 978-606-93906-1-0

2
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

CUPRINS

Capitolul 1. INTRODUCERE................................................................................ 5
1.1. Definiţie, scurt istoric și elemente generale.......................................... 5
1.2. Baza matematică şi geodezică a planurilor şi hărţilor.......................... 13

Capitolul 2. Clasificarea hărţilor şi proiecţiilor cartografice............................ 22


2.1. Clasificarea după deformări................................................................. 24
2.2. Clasificarea după poziţia de proiecţie.................................................. 24
2.3. Clasificarea după suprafaţa pe care se proiectează elipsoidul de
referinţă................................................................................................ 25
2.4. Clasificarea după scopul urmărit la întocmirea hărţilor........................ 32

Capitolul 3. Proiecții cartografice folosite în România..................................... 33


3.1. Proiecţia Gauss-Krüger........................................................................ 34
3.2. Proiecția Stereografică 1970 pe plan secant unic................................ 40
3.2.1. Calculul coordonatelor Stereografice 1970 în funcție de
coordonatele geografice de pe elipsoid..................................... 43
3.2.2. Transformarea coordonatelor Stereografice 1970 în
coordonate geografice............................................................... 52
3.3. Deformațiile în Proiecția Stereografică 1970........................................ 54
3.4. Proiecția U.T.M. (Universal Transverse Mercator)............................... 58

Capitolul 4. Reprezentarea hărţilor în format digital......................................... 62


4.1. Caracteristici ale hărţilor digitale.......................................................... 72
4.2. Cartografia digitală în proiectarea căilor de comunicaţii...................... 76
4.3. Georeferenţierea planurilor şi hărţilor digitale...................................... 90

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................... 100

3
GABRIEL POPESCU

4
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Capitolul 1

INTRODUCERE

1.1. Definiţie, scurt istoric și elemente generale

Datumul geodezic de referinţă defineşte poziţia unui sistem de coordonate


faţă de Pământ. Această definire presupune determinarea originii, a scării şi a
orientării axelor sistemului de coordonate, incluzând definirea elipsoidului de
referinţă. WGS 84 este unul dintre cele mai precise datumuri geodezice, pentru
determinarea lui folosindu-se măsurători GPS. Parametri elipsoidului WGS 84 sunt
prezentaţi în cadrul cursului de geodezie.
Proiecţia cartografică reprezintă un set de ecuaţii matematice pentru
reprezentarea în plan (pe hârtie sau display) a suprafeţei terestre aproximată
matematic cu o sferă sau un elipsoid. Prin aceste formule matematice se convertesc
coordonatele geografice ( şi ) în coordonate carteziene (X şi Y). Reprezentarea
unei suprafeţe sferice în plan alterează următoarele proprietăţi ale elementelor din
realitatea înconjurătoare: forma, aria, distanţa şi mărimea unghiurilor.
În prezent, în România este folosită Proiecţia Stereografică 1970 pentru
lucrările geodezice de planuri şi hărţi folosite în economia naţională. Conform
Standardului Internaţional, poate fi definită ca Sistemul de Referinţă şi de
Coordonate Stereografic 1970 format din datumul geodesic Krasovski 42 bazat pe
elipsoidul Krasovski 1940 şi Sistemul de coordonate plane Stereografic 1970.
Adoptarea Sistemului european ETRS 89, denumit RO_ETRS 89, impune
transformarea coordonatelor punctelor geodezice de la datumul local, la datumul
global pan-european. Între cele două seturi de coordonate rezultă diferenţe, care
reprezintă distorsiunile dintre datumuri. Asigurarea compatibilităţii între cele două
sisteme se va putea realiza prin adoptarea unui model de transformare a
coordonatelor care să includă un model de distorsiune a datelor, corespunzător
suprafeţei, relativ mici, a ţării.
Proiecția cartografică constituie metoda de reprezentare în plan a suprafeței
terestre sau a unei porțiuni din suprafața acesteia, după principiile cartografiei
5
GABRIEL POPESCU

matematice. Proiecția cartografică asigură corespondența între coordonatele


geografice  și  ale punctelor de pe elipsoidul terestru și coordonatele rectangulare
x și y ale acelorași puncte pe hartă.
Informaţiile documentare despre hărţi ne arată că ele au existat încă dinaintea
erei noastre: au fost găsite schiţe primitive la egipteni, chinezi, canadieni, amerindieni
realizate pe suporturi foarte variate, începând de la os, coji de copac, nisip, lemn,
pietre etc. Conţinutul acestor schiţe se referă la suprafeţe restrânse şi reprezintă
diferite elemente ale cadrului natural ca reţeaua hidrografică, lacurile, pădurile şi
peşterile.
Cea mai veche hartă ajunsă în România, zgâriată pe o tablă de argint, este a
Mesopotamiei, datând din sec. XIV - XV î.e.n. Primele hărţi propriu-zise apar la grecii
antici. Cea dintâi hartă grecească a fost construită de Anaximandru din Milet şi
cuprinde lumea cunoscută a timpului său, înconjurată de Okeanos, în ipoteza
Pământului plan.
Cele mai remarcabile rezultate cartografice în antichitate au fost construirea
primului glob geografic de către Crates şi imaginarea primelor sisteme de proiecţie
de către Hiparch (sec. II î.e.n.) şi Ptolemeu (sec. II e.n.).
Romanii n-au îmbogăţit cu nimic baza teoretică a reprezentărilor cartografice,
chiar dacă au întocmit şi ei hărţi numite itinerarii, necesare în războaiele lor de
expansiune. O astfel de hartă este Tabula Peutingeriană.
În feudalism, dezvoltarea comerţului atrage după sine întocmirea hărţilor
legate de necesităţile practice. Astfel, se construiesc hărţi marine de către italieni,
cunoscute sub numele de portulane, care se refereau de obicei la bazinul unei
singure mări.
Impactul geografiei ptolemeice este deosebit de important prin faptul că
introduce mecanismul proiecţiilor cartografice, explicitând tehnica de reprezentare
cartografică. Proiecţia nu este numai o cunoştinţă geografică. Proiecţia este
instrumentul pentru reprezentarea unui punct, a unei regiuni, independent de
localizarea sau de mărimea ariei reprezentate. Aceasta introduce principiul
echivalenței în reprezentarea formelor peisajului terestru. Proiecţia este, aşadar, o
metodă de descriere universală a lumii.
Cuvântul paralelă provine din grecescul paralelos = identic, substituibil,
echivalent. Francesco Farinelli afirmă că Ptolemeu distinge pentru prima oară
„choros” și „topos”, adică regiune și loc (sau localizare). După Ptolemeu, geografia
6
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

nu este şi nu înseamnă corografia (descrierea calitativă a lumii), ci mai ales


topografia şi cartografia (descrierea lumii cu tehnica proiecţiilor), respectând principiul
echivalenței. Pentru civilizația occidentală precum și pentru evoluţia geografiei,
lucrarea lui Ptolemeu are o importanță deosebită deoarece naşte o tradiţie
matematică care se distanţează treptat de geografia filosofică sau istorică.
Redescoperirea clasicilor latini și greci, apariția tiparului și a tehnicilor de
gravare cartografică (în cupru), dezvoltarea cartografiei matematice, efectuarea de
măsurători din ce în ce mai precise, dezvoltarea instrumentelor de măsură și
observație, dezvoltarea tehnicii în general etc., toate acestea au condus la o evoluție
deosebită a științei cartografice în perioada Renașterii (secolele al XV-lea și al XVI-
lea).
Secolul al XVI-lea se caracterizează printr-o fructuoasă şi valoroasă activitate
cartografică, cei mai importanţi reprezentanţi ai acestei perioade fiind Gerardus
Mercator (1512 - 1594) şi Abraham Ortelius (1527 - 1598). Mercator publică în anul
1578 un prim atlas de hărţi geografice după hărţile lui Ptolemeu, dar reconstituite şi
corectate de el. La întocmirea hărţilor, utilizează proiecţia cartografică şi propune mai
multe proiecţii, dintre care una pentru navigaţie, care îi poartă numele, fiind folosită şi
în prezent. Secolul al XVII-lea este cunoscut prin apariţia unor atlase, care pe lângă
hărţile respective, conţineau şi texte.
Din secolul al XVIII-lea merită amintită activitatea de întocmire a hărţilor la
scări mijlocii şi mari. Prima hartă topografică este harta Franţei a lui Cassini la scara
1:86.400.
În Anglia secolului al XVIII-lea, dezvoltarea navigației atrage după sine și
dezvoltarea ştiinţei cartografice. Edmond Halley (1656 - 1742), iniţiază crearea
primelor hărţi tematice. În anul 1700 publică o hartă a declinației magnetice din
Atlantic, iar mai apoi, în 1702, extinde această reprezentare asupra întregii lumi (mai
puțin zona Pacificului, pentru care nu dispunea de date). Aaron Arrowsmith (1750 -
1823) publică lucrări extrem de precis elaborate, cum ar fi: Harta Oceanului Pacific
(1798) și General Atlas (1817).
În Germania, Johann Baptist Homann (1664 - 1724) din Nürenberg a publicat
„Planiglobii Terrestris Cumutoq. Hemisphaerio Caelesti Generalis Exhibitio” prezentat
în figura de mai jos, iar în anul 1707 a publicat un atlas cuprinzând 40 de hărţi.

7
GABRIEL POPESCU

Acest Atlas a fost atât de bine receptat încât a fost republicat de 126 de ori.
Simultan, acelaşi autor a publicat numeroase atlase şcolare. Caracteristica creaţiei
lui Homann este rigoarea maximă și un exces toponimic. Alți autori germani din
epocă au fost: Friedrich Zurner, Leonhard Euler, Seutter, Roth, Johann Georg
Schreiber etc. În anul 1785 se pun bazele editurii Justus Perthes din Gotha, care va
deveni faimoasă prin publicarea atlasului lui Adolf Stieler.
În Rusia, la iniţiativa lui Petru cel Mare, Ivan Kirilov începe lucrările la „Atlasul
Imperiului”, lucrare ce va fi terminată în anul 1745 sub conducerea matematicianului
Leonhard Euler.
Secolul al XIX-lea ar putea fi numit secolul cartografiei instituţionale. Se
caracterizează prin dezvoltarea serviciilor cartografice naționale. Era din ce în ce mai
evident faptul că informaţia înseamnă putere. Aproape toate statele europene încep
să-şi organizeze servicii cartografice naționale proprii.
În Anglia, în 1791 este creat „Ordonance Survey”, organism care între anii
1798 şi 1853 definitivează triangulaţia ţării, pentru ca între 1801 şi 1870 să elaboreze
prima ediţie a hărţii 1:63.360.
În anul 1871 are loc primul congres de geografie, unde se pune problema
alegerii meridianului de origine sau a primului meridian, problemă rezolvată în 1884
la o conferinţă special convocată la Washington, când s-a ales ca meridian de
origine, meridianul observatorului astronomic de la Greenwich.

8
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

În Franța, Rigobert Bonne, la însărcinarea lui Napoleon, iniţiază în anul 1808


realizarea hărţii „Carte de France de L’État Major”, la scara 1:80.000, lucrare ce se
va finaliza în 1882, și care la final va cuprinde 273 de foi. În Italia, se creează în 1872
„Instituto Geografico Militare”, care în perioada 1878 - 1903 va elabora harta țării la
scara 1:100.000 (277 de foi). În Spania se creează în anul 1810 „Deposito de la
Guerra”, care publică în anul 1865 „Mapa Militar Itinerario” la scara 1:500.000 în
proiecție Bonne. Aceasta cuprindea 20 de foi (60 × 40 cm) și era editată în trei culori.
Începând cu anul 1883, aceeași instituție începe lucrul la „Mapa Militar Itinerario” la
scara 1:200.000. Ea va fi finalizată în anul 1922.
În Elveția, Henri Dufour (1785 - 1875), director al Serviciului Geografic
Federal, a condus lucrările în vederea elaborării hărții 1:100.000 (între anii 1842 şi
1865) cunoscută ca „harta Dufour”. În anul 1870 debutează lucrările în vederea
elaborării hărții „Siegfrid” la scara 1:50.000, respectiv 1:25.000, în proiecție Bonne și
curbe de nivel. Această hartă de o calitate excepțională a fost finalizată în 1901 și
apoi reeditată de numeroase ori. În Germania, între 1841 şi 1909 este elaborată
„Reichskarte” la scara 1:100.000. În Austria, în aceeași perioadă, apare
„Spezialkarte” la scara 1:75.000. În Rusia, între 1865 şi 1871 este elaborată harta
Imperiului Rus, cunoscută ca „harta Strelbitzki” la scara 1:420.000 (158 de foi). În
ultimul an al secolului al XIX-lea, apare și o versiune mai detaliată 1:126.000. În
SUA, anul 1879 reprezintă anul nașterii United States Geological Survey, organism
desemnat să elaboreze hărțile topografice și geologice ale țării. În Portugalia
„Instituto Geografico y Cadastral” publică între 1856 şi 1894, „Carta General do
Reino” la scara 1:100.000 (pe 37 de foi) în proiecţie Bonne (cu meridianul de origine
în Castillo de San Jorge).
Secolul al XIX-lea mai aduce: 1805 – proiecţiile Mollweide și Albers, 1812 –
proiecția Bonne, 1882 – proiecția Gauss. Toate acestea, precum și dezvoltarea
fotografiei (1860 - 1870), au creat premisele dezvoltării științei cartografice în mod
tehnic și instituţional.
La sfârşitul secolului al XIX-lea (în anul 1891), la Congresul de la Berna,
pentru unificarea hărţilor topografice naţionale într-o hartă internaţională, s-a adoptat
propunerea lui A. Penck de a construi o hartă a globului la scara 1:1.000.000. În
1899 s-a hotărât întocmirea unei hărţi batimetrice a Oceanului Planetar la scara
1:10.000.000 care a apărut în 1904.

9
GABRIEL POPESCU

Secolul al XX-lea a presupus, aşa cum era de aşteptat, o revoluționare a


ştiinţei cartografice prin dezvoltarea aerofotogrammetriei, a aparatelor electronice de
ridicare topografică, prin utilizarea informației satelitare, şi nu în ultimul rând prin
apariţia computerelor şi a reţelei Internet.
Sfârşitul de secol XX aduce cu sine o nouă revoluție în ştiinţa cartografică,
odată cu apariţia cartografiei digitale.
Între cele două războaie mondiale s-au realizat diferite tipuri de hărţi şi atlase.
Opera cartografică de importanţă mondială a acestei perioade este Marele Atlas
Sovietic al Lumii.
După Al Doilea Război Mondial, dezvoltarea cartografiei este în plină
ascensiune, se continuă cu întocmirea atlaselor naţionale, a hărţilor topografice
pentru noile state apărute, apariţia unor dicţionare poliglote, organizarea unor
conferinţe internaţionale de cartografie etc. După etapele „aproximărilor
dimensionale, geometrizării geografiei” şi „aplicării metodelor statistice în geografie”,
anii 1960 marchează debutul etapei informatizării cartografiei. Această etapă se
identifică cu debutul GIS, ea fiind condiţionată de perfecţionarea rapidă a
calculatoarelor.
Volumul imens de informaţii cu care operează cartografia şi-a găsit pentru
prima dată posibilităţile de a fi valorificat (prelucrat) şi validat (în practică) prin GIS.
Primii paşi au fost marcaţi prin constituirea bazelor de date, care ulterior au putut fi
utilizate şi de către alţi beneficiari. O astfel de bancă de date este compusă din
datele brute (propriu-zise), neprelucrate care sunt memorate pe un suport fizic (benzi
sau discuri magnetice - CD) şi dintr-un sistem de programe care asigură
introducerea, organizarea, stocarea, activarea şi prezentarea lor. Sistemul poate
opera în general atât cu date cantitative cât şi calitative, exprimând valoarea
parametrilor geografici dintr-un anumit punct, regiune, zonă geografică. Fiecare
punct, dar şi tip de informaţie, primeşte un anumit cod. Codul serveşte în
actualizarea informaţiei, la cerere. Băncile de date permit înnoirea informaţiei
înmagazinate, respectiv aducerea la „zi”, precum şi trierea şi regăsirea rapidă a
informaţiilor cerute, fie prin afişarea pe ecranul calculatorului (prin intermediul
operatorului uman), fie prin imprimarea informaţiei (pe imprimanta anexă
computerului).
Un pas înainte în informatizarea cartografiei l-a constituit realizarea atlaselor
electronice, care pot conţine pe lângă informaţiile unei bănci de date tradiţionale, şi

10
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

informaţie sub formă grafică (hărţi generale, hărţi tematice, cartograme,


blocdiagrame, cartodiagrame, profile etc.). Atlasele electronice prezintă avantajul
modificării rapide a informaţiei conţinute sub formă grafică de la un eveniment sau
fenomen geografic prezent la unul viitor, întrunind atributul de „operaţional” şi
„funcţional”.
Carl Steinitz este unul din precursorii GIS-ului, el realizând primele studii
experimentale în cadrul unui laborator de grafică computerizată la Harward, laborator
creat în 1965 cu o donaţie Ford. Programele create, testate şi răspândite de aici au
fost:
- SYMAP – program de cartografiere automată;
- CALFORM – program de cartografiere cu pen-plotter;
- SYMVU – program de cartografiere suprafaţă-perspectivă;
- POLYURT – program de manipulare a bazei de date cartografice.
În dezvoltarea cartografiei şi a GIS pot fi identificate cel puţin cinci etape.
Etapa întâia debutează cu anul 1960, când computerele se foloseau la
realizarea hărţilor şi a altor imagini care s-ar fi putut realiza şi fără computer.
Analizele spaţiale şi statistice erau dificile, cu un profesionalism scăzut, iar
pesimismul general era mare.
Etapa a doua începe cu anul 1970. Analizele GIS sunt mai sofisticate, iar prin
tehnicile statistice şi cartografice noi, dar şi prin metodele de analiză spaţială mai
complexe, proiectele GIS trezesc un mare interes, fiind finanţate de la buget. GIS-ul
interacţionează alte discipline şi profesii, în mod deosebit ingineria. Soft-urile sunt din
ce în ce mai complexe şi private. Atenţia se axează pe luarea deciziilor.
Etapa a treia începe în anul 1975 când tehnica GIS este concretizată în
afişaje grafice diverse şi tridimensionale. Noutatea adusă de GIS este dată de
posibilitatea referenţierii acestor date faţă de coordonatele geografice (longitudine şi
latitudine).
Etapa a patra debutează odată cu anii deceniului nouă, respectiv 1980 - 1981.
Apariţia primelor GIS operaţionale (Sistemul Informaţional Geografic Canadian şi
Unitatea Experimentală de Cartografie a Marii Britanii), încă din anii '60, este urmată
în anul 1982 de sistemul ARC/INFO al firmei Environmental Systems Research
Institute din S.U.A. Deceniul al nouălea se remarcă de asemenea prin progrese
spectaculoase ale tehnicii de calcul. Apariţia PC-urilor şi softurilor, dar şi posibilităţilor
de software în engleză şi franceză deschide o nouă etapă în existenţa GIS.

11
GABRIEL POPESCU

Etapa a cincea se identifică cu actualitatea sau mai precis cu ceea ce a urmat


anului 1990, când pentru prima dată în istoria cartografiei româneşti putem vorbi
despre facilităţile oferite de GIS.
Cea mai simplă definiţie care s-ar putea da hărţii este aceea de reprezentare
micşorată a unei porţiuni din suprafaţa terestră. Definiţia enunţată are calitatea de a fi
foarte concisă, dar în acelaşi timp şi neajunsul de a nu reda în întregime conţinutul
noţiunii de hartă. Acest lucru se constată la o analiză cât de sumară a hărţii. În primul
rând, se constată că harta este o reprezentare în plan a suprafeţei terestre. Aceasta
o deosebeşte de reprezentarea sub formă de globuri, care deşi sunt reduse ca
răspândire, sunt cele mai corecte. În schimb, pe hartă se înregistrează deformările
cunoscute. Deoarece harta redă porţiuni mari din suprafaţa terestră, la realizarea ei
se ţine seama de curbura suprafeţei terestre, în timp ce la planuri nu este necesar să
se ţină seama de curbură.
O altă caracteristică uşor de observat este aceea că elementele reprezentate
sunt reduse pe baze matematice riguros exacte, adică la o anumită scară. Aceasta îi
conferă precizia necesară în diferite activităţi practice sau de cercetare.
De asemenea, se constată că harta nu este o fotografie a suprafeţei terestre.
Elementele suprafeţei terestre sunt redate prin nişte desene care uneori nici nu
seamănă cu elementele din natură. Desenele respective sunt semnele
convenţionale, ceea ce înseamnă că harta este o reprezentare convenţională.
Se mai constată că pe hartă nu sunt redate toate elementele terenului, ci că
apar în funcţie de mărimea suprafeţei reprezentate, numai elementele cele mai
evidente. Deci, se poate spune că este vorba de o generalizare cartografică.
Legat de conţinutul hărţii se poate constata că unele hărţi conţin toate
elementele posibil de reprezentat (ansamblul elementelor naturale şi antropice ale
unui teritoriu), fiind numite hărţi generale, iar în unele apar numai un element, fiind
numite hărţi speciale sau hărţi tematice. Ţinând cont de caracteristicile menţionate,
se poate formula o definiţie mai completă.
Harta este o reprezentare în plan, micşorată, convenţională şi generalizată a
suprafeţei terestre, cu fenomene naturale şi sociale de la un moment dat, realizată pe
principii matematice şi la o anumită scară, ţinând cont de sfericitatea Pământului.
Planul este o reprezentare cu aceleaşi caracteristici ca şi harta, diferenţele
constând în faptul că redă o suprafaţă mai mică de teren, însă cu mai multe detalii şi
cu o mai mare precizie. Deoarece scara mare nu permite redarea unei suprafeţe

12
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

întinse de teren, porţiunile terestre reprezentate se consideră plane, deci nu ţine cont
de sfericitatea Pământului.
Marea varietate a cerinţelor la care trebuie să răspundă hărţile topografice a
dus la apariţia a mai multor sisteme de proiecţii cartografice. La alegerea unui anumit
sistem de proiecţie se urmăreşte ca prin trecerea de la suprafaţa curba a Pământului,
la suprafaţa plană a hărţii să se realizeze deformări cât mai mici ale unghiurilor dintre
meridiane și paralele, ale distanţelor sau ale suprafeţelor reale.
În cadrul oricărei proiecţii care se realizează pe principiul perspectivei, se
întâlnesc următoarele elemente:
- planul de proiectie - care este suprafata pe care se face proiectarea portiunii
de pe elipsoid;
- punctul de vedere sau punctul de perspectivă - adică punctul din care se
considera că pleacă razele proiectoare;
- punctul central al proiecţiei - reprezintă punctul situat în centrul suprafeţei ce
se proiectează, punct cunoscut prin coordonatele sale geografice (, );
- scara reprezentării - indică raportul dintre elementele de pe elipsoid și cele
de pe planul de proiecţie;
- reţeaua geografică - reprezintă totalitatea meridianelor și paralelelor
considerate pe globul terestru;
- reţeaua cartografică - rezultă din proiectarea reţelei geografice pe planul de
proiecţie și are aspectul unor linii drepte sau curbe;
- reţeaua kilometrică - reprezintă un sistem de drepte paralele la axele
sistemului de coordonate rectangulare, cu ajutorul cărora se pot stabili
coordonatele x și y ale punctelor de pe hartă.

1.2. Baza matematică şi geodezică a planurilor şi hărţilor

Ca documente cartografice cu largă utilitate, elementele hărţilor şi planurilor


sunt grupate în mai multe categorii. În literatura de specialitate se disting, în general,
două tipuri de clasificare a cestor elemente.

13
GABRIEL POPESCU

Unii autori grupează elementele hărţilor în două categorii: elemente din


exteriorul cadrului şi, respectiv, elemente din interiorul cadrului (Năstase A. 1983;
Rus I., Buz V., 2003).
Alţi autori (Buz V., Săndulache A., 1984) grupează aceste elemente în trei
categorii: elemente matematice, de conţinut şi de întocmire. Considerăm că această
grupare este mai utilă pentru înţelegerea exactă a acestor aspecte.
Elementele matematice reprezintă baza geometrică a hărţii. Sunt cuprinse în
această categorie următoarele elemente:
- scara de proporţie;
- cadrul hărţii;
- nomenclatura;
- baza geodezo-topografică;
- elementele de orientare;
- graficul înclinării versanţilor;
- canevasul.
Elementele de conţinut sunt considerate a fi cele reprezentate în interiorul
cadrului hărţii, respectiv în cuprinsul spaţiului desenat. Aceste elemente se pot grupa
în două categorii: fizico-geografice (relief, hidrografie, vegetaţie, soluri) şi socio-
economice (localităţi, căi de comunicaţie, detalii economice şi culturale, limite
administrative).
Elementele de întocmire sau de montare a hărţii cuprind informaţii absolut
necesare pentru înţelegerea şi utilizarea hărţii. Dintre ele, unele se referă la
întocmirea hărţii. Aici sunt incluse: titlul, felul hărţii, destinaţia, legenda, autorul,
materialele documentare folosite.

Elementele matematice ale hărţii

Scara hărţii
Trecerea de la dimensiunile măsurate în teren la cele de pe plan sau hartă se
face cu ajutorul unui raport constant de micşorare numit scară de proporţie.
Ca element matematic, se poate exprima în 3 moduri:
 Numeric;
 Grafic;
 Direct.

14
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Scara numerică este o fracţie ordinară în care numărătorul indică lungimea


grafică (de obicei în cm), iar numitorul lungimea corespunzătoare din teren (tot în
cm).

1 d

N D

unde: N – scara hărţii;


d – distanţa grafică pe hartă sau plan;
D – distanţa reală din teren.
Cu cât numitorul este mai mic în valoare aritmetică, cu atât fracţia este mai
mare şi deci scara este şi ea mai mare şi invers.
În situaţia în care pe o hartă nu este trecută scara, însă este trasată reţeaua
de paralele se poate calcula scara hărţii, măsurând distanţa grafică dintre două
paralele consecutive (d) şi cunoscând faptul că lungimea arcului de meridian de 1 o
este egală cu 111,136 km (D).

Scara grafică reprezintă raportul d D exprimat grafic. După modul de


construcţie şi precizia măsurării, este de două tipuri:
- scară grafică simplă;
- scară grafică compusă sau cu transversale.
Pentru construcţia scării grafice simple se divizează un segment de dreaptă în
mai multe părţi, de obicei în cm, notându-se originea O. În partea dreaptă a originii
se notează diviziunile cu lungimile valorilor naturale corespunzătoare scării date.
Partea din stânga originii zero se numeşte talon şi este împărţit în mai multe
segmente, oferind astfel posibilitatea măsurării unor distanţe până la a zecea parte
dintr-o diviziune din partea dreaptă a originii. Talonul poate fi simplu sau exagerat.

Scara grafică compusă sau cu transversale se construieşte din două scări


grafice simple, paralele, având trasate între ele nouă segmente de dreaptă paralele
şi echidistante. Cele două scări grafice simple şi taloanele lor se divizează şi se
notează corespunzător distanţelor naturale la scara dată. Talonul scării grafice

15
GABRIEL POPESCU

compuse se completează unind oblic diviziunea 0 de pe scara grafică simplă


superioară cu 1 de pe cea inferioară, apoi 1 cu 2, 2 cu 3 etc. (vezi figura de mai jos).

Pentru a măsura o distanţă cu ajutorul scării transversale, spre exemplu 1.795


m, se procedează astfel: se măsoară 1 km de la prima verticală din dreapta originii
până la diviziunea 0; 700 m pe segmentul oblic ce uneşte diviziunea 7 de pe scara
grafică simplă superioară cu diviziunea 8 de pe cea inferioară, la jumătatea distanţei
dintre orizontala 90 şi 100 (vezi mai jos).

Măsurarea lungimilor pe hartă cu ajutorul scării grafice compuse este mai


exactă, dar se foloseşte mai mult la planuri.

Scara directă se exprimă prin indicarea directă a lungimii de pe hartă şi a


corespondenţei ei din teren. De exemplu: 1 cm pe hartă = 250 m în teren (egalitate
valabilă pentru o hartă la scara 1:25.000).
În funcţie de scara la care au fost realizate, hărţile se grupează în 3 categorii:
 de la 1:25.000 până la 1:200.000: hărţi la scară mare (hărţi topografice);
 între 1:200.000 şi 1:1.000.000: hărţi la scară mijlocie (hărţi topografice de
ansamblu);

16
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

 de la scara 1:1.000.000 până la scări foarte mici: hărţi la scară mică (hărţi
geografice). Acestea sunt, în general, hărţile murale şi cele din atlase.
Reprezentările cartografice la scări mai mari de 1:25.000 se numesc planuri.
Acestea se clasifică după cum urmează:
 1:10.000 până la 1:5.000 planuri topografice propriu-zise;
 1:5.000 până la 1:2.000 planuri de situaţie în zone rurale;
 1:1.000 până la 1:500 planuri de situaţie în zone urbane;
 1:100 până la 1:50 planuri de detaliu, utilizate în construcţii.
În România, planul la scara 1:5.000 se numeşte plan topografic de referinţă
sau de bază. La scara 1:20.000 au fost întocmite planurile directoare de tragere
utilizate în armată.

Cadrul hărţii
Sub numele de cadru se înţeleg liniile care mărginesc suprafaţa desenată a
hărţii. Linia care intră în contact direct cu spaţiul desenat se numeşte cadru intern.
Paralel cu acesta, la mică distanţă se află cadrul extern sau ornamental. Între cele
două se află cadrul gradat, care reprezintă de fapt elementul matematic al cadrului
hărţii. Acesta din urmă este împărţit în segmente colorate alternativ alb-negru, care
indică împărţirea unghiulară pe paralele şi meridiane.

Cadrul poate coincide cu paralelele şi meridianele, situaţie în care se numeşte


cadru geografic. În situaţia în care cadrul nu corespunde cu paralele şi meridianele
acesta se numeşte cadru geometric.

17
GABRIEL POPESCU

Ca formă, cadrul poate fi elipsoid, trapezoidal, dreptunghiular, pătrat, circular,


în funcţie de sistemul de proiecţie în care a fost realizată harta. În situaţia în care
cadrul are formă de pătrat, dreptunghi sau trapez, în colţurile sale sunt trecute cu
mare precizie coordonatele geografice.

Baza geodezică a hărţii


După cum am văzut până în prezent, cele mai importante elemente
matematice au fost scara, cadrul şi nomenclatura hărţii. Nu lipsite de importanţă sunt
şi baza geodezo-topografică, elementele de orientare, graficul înclinării versanţilor şi
canevasul.
Baza geodezică a hărţii este constituită din puncte de coordonate cunoscute
cu maximum de precizie, puncte care stau la baza întocmirii hărţii, motiv pentru care
se mai numesc şi punctele de sprijin ale hărţii. Ele sunt de trei categorii: astronomice,
geodezice şi topografice.

Punctele astronomice (sau fundamentale) sunt puncte ale căror


coordonate geografice au fost determinate prin metode astronomice. Coordonatele
lor sunt independente de forma şi dimensiunile Pământului. În general,
observatoarele astonomice din fiecare ţară pot constitui puncte de bază în ridicările
geodezice ulterioare. În România, primul punct fundamental este Observatorul
astronomic de lângă Bucureşti, care stă la baza constituirii hărţilor.

18
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Punctele geodezice sunt puncte determinate prin metode geodezice, care


ţin seama de forma şi dimensiunile Pământului. Cele mai importante dintre ele sunt
verificate şi prin metode astronomice.
În funcţie de importanţa lor, punctele geodezice se împart în trei categorii:
- puncte geodezice de ordinul I, care sunt vârfuri ale unor triunghiuri terestre
cu laturile cuprinse între 40 şi 50 km sau 70 km. Acestea alcătuiesc aşa-
numitele şiruri de triangulaţie primordială, care se întind în lungul
meridianelor şi paralelelor principale ale unei ţări. Pe teritoriul ţării noastre
trec 3 şiruri primordiale pe meridian (dintre care unul internaţional ce leagă
Capul Nord şi Capul Bunei Speranţe) şi 3 şiruri pe paralelă (între care două
internaţionale: paralela de 45°N şi paralela de 47°30'N). Lanţurile
triangulaţiilor primordiale sunt legate între ele prin lanţuri de triangulaţie de
ordinul I complementare.
- puncte geodezice de ordinul II, care sunt vârfuri ale unor triunghiuri cu laturi
cuprinse între 10 şi 25 km.
- puncte geodezice de ordinul III, care sunt vârfuri ale unor triunghiuri cu
laturile cuprinse între 5 şi 10 km.
Aceste puncte formează aşa-numita osatură geodezică a hărţii unei ţări. Pe
teren, aceste puncte sunt marcate prin semnale speciale, construite din lemn cu
baza din beton, în punctele caracteristice ale terenului, în aşa fel încât să poată fi
vizibile de la mari distanţe. Poziţia punctelor geodezice obţinute pe suprafaţa
Pământului se trece pe suprafaţa unui corp geometric imaginar (elipsoidul de
referinţă), iar de pe elipsoid se proiectează pe o suprafaţă plană grafic sau prin
calcul.

Punctele topografice se determină plecând de la punctele geodezice,


prin metode topografice şi sunt cuprinse în ordinele IV şi V. Ele alcătuiesc canevasul
topografic al hărţii. Faţă de aceste puncte se determină planimetric şi altimetric
poziţia elementelor fizico-geografice şi economico-geografice ale hărţii, care
reprezintă detaliile suprafeţei terestre.

Elementele de orientare sunt desenate pe hărţile topografice în stânga scării


grafice.

19
GABRIEL POPESCU

Acestea cuprind cele trei direcţii nord: geografic, magnetic şi al caroiajului


hărţii, precum şi unghiurile dintre ele, respectiv declinaţia magnetică, declinaţia
convenţională şi convergenţa meridianelor.

Graficul înclinării versanţilor se prezintă sub forma unei curbe, care este
folosită la determinarea valorilor pantelor fără calcule (în mod expeditiv). De obicei
sunt două grafice de pantă, care sunt construite ţinând seama de echidistanţa dintre
curbele de nivel: unul aferent curbelor de nivel normale, celălat pentru curbele de
nivel principale.
Unul din cele mai cunoscute procedee grafice de determinare a unghiului de
pantă constă în suprapunerea distanţelor grafice dintre curbele de nivel pe graficul
înclinării versanţilor şi se citeşte de pe acesta panta terenului în zona respectivă.

Canevasul reprezintă sistemul sau ansamblul liniilor de coordonate


geografice sau coordonate plane rectangulare. Coordonatele geografice sunt
reprezentate prin reţeaua de paralele şi meridiane care constituie canevasul
geografic, iar coordonatele rectangulare prin linii drepte orizontale şi verticale,
reprezentând abscise şi ordonate.
Canevasul geografic se obţine prin transpunerea reţelei de paralele şi
meridiane de pe glob pe un plan printr-un sistem de proiecţie cartografică.

20
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Canevasul rectangular, întâlnit mai ales la hărţile topografice, pleacă de la


canevasul geografic şi se întocmeşte plecând de la intersecţia dintre un meridian şi o
paralelă. În acest punct de intersecţie se duc tangente la meridian şi paralelă, iar la
aceste tangente se trasează din km în km linii paralele, rezultând în acest fel o reţea
de pătrate cu latura de 1 km. Din acest motiv, acest canevas se mai numeşte
canevas kilometric.
Laturile pătratelor care alcătuiesc reţeaua au valori diferite în funcţie de scara
hărţii: la scara 1:25.000, lungimea grafică a laturii este de 4 cm şi reprezintă în teren
1 km, la scara 1:50.000, latura de 2 cm corespunde în teren la 1 km, la scara
1:100.000, latura de 2 cm reprezintă 2 km în teren, iar la scara 1:200.000, latura de 2
cm reprezintă 4 km în teren. Valorile reţelei kilometrice sunt înscrise între cadrul
interior şi cel geografic, lângă colţurile hărţii.

21
GABRIEL POPESCU

Capitolul 2

CLASIFICAREA HĂRŢILOR
ŞI PROIECŢIILOR CARTOGRAFICE

Problema clasificării hărţilor este foarte importantă pentru orientarea în


folosirea şi studierea materialului cartografic.
Deşi nu există o clasificare cu valabilitate universală, de-a lungul timpului au
fost luate în considerare diverse criterii în ordonarea materialelor cartografice.
 În funcţie de dimensiunea teritoriului cartografiat:
o hărţi mondiale (planigloburi, mapamonduri, planisfere), care reprezintă
întrega suprafaţă terestră;
o hărţi ale emisferelor pe latitudine şi, respectiv, longitudine;
o hărţi ale grupelor de continente;
o hărţi ale oceanelor şi mărilor limitrofe;
o hărţi ale unor continente;
o hărţi ale unor state;
o hărţi cu regiuni dintr-un stat.
 În funcţie de scară:
o hărţi la scară mare;
o hărţi la scară mijlocie;
o hărţi la scară mică.
 În funcţie de conţinut:
o hărţi generale;
o hărţi tematice sau speciale:
 hărţi tematice fizico-geografice (hărţi hipsometrice, morfologice, ale
energiei reliefului, climatice, pedologice, biogeografice, hidrologice
etc.);
 hărţi tematice socio-economice (hărţi ale populaţiei, ale căilor de
comunicaţie, economice calitative şi cantitative, politico-administrative,
ale modului de utilizare a terenului etc.).

22
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

 În funcţie de destinaţie:
o hărţi informative;
o hărţi ştiinţifice;
o hărţi didactice;
o hărţi turistice;
o hărţi pentru navigaţie.
 În funcţie de originalitate:
o minutele topografice, care constituie rezultatul direct al ridicărilor
topografice;
o copiile, adică reproduceri după minutele topografice la aceeaşi scară;
o derivatele, adică reproduceri după copiile topografice, însă la scară
diferită (mai mică).
 În funcţie de numărul culorilor:
o hărţi monocrome;
o hărţi policrome.
 În funcţie de modul de realizare:
o hărţi analogice;
o hărţi digitale (în format raster şi, respectiv, în format vector).
 În funcţie de modul de prezentare:
o hărţi propriu-zise;
o hărţi virtuale.

Proiecţiile cartografice se clasifică după următoarele criterii:


- după felul deformărilor;
- în funcţie de poziţia planului de proiecţie faţă de sfera terestră;
- după forma suprafeţei de proiecţie pe care se proiectează elipsoidul de
referinţă;
- după amplasarea punctului de vedere;
- din punct de vedere al modul de utilizare la întocmirea hărţilor.

23
GABRIEL POPESCU

2.1. Clasificarea după deformări

Are în vedere natura elementelor care nu se deformează (unghiuri, suprafeţe,


distanţe) în cadrul diferitelor sisteme de proiecţie. Astfel, se deosebesc:
- proiecţii conforme, denumite și echiunghiulare, deoarece păstrează
nedeformate unghiurile, elementele deformate fiind suprafeţele și distanţele;
- proiecţii echivalente, care nu deformează suprafeţele, adică se păstrează
egalitatea între suprafeţele de pe elipsoid și cele reprezentate pe planul de
proiecţie; în general proiecţiile echivalente se folosesc la elaborarea hărţilor
cadastrale în care se urmăreşte păstrarea suprafeţelor.
- proiecţii echidistante, care nu deformează lungimile pe direcţia meridianelor
sau paralelelor, dar deformează unghiurile, distanţele și suprafeţele pe
celelalte direcţii;
- proiecţii arbitrare sau afilactice, care deformează toate elementele
(unghiurile, suprafețele și distanțele pe anumite direcții).

2.2. Clasificarea după poziţia suprafeţei de proiecţie

După poziţia planului de proiecţie faţă de sfera terestră, se deosebesc:


- proiecţii normale sau polare, în situaţia în care axa polilor coincide cu axa
planului de proiecţie, în cazul proiecţiilor conice sau cilindrice sau, în cazul
proiecţiilor azimutale, planul de proiecţie se află perpendicular pe axa
polară;
- proiecţii oblice sau de orizont, când axa conului sau cilindrului face cu axa
polară un unghi cuprins între 0 și 90oC; iar în cazul proiecţiilor azimutale,
planul de proiecţie se confundă cu planul orizontului punctului considerat;
- proiecţii transversale sau ecuatoriale, în situaţia în care axa conului sau
cilindrului este perpendiculară pe axa polară, iar în cazul proiecţiilor
azimutale, planul de proiecţie este perpendicular pe ecuator, paralel cu
planul unui meridian.
Suprafaţa planului de proiecţie poate fi tangentă sau secantă la sfera terestră.
Deci, după poziţia suprafeţei de proiecţie, proiecţiile cartografice mai pot fi:

24
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

- tangente;
- secante.

2.3. Clasificarea după suprafaţa pe care se proiectează elipsoidul de


referinţă

Proiecţiile conice – rezultă prin proiectarea suprafeţei elipsoidului de


referinţă pe suprafaţa laterală a unui con, care apoi se taie după una din
generatoarele sale și se desfăşoară în plan.
În funcţie de poziţia conului faţă de glob, acestea pot fi: drepte, când axa
conului coincide cu axa polară, oblice, când axa conului face cu axa polară un unghi
cuprins între 0 și 90o și transversale, când axa conului este perpendiculară pe axa
polară, deci, se confundă cu ecuatorul.
În cadrul proiecţiilor conice drepte, mai des utilizate, meridianele apar pe
planul de proiecţie ca drepte convergente într-un punct C situat în prelungirea axei
polilor (vf. conului), iar paralelele apar ca arce de cerc concentrice descrise cu raze
diferite în funcţie de latitudinea fiecăruia, însă cu centrul comun în acelaşi punct C.

Fig. 1 – Proiecţia conică:


a – dreaptă; b – oblică; c – transversală; d – secantă; e – aspectul reţelei cartografice

25
GABRIEL POPESCU

Proiecţiile policonice – în cadrul cărora reprezentarea suprafeţei elipsoidului


de referinţă se face pe suprafaţa mai multor conuri care se consideră tangente la
paralele diferite. Vârfurile conurilor se găsesc situate pe o dreaptă ce coincide cu
prelungirea axei polilor, iar punctul de perspectivă se găseşte în centrul Pământului.
Cu excepţia Ecuatorului, care este o linie dreaptă, celelalte paralele se reprezintă
prin arce de cerc, care nu sunt concentrice, iar meridianele prin curbe simetrice în
raport cu linia dreaptă a meridianului central.

Fig. 2 – Proiectarea policonică Fig. 3 – Aspectul reţelei cartografice


1, 2, 3 – conuri în proiecţia policonică

26
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Proiecţiile pseudoconice – la care paralelele se prezintă ca cercuri


concentrice, cu centrul comun situat pe meridianul central (asemănător proiecţiilor
conice), care este o linie dreaptă, faţă de care celelalte meridiane se prezintă ca linii
curbe simetrice. În cadrul acestor proiecţii, mai cunoscută este Proiecţia Bonne, o
proiecţie echivalentă, folosită și în ţara noastră (1900 - 1917) pentru harta topografică
a Munteniei.

Proiecţiile cilindrice – se obţin prin proiectarea elipsoidului de referinţă pe


suprafaţa laterală a unui cilindru care apoi se taie după una din generatoarele sale și
se desfăşoară în plan.

Fig. 4 – Proiecţia cilindrică


a – dreaptă; b – oblică; c – transversală; d – secantă; e – aspectul reţelei cartografice

27
GABRIEL POPESCU

După poziţia axei cilindrului în raport cu axa polilor și proiecţiile cilindrice pot fi:
drepte, oblice sau transversale, iar după modul cum suprafaţa cilindrului atinge sfera
terestră, se deosebesc proiecţii cilindrice tangente sau secante.
În cazul în care cilindrul este tangent la sfera de-a lungul ecuatorului,
paralelele se reprezintă ca linii drepte paralele, proporţionale cu diferenţa de
latitudine (), iar meridianele, ca linii drepte perpendiculare pe imaginea paralelelor
la distanţe proporţionale cu diferenţa de longitudine (). În cadrul acestei proiecţii,
deformările afectează lungimile și forma, și cresc de la Ecuator spre poli.
Din această categorie foarte cunoscută este Proiecţia Gauss-Krüger.

Proiecţiile pseudocilindrice – reprezintă o variantă a proiecţiilor cilindrice, în


cadrul cărora paralelele apar ca linii drepte paralele, iar meridianele se reprezintă
prin linii curbe simetrice faţă de meridianul central, care apare ca o linie dreaptă.
Din această categorie, mai cunoscute sunt proiecţiile echivalente Sanson,
Mollweide și Eckert, toate folosite pentru reprezentarea întregii suprafeţe terestre.

Fig. 5 – Aspectul reţelei cartografice în proiecţia pseudocilindrică

Proiecţiile azimutale – poartă această denumire deoarece în jurul punctului


central al proiecţiei azimutele sunt păstrate nedeformate. Se obţin prin reprezentarea
unei porţiuni a elipsoidului de referinţă pe un plan orizontal, tangent sau secant la
sferă, în punctul central al proiecţiei.
Planul de proiecţie se poate afla în poziţie perpendiculară pe axa polară,
oblică sau paralelă faţă de aceasta.
Reţeaua cartografică este formată din cercuri concentrice, care reprezintă
paralelele, și din linii drepte convergente în centrul proiecţiei, care reprezintă

28
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

meridianele. Hărţile realizate pe baza acestor proiecţii se recunosc foarte uşor,


având cadrul exterior circular.

Fig. 6 – Proiecţia azimutală:


a – dreaptă; b – oblică; c – transversală; d – secantă; e – aspectul reţelei cartografice

În cadrul proiecţiilor azimutale, se deosebesc proiecţiile azimutale perspective


și proiecţiile azimutale neperspective.
Proiecţiile azimutale perspective se caracterizează prin faptul că proiectarea
se face după legile perspectivei liniare. În funcţie de poziţia punctului de vedere,
aceste proiecţii pot fi împărţite în:
- ortografice, când punctul de perspectivă se consideră la infinit, iar razele
proiectoare sunt paralele și perpendiculare pe planul de proiecţie; sunt
proiecţii care păstrează nedeformate distanţele pe paralele Terrei și sunt
folosite pentru realizarea de mapamonduri;
- stereografice, în situaţia în care razele proiectoare pornesc dintr-un punct
diametral opus celui de tangenţă; sunt proiecţii conforme, deformează foarte
mult suprafeţele și formele și se utilizează pentru hărţii ale regiunilor polare
sau pentru mapamonduri;
- centrale sau gnomonice, când razele proiectoare pornesc din centrul sferei;
sunt proiecţii afilactice, deformează foarte mult distanţele spre exterior,

29
GABRIEL POPESCU

ajungând la infinit pe margini și sunt folosite pentru hărţi ale navigaţiei,


având în vedere că ortodroma se reprezintă printr-o linie dreaptă;
- exterioare, dacă razele proiectoare pornesc dintr-un punct exterior Terrei, la
o distanţă mai mare decât diametrul acesteia și mai mică de infinit, opus
planului de proiecţie; sunt afilactice, dar cu deformări mai mici decât
proiecţiile ortografice și stereografice.

Fig. 7 – Clasificarea proiecţiilor azimutale în funcţie de poziţia punctului de vedere:


a – ortografică; b – stereografică; c – centrală

Proiecţiile azimutale neperspective se obţin prin proiectarea teoretică a


suprafeţei Pământului, ceea ce face ca reţeaua cartografică obţinută să îndeplinească
cerinţele dorite.
Din această categorie, mai utilizate sunt proiecţiile Postel și Lambert, ambele
cu cele trei variante: polară, ecuatorială și oblică.

Proiecţiile poliedrice – au caracteristic faptul că suprafaţa elipsoidului de


referinţă se împarte, după meridiane și paralele, în patrulatere foarte mici. În această
situaţie Pământul nu mai este considerat sferă, ci un poliedru cu un număr foarte
mare de feţe.

Proiecţiile derivate – cuprind numeroase proiecţii care derivă din altele,


deformând însă aceleaşi elemente ca și proiecţiile din care provin. De exemplu,
Proiecţia Aitov-Hammer, derivată din proiecţia azimutală ecuatorială echivalentă. Tot
din această categorie mai fac parte proiecţiile Molweide-Goode și Eckert-Goode.

30
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Proiecţiile circulare – sunt caracterizate de aspectul sub formă de arce de


cerc al paralelelor, cât și al meridianelor. Proiecţia Grinten și proiecţia globulară
sferică sunt cele mai cunoscute proiecţii circulare.

Fig. 8 – Proiecţia circulară (a – normală; b – transversală; c – oblică)

31
GABRIEL POPESCU

2.4. Clasificarea după scopul urmărit la întocmirea hărţilor

Din acest punct de vedere se deosebesc:


- proiecţii cartografice folosite la întocmirea hărţilor universale (proiecţia
cilindrică dreaptă conformă Mercator, proiecţia pseudocilindrică echivalentă
Mollweide; proiecţia policonică simplă americană Gassler);
- proiecţii cartografice folosite la întocmirea hărţilor emisferelor terestre
(proiecţia azimutală perspectivă ortografică polară și ecuatorială, proiecţia
azimutală perspectivă stereografică polară și ecuatorială);
- proiecţii cartografice folosite la întocmirea hărţilor continentelor (proiecţia
cilindrică oblică Soloviev, proiecţia conică echivalentă Albers);
- proiecţii cartografice folosite la întocmirea hărţilor unor ţări sau ale unor
regiuni (proiecţia azimutală perspectivă stereografică oblică conformă;
proiecţia cilindrică transversală conformă Gauss-Krüger).

32
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Capitolul 3

Proiecții cartografice folosite în România

De-a lungul timpului, în ţara noastră s-au folosit mai multe sisteme de proiecţii
cartografice şi diferiţi elipsoizi de referinţă.
Proiecţia cilindrică echidistantă Cassini a stat la baza realizării primei hărţi
topografice la scara 1:2.000 de către Serviciul Topografic Militar Român între anii
1873 - 1900.
Proiecţia pseudoconică echivalentă Bonne s-a folosit între anii 1900 şi 1917
pentru hărţile cadastrale, având în vedere că nu deformă suprafeţele.
Proiecţia conică dreaptă pe un con secant, modificată Lambert – Cholesky a
fost introdusă în anul 1917 în vederea unificării diferitelor proiecţii cartografice
folosite pentru întocmirea hărţilor Moldovei, Munteniei și Olteniei. Este o proiecţie
conformă, deci conservă unghiurile, dar deformează distanţele și suprafeţele.
Proiecţia azimutală stereografică a fost adoptată în ţara noastră în anul 1930,
iniţial în varianta cu plan tangent, având punctul central situat în zona oraşului
Braşov, ulterior (1933) adoptându-se varianta cu plan secant unic. În ambele cazuri
s-au folosit elementele de referinţă ale elipsoidului Hayford (a = 6.378.388 m; b =
6.356.912 m; f = 1:297).
Sistemele de proiecție cartografică, utilizate în România pentru harta
topografică de bază, sunt prezentate în tabelul următor:

Proiecția cartografică Anul Sistemul de reprezentare plană


introducerii
Cassini 1876 Proiecție cilindrică
Bonne 1895 Proiecție conică echivalentă
Lambert – Cholesky 1917 Proiecție conică conformă
Stereografică Budapesta cu plan tangent Proiecție azimutală perspectivă conformă
Stereografică Târgu Mureș cu plan tangent Proiecție azimutală perspectivă conformă
Stereografică Brașov cu plan secant 1933 Proiecție azimutală perspectivă conformă
Gauss-Krüger 1951 Proiecție cilindrică transversală conformă
Stereografică 1970 cu plan unic secant 1971 Proiecție azimutală perspectivă conformă
U.T.M. (Universală Transversală Mercator) 2004 Proiecție cilindrică transversală conformă

33
GABRIEL POPESCU

3.1. Proiecţia Gauss-Krüger

Această proiecţie a fost concepută în anii 1825 - 1830 de către marele


matematician german Karl Friedrich Gauss, iar mai târziu, în anul 1912, Johannes
Krüger a elaborat formulele necesare pentru trecerea coordonatelor punctelor de pe
elipsoidul de rotaţie pe suprafaţa de proiecţie.
În România, proiecţia Gauss a fost introdusă în anul 1951, folosindu-se ca
bază geodezică elipsoidul de referinţă Krasovski-1940. Sistemul de proiecţie s-a
folosit la întocmirea planului topografic de bază la scara 1:10.000, a hărţii topografice
de bază la scara 1:25.000, precum şi a hărţilor unitare la diferite scări, până în anul
1973.
Ca principii generale, amintim:
 Se consideră elipsoidul de rotaţie ca formă matematică a Pământului, iar
pentru proiectare, suprafaţa interioară desfăşurată în plan a unui cilindru
imaginar, tangent la un meridian, adică în poziţie transversală;
 Pentru reprezentarea unitară a elipsoidului terestru în planul de proiecţie au
fost stabilite meridianele de tangenţă pentru întregul Glob, rezultând un
număr de 60 de fuse geografice de câte 6° longitudine, începând cu
meridianul de origine Greenwich;
 Pentru proiectarea celor 60 de fuse se consideră elipsoidul înfăşurat în 60
de cilindri succesivi, în poziţie orizontală, unde fiecare cilindru este tangent
la merdianul axial corespunzător fusului.

Fig. 9 – Aspectul reţelei cartografice în proiecţia Gauss-Krüger

34
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

În cadrul acestei proiecţii, elipsoidul de referinţă se proiectează pe suprafaţa


interioară a unui cilindru, a cărui axă coincide cu axa ecuatorială și este
perpendiculară pe planul meridianului (deci, se află în poziţie transversală). Este o
proiecţie conformă deoarece păstrează nedeformate unghiurile.
Tăind cilindrul după una din generatoarele sale și desfăşurându-l în plan,
meridianul central și ecuatorul se proiectează prin linii drepte, toate celelalte
meridiane și paralele proiectându-se prin linii curbe.
Din studiul acestei proiecţii s-a constatat că deformările lungimilor sunt
admisibile pe zone de câte 6o longitudine. Din acest motiv, în proiecţia Gauss-Krüger,
întreaga suprafaţă a globului a fost împărţită în zone mărginite din 6o în 6o. O astfel
de zonă delimitată de două meridiane poartă numele de fus, pe întreaga suprafaţă a
globului existând 60 de fuse (60 fuse x 6o = 360o).
Fiecare fus are câte un meridian central, cunoscut sub numele de meridian
axial, situat la câte 3o depărtare faţă de cele două meridiane marginale. Rezultă că
proiectarea celor 60 de fuse de câte 6o se face pe suprafaţa laterală a 60 de cilindri
care se succed unul după altul, cu axele perpendiculare pe axa polilor și cu tangenta
la glob pe liniile meridianelor axiale ale fuselor. Tăind fiecare cilindru de-a lungul unei
generatoare și desfăşurându-l pe plan se obţine zona respectivă în planul orizontal.
Pe harta lumii la scară 1:1.000.000, teritoriul ţării noastre este acoperit de
fusul 34 la vest de meridianul de 24o longitudine estică și fusul 35 la est de acelaşi
meridian. Meridianele axiale ale celor 2 fuse au longitudinea estică de 21o și
respectiv 27o și reprezintă meridianele de deformare zero. Rezultă că cele mai mari
deformări vor apare între meridianele de 23o - 25o și 29o - 30o longitudine estică.
Totuşi, aceste deformări sunt foarte reduse, având în vedere că ţara noastră
se află la o distanţă apreciabilă faţă de ecuator, unde deformările au valori mai mari,
fiind determinate de depărtarea maximă a meridianelor marginale faţă de cel axial.
Pentru fiecare fus există un sistem de coordonate rectangulare, în total
existând 60 de sisteme de coordonate rectangulare.
În cadrul acestei proiecţii, axa ox se consideră paralelă cu proiecţia
meridianului axial, iar axa oy se consideră proiecţia ecuatorului, ceea ce înseamnă
că sistemul de axe este inversat. Originea sistemului de axe se găseşte la intersecţia
meridianului axial cu ecuatorul.

35
GABRIEL POPESCU

Fig. 10 – Sistemul de coordonate în proiecţia Gauss-Krüger

Pentru ca toate punctele de pe hartă să aibă coordonate pozitive, meridianul


axial se consideră la o depărtare de 500 km faţă de axa ox. Deoarece s-ar putea să
existe aceleaşi coordonate pentru puncte situate în fuse diferite, s-a convenit ca în
faţa ordonatei y să se scrie numărul fusului, numărătoarea începând de la Greenwich.
De exemplu, în figura 10, punctele M și P au coordonatele:
XM = 5.250.100 m și XP = 5.210.100 m;
YM = 4.650.200 m și YP = 5.650.200 m.
X reprezintă depărtarea punctelor M și P faţă de ecuator, iar Y se interpretează
astfel:
- 4 și 5 arată că punctele respective se află în fuse diferite, adică M în fusul
34 și P în fusul 35.
- 650.200 m arată că ambele puncte se găsesc la est de meridianul axial, la o
depărtare de 150.200 m (650.200 – 500.000 = 150.200 m).
Un alt punct P, a cărui ordonată y are valoarea de 4.450.000 se va găsi în
fusul 4 (indicat de prima cifră), dar la vest de meridianul axial, la o depărtare de
50.000 m (500.000 – 450.000 = 50.000 m).
În concluzie, coordonatele rectangulare (x și y), ca și cele geografice ( și )
dau indicaţii asupra poziţiei unui punct pe globul terestru.

36
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Deformaţia liniară relativă se exprimă cu ajutorul formulei:


DGauss = L2 / 2R2 + L4 / 24R4 + ... [km/km]
unde: DGauss – deformaţia liniară relativă în proiecţia Gauss;
R – raza medie de curbură în punctul considerat;
L – distanţa punctului dat faţă de meridianul axial.
Formatul foilor de hartă în această proiecţie este de trapez isoscel, care
rezultă din proiecţia paralelelor și meridianelor, iar nomenclatura şi împărţirea foilor
de hartă din proiecţia Gauss-Krüger la diverse scări este cea exemplificată din figura
10bis, iar dimensiunile trapezelor sunt cele din tabelul 1.

Fig. 10bis – Împărţirea şi nomenclatura foilor de hartă în proiecţia Gauss - Kruger

Tabelul 1
Nomenclatura şi dimensiunile foilor de hartă în proiecţia Gauss-Krüger
Scara Numărul Dimensiunea Nomenclatura
secţiunilor Δλ Δφ
o o
1:1.000.000 1 6 4 L–35
o o
1:500.000 4 3 2 L–35–D
o
1:200.000 36 1 40 L–35–XXXVI
1:100.000 144 30 20 L–35–144
1:50.000 4(576) 15 10 L–35–144–D
1:25.000 16(2304) 730 5 L–35–144–D–d
1:10.000 64 345 230 L–35–144–D–d–4
1:5.000 256 152,5 115 L–35–144–D–d–4–IV

37
GABRIEL POPESCU

Reţeaua rectangulară în proiecţia Gauss-Krüger


Hărţile topografice în proiecţia Gauss-Krüger sunt limitate de un cadru interior.
Laturile de nord și de sud ale foii de hartă reprezintă paralele geografice, iar cele de
est și vest meridianele geografice. În colţurile cadrului interior sunt trecute
coordonatele geografice Y și X, care materializează poziţia geografică pe glob a
fiecărei foi de hartă.
La o distanţă de aproximativ 8 mm de cadrul interior, harta topografică are un
al doilea cadru, denumit cadrul geografic, pe care sunt marcate prin segmente
minutele, de aceea se mai numeşte cadrul minutar. Un alt treilea cadru, lipit de
cadrul geografic este cel exterior, care se mai numeşte și cadrul ornamental. Pentru
masurări metrice pe hartă se foloseşte o reţea rectangular (kilometrică). Cu ajutorul
ei se pot determina cu precizia dată de scara hărţii, coordonatele rectangulare ale
oricărui punct din hartă.
Această reţea rectangulară este un sistem de linii drepte paralele cu axele de
coordinate adoptate, adică cu proiecţia Ecuatorului și cu proiecţia meridianului axial
al fiecărui fus.
Reţeaua rectangulară apare pe hărţile topografice la scările 1:25.000 -
1:200.000.
Liniile care formează reţeaua rectangulară sunt separate una de alta printr-un
număr întreg de kilometri. De aceea, această reţea rectangulară se mai numeşte și
reţea kilometrică sau caroiaj kilometric. Valorile caroiajului kilometric sunt scrise
între cadrul interior şi cel geografic, prin grupe de 4 cifre, în zona colţurilor foilor de
hartă.
Între acestea se scriu numai ultimele două cifre ale kilometrilor întregi. Pe
laturile de sud și de nord, prima cifră arată numărul fusului (numerotat de la
meridianul ce trece prin punctul Greenwich), deci se iau în considerare numai
următoarele trei cifre.
Reţeaua kilometrică se trasează din 1 km în 1 km pe hărţile topografice la
scările 1:25.000 și 1:50.000, din 2 km în 2 km pe hărţile topografice la scara
1:100.000 şi din 4 km în 4 km pe hărţile topografice la scara 1:200.000.
În afara reţelei kilometrice proprii, pentru foile dispuse la margine de fus (o
zonă de 2°), se trece și o reţea suplimentară. Deoarece liniile verticale ale reţelei
kilometrice sunt paralele cu meridianul axial al fusului respectiv, iar meridianele
axiale ale fuselor vecine nu sunt paralele între ele, rezultă că, racordând hărţi din

38
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

două fuse, liniile reţelei kilometrice ale unui fus vor face un unghi cu liniile reţelei
kilometrice ale fusului vecin.
Toate foile de hartă, la toate scările, aflate în zona de 2° de la marginea
fusului, au și valorile rețelei kilometrice ale fusului vecin. Reţeaua fusului vecin nu se
trasează pe hărți, pe cadrul exterior se trec ieșirile rețelei kilometrice ale fusului
vecin, însoțite de valorile acestuia care sunt o continuare a numerotării caroiajului
rectangular de pe harta vecină.
Conţinutul elementelor unei foi de hartă în proiecţia Gauss-Krüger la scările
1:25.000 - 1:200.000 este următorul:
- Cadrul interior;
- Cadrul geografic (minutar);
- Cadrul exterior (ornamental);
- Zona cuprinsă;
- Nomenclatura și denumirea foii de hartă;
- Caracterul hărții;
- Nomenclatura foilor de hartă vecine;
- Un text prin care se interzice multiplicarea;
- Elementele conţinutului hărții, care au fost reprezentate schematic;
- Indicaţii privind valorile declinaţiei magnetice, convergenţei medii a
meridianelor și a abaterii medii a acului magnetic;
- Schema declinaţiei magnetice, a convergenţei meridianelor și a abaterii
medii a acului magnetic;
- Scara numerică și grafică a hărţii; indicaţii privind valoarea în teren a unui
cm; sistemul de coordonate și sistemul de referinţă al înălţimilor;
- Scara pantelor;
- Schema frontierelor de stat și a limitelor de judeţ;
- Indicaţii referitoare la actualitatea hărţilor.
Ambele proiecţii au hărţile cu nomenclaturi foarte uşor de utilizat, la fiecare
scară se pot determina foarte uşor vecinii unei foi de hartă şi, de asemenea, se pot
face uşor transformări de nomenclaturi dintr-o proiecţie în alta.

39
GABRIEL POPESCU

3.2. Proiecţia Stereografică 1970 pe plan secant unic

Această proiecţie a fost adoptată de către ţara noastră în anul 1973, fiind
folosită şi în prezent. Are la bază elementele elipsoidului Krasovski-1940 şi planul de
referinţă pentru cote 0 Marea Neagră – 1975. A fost folosită la întocmirea planurilor
topografice de bază la scările 1:2.000, 1:5.000 şi 1:10.000, precum şi a hărţilor
cadastrale la scara 1:50.000.
Dintre elementele caracteristice proiecţiei Stereografice 1970 amintim:
 punctul central al proiecţiei;
 adâncimea planului de proiecţie;
 deformaţiile lungimilor.
Punctul central al proiecţiei (polul proiecţiei) este un punct fictiv, care nu este
materializat pe teren, situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului României,
la nord de oraşul Făgăraş. Coordonatele geografice ale acestui punct sunt de 25 o
longitudine estică şi de 46o latitudine nordică (conform imaginii de mai jos).

Spre deosebire de proiecţia stereografică din anul 1930, noua proiecţie are
parametri de bază diferiţi datorită adoptării valorilor elipsoidului de referinţă Krasovski
(a = 6.378.245 m; b = 6.356.863 m; f = 1:298,3), alt punct central al proiecţiei (în
apropiere de localitatea Făgăraş) și altă valoare a adâncimii planului secant unic faţă
de planul tangent care trece prin punctul central al proiecţiei.

40
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

În cadrul acestei proiecţii se disting următorii parametri de bază:


- punctul central al proiecţiei (C) situat la nord de Făgăraş, definit de intersecţia
paralelei de 46o latitudine nordică cu meridianul de 25o longitudine estică;
- punctul de perspectivă sau de vedere (V);
- raza medie de curbură a elipsoidului pentru punctul central al proiecţiei,
R = 6.378.956,681 m;
- adâncimea planului secant unic (Ps) față de planul tangent (Pt) în punctul
central al proiecţiei H = 3.190,203 m;
- raza cercului de deformație nulă, care rezultă din intersecţia planului secant
cu suprafaţa sferei terestre, r = 201,718 km.
Deformaţia relativă pe unitatea de lungime (1 km) în punctul central al
proiecţiei este egală cu -25 cm/km şi creşte odată cu mărirea distanţei faţă de acesta
pană la valoara zero pentru o distanţă de aproximativ 202 km. După această distanţă
valorile deformaţiei relative pe unitatea de lungime devin pozitive şi ating valoarea de
63,7 cm/km la o depărtare de centrul proiecţiei de aproximativ 385 km.
Adoptarea proiecţiei Stereografice 1970 a urmărit o serie de principii care
satisfac cerinţele de precizie şi câteva aspecte specifice teritoriului României, dintre
care amintim:
 Teritoriul României are o formă aproximativ rotundă şi poate fi încadrat
într-un cerc cu raza de 400 km;
 Limitele de hotar sunt încadrate, în cea mai mare parte (90 %), de un cerc
de rază 280 km şi centru în polul proiecţiei;
 Proiecţia este conformă (unghiurile sunt reprezentate nedeformat);
 Deformaţiile areolare negative şi pozitive sunt relativ egale, ceea ce permite
o compensare a lor, adică prin reprezentarea în planul proiecţiei
Stereografice 1970 este menţinută suprafaţa totală a teritoriului.
Deformaţia liniară poate fi apreciată din punct de vedere cantitativ cu ajutorul
formulei:
Dsec = D0 + L2 / 4R2 + L4 / 24R4 + ... [km/km]
unde: Dsec – deformaţia regională sau liniară relativă pe unitatea de lungime (1 km)
în plan secant;
D0 = - 0,000250000 km/km este deformaţia din punctul central al proiecţiei în
plan secant;

41
GABRIEL POPESCU

L – distanţa de la punctul central al proiecţie Stereografice 1970 la punctul


din mijlocul laturii trapezului sau a distanţei măsurate pe suprafaţa
terestră;
R = 6.378,956681 km este raza medie de curbură a sferei terestre pentru
punctul central al proiecţiei.
Urmărind figura de mai jos se constată că planul secant (Ps) este paralel cu
planul tangent (Pt), fiind situat sub acesta la distanţă egală cu adâncimea H.
Proiecţia punctului B de pe sfera în punctul B΄ de pe planul tangent se obţine cu
ajutorul razei care uneşte punctul de perspectivă (V) cu punctul B, în prelungirea
căreia se află punctul B΄ pe planul tangent. Proiecţia arcului CB de pe sferă pe planul
tangent este dreapta CB΄, iar pe planul secant este C΄B. După cum se constată, pe
planul tangent lungimile se deformează, fiind mai mari în proiecţie decât pe sferă.
Pentru a avea deformaţii cât mai mici, planul secant s-a stabilit astfel că:
- un arc de meridian de pe elipsoid, ce se întinde între punctul central al
proiecţiei și zona marginală a ţării, să se proiecteze în planul proiecţiei după
aceeaşi lungime totală, adică deformaţia totală să fie nulă;
- deformaţia regională de la centrul proiecţiei să fie aproximativ egală cu cea
de la marginea ţării.
Elementul principal al planului secant, care asigură cele două condiţii
menţionate mai sus, este raza cercului de secantă (r). Aceasta s-a determinat astfel
încât, deformația maximă liniară din planul tangent să fie redusă la jumătate în planul
secant.

Fig. 11 – Elementele geometrice ale sistemului de proiecţie stereografică

42
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Sistemul de axe rectangulare


Originea sistemului de axe rectangulare plane reprezintă imaginea plană a
punctului central al acestei proiecţii, care este situat aproximativ în centrul ţării.
Astfel, abscisa XX’ reprezintă imaginea plană a meridianului de 25o longitudine
estică, iar ordonata YY’ reprezintă imaginea plană a paralelei de 46o latitudine
nordică.
În scopul pozitivării valorilor negative ale coordonatelor plane s-a realizat
depărtarea originii cu 500 km spre sud, pe direcţia axei XX’ și tot cu 500 km spre
vest, pe direcţia axei YY’.
În centrul proiecţiei deformarea maximă a lungimilor este de -0,25 m/km, iar la
marginile ţării poate ajunge până la +0,6 m/km.
Aceste deformări trebuie avute în vedere în cadrul măsurătorilor topografice
de mare precizie din centrul și din zonele marginale ale ţării.
Formatul foilor de hartă în această proiecţie este de trapez, care rezultă din
proiecţia paralelelor și meridianelor. Din această cauză nomenclatura foilor de hartă
este aceeaşi cu cea din proiecţia Gauss-Krüger.

3.2.1. Calculul coordonatelor Stereografice 1970 în funcţie de coordonatele


geografice de pe elipsoid

Calculul coordonatelor rectangulare plane Stereografice 1970, în funcţie de


cele geografice (B, L) de pe elipsoidul Krasovski 1940, se face cu ajutorul unor
formule cu coeficienți constanți, în funcţie de diferenţa de latitudine și respectiv de
longitudine, dintre polul proiecţiei și punctual de reprezentat.
În acest calcul se pot deosebi două etape de calcul, și anume:
- etapa 1: calculul coordonatelor stereografice în planul tangent, în funcţie de
cele geografice de pe elipsoid (este etapa cea mai laborioasă);
- etapa 2: transformarea coordonatelor stereografice din planul tangent în cel
secant, prin modificarea scării, cu coeficientul subunitar c, de reducere a
scării.
Formulele de calcul au fost stabilite după o metodă propusă de academicianul
bulgar Vladimir K. Hristov, metodă care, în principiu, constă în a dezvolta în serie
Taylor, în jurul punctului central, toate mărimile care depind de latitudine (latitudinea

43
GABRIEL POPESCU

izometrică q, raza paralelului r etc.). Derivatele respective, calculate în punctual


central (B0, L0), apar ca nişte constante, care se grupează convenabil, sub formă de
coeficienţi constanţi pentru întreg teritoriul României (Munteanu C., 2003).
Pentru stabilirea formulelor, s-a pornit de la următoarele condiţii de bază puse
reprezentării:
- Condiţia 1: reprezentarea plană să fie conformă;
- Condiţia 2: meridianul L0, care trece prin Q0, să se reprezinte printr-un
segment de dreaptă, fiind axa de simetrie și axa xx’, cu sensul pozitiv spre
Nord;
- Condiţia 3: originea sistemului de coordinate plane stereografice este
imaginea polului Q0 și orice punct D(B, L0), situate pe meridianul acestui pol,
are coordonata xm data de relaţia:

x m  2 R0 * tg (3.1)
2 R0

unde: R0 – raza medie de curbură a elipsoidului la latitudinea B0;


R0 = 6.378.956,594 m;
 – un arc de cerc meridian, a cărui lungime este egală cu lungimea arcului
de meridian de pe elipsoid, cuprins între latitudinile B0 și B.

Fig. 11 bis – Reprezentarea polului de proiecție (numai pe meridian central)

Relaţia (3.1) este expresia razei vectoare din proiecţia stereografică a unei
sfere pe plan tangent, (/2R0) reprezentând distanţa zenitală a punctului D. Dar, ea
nu este considerată ca fiind ‘cvasistereografică’ (aproape stereografică).

44
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Deoarece reprezentarea este conformă, trebuie ca (x + iy) să fie o funcţie


analitică de variabilă complexă (q + il):
( x  iy )  f (q  il ) (3.2)
în care q este latitudinea izometrică, a cărei diferențială este:
M * dB
dq  (3.2’)
N * cos B
iar l este longitudinea punctului, masurată de la meridianul central L0.
Notând:
ΔB = B - B0
L = L - L0 (3.3)
Δq = q - q0
relația (3.2) se poate scrie:
(x + iy) = f [q0 + (Δq + il)] (3.4)
Dezvoltând membrul al doilea în serie Taylor în jurul punctului central (B0, l = 0),
după puterile variabilei (Δq + il), și luând originea coordonatelor plane în acest punct,
se obţine:
1
x  iy  f (q) 0  f ' (q) 0 (q  il )    f '' (q ) 0 (q  il ) 2  ...
 2! 
dar: f(q) = xm
f(q)0 = 0
atunci:
x  il  a1 (q  il )  a 2 (q  il ) 2  a3 (q  il ) 3  a 4 (q  il ) 4 

 a5 (q  il ) 5  a6 (q  il ) 6 ... (3.5)

în care coeficienţii an (pentru n = 1, 2, 3, …) au expresia:


1  d n xm 
an .    (3.6)
n!  dq n  0

După ridicarea binomului (Δq + il) la puterile 1, 2…6, și înlocuirile:


i= 1 i2 = -1
i3 = -I i4 = 1
i5 = i i6 = -1
se separă, în (3.5), partea reală de cea imaginară, obţinându-se:
x  a1 q  a 2 q 2  a 2 l 2  a3 q 3  3a3 ql 2  a 4 q 4  6a 4 q 2 l 2  a 4 l 4   a5 q 5 
 10 a5 q 3l 2  5a5 ql 4  a6 q 6  15 a6 q 4 l 2  15 a6 q 2 l 4  a6 l 6  ...

45
GABRIEL POPESCU

y  a1l  2a 2 ql  3a3 q 2 l  a3l 3  4a 4 q 3l  4a 4 ql 3  5a5 q 4 l  10 a5 q 2 l 3 


 a5 l 5  a6 q 5 l  20 a6 q 3l 3  6a6 ql 5 (3.7)

Creşterea latitudinii izometrice, Δq = q - q0, poate fi scrisă sub forma unei


dezvoltări în serie, în funcţie de diferenţa de latitudine ΔB, astfel:
q = q(B)
q = q(B0 + ΔB)

 dq   1  d q   1  d q 
2 6
q  q ( B0 )     
 B    2  B  ...    6  B  ...
2 6

 dB  0  2!  dB  0  6!  dB  0
 dq   1  d q   1  d q 
2 6
q  q0    B  
  2   B 2
 ...  
  6  B  ...
6

 dB  0  2!  dB  0  6!  dB  0

de unde:
Δq=(q –q0) =c1ΔB+ c2 ΔB2+c3 ΔB3+c4 ΔB4+c5 ΔB5+c6 ΔB6+… (3.8)
în care:

1  d nq 
cn    (3.9)
n!  dB n  0

Deoarece latitudinea B0 este constantă, mărimile a1, a1…a6, c1, c2…c6 sunt
constante.
Introducând relaţia (3.8) în (3.7) rezultă:
a = a00 + a10 ΔB + a20 ΔB2 + a30 ΔB3 + a40 ΔB4 + a50 ΔB5 + a60 ΔB6 +
+ a02 l2 + a12 ΔB l2 + a22 ΔB2 l2 + a32 ΔB3 l2 + a42 ΔB4 l2 + a04 l4 + a14 ΔB l4 + a06 l6
y = b01 l + b11 ΔB l + b21 ΔB2 l + b31 ΔB3 l + b41 ΔB4 l + b51 ΔB5 l +
+ b03 l3 + b13 ΔB l3 + b23 ΔB2 l3 + b33 ΔB3 l3 + b05 l5 + b15 ΔBl5 (3.10)
în care coeficienţii aij, bij (pentru i, j = 0, 1, 2, 3, …) au indicele I egal cu exponentul lui
ΔB, iar indicele j egal cu exponentul lui l.
În calculul coeficienţilor constanţi aij, bij, intră valorile numerice ale termenilor
an, cn, în ale căror expresii, date în relaţiile (3.6) și (3.7) figurează derivatele calculate
pentru latitudinea constantă B0, de exemplu:
a00 = 0 b01 = a1
a10 = a1c1 b11 = 2a2c2 + 3a3c12
a20 = a1c2 + a2c12
…………… ……………
a06 = -a6 b15 = 6a6c1 (3.11)

46
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Pentru calculul coeficienţilor an necesari în relaţia (3.11), în conformitate cu


relaţia (3.6), se foloseşte relaţia (3.1):

x m  2 R0 * tg
2 R0


Dezvoltând în serie tg după formula generală:
2R0

1 3 2 5
tgx  x  x  x  ...
3 15
se obţine:
1 1 1
xm    2
3  4
5  6
 7  ... (3.12)
12 R0 120 R0 20160 R0

Dacă se fac înlocuirile:


1 1 N 1
2
 2*  2 (1   02 )
R0 N0 M 0 N0

în care:
(1   02 )  1  e '2 * cos 2 B0

iar în ceilalţi termeni din relația (3.12) se înlocuieşte R0 cu N0, și atunci:


1 1 1
xm    2
(1   02 )  3  4
5  6
 7  ... (3.13)
12 N 0 120 N 0 20160 N 0

 d n xm 
Derivatele   , necesare în relaţia (3.6), se calculează ca pentru o
n 
 dq 0
funcţie de funcţie, luând:
dxm dxm d
 * (3.14)
dq d dq

Derivând relaţia (3.14) în raport cu , se obţine:


dxm 1 1 119
 1 (1   02 ) 2  4   6  ... (3.15)
d 2
4N 0 4
24 N 0 6
20160 N 0
iar din relaţii cunoaştem:
d=M*dB
M * dB
dq 
N * cos B
se obţine:
d
 N * cos B (3.16)
dq

47
GABRIEL POPESCU

Dacă relaţiile (3.15) și (3.16) se introduc în (3.13), atunci rezultă:


dxm cos B cos B 4 119 * cos B 6
 N * cos B  (1   02 ) 2      ... (3.17)
dq 4N 0 24 N 03 20160 N 05
Pentru latitudinea B0, arcul de meridian  = 0 și atunci relaţia (3.17) are
valoarea:
 dxm 
   N 0 * cos B0 (3.17’)
 dq 0
După calculul derivatelor de ordin superior, ţinând cont de relaţia (3.6), se
obţine:
a1 = N0 * cosB0
a2 = (1/2) * N0 * t0 * cos2B0
a3 = (-1/12) * N0 * cos3B0 * (1 - 2 * t02 + 02)
a4 = (-1/24) * N0 * t0 * cos4B0 * (2 - t02 + 6 * 02) (3.18)
a5 = (1/240) * N0 * cos5B0 * (2 - 11 * t02 + 2 * t04)
a6 = (-1/1440) * N0 * t0 * cos6B0 * (17 - 26 * t02 + 2 * t04)
unde: t0 = tgB0.
Pentru calculul coeficienților cn, cu formula generală (3.9), din relația:
M * dB
dq 
N * cos B
dq M
se obţine: 
dB N * cos B
M 1
dar:   (1   2 ) 1  1   2   4   6  ...
N 1 2

dq 1
şi atunci:  (1   2   4   6 ) (3.19)
dB cos B
Prin derivarea succesivă a acestei relații, ținând cont de relația (3.9), se obține:
c1 = (1 / cosB0) * (1   0   0   0 )
2 4 6

c2 = (t0 / 2 * cosB0) * (1   0  3 * 0 )
2 4

c3 = (1 / 6 * cosB0) * (1  2 * t 0   0  3 * 0  6 * t 0 * 0 )
2 4 2 4

c4 = (1 / 24 * cosB0) * (5  6 * t 0   0 )
2
(3.20)

c5 = (1 / 120 * cosB0) * (5  28 * t 0  120 * t 0 )


4

c6 = (t0 / 720 * cosB0) * (61  180 * t 0  120 * t 0 )


2 4

48
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Introducând relaţiile (3.18) și (3.20) în relaţia (3.11), rezultă expresiile pentru


calculul coeficienţilor constanţi aij, bij:
a00 = 0
a10 = N0 * (1   0   0   0 )
2 4 6

a20 = (3/2) * N0 * t0 * ( 0  2 * 0 )
2 4

……………
a06 = (1/1440) * N0 * t0 * cos6B0 * (17  26 * t 0  2 * t 0 )
2 4
(3.21)

şi
b01 = N0 * cosB0
b11 = - N0 * t0 * cosB0 * (1   0   0 )
2 4

b21 = (-1/4) * N0 * cosB0 * (1   02  6 * t 0 * 02  12 * t 0 * 04 )


2 2

……………
b15 = (-1/240) * N0 * t0 * cos5B0 * (17  26 * t 0  2 * t 0 )
2 4

unde: B0 – latitudinea polului (punctual central al proiecţiei);


N0 – marea normală la latitudinea B0;
t0 = tgB0;
02 = e’2 * cos2B0;
e’ – a doua excentricitate a elipsoidului.
Pentru un elipsoid dat și o latitudine B0 stabilită pentru polul proiecţiei,
coeficienţii din relaţia (3.21), utilizaţi în relaţia (3.10), au valori numerice constante.
Diferenţele de latitudine (ΔB) și de longitudine (l) care figurează în relaţia
(3.24), trebuie exprimate în radiani, de exemplu:
B ''
ΔB [radiani] = (3.22)
 ''
Pentru România, ΔB’’ și, mai ales, (L-L0)’’ pot atinge valori mai mari decât
10.000’’. Astfel de numere, ridicate la puterile 2, 5 și 6 ar fi incomode, din cauza
mărimii lor, în timp ce coeficienţii constanţi din relaţia (3.10), calculaţi cu relaţia
(3.21), sunt foarte mici, unii dintre ei și incomozi din cauza numărului mare de
zecimale. În scopul evitării acestui inconvenient, în formulele (3.10) s-a luat:
f = 10-4 * ΔB’’ (3.23)
l = 10-4 * (L - L0)’’

49
GABRIEL POPESCU

şi în mod corespunzător, ţinând cont și de relaţia (3.20), expresiile (3.21) au fost


multiplicate cu factorul:
i j
 10 4 
 ''  (3.24)
 
în care i este egal cu exponentul lui f (respectiv al lui ΔB), iar j este egal cu
exponentul lui l.
Coeficienţii constanţi au fost calculaţi pentru elipsoidul Krasovski 1940 și
pentru latitudinea B0 = 46o.
Valorile care urmează au fost calculate și utilizate de către Institutul de
Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului – IGFCOT – din
Bucureşti (versiunea 1972):

a00 = 0 b01 = +215.179,4208377


a10 = +308.758,9579813 b11 = -10.767,8386289
a20 = +75,3584967 b21 = -128,6600287
a30 = +60,2162733 b31 = -2,1060912
a40 = -0,0148571 b41 = -0,0495324
a50 = +0,0142609 b51 = +0,0004263
a60 = -0,021 5834 (3.25)
a02 = +3.752,1457111 b03 = -23,2138674
a12 = -99,9280966 b13 = -1,9281015
a22 = -6,6748691 b23 = +0,1316098
a32 = -0,0713046 b33 = +0,0023711
a42 = -0,0025911
a04 = +0,3359127 b05 = -0,0086455
a14 = -0,0622287 b15 = +0,0044969
a24 = +0,0002261
a06 = -0,0000575

Cu coeficienții constanți din (3.25), se obțin coordonatele stereografice la


scara 1:1, adică în planul tangent, paralel cu cel secant.
Cu substituţiile din relaţia (3.23), dând ca factor comun diferenţa de
longitudine l, formulele (3.7) se pot scrie și sub forma:

50
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

x[tg] = (a00 + a10 f + a20 f2 + a30 f3 + a40 f4 + a50 f5 + a60 f6 + …) * l +


+ (a02 + a12 f + a22 f2 + a32 f3 + a42 f4 + …) * l2 + (a04 + a14 f + …) * l4 + (a06 + …) * l6
y[tg] = (b01 + b11 f + b21 f2 + b31 f3 + b41 f4 + b51 f5 + …) * l +
+ (b03 + b13 f + b23 f2 + b33 f3 + …) * l3 + (b05 + b15 f + …) * l5 (3.26)

Dacă în relaţiile (3.24’), expresiile din paranteze se notează cu S0, S2, S4, S6 și
respectiv S1, S3, S5, atunci pentru coordonatele din planul tangent avem:
x[tg] = S0 + S2 l2 + S4 l4 + S6 l6 = r0 + r2 + r4 + r6
y[tg] = S1 l + S3 l3 + S5 l5 = r1 + r3 + r5 (3.27)

În mod curent, calculul coordonatelor rectangulare stereografice din planul


tangent se face cu formulele (3.26) și (3.27). Când se lucrează cu calculatorul de
buzunar neprogramabil, se recurge, de obicei, la formulare de calcul, pe care sunt
deja imprimate valorile coeficienţilor constanți.

Coordonatele definite, din planul secant al proiecției Stereografice 1970


(x, y) se obțin prin modificarea scării din planul tangent, cu ajutorul coeficientului
constant c = 0,999750000.
x = x [tg] * c (3.28)
y = y [tg] * c

În afară de adevăratul sistem de axe xOy, în care originea are coordonatele


geografice 46o Nord și 25o Est Greenwich, se mai foloseşte, din anumite
considerente de ordin practic, un sistem de referinţă ‘fals’ (x’Oy’) ale cărui axe sunt
deplasate cu 500.000 [m] spre Sud și cu 500.000 [m] spre Vest faţă de axele
sistemului adevărat, astfel încât, coordonatele stereografice false (x’,y’) au valorile:
x’ = x + 500.000 (3.29)
y’ = y + 500.000

De reţinut că, în toate problemele de transcalculare, de evaluare a


deformaţiilor, de reducere la planul de proiecţie etc., trebuie să se lucreze cu
coordonatele adevărate. Pe liniile caroiajului kilometric de pe hărţile topografice, sunt
scrise, de regulă, coordonatele false.

51
GABRIEL POPESCU

3.2.2. Transformarea coordonatelor Stereografice 1970 în coordonate


geografice

Acest calcul comportă două etape:


- etapa 1: constă în transformarea coordonatelor stereografice din planul
secant în planul tangent, paralel cu cel secant: se modifică scara, prin
înmulţirea cu coeficientul c’, numit “coeficient de revenire la scara normală”:
c’ = (1/c) = 1,000250063
- etapa 2: mai laborioasă, constă în transformarea coordonatelor stereografice
din planul tangent, în coordonatele geografice (B, L), pe elipsoidul Krasovski
1940. Se rezolvă cu ajutorul unor formule cu coeficienţi constanţi, stabilite
într-un mod asemănător, ca principiu, cu formulele pentru calculul
coordonatelor plane stereografice.
Se calculează, întâi, coordonatele geografice relative, ΔB și l, faţă de polul
proiecţiei (B0, L0), apoi coordonatele geografice absolute:
B = B0 + ΔB (3.30)
L = L0 + l
Formulele pentru calculul coordonatelor geografice relative sunt:
ΔB’’ = A00 + A10 X + A20 X2 + A30 X3 + A40 X4 + A50 X5 + …
+ A02 Y2 + A12 X Y2 + A22 X2 Y2 + A32 X3 Y2 + A42 X4 Y2 + …
+ A04 Y4 + A14 X Y4 + A24 X2 Y4 + …
+ A06 Y6 + …
l’’ = B01 Y + B11 X Y + B21 X2 Y + B31 X3 Y + B41 X4 Y + B51 X5 Y + …
+ B03 Y3 + B13 X Y3 + B23 X2 Y3 + B33 X3 Y3 + …
+ B05 Y5+ B15 X Y5 + … (3.31)
în care s-au notat:
X = x [tg] / 100.000
Y = y [tg] / 100.000
Dacă se lucrează cu calculatoare de buzunar, neprogramabile, este mai
comod să se aplice formulele de calcul într-o formă în care Y, Y2, …, Y6 sunt dați
factor comun:
ΔB’’ = (A00 + A10 X + A20 X2 + A30 X3 + A40 X4 + A50 X5 + …) * l +
+ (A02 + A12 X + A22 X2 + A32 X3 + A42 X4 + …) * Y2 +
+ (A04 + A14 X + A24 X2 + …) * Y4 +(A06 + …) * Y6

52
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

l’’ = (B01 + B11 X + B21 X2 + B31 X3 + B41 X4 + B51 X5 + …) * Y


+ (B03 + B13 X + B23 X2 + B33 X3 + …) * Y3
+ (B05 + B15 X Y5 + …) * Y5 (3.32)
sau:
ΔB’’ = S0 + S2 Y2 + S4 Y4 + S6 Y6 = r0 + r2 + r4 + r6
l’’ = S1 Y + S3 Y3 + S5 Y5 = r1 + r3 + r5 (3.33)

Valorile coordonatelor geografice relative se obțin în secunde sexagesimale.


Pentru elipsoidul Krasovski 1940 și B0 = 46o, coeficienţii constanţi pentru
transformarea coordonatelor stereografice, din planul tangent, în coordonate
geografice au valorile:
A00 = 0
A10 = +3.238,7724276
A20 = -0,2560279
A30 = -0,0662169
A40 = +0,0000313
A50 = +0,0000024

A02 = -26,2457302
A12 = -0,6202059
A22 = -0,0099813
A32 = -0,0001893
A42 = -0,0000031 (3.34)

A04 = +0,0033123
A14 = +0,0001735
A24 = +0,0000055

A06 = -0,0000002

B01 = +4.647,2845596
B11 = +75,3195104
B21 = +1,5062413
B31 = +0,0289995

53
GABRIEL POPESCU

B41 = +0,0005624
B51 = +0,0000109

B03 = -0,5020804
B13 = -0,0289995
B23 = -0,0011247
B33 = -0,0000363

B05 = +0,0001125
B15 = +0,0000109

Aceste valori (versiunea 1972) au fost calculate și utilizate la Institutul de


Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului – IGFCOT – din
Bucureşti.
Într-un articol publicat în revista „Buletinul topografic” nr. 3/1959, Vasile Fălie
și Constantin Struțu au definit deducerea acestor formule, cu coeficienți constanți,
utilizând procedeul de „calcul cracovian”. Valorile obținute, pentru coeficienţii
constanţi, se referă tot la latitudinea B0 = 46o, însă elipsoidul folosit nu este Krasovski
1940, ci elipsoidul Hayford 1910.

3.3. Deformațiile în Proiecția Stereografică 1970

Proiecţia Stereografică 1970 nu deformează unghiurile, fiindcă este conformă.


Lungimile și ariile de pe elipsoid se deformează.
Evaluarea deformaţiilor necesită cunoaşterea modului de deformaţie liniară
m = n.
La reprezentarea proiecţiei stereografice a unei sfere pe un plan tangent, am
stabilit că:
z
  2 * R * tg (3.35)
2
1
mn
z
cos 2
2

54
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Considerând o sferă a cărei rază R0 este egală cu raza medie de curbură a


elipsoidului la latitudinea B0 = 46o, un punct oarecare, situat pe sferă, la distanţa L
faţă de originea sistemului de axe de coordonate plane, are distanţa zenitală z =
L/R0, astfel încât:
L
  2 * R0 * tg (3.36)
2 * R0

Pentru un punct din România, situat la distanţă maximă faţă de originea axelor
de coordonate, de exemplu la 400 km, unghiul (L/2R0) este mic, de ordinul a 0,03
radiani, astfel că, dezvoltând tangenta în serie și considerând doar primii termeni:
3 5
L L 1  L  2  L 
tg   *    *  
2 * R0 2 * R0 3  2 * R0  15  2 * R0 
sau (3.37)

L 1  3
L5 
tg  L  L  
2 * R0 2 * R0  2 4 
 12 * R0 120 * R0 
Dacă se înlocuieşte tangenta în relaţia (3.36), după simplificare rezultă:
L3 L5
  L 2
 4
(3.38)
12 * R0 120 * R0
şi deformaţia totală a razei vectoare din planul tangent:
L3 L5
L 2
 4
(3.39)
12 * R0 120 * R0
Modulul de deformaţie liniară din planul tangent este:
d
m
dL
Diferenţiind relaţia (3.38), se obţine:

1  3 * L2 * dL 5 * L4 * dL 
m *  dL   (3.40)
120 * R0 
2 4
dL  12 * R0

şi
L2 L4
m  1  (3.41)
4 * R02 24 * R04
Neglijând ultimul termen și aproximând:
L2   tg2  ( x 2  y 2 ) tg (3.42)

rezultă:

55
GABRIEL POPESCU

 tg2 ( x 2  y 2 ) tg
mtg  1   1 (3.43)
4 * R02 4 * R02
şi deformaţia liniară relativă din planul tangent:
 tg2
Dtg  mtg  1  (3.44)
4 * R02
Rezultă că în planul tangent toate deformațiile sunt pozitive, cresc direct
proporţional cu pătratul distanţei faţă de originea sistemului de axe de coordonate, iar
izoliniile deformaţiilor sunt cercuri concentrice cu centrul în origine.
În planul secant, modulul de deformaţie liniară este:
c
m  c * mtg  c  2
*  tg2 (3.45)
4 * R0
Pentru a-l exprima pe m în funcţie de coordonatele din planul secant, ţinem
cont de coeficientul c de reducere a scării, înlocuind:
2
 tg2  (3.46)
c2
şi obţinem:
1 1
mc 2
*2  c  * (x2  y 2 ) (3.47)
4 * c * R0 4 * c * R02

Izoliniile deformațiilor D [cm/km]

56
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Tabelul deformațiilor relative ale distanţelor [cm/km],


în proiecția Stereografică 1970

Distanţa până la Deformaţia Distanţa până Deformaţia


polul Qo [km] [cm/km] la polul Qo [km] [cm/km]

0 -25,0 201,7 0,0


10 -24,9 210 2,1
20 -24,8 220 4,7
30 24,5 230 7,5
40 -24,0 240 10,4
50 -23,5 250 13,4
60 -22,8 260 16,5
70 -22,0 270 19,8
80 -21,1 280 23,2
90 -20,0 290 26,7
100 -18,9 300 30,3
110 -17,6 310 34,0
120 -16,2 320 37,9
130 -14,6 330 41,9
140 -13,0 340 46,0
150 -11,2 350 50,3
160 -9,3 360 54,6
170 -7,2 370 59,1
180 -5,1 380 63,7
190 -2,8 390 68,5
200 -0,4 400 73,3

Pentru deformațiile liniare relative, D, din planul secant rezultă:


1
D  m  1  (c  1)  * (x2  y 2 ) (3.48)
4 * c * R02

iar după înlocuirile c = 0,999750 și R0 = 6.378.956,681 m, se obține:


D[cm / km]  (m  1) * 10 5  25  (6,145388 ) * 10 10 *  [2m ] (3.49)

Pentru ρ = 201,718 [km] și D = 0 ne găsim pe cercul de deformaţie nulă.


La distanţe mai mici de 201,718 km faţă de origine, suntem în interiorul
cercului de deformaţie nulă, unde deformațiile sunt negative.
În originea sistemului de axe de coordonate ρ = 0, iar D = -25 [cm/km].
Când distanţa faţă de originea axelor este mai mare de 201,718 [km], atunci
suntem în afara cercului de deformaţie nulă, iar deformațiile sunt pozitive. În punctele
cele mai depărtate de origine, de exemplu în zonele: Sulina, Mangalia, respectiv
Bebe Veche în extremitatea vestică, deformațiile din proiecţia Stereografică 1970
57
GABRIEL POPESCU

ating valori de ordinul a +65 [cm/km]. Deformațiile depind numai de distanța ρ faţă de
originea axelor și, în consecinţă, izoliniile deformațiilor sunt cercuri concentrice, cu
cercul în originea sistemului xOy.
Deformațiile ariilor au acelaşi semn cu deformațiile distanţelor, iar modulul de
deformație areolară, p, se calculează cu relația:
p  m2 (3.50)
Valorile deformațiilor relative ale distanțelor din planul proiecției Stereografice
1970, sunt date în tabelul de mai sus. Se observă că variația lor este cu atât mai
rapidă, cu cât depărtarea față de punctul central este mai mare.

Deformațiile liniare pe teritoriul României

3.4. Proiecţia U.T.M. (Universal Transverse Mercator)

Proiecţia U.T.M. a fost adoptată de armata americană în anul 1947 pentru


cartografierea întregului glob (pentru zonele cuprinse între latitudinea de 80o Sud şi
84o Nord) la scară mare (1:50.000 - 1:500.000). Această proiecţie este folosită oficial
în cadrul NATO, iar descrierea ei este reglementată oficial de standardele NATO.
Este o proiecţie cilindrică conformă, secantă pe elipsoid WGS 84, se aplică pe fusuri
de 6o numite „zone U.T.M.”, originea sistemului de coordonate este la intersecţia
Meridianului Central cu Ecuatorul.
În scopul utilizării coordonatelor pozitive în cadrul unei zone U.T.M. s-a
convenit deplasarea (ca valoare numerică) a originii cu 500.000,00 m pe direcția Est
şi 10.000.000,00 m pe direcția Sud pentru emisfera sudică. Valoarea modului de

58
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

deformare în lungul meridianului axial este 0,9996 şi creşte spre exterior atingând
valoarea 1 în lungul liniilor de secantă.
Prin convenţie coordonatele pe axa X sunt coordonate nord, iar cele pe axa Y
sunt coordonate est. Această măsură a fost adoptată pentru a evita confuziile
generate de orientarea diversă a axelor sistemelor de coordonate folosite în diferite
proiecţii.
Proiecţia se aplică pe fusuri de 6o rezultând 60 de fusuri numerotate de la vest
la est pornind de la meridianul 180o.

59
GABRIEL POPESCU

Deformaţia liniară relativă se exprimă cu ajutorul formulei:


DUTM = k(DGauss + 1) - 1 = k(L2 / 2R2 + L4 / 24R4 + 1) - 1 [km/km]
unde: DUTM – deformaţia liniară relativă în proiecţia U.T.M.;
DGauss – deformaţia liniară relativă în proiecţia Gauss;
R – raza medie de curbură în punctul considerat;
L – distanţa punctului dat faţă de meridianul axial;
k – valoare care exprimă raportul constant dintre distanţele din planul
proiecţiei U.T.M. şi cele din planul proiecţiei Gauss.

Caroiajul şi notaţia proiecției U.T.M. pe teritoriul României


Analizându-se atent caroiajul U.T.M. se observă că ţara noastră este
proiectată pe două zone de 6º longitudine alăturate (34 şi 35) de o parte şi alta a
meridianului de 24º longitudine estică. Partea de vest se încadrează între coloanele
D-G şi rândurile P-U, iar partea de est a României între coloanele K-Q şi rândurile J-P.
Ele reprezintă reţeaua de bază a pătratelor cu latura de 100 km în raport cu care se
determină valorile kilometrice ale oricărui punct din interiorul lor.
Pentru precizarea poziţiei punctelor de pe hartă, fiecare din pătratele de 100 x
100 km este împărţită în 100 pătrate egale (10 x 10 km) prin linii paralele orizontale şi
verticale, numerotate de la 1 la 9 de la stânga la dreapta, de jos în sus.
Se realizează astfel o grilă de identificare comodă şi exactă a elementelor de
pe hartă. Cu alte cuvinte la întretăierea unei verticale cu o orizontală se află pătratul
de 10 x 10 km în care este situat detaliul de planimetrie respectiv. O regulă simplă
exprimă printr-un cod alfanumeric coordonatele punctului ce trebuie să fie reportat,
fie fişat, cartografiat în reţeaua U.T.M. cu ochiuri având latura de 10 km, şi anume:
- se localizează mai întâi pătratul de 100 x 100 km de pe harta României,
notat cu două litere ale alfabetului latin;
- se identifică numărul primei linii verticale a grilei la vest de detaliu;
- se adaugă numărul primei linii orizontale a grilei la sud de detaliu.
Astfel, pe harta României la scara 1:1.000.000 este trasat caroiajul
rectangular și având în vedere scara mică se pot determina pe această hartă
coordonatele rectangulare în reţeaua de pătrate de 100 x 100 km, 10 x 10 km şi 1 x 1 km.
La joncţiunea fuselor de 6o, reţeaua rectangulară suferă modificări importante.
Astfel, pătratul de 100 km x 100 km nu mai are această dimensiune în plan

60
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

longitudinal ci numai în plan latitudinal, îngustându-se pe măsură ce înaintăm spre


nord. În aceste condiţii, numerotarea reţelei de 10 km x 10 km şi în cadrul pătratelor
de la joncţiune de 1 km sau chiar mai mici, suferă o anumită numerotare. Luând
concret zona ţării noastre, putem spune că pătratele de 100 km aflate la joncţiune vor
fi numerotate astfel: la cele existente în fusul estic (35) numerotarea se va face tot de
la stânga la dreapta, dar va începe astfel încât ultima linie verticală de carou va fi
numerotată cu cifra 9.
Pătratele de la joncţiunea fuselor, dar din stânga (fusul 34) vor avea o
numerotare normală (de la 0 la 9 din stânga spre dreapta), dar numerotarea se va
opri la marginea fusului. În rest, celelalte operaţiuni care se execută pe hartă
(transcalcularea, determinarea unghiului de convergenţă a meridianelor, măsurarea
coordonatelor etc.) se desfăşoară după regulile cunoscute.

61
GABRIEL POPESCU

Capitolul 4

REPREZENTAREA HĂRŢILOR ÎN FORMAT DIGITAL

Datele spaţiale constituie partea centrală a unui GIS şi conţine hărţi sub formă
digitală. Acestea sunt materializate prin fişiere conţinute într-o bază de date spaţială
(BDS). Problema care a apărut era cum să reprezentăm intern o hartă în calculator şi
cum să structurăm datele spaţiale. Fiind vorba de un calculator numeric, este evident
că stocarea trebuie făcută sub formă de coduri numerice.
După experienţe îndelungate, s-a convenit ca reprezentarea internă a unei
hărţi să se facă în două sisteme: sistemul vector şi sistemul raster. În sistemul
vector harta este construită, în mare, din puncte şi linii, fiecare punct şi extremităţile
liniilor fiind definite prin perechi de coordonate (x, y). Acestea pot forma arce,
suprafeţe sau volume (în cazul în care se mai ataşează încă o coordonată).
Caracteristicile geografice sunt exprimate prin aceste entităţi: o fântână va fi un
punct, un punct geodezic va fi, de asemenea, un punct; un râu va fi un arc, un drum
va fi, de asemenea, un arc; un lac va fi un poligon, dar şi o suprafaţă împădurită va fi
un poligon. În sistemul raster, imaginile sunt construite din celule numite pixeli.
Pixelul, sau unitatea de imagine, este cel mai mic element de pe o suprafaţă de
afişare, căruia i se poate atribui în mod independent o intensitate sau o culoare.
Fiecărui pixel i se va atribui un număr care va fi asociat cu o culoare. Entităţile grafice
sunt construite din mulţimi de pixeli. Un drum va fi reprezentat de o succesiune de
pixeli de o aceeaşi valoare; o suprafaţă împădurită va fi identificată tot prin valoarea
pixelilor care o conţin. Între cele două sisteme există diferenţe privind modul de
stocare, manipulare şi afişare a datelor. În figura 12 am înfăţişat, într-un mod
simplificat, cele două sisteme de reprezentare ale aceleiaşi realităţi. Am păstrat
aceeaşi unitate de lungime pentru sistemul vector cu dimensiunea celulei din
sistemul raster.
Ambele sisteme au avantaje şi dezavantaje. Principalul avantaj al sistemului
vector faţă de cel raster este faptul că memorarea datelor este mai eficientă. În acest
sistem doar coordonatele care descriu trăsăturile caracteristice ale imaginii trebuiesc
codificate. Se foloseşte, de regulă, în realizarea hărţilor la scară mare. În sistemul

62
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

raster fiecare pixel din imagine trebuie codificat. Diferenţa între capacitatea de
memorare nu este semnificativă pentru desene mici, dar pentru cele mari ea devine
foarte importantă. Grafica raster se utilizează în mod normal atunci când este
necesar să integrăm hărţi tematice cu date luate prin teledetecţie.

Fig. 12 – Reprezentarea vector şi raster a aceluiaşi areal

Sistemul vector se bazează pe primitive grafice. Primitiva grafică este cel


mai mic element reprezentabil grafic utilizat la crearea şi stocarea unei imagini
vectoriale şi recunoscut ca atare de sistem.
Sistemul vectorial se bazează pe cinci primitive grafice:
1) PUNCTUL;
2) ARCUL (sau linia ce uneşte punctele);
3) NODUL (punct care marchează capetele unui arc sau care se află la
contactul dintre arce);
4) POLIGONUL (arie delimitată de arce);
5) CORPUL (volum determinat de suprafeţe).
Obiectele cartografice simple sunt alcătuite din primitive. Obiectele
cartografice mai complexe, precum şi obiectele geografice, sunt obţinute din
combinarea obiectelor simple. În continuare vom detalia aceste noţiuni într-o manieră
simplificată, având drept scop înţelegerea lor şi nu tratarea sub toate aspectele care
pot apare într-un soft GIS.
1) PUNCTUL este unitatea elementară în geometrie sau în captarea
fotogrammetrică. Nu trebuie confundat cu celula din reprezentarea raster, deoarece
el nu are nici suprafaţă, nici dimensiune. El reprezintă o poziţionare în spaţiu cu 2
sau 3 dimensiuni. În figura 13 am redat modul de afişare al punctelor, precum şi
modul de înregistrare pe suport magnetic (în 2D).

63
GABRIEL POPESCU

Fig. 13 – Reprezentarea grafică şi tabelară a punctelor

Fiind vorba de un calculator numeric, înregistrarea pe suport magnetic se va


face în format numeric (digital). Mai precis, fiecare punct va fi înregistrat într-un fişier
sub formă de tabel care conţine două coloane. În prima coloană va apare un număr
de identificare (care este unic), iar în a doua coloană coordonatele punctului în
sistemul de referinţă ales. Pentru ca aceste puncte să fie afişate pe monitor sau
imprimantă, se scrie un program (într-un limbaj de programare) care va conţine
instrucţiuni privitoare la configurarea ecranului, instrucţiuni de citire din fişier a
numerelor care reprezintă coordonatele şi, în final, instrucţiunile de afişare pentru
echipamentul de ieşire (monitor sau imprimantă). În cadrul produselor GIS aceste
programe sunt înglobate într-o structură mare (care reprezintă, de fapt, software GIS)
şi care este apelat prin comenzi ce apar fie sub formă de meniuri, fie sub formă de
icoane. De exemplu, o comandă pe care putem să o numim View poate realiza
afişarea pe ecran, iar o comandă Print va produce listarea la imprimantă sau plotter,
în funcţie de driverul instalat pe calculatorul respectiv. Acesta este, în mare, modul
cum este organizat un produs GIS ce priveşte afişarea unui grafic. În mod similar se
efectuează şi afişarea arcelor sau a poligoanelor. Nu discutăm acum felul în care se
introduc datele în calculator.
2) ARCUL este o succesiune de joncţiuni (legături) între o succesiune de
puncte. Este vorba de o entitate dublă, el fiind format din una sau mai multe joncţiuni,
ele însele reunind două puncte sau mai multe puncte. De cele mai multe ori
joncţiunea este o dreaptă. Astfel, un arc este, în general, o linie frântă ce uneşte
direct două puncte ale parcursului. O linie frântă poate aproxima suficient de bine
orice curbă prin micşorarea segmentelor. Un arc este orientat direct în sensul
parcursului, de la punctul iniţial la cel final. În figura 14 am înfăţişat două arce cu

64
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

tabelul corespunzător. Ca şi în cazul punctelor, înregistrarea pe disc se va face sub


formă tabelară. În prima coloană vom avea numărul de identificare, iar în coloana a
doua vor fi trecute toate coordonatele segmentelor care formează arcul. Aici nu s-au
pus în evidenţă nodurile (vezi modelul spagheti). Arcul este o entitate de bază în
modelele vectoriale şi este asociat cu entitatea nod (vezi modele topologice de reţea).

Fig. 14 – Reprezentarea grafică şi tabelară a arcelor fără specificarea nodurilor

3) NODUL este definit ca o extremitate de arc şi nu trebuie confundat cu


conceptul de punct abordat mai sus. Un arc este obligatoriu mărginit de un nod de
origine şi un nod destinaţie (vezi modelul topologic de reţea). Nodurile indică sensul
de parcurgere al arcului. Astfel definit, fiecare nod este un vârf al unui graf. Un graf
este planar nu dacă este în plan, ci dacă toate intersecţiile dintre arce formează
noduri. În figura 15 am schiţat o reprezentare posibilă a unor arce în care s-au
identificat nodurile. În această situaţie fişierul conţine în plus două coloane, care vor
conţine nodul de început şi, respectiv, nodul final. Deşi arcele 2 şi 3 formează un
poligon, aici acesta nu este recunoscut ca atare.

Fig. 15 – Reprezentarea grafică şi tabelară a arcelor cu specificarea nodurilor

65
GABRIEL POPESCU

4) POLIGONUL este delimitat de un parcurs de arce, ele însele fiind


conectate de noduri definite într-un graf planar. Unui poligon îi este ataşat în mod
obligatoriu un nod izolat, numit centroid. Acest nod privilegiat permite construirea
suprafeţelor în jurul lui, până la limitele formate de arcele întâlnite. În figura 16 am
redat două poligoane cu tabelul corespunzător fără a se specifica proprietăţile lor
topologice. Combinaţii de poligoane formează suprafeţe 2D sau 3D (vezi DEM).

Fig. 16 – Reprezentarea grafică şi tabelară a poligoanelor

5) VOLUMELE, ca şi primitive grafice, sunt tratate mai puţin de produsele


soft, de aceea nu le vom detalia. Amintim doar faptul că, anumite pachete de
programe oferă posibilitatea de a lua în considerare, de a calcula şi de a reprezenta
prisme sau volume simple. Ele aproximează cu o precizie suficientă volumele de pe
hărţile reprezentate în trei dimensiuni (3D). Reprezentarea uzuală a unei suprafeţe în
3D se face prin diferite tehnici cum ar fi izoliniile, TIN etc.

Modele vectoriale de reprezentare


Modelul este o reprezentare convenţională a structurilor de date într-un
context precizat, în care se identifică natura datelor (aici primitivele grafice),
operatorii care acţionează asupra structurilor de date, precum şi restricţiile impuse
pentru menţinerea corectitudinii datelor (reguli de integritate).
Sistemul de reprezentare vector a generat mai multe modele, dintre care vom
prezenta patru, ele fiind şi cele mai importante şi cele mai reprezentative:
1) modelul spagheti, care utilizează numai primitivele punct şi arc;
2) modelul topologic de reţea (topologic liniar), care adaugă la spagheti
primitiva nod;

66
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

3) modelul topologic de suprafaţă (topologic în 2D), care la precedentul


adaugă primitiva poligon;
4) modelul topologic de volum (topologic în 3D), care actualmente este în
curs de dezvoltare, nu va fi abordat.
Modelul spagheti este un model relativ simplu privitor la gestiunea geometriei
obiectelor, având ca scop principal de a le desena. Aşa cum am precizat, acest
model utilizează primele două primitive menţionate: PUNCTUL şi ARCUL. Aşa cum
am mai amintit, noţiunea de arc este specifică modelelor vectoriale topologice, care
în mod implicit (dacă luăm definiţia din teoria grafurilor) trebuie să aibă o orientare,
adică un punct de start şi un punct de sfârşit. Aici, arcul este de fapt o simplă linie
frântă. Uneori se foloseşte şi termenul de polilinie. Poate că apare o anumită
ambiguitate în definirea arcului. Acest lucru este similar cu confuzia dintre dată şi
informaţie. Stricto sensu noţiunea de arc nu poate fi utilizată în modelul spagheti,
situaţie care nu se respectă întotdeauna.
Este important de menţionat faptul că, în acest model, poligonul este un
rezultat al închiderii unui arc şi nu este privit ca o primitivă grafică, deci nerecunoscut
ca atare.
Neajunsuri ale modelului spagheti:
- graful nu este întotdeauna planar (poligoanele se pot suprapune);
- fiecare arc este independent (pot apare linii dublate);
- fiecare poligon poate fi descris în mod independent de celelalte poligoane
prin arcul care îl delimitează, mai precis el este recunoscut prin arcul închis
care formează conturul său.

Fig. 17 – Model vectorial de tip spagheti

67
GABRIEL POPESCU

În figura 17, am prezentat câteva situaţii posibile în cazul modelului spagheti,


care pot crea probleme în gestiunea datelor spaţiale. În general, fişierele DXF sunt
de tip spagheti. Ele pot fi citite şi afişate de produsele GIS, dar nu şi prelucrate.
Pentru a putea fi prelucrate, acestea trebuiesc supuse unor operaţii (conversii),
rezultatul fiind un fişier propriu al produsului GIS respectiv.
Următoarele două modele se numesc modele topologice. Termenul a fost
împrumutat din matematică. În ceea ce ne priveşte, putem accepta faptul că
topologia studiază poziţia relativă a obiectelor independente de forma lor exactă, de
localizarea lor topografică şi de mărimea lor. Astfel, liniile pot fi conectate, suprafeţele
pot fi adiacente etc. Cu alte cuvinte, topologia exprimă relaţia spaţială dintre
primitivele grafice. De exemplu, topologia unui arc include definirea nodului de
origine şi a nodului de destinaţie (în cazul modelului topologic de reţea) şi respectiv a
poligonului din stânga şi dreapta (în cazul modelului topologic de suprafaţă). Datele
redundante (coordonatele) sunt eliminate deoarece un arc poate reprezenta o linie
sau numai o parte din ea. Altfel spus, este vorba de o localizare fără coordonate.
Existenţa relaţiilor topologice permite o analiză geografică mai eficientă, cum ar fi
modelarea scurgerii lichidelor pe reţelele de apă/canal, combinarea poligoanelor
(suprafeţelor) cu caracteristici similare.
Modelul topologic de reţea adaugă modelului spagheti entitatea numită
NOD. Există noduri izolate, independente de reţeaua de conexiuni, precum şi noduri
legate. Un arc are obligatoriu un nod origine şi un nod destinaţie. Pe traseul unui arc
pot exista mai multe noduri, acestea însă aparţin numai la un singur arc (atunci când
avem intersecţii de arce şi graful este planar).
Se utilizează cu precădere în hărţile ce reprezintă distribuţii într-o reţea
(cabluri telefonice, electricitate, gaz etc.).

Fig. 18 – Modelul topologic de reţea

68
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

În figura 18 avem un exemplu de codificare topologică de reţea. Reprezintă o


hartă posibilă a unei reţele de drumuri. Se observă că înregistrarea constă din două
tabele: unul pentru codificarea topologică şi altul pentru lista coordonatelor punctelor
ce formează arcele, respectiv reţeaua.
Modelul topologic de suprafaţă este cel mai complet. El adaugă modelului
topologic de reţea poligoanele delimitate la stânga şi la dreapta fiecărui arc. În plus,
suprafaţa este construită obligatoriu în jurul unui nod izolat, care nu aparţine
parcursului arcelor.
Apariţia suprafeţei induce două asociaţii suplimentare: un arc are obligatoriu
un singur poligon la stânga şi un singur poligon la dreapta. Invers, un poligon este
situat fie la stânga, fie la dreapta unui arc sau a mai multor arce. În fine, graful
acestui model este obligatoriu planar. În figura 19 avem un caz posibil de hartă
vectorială în codificarea topologică de suprafaţă. Nodurile nu au fost numerotate
deoarece, în acest caz nu mai este necesar

Fig. 19 – Modelul topologic de suprafaţă

Modelul topologic de suprafaţă formează o acoperire, adică reuniunea tuturor


suprafeţelor este egală cu suprafaţa totală a hărţii, de unde şi noţiunea de coverage
care, în traducere înseamnă acoperire. În Arc/Info o hartă vectorială topologică se
numeşte coverage. În figura 20 avem reprezentată o hartă reală în care s-au
evidenţiat noduri, arce şi poligoane.

69
GABRIEL POPESCU

Poligoane

Noduri

Arce

Fig. 20 – O hartă reală în care s-au pus în evidenţă arcele, nodurile şi poligoanele

Sistemul raster generează un singur model numit model raster, sau model
matriceal. Aşa cum am văzut, acesta este compus din celule mici de formă pătrată
sau dreptunghiulară, având o suprafaţă de regulă egală cu rezoluţia sistemului. Am
spus de regulă, deoarece nu întotdeauna pixelul este considerat ca unitatea de
referinţă, ci celula convenţională, care este formată din mai mulţi pixeli. Acest lucru
este relevant atunci când pe o hartă în sistem raster se face o scalare (adică se
aplică un factor de multiplicare a imaginii) pe o porţiune din ea. Imaginea va fi
constituită din pătrate, iar continuitatea se pierde. În prima sa formă, sau dacă vreţi în
forma originală, pentru a satisface cerinţele de acurateţe, harta digitală raster va
avea celula egală cu un pixel. Încă o dată precizăm că este vorba de reprezentarea
internă a hărţii, care poate să coincidă sau nu cu rezoluţia monitorului sau a altor
echipamente (plotter, imprimantă). În cazul în care monitorul are o rezoluţie mai
slabă decât cea reprezentată intern, harta vizualizată va avea acurateţea monitorului,
adică mai slabă. Invers, dacă monitorul are o rezoluţie mai bună, afişarea va fi la
nivelul rezoluţiei interne. Totuşi există o anumită corelare între posibilităţile
programelor de manipulare a datelor şi de performanţele echipamentelor periferice.
De altfel, fiecare produs soft oferă o listă cu echipamentele I/E cu care este
compatibil. Orice abateri de la aceste reguli conduce la imposibilitatea funcţionării
corecte a programelor.

70
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

În general sistemul raster este un mare consumator de resurse. Pentru a


ilustra necesarul de suport în stocarea unei hărţi în format raster, vom da câteva
exemple. O imagine format A4 (210 x 297 mm), reprezintă, cu o rezoluţie a unei
imprimante laser, aproximativ 9 milioane de celule (300 d.p.i = 12 puncte/mm şi 12 x
12 = 144 puncte/mm2 şi 144 x 210 x 297 = 8981280).
Modelul raster este simplu, el conţinând două entităţi: celula şi imaginea.
Este important de notat că o celulă nu are decât o singură valoare şi că această
valoare este valabilă pe toată suprafaţa celulei, chiar dacă în procesul de actualizare
sunt disponibile informaţii mai fine. Poziţia ei este definită prin număr de linie şi
număr de coloană într-o imagine şi numai una. Este clar că în această entitate nu
intră obiectele geografice. Acestea din urmă nu pot fi recunoscute decât după tema
imaginii şi valoarea de atribut a fiecărei celule. O imagine presupune una sau mai
multe celule. Fiecare imagine este definită de tema sa şi de un număr de imagine.
Teritoriul care conţine această imagine este definit de coordonate şi de extremităţi.
Aceste caracteristici conţin şi unitatea de măsură şi atributul fiecărei celule. În
consecinţă putem rezuma:
CELULA IMAGINEA
valoare temă
- nr. linie nr. imagine
- nr coloană X, Y minim
X, Y maxim
După cum se observă, se uzitează denumirea de imagine raster şi nu de hartă
raster. Aceasta deoarece imaginile digitale sunt în format raster. Atragem atenţia de
pe acum că, o imagine satelitară digitală nu este propriu-zis o hartă. Ci din această
imagine, în urma procesării ei şi a codificării proprii unui soft cartografic (sau GIS) va
rezulta o hartă digitală. Deci, trebuie să fim foarte atenţi atunci când vorbim despre
imagine raster pentru a se înţelege exact ce reprezintă aceasta.
Într-o hartă raster toți pixelii sunt reprezentaţi prin numere. Aceste numere,
cărora în fond le corespund anumite caracteristici cantitative de pe suprafaţa
Pământului, se convertesc la o afişare pe un monitor, în culori. Aceasta este aşa-
numita reprezentare logică a hărţii. Aşa cum am amintit mai sus, un pixel este definit
de un număr de linie şi un număr de coloană. Spre deosebire de modelele vector în
care originea este în stânga jos, aici originea este în stânga sus (0,0).
Într-o matrice de celule de 8 linii x 13 coloane, aceasta se materializează
printr-un fişier care va conţine numerele respective. Numărătoarea celulelor merge de
71
GABRIEL POPESCU

la stânga la dreapta şi de sus în jos. Înregistrarea fizică a imaginii este o singură coloană
lungă de numere formată, în cazul nostru: 0,0,0,1,1,1,2,1,1,0,0,1,1,3,3,3,1,3,3,2,2...
Aceste numere pot fi reprezentate intern prin bytes (octeți), numere întregi sau
numere reale.

4.1. Caracteristici ale hărţilor digitale

Rezoluţia în sistem vector, reprezintă cel mai mic increment pe care îl poate
detecta un digitizor. Sau altfel spus, distanţa cea mai mică dintre două puncte care
este sesizată prin sistemul de coordonate, ca fiind diferite. Această caracteristică
depinde de echipamentul şi softul utilizat în crearea hărţii, precum şi de prelucrarea
şi afişarea ei pe monitor sau plotter. Acest increment, referit în teren, este dependent
de scara hărţii. La o scară mică, distanţei dintre două puncte îi corespunde o distanţă
reală mai mare. De exemplu, la o scară 1:500.000 un digitizor cu un increment de 0,1
mm va produce o distanţă reală de 50 m. Deci, nu se pot sesiza caracteristici
geografice sub această dimensiune. Apariţia unor caracteristici care au dimensiuni
sub 50 m, cum ar fi de exemplu reţeaua de drumuri, este dictată de scopul pentru
care a fost făcută harta. Drumurile sunt reprezentate prin semne convenţionale şi,
deci, nu reprezintă o dimensiune reală în teren la această scară. La scara 1:25.000
un acelaşi increment de 0,1 mm va produce în teren o distanţă reală de 2,5 m. În
această situaţie drumurile vor reprezenta caracteristici geografice reale (şi nu
convenţionale) având definită şi lăţimea, într-o marjă de eroare de 2,5 m. De cele mai
multe ori şi la această scară se folosesc tot semne convenţionale. Precizăm faptul
că, rezoluţia digitizoarelor este mult mai bună decât valoarea dată ca exemplu,
problema preciziei fiind transferată abilităţii operatorului.
În sistemul raster, rezoluţia reprezintă dimensiunea maximă din teren care îi
corespunde unui pixel (definiţia este aceeaşi cu cea a rezoluţiei unei imagini digitale).
De exemplu, o rezoluţie de 10 m înseamnă că, un pixel este asociat cu o suprafaţă
de 10 x 10 mp. Şi în sistem raster situaţia este similară, adică nu se sesizează
caracteristici geografice sub rezoluţia hărţii. Deoarece sistemul raster se utilizează în
special pentru reprezentarea suprafeţelor continue, nu se folosesc semne
convenţionale pentru caracteristici geografice liniare. În cadrul unor proiecte se

72
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

utilizează combinaţii între vector şi raster, cum ar fi suprapunerea unei hărţi


vectoriale peste o imagine raster, în vederea unei analize. Evident, se presupune că
acestea reprezintă un acelaşi areal la aceeaşi scară.
Există o legătură strânsă între georeferenţiere şi rezoluţie. Când se face
asocierea unor puncte de coordonate geografice cunoscute din teren cu
componentele de pe o hartă, precizia asocierii este la limita rezoluţiei. Cu alte
cuvinte, determinarea cu o precizie mai bună a unui punct din teren decât rezoluţia
hărţii devine un lucru util. De exemplu, la o hartă de 1:25.000 un punct este suficient
dacă este determinat un punct cu o precizie de 2,5 m.
Acurateţea este distanţa la care o valoare estimată diferă de valoarea reală.
Acurateţea este strâns legată de precizie, cu care deseori se confundă. În
măsurătorile fizice precizia reprezintă numărul de cifre semnificative exprimate într-un
anumit sistem. Acurateţea este exprimată în mod obişnuit în termeni ai unui interval.
De exemplu, 24,51 ± 0,03 cm indică faptul că valoarea adevărată se găseşte între
24,48 cm şi 24,54 cm.
Acurateţea poziţională este una din problemele esenţiale ale georeferenţierii.
În cartografia tradiţională, acurateţea este invers proporţională cu numitorul scării. De
exemplu, o hartă la scara 1:10.000 are o acurateţe mai bună decât una la 1:100.000.
În cazul hărţilor digitale situaţia este mai complexă deoarece în cadrul GIS putem
avea hărţi în diferite sisteme de coordonate (în cazul vector) sau diferite rezoluţii (în
cazul raster).
Spre exemplu, tehnologia digitală 3D, care este dezvoltată pe o platformă
AutoCAD, oferă accesul direct la datele necesare pentru planificarea, proiectarea și
managementul infrastructurii. AutoCAD Map 3D ajută profesioniştii din domeniul
transporturilor, amenajării teritoriului, alimentării cu apă şi proiectelor de energie să
creeze, administreze şi analizeze mai uşor atât datele de proiectare, cât şi cele GIS.
Folosind tehnologia open-source Feature Data Object (FDO), AutoCAD Map 3D
oferă acces direct la date spațiale dintr-o varietate largă de surse, inclusiv fișiere
ESRI SHP și Oracle, Microsoft SQL Server™, PostGIS, PostgreSQL, SQLite, MySQL
și baze de date de tip ESRI ArcSDE. Accesați imagini aeriene și satelitare incluzând
SID, ECW, fişiere georeferențiate TIFF și conectați serviciile cartografice web (WMS,
WFS) pentru a utiliza datele publice disponibile. Accesul direct se face fără
transformări de date, fapt care ajută la păstrarea integrității datelor.

73
GABRIEL POPESCU

AutoCAD Map 3D interoperează cu majoritatea tehnologiilor de proiectare și


GIS, astfel utilizatorul poate citi, scrie și face conversii între formate standard, cum ar
fi:
 DWG;
 Arc/Info® coverages;
 SHP și E00 de la ESRI;
 MapInfo® MIF/MID™;
 MapInfo® TAB;
 MicroStation® DGN;
 Generalized Markup Language;
 Ordnance Survey MasterMap (DNF) (GML2, doar citire);
 Oracle®;
 Vector Product Format (VPF, doar citire);
 ASCII;
 LandXML;
 SDF;
 Spatial Data Transfer Standard (SDTS, doar citire);
La finalul lucrului cu aceste date, le puteţi salva într-un fişier tip DWG, converti
într-un format extern sau transfera într-o bază de date geospaţiale.
Funcțiile AutoCAD Map 3D pentru ridicările topografice se concentrează pe
colecţiile de măsurători și cartografiere. Aceste opţiuni va ajută să organizaţi, gestionaţi
și să folosiţi efectiv datele culese de pe teren, într-un mediu AutoCAD Map 3D.
Sistemul de coordonate al AutoCAD Civil 3D 2010 este numit WCS (World
Coordinate System) și este un sistem rectangular, cu originea în colţul din stânga jos
al ecranului, axa X orizontală, orientată de la stânga spre dreapta, iar axa Y este
verticală, orientată de jos în sus. Utilizatorul poate defini însă în orice moment, un
sistem de coordonate propriu numit UCS (User Coordinate System) prin folosirea
comenzii UCS. În acest program, modul de lucru este relativ facil, datorită
pictogramelor existente în stânga ecranului și care permit desenarea liniilor,
poliliniilor, trasarea cercurilor etc. şi asupra acestora nu voi insista fiind deja
cunoscute din versiunile anterioare de AutoCAD.
Selectarea punctelor poate fi realizată prin mai multe tehnici specifice:
 Indicarea poziţiei punctelor printr-un dispozitiv indicator. Cu ajutorul
butonului stâng al mouse-ului, se punctează poziţia dorită. Este o metodă
74
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

rapidă care nu permite indicarea precisă a punctelor. În acest caz, poate fi


de folos activarea reţelei Grid și a modului Snap, pentru a controla
deplasarea cursorului.
 Indicarea unui punct prin distanţa faţă de punctul anterior, pe o direcţie dată.
Aceasta se realizează prin deplasarea cursorului pe direcţia dorită, urmată
de tastarea distanţei.
 Indicarea coordonatelor absolute în raport cu UCS-ul curent, prin tastarea
lor directă (se vor introduce întâi valorile numerice ale coordonatelor lui Y,
apoi coordonatele lui X).

Comenzile de editare solicită, în general, selectarea obiectelor, lucru care se


poate realiza în mai multe moduri:
 Cu ajutorul unui pătrăţel selector, care apare automat atunci când se cere
selecţia, permiţând selectarea obiectelor individuale. Atunci când sunt
selectate, obiectele sunt evidenţiate prin afişare cu linie întreruptă şi/sau
groasă.
 Cu ajutorul unei ferestre (Window), prin tastarea literei W, care determină
selectarea tuturor entităţilor aflate integral în interiorul ferestrei; definirea
ferestrei se face prin indicarea a două colţuri opuse (first corner, opposite
corner).
 Cu ajutorul unei ferestre de intersecţie (Crossing), prin tastarea literei C,
ceea ce determină selectarea atât a obiectelor incluse total în fereastră, cât
şi a celor atinse doar de către aceasta.
75
GABRIEL POPESCU

4.2. Cartografia digitală în proiectarea căilor de comunicaţii

Cartografia digitală este un modul CAD ce serveşte la editarea spaţiului-obiect


având în componenţă instrumente special concepute pentru proiectele de inginerie
civilă şi, în particular, pentru procesarea entităţilor 3D.

Fig. 21 – Reprezentarea grafică a ridicării topografice

În dreapta ferestrei avem bara de opţiuni ce cuprinde conversia şi triangulaţia


(opţiune ce permite crearea unui model digital a ridicării topografice).

Fig. 22 – Modelarea digitală prin triangulaţie a terenului

76
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Curbele de nivel se obţin după efectuarea triangulaţiei impunând echidistanţa


între curbele de nivel secundare şi cele principale.

Fig. 23 – Vedere 3D a planului de situaţie (curbe de nivel)

În acestă fereastră, bara de comenzi ajută la:


 definirea și utilizarea suprafeţelor 3D;
 generarea hărţilor cu declivităţi;
 măsurarea lungimilor şi ariilor 3D;
 identificarea direcţiei, pantei sau supraînălţării.
Acest modul permite generarea modelelor digitale ale terenului (TIN) şi
întocmirea hărţilor prin intermediul curbelor de nivel; suportă imagini raster în orice
format, include funcţii pentru georeferenţiere, precum şi transformări de coordonate
între diverse sisteme de proiecţie; admite importul şi exportul de date furnizate de
dispozitive GPS, staţii totale sau date provenite de la aplicaţiile cele mai răspândite
(AutoCAD, Microstation) prin intermediul conversorilor.
Puterea de calcul, controlul asupra proiectului şi filozofia de proiectare bazată
pe suprafeţe şi coduri permit rezolvarea oricărui tip de particularitate constructivă.
Din punct de vedere al gestiunii globale a proiectului, există avantajul că în
orice moment se poate vizualiza componenţa şi modul de calcul sau comportamentul
tuturor axelor fără a apela la alte meniuri.

77
GABRIEL POPESCU

Stabilirea liniei roşii se bazează pe un mediu de lucru cu un înalt grad de


libertate grafică unde se definesc datele tronsoanelor de rampă sau pantă, precum şi
racordările verticale.

Fig. 24 – Vizualizarea multiplă a datelor de definiţie

În figura 24, programul permite vizualizarea în acelaşi timp a tuturor


elementelor ce participă la definirea unei axe: vedere 3D a drumului proiectat,
aliniamentele şi curbele din planul de situaţie, profilul longitudinal al proiectului şi
secţiunile transversale. Orice modificare adusă uneia dintre componentele geometriei
unei axe este imediat calculată, rezolvată şi vizualizată.
Proiectantul are posibilitatea de a verifica traseul propus pe baza normelor în
vigoare, atât naţionale, cât şi internaţionale. La revizuirea unui traseu se poate obţine
imediat un raport cu elementele geometrice ce se află în afara coordonatelor
specificate.
Programul completează planul de situaţie cu informaţii asupra elementelor
geometrice ale traseului (aliniamente şi curbe) sub forma unor tabele de trasare.
Aceste tabele sunt utile în execuţia pe teren a proiectului.

78
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Fig. 25 – Verificarea traseului proiectat

Fig. 26 – Elemente de trasare a curbelor

Utilizatorul softului alcătuieşte secţiunea transversală tip, plecând de la cele


mai simple, cum ar fi cele pentru drumuri comunale, reţele de străzi şi ajungând până
la cele mai complexe cum sunt cele pentru autostrăzi sau cele pentru tunele.

79
GABRIEL POPESCU

Fig. 27 – Vizualizarea traseului cu posibilitate de modificare în timp real

Cartografia digitală permite, de asemenea, proiectarea rapidă şi uşoară a


traseului de cale ferată, a aparatelor de cale, definirea stratului de balast, stratului de
formă, traverselor şi a şinelor.

Fig. 28 – Secţiune transversală de cale ferată pentru cale dublă

80
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Proiectele de reabilitare şi reconstrucţie în format digital, rezolvă cele mai


complexe probleme specifice proiectelor de reabilitare din domeniul drumurilor şi
căilor ferate, îmbunătăţirilor funciare etc.

Fig. 29 – Evaluarea lucrărilor de terasamente

Fig. 30 – Soluţii pentru proiectarea tunelelor

81
GABRIEL POPESCU

Programele CAD permit gestionarea şi controlul procesului constructiv, datele


din măsurătorile realizate pe teren fiind ulterior integrate în proiect pentru obţinerea
rapoartelor necesare.
Aplicaţia este special concepută pentru controlul şi analiza datelor măsurate
pe teren în raport cu cele proiectate, oferindu-se în acest fel posibilitatea de corecţie
a abaterilor detectate.
Modelarea digitală 3D este foarte utilă pentru proiectarea şi amenajarea
suprafeţelor 3D, cariere, halde de steril, baraje, rampe de depozitare şi platforme,
ideal pentru studiile de impact ambiental.
Include funcţii pentru realizarea temelor de analiză spaţială, calcul de
intersecţii, calcul de arii şi volume, generarea zonelor de inundaţie, precum şi calcule
privind zonele de vizibilitate.

Fig. 31 – Modelarea digitală a terenului cu posibilitatea de vizualizare în secţiuni

Puterea de lucru şi uşurinţa de folosire a programelor CAD, se evidenţiază


prin faptul că au fost dezvoltate special pentru utilizarea în proiectele de inginerie
civilă.
Modul folosit pentru prezentări şi animaţii virtuale 3D în proiectare suportă o
largă varietate de texturi pentru aplicare asupra elementelor spaţiale. Oferă un mod
adiţional pentru vizualizarea în timp real a aspectului oricărui tip de proiect, oferind o
importantă informaţie vizuală.

82
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Evaluarea geometriei unu tronson finalizat sau analiza impactului pe care îl


are acesta asupra mediului înconjurător este susţinută de această funcţionalitate.
Un GIS special conceput şi adaptat pentru lucrul cu cartografia vectorială, în
care proiectele de infrastructură liniare calculate sunt încărcate automat, permite
gestionarea exproprierilor, analize spaţiale, reţele, elaborare de hărţi și planuri
tematice 2D şi 3D etc.

Fig. 32 – Simularea virtuală a traseului realizat

Se pot genera automat planuri de control pentru orice tip de activitate,


rezultând diverse tipuri de rapoarte, grafice şi schiţe în funcţie de necesităţi, şi se
poate gestiona într-o manieră eficientă operaţiile din laboratoarele pentru controlul
calităţii în cadrul proiectelor de inginerie civilă etc.
În tabelele următoare este prezentat un exemplu de codificare a informațiilor
cartografice digitale 3D, cuprinse într-un proiect european de dezvoltare a
infrastructurii feroviare de la noi din țară.

83
GABRIEL POPESCU

Digital Maps compilation at scale 1: 1000; 1:500; 1: 200


Features Codification

Transportation Systems Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
L A50000 Motorway White 1
L A51000 Margin of Asphalt Road White 1
L A51010 Axis of Asphalt Road White 1
L A51200 Asphalt road under Bridge White 3
Asphalt road under
L A51100 White 4
construction
L A52000 Margin of Concrete Road White 1
L A52010 Axis of Concrete Road White 1
Concrete road under
L A52020 White 3
Bridge
L A52100 Margin of Stone Road White 1
L A52110 Stone road under Bridge White 3
L A52200 Margin of Earth Road White 2
L A52210 Earth Road under bridge White 3
Bridges-Viaducts-Flyover
L A53000 Yellow 1
on Concrete
Bridges-Viaducts-Flyover
L A53100 Red 1
on Concrete- Piles
Bridges-Viaducts-Flyover
L A53200 Red 3
on Concrete- Abutments
Bridges-Viaducts-Flyover
L A53400 Yellow 1
on Steel
Bridges-Viaducts-Flyover 1
L A53500 Red
on Steel - Piles
Bridges-Viaducts-Flyover
L A53600 Red 2
on Steel - Abutments
P A58000 Milestone Red 1
P A58100 Hectometric Bench Mark Red 1
L A58800 Pedestrian overpass White 1
L Railway Pedestrian
A58900 Red 3
underpass
L A59000 Road Pedestrian underpass Red 3
L A59100 Foot walk Red 2
A A59200 Green area White 2
Small Bridge/Box Culvert
L A60000 Yellow 1
in Concrete
Small Bridge/Box Culvert
L A60100 Yellow 1
in Stonework
L A65000 Pipe Culvert Yellow 1
A A70000 Parking Area Red 1
A A75000 Platform up Red 1
A A75100 Platform down - -
L A76000 Guard Rail ? ?

84
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Administrative Limits Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
L B90100 Regional Limit
L B90200 Provincial Limit
L B90300 Municipal Limit
L B90400 History Area Limit
L B90500 National Park Limit
L B90600 CFR Section Limit

Orography Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
L C20000 Main Contour Line Yellow 1 Yellow Romans 0,15
L C20200 Ordinary Contour Line Red 1
L C20400 Auxiliary Contour Line Red 2
P C20800 Spot elevation Point White 1 White Romans 0,15
Elevation Point –Ground White
P C20900 White 1 Romans 0,15
Plan of the Building
L C21000 Top of scarp Red 1
L C21200 Bottom of scarp Red 3
A C23500 Rocks White

Topography Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
National Trigonometric
P D80000 White 1 Yellow Romans 0,18
Point
P D80100 Permanent GPS Station White 1 Yellow Romans 0,18
P D80200 Main Control Point White 1 Yellow Romans 0,18
P D80400 Traverse Control Point White 1 Yellow Romans 0,18
Additional Reference
P D80410 White 1 Yellow Romans 0,18
Point
P D80500 National Bench Mark White 1 Yellow Romans 0,18
P D80510 Old CFR Bench Mark White 1 Yellow Romans 0,18
Bench Mark (New
P D80520 White 1 Yellow Romans 0,18
Leveling)
P D81000 Leveling Point White 1 Yellow Romans 0,18

85
GABRIEL POPESCU

Technological Nets – Services Plants Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
L E70000 Gas Pipe Line White 1
L E71000 Water Feeding Pipe White 1
L E72000 Oil Pipe Line White 1
Impianto Smaltimento
A E85000 White 1
Rifiuti
A E85100 Dump White 1
L E85500 Pressurized Pipe Yellow 1

Buildings - Constructions Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
A G60000 Residential Building Yellow 1
A G60010 Residential Building foot
Building under
A G60100 Yellow 4
construction
A G60300 Ruins Yellow 3
A G60800 Internal Yard of Building Yellow 1
A G61000 Industrial Building Yellow 1
A G61010 Industrial Building Foot
A G62400 Hydroelectric Station Yellow 1
A G62700 Gasoline Station Yellow 1
A G63100 Tower Yellow 1
A G63110 Tower foot
A G64000 Cantilever Yellow 1
A G64010 Cantilever foot
A G64100 Electrical power station Yellow 1
A G64200 Electrical cabin Yellow 1
A G64210 Electrical cabin foot
A G64300 Power Tower Red 1
P G64400 Light pole Red 1
L G64500 Power line Red 2
L G64600 Wall White 1
L G64610 Wall foot
L G64800 Retaining Wall up White 1
L G64810 Retaining wall foot
P G65200 Telephone pole White 1
L G65300 Telephone line White 2
A G65800 Silos Yellow 1
A G65810 Silos foot
A G66800 Power tower basement White 1
A G67000 Telecommunication station Yellow 1
P G67100 Antenna White 1

86
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

A G67200 Tank up Yellow 1


A G67210 Tank foot
L G69700 Fence Red 1
L G69800 Hedge Red 1
A G70100 Stairs Red 1
A G70200 Ramp Red 1
A G80000 Light pole basement Red 1
A G80100 Telephone pole Basement Red 1
P Phone Manhole

Vegetation Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
L Limit of trees
A Trees Mass
L Agricultural Limit
P H41700 Isolated tree White 1
A H42100 Garden - Park Red 3
A H42200 Agricultural area Red 3

Hydrography Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
L I30000 River - water course Yellow 1
River – water course under
L I30100 Yellow 2
bridge
L I31000 Canal Yellow 1
L I31100 Canal under bridge Yellow 3
L I33700 Irrigation canal Yellow 1
A I34000 Pool Yellow 1
P I34900 Well - fountain Yellow 1 Codes
L Water edge Codes
L Waterside up earth Codes
L Waterside down earth Codes
L Ditches boards up Codes
L Ditches boards down Codes
L I38700 Briglia Yellow 1
L I39800 Briglia foot
A I39200 Swamp Yellow 2

87
GABRIEL POPESCU

Railway Geometry Representation TEXT

Layer Color Line Color Height


Topology Description Symbol Code Font
Name Thickness Type Thickness (cm)
L L10000 Railway Track axis Red 1
Upper level of rail
Safety Type
First joint
Last joint
Ditch of the cable
Cable up to date
Cable Benchmark
P L18000 Cable box
Cable line
Optical fiber Benchmark
Area Bench Mark
Signal
Dwarf signal
Concrete/wood sleeper
Wood/concrete sleeper
Hectometric Bench Mark
Milestone
L L12000 Limit Railway platform Red 6
L L14700 Level crossing Red 3
Level crossing invisible
A L14800
area
P L15200 Contact Pole
Pole anchor
A L15300 Catenary Portale !!!
Ro
Rail upper level ( Value
P L White 1 Yellow man 0,16
Precision leveling )
s
L L16000 Manufatti vari F.S White 1
L L16010 Manufatti vari F.S foot
P L16200 Railway Light pole Red 1
P L17100 Signaling pole White 1
L L19000 Buffer stoppers White 1
L L19100 Railway Tunnel Red 3
L19500 Railway foot walk Red 2
L19510 Railway foot walk foot
L L19700 Railway fence foot

88
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

TIPURILE DE LINIE:

LineType REPRESENTATION SPESIFICATIONS


IN CM

01
0.15 0.10

02
0.10 0.10

03
0.30 0.15

04
0.30 0.30

05
0.50 0.05

06
0.60 0.20

07
1.00 0.10

08
0.40 0.01 0.15
09

0.03 0.03

10

Coduri de culoare și grosimi ale liniilor:

Color Code Color Thickness (mm)


1 Red 0.2
2 Yellow 0.3
3 Green 0.4
4 Cyan 0.6
5 Blue 0.5
6 Magenta 1.2
7 White 0.2

89
GABRIEL POPESCU

4.3. Georeferenţierea planurilor şi hărţilor digitale

Această etapă este definitorie pentru utilizarea planurilor şi hărţilor şi constă în


aducerea în coordonate Stereografice 1970, orice eroare de poziţionare ducând
implicit la apariţia unor neconcordanţe majore între elementele comune ale planului
georeferenţiat și ale elementelor ce vor fi adăugate pentru actualizare (ridicările
topografice, zone vectorizate de pe fotogramă).
Deoarece colţurile planului sunt definite prin coordonate geografice, iar
transformarea lor în coordonate Stereografice 1970 necesită calcule foarte multe și
cu erori semnificative, se poate folosi o metodă mai practică care, deşi are erori
(provenite strict din rezoluţia planului scanat și preciziei identificării digitale a
coordonatelor), sunt atât de mici încât nu influenţează poziţionarea corectă a planului
digital.
Pentru georeferenţiere s-au executat următoarele operaţii:
1 - Determinarea unor coordonate de valori cunoscute pe planul raster:
- se inserează planul scanat de format tif într-un format de tip dwg;
- se uneşte trasând o linie pe orizontală (pe planul scanat), caroiajul care
este existent (doar pe cadrul intern al planului) pe valorile lui X =
393500, respectiv X = 392000;
- pentru a uni valorile pentru Y = 564500 și Y = 566000 am trasat o linie
pe vertical.
Astfel au rezultat patru intersecţii cu următoarele valori ale
coordonatelor în sistem de proiecţie Sterografic 1970:
1- X = 393 500; Y = 564 500
2- X = 393 500; Y = 566 000
3- X = 392 000; Y = 564 500
4- X = 392 000; Y = 566 000
- în fiecare din cele patru intersecţii rezultate am trasat câte un cerc și le-
am numerotat cu 1, 2, 3 și 4 având valorile de mai sus.
2 - Determinarea coordonatelor de valori cunoscute în proiecţie Stereografic
1970.
- în acelaşi ecran am trasat patru cercuri având aceleaşi coordonate
reale determinate în plan:

90
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

1’- X = 393 500; Y = 564 500


2’- X = 393 500; Y = 566 000
3’- X = 392 000; Y = 564 500
4’- X = 392 000; Y = 566 000
Deoarece programul folosit (AutoCAD Civil 3D) are axele de coordonate
poziţionate cu Y pe nord și X pe est, valorile coordonatelor stereo se introduc invers
(întâi se introduce valoarea lui Y, apoi valoarea lui X) pentru trasarea fiecăruia din
cele patru cercuri.
Pentru trasarea cecurilor și liniilor se folosesc culori diferite (ex.: culoarea roşie
- red pentru cercuri și albastru - cyan) preluate din paleta tip block-AutoCAD Color
Index, pentru a se evita confundarea lor după trasarea cercurilor de coordonate
cunoscute în proiecţia Stereografic 1970.

După trasarea cercurilor pe suportul raster (planul scanat L-35-100-D-c-4-I) se


trece la etapa următoare, care constă aşa cum am arătat în trasarea cercurilor de
coordonate cunoscute.
Aducerea planului scanat la scara (1:5.000) este o etapă importantă și se
realizează prin măsurarea distanţei între punctele 1’ - 2’ sau 1’ - 3’ sau 2’ - 4’ sau 3’ - 4’.
În cazul nostrum, distanţa între 1’ și 2’ este de 1.500 m.

91
GABRIEL POPESCU

Pentru aducerea planului raster la scară, este necesară iniţial scalarea lui,
aceasta realizându-se prin următoarele comenzi și operaţii care apar în căsuţa de
dialog:
- scale;
- select objects – acum se selectează atât rasterul propriu-zis (care este
perceput ca block), cât și liniile, cercurile, inscripţiile (cifrele pentru
numerotarea cercurilor);
- specify base point – selectăm centrul cercului numerotat 1;
- specify scale factor or [Copy/Reference] – deoarece nu cunoaştem factorul
de scară, tastăm r (reference);
- specify reference lenght – se cere lungimea segmentului de dreaptă (între
punctul 1 și 2) și se tastează distanţa stabilită – 1.500.
- specify second point – se cere specificarea celui de-al doilea punct (în cazul
de faţă punctul 2);
- specify new lenght or [Point] – deoarece lungimea a fost deja tastată, se
punctează prin comanda c, centrul punctului 2 de pe raster;
- enter – prin această ultimă comandă rasterul a fost scalat (adus la scara
1:5.000).

92
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Etapa următoare constă în georeferenţierea propriu-zisă a planului-raster pe


coordonatele stabilite de punctele 1’, 2’, 3’, 4’. Acest lucru se realizează prin
translarea planului raster, având ca bază punctul 1 pe coordonatele punctului 1’ (ale
cărui coordonate Sterografice 1970 au fost determinate în etapa anterioară).

După efectuarea acestei operaţii, nu putem considera georeferenţierea


încheiată deoarece translarea s-a făcut doar pe un punct (1’) și de cele mai multe ori
este necesară și o mişcare de rotaţie deoarece planul raster se află înt-o poziţie
oarecare faţă de axele de coordonate în proiecție Stereografică 1970 determinate
anterior prin punctele 1’, 2’, 3’, 4’.
Pentru efectuarea operaţiei de rotire se efectuează următoarele operaţii și
comenzi:
- rotate;
- select objects – selectarea obiectelor care vor fi rotite (planul raster și toate
elementele desenate anterior pe el - linii, cercuri, inscripţii);
- enter – comanda se dă după selectarea și verificarea atentă a elementelor;
- specify base point – se selectează centrul cercului 1 (suprapus de fapt
peste 1’) care reprezintă „baza” de rotire deoarece este singurul punct în
coordonate Stereografice 1970 de pe planul raster;
- enter – după selectarea centrului cercului 1 se dă comanda;

93
GABRIEL POPESCU

- specify rotation angle or [Copy/Reference] – în bara de dialog se cere


specificarea unghiului de rotaţie sau indicarea punctului de referinţă din care
se face rotaţia. Acest unghi de rotație poate fi determinat, dar necesită mai
multe operaţii și este preferabil să optăm pentru comanda reference;
- r (reference) – se tastează r (punctul de referinţă);
- specify the reference angle – textul apare în bara de dialog și se solicită
punctul de referinţă;
- c (center) – se tastează c și se machează cercul 1 (implicit și 1’ deoarece se
suprapun);
- specify the reference angle <0>: cen of specify second point – se cere să se
marcheze al doilea punct al obiectului/obiectelor de rotit;
- c (center) – se tastează c și se marchează centrul cercului 2 de pe planul
raster;
- specify the new angle or [points] <0> – în căsuţa de dialog se cere
specificarea punctului (unghiului) spre/sub care se face rotaţia;
- c (center) – se indică centrul punctului 2’ se confirmă prin comanda enter și
astfel se realizează întreaga operație de georeferențiere.
Planul raster astfel obţinut este atât în proiecție Stereografică 1970, cât și la
scara 1:5.000 și reprezintă planul de bază pe care vom suprapune atât ridicările
topografice, cât şi zonele vectorizate de pe fotogramă.

94
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

După cum arătam mai sus, există posibilitatea unor erori pe care acum le
putem verifica și măsura valorile lor. Prin tastarea comezii id sau activarea
pictogramei locate point din bara de meniu aflăm coordonatele punctelor 3 și 4 de pe
planul raster care au următoarele valori:
3 → X = 391999.8605; Y = 564499.9521
4 → X = 392000.1951; Y = 566000.1694
Valorile corecte fiind:
3’ → X = 392000.0000; Y = 564500.0000
4’ → X = 392000.0000; Y = 566000.0000
Astfel, diferenţa dintre punctele 3 - 3’ fiind pe direcţiile: X = -0.1395 și Y= -0.0479,
iar dintre punctele 4 - 4’ fiind pe direcţiile: X = +0.1951 și Y = +0.1694. Aceste
diferenţe sunt mici și nu influenţează restul operaţiilor care se vor executa.

Georeferenţierea planului de ansamblu


Harta folosită în mod uzual, ca plan de ansamblu în lucrările pe suprafeţe mai
mari este trapezul la scara 1:25.000. Harta este executată în proiecţie Gauss-Kruger
și georeferenţierea ei nu este dificilă deoarece avem rețeaua de coordonate trasată
pe hartă. Spre exemplu, dacă ridicările topografice și vectorizările de pe
ortofotogramă sunt realizate în proiecție Stereografică 1970, atunci se impune
transcalculul coordonatelor din proiecţia Gauss. Cunoscând coordonatele în proiecție
95
GABRIEL POPESCU

Stereografică 1970 a punctelor geodezice folosite în executarea ridicărilor


topografice, acestea fiind reprezentate grafic pe harta 1:25.000, georeferenţierea se
poate executa relativ simplu, fără a fi nevoie de transcalcularea acestora, în
următoarele etape:
- Scanarea planului analogic este etapa care permite trecerea de la formatul
analogic la formatul digital.
- În acelaşi ecran în care am inserat tif-ul cu trapezul 1:25.000 se trasează
patru cercuri având coordonatele Stereografice 1970 a celor patru puncte
din reţeaua geodezică de stat folosite ca puncte de sprijin în realizarea
ridicărilor topografice. Pentru trasarea cecurilor și liniilor se folosesc culori
diferite (ex.: culoarea roşie) preluate din paleta tip block-AutoCAD Color
Index, pentru a se evita confundarea lor după trasarea cercurilor prin care
vom marca punctele respective pe rasterul trapezului la scara 1:25.000.
- Trasăm și pe rasterul hărţii 1:25.000 patru cercuri (folosind o altă culoare –
ex.: albastru) în fiecare dintre punctele geodezice folosite, avându-se în
vedere că centrul cercului să fie poziţionat cât mai exact posibil (prin
folosirea pictogramei zoom - mărire), micşorându-se în mare măsură erorile.
- Etapa următoare constă în georeferențierea propriu-zisă a planului-raster pe
coordonatele stabilite de punctele geodezice utilizate. Acest lucru se
realizează prin calcularea distanței dintre două puncte.

96
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

Este suficient calculul unei singure distanţe deoarece rasterul hărţii la scara
1:25.000 este considerat drept block de programul AutoCAD și prin urmare este
scalat ca atare. Cunoscându-se distanţa dintre cele două puncte (din proiecţia
Stereografic 1970), având materializate aceste puncte pe rasterul hărţii, se trece la
etapa următoare - scalarea.
Aducerea planului raster la scară se realizează prin următoarele comenzi și
operaţii care apar în căsuţa de dialog:
- scale;
- select objects – acum se selectează atât rasterul propriu-zis (care este
perceput ca block) cât și liniile, cercurile, inscripţiile (denumirile punctelor);
- specify base point – selectăm centrul cercului (punctul geodezic);
- specify scale factor or [Copy/Reference] – deoarece nu cunoaştem factorul
de scară, tastăm r (reference);
- specify reference lenght – se cere lungimea segmentului de dreaptă (între
punctele geodezice alese) și se tastează distanţa stabilită;
- specify second point – se cere specificarea celui de-al doilea punct (în cazul
de faţă punctul 2);
- specify new lenght or [Point] – deoarece lungimea a fost deja tastată se
punctează prin comanda c, centrul punctului al doilea de pe raster;
- enter – prin această ultimă comandă rasterul a fost scalat (adus la scară).

97
GABRIEL POPESCU

Etapa următoare constă în georeferenţierea propriu-zisă a planului-raster pe


coordonatele stabilite de punctele geodezice. Acest lucru se realizează prin
translarea planului raster pe coordonatele punctului considerat ca bază.
După efectuarea acestei operaţii, nu putem considera georeferenţierea
încheiată deoarece translarea s-a făcut doar pe un punct și de cele mai multe ori
este necesară și o mişcare de rotaţie deoarece planul raster se află într-o poziţie
oarecare faţă de axele de coordonate în proiecție Stereografică 1970 determinate
anterior.
Pentru efectuarea operaţiei de rotire se efectuează următoarele operaţii și
comenzi:
- rotate;
- select objects – selectarea obiectelor care vor fi rotite (planul raster și toate
elementele desenate anterior pe el - linii, cercuri, inscripţii);
- enter – comanda se dă după selectarea și verificarea atentă a elementelor;
- specify base point – se selectează centrul cercului 1 (marcat prin culoarea
albastru, suprapus de fapt peste cercul roşu determinat) care reprezintă
„baza” de rotire deoarece este singurul punct în coordonate Stereografice
1970 de pe planul raster;
- enter – după selectarea centrului cercului (albastru - cyan) se dă comanda;
- specify rotation angle or [Copy/Reference] – în bara de dialog se cere
specificarea unghiului de rotaţie sau indicarea punctului de referinţă din care
se face rotaţia. Acest unghi de rotaţie poate fi determinat, dar necesită mai
multe operaţii și este preferabil să optăm pentru comanda reference;
- r (reference) – se tastează r (punctul de referinţă);
- specify the reference angle – textul apare în bara de dialog și se solicită
punctul de referinţă;
- c (center) – se tastează c și se marchează cercul albastru (implicit și cercul
roşu deoarece se suprapun);
- specify the reference angle <0>: cen of specify second point – se cere să se
marcheze al doilea punct al obiectului/obiectelor de rotit;
- c (center) – se tastează c și se marchează centrul cercului de pe planul
raster (albastru);

98
PROIECŢII CARTOGRAFICE. NOTE DE CURS

- specify the new angle or [points] <0> – în căsuţa de dialog se cere


specificarea punctului (unghiului) spre/sub care se face rotaţia (cercul
determinat prin coordonate Stereografice 1970 - cerc de culoare roşie);
- c (center) – se indică centrul punctului, se confirmă prin comanda enter și
astfel se realizează întreaga operaţie de georeferenţiere.

99
GABRIEL POPESCU

BIBLIOGRAFIE

 Anson, R.W., Ormeling, F., „Basic Cartography for students and technicians”,
volume 1, 2nd Edition, I.C.A., Elsevier, London, 1993.
 Bugayevskiy Lev M., „Map Projections: A Reference Manual”, Paperback, 2002.
 Chiş Gh., Săndulache A., Albotă M., „Elemente de geografie şi selenografie
matematică”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.
 Cromley, R.G., „Digital Cartography”, Ed. Prentice Hall, 1992.
 Dorobanţu, Stelian, „Drumuri – Calcul şi Proiectare”, Ed. Tehnică, Bucureşti,1980.
 Dorobanţu, St., Paucă, C., „Trasee şi terasamente”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
 Evenden Gerhard I., „A Comprehensive Library of Cartographic Projection
Functions”, USA, March 2005 (în format electronic).
 Jonathan C. Iliffe, Roger Lott, „Datums and Map Projections: For Remote Sensing,
GIS and Surveying”, Paperback Second Edition May 14, 2008.
 Kraak, M.J., Ormeling, F., „Cartography: visualization of spatial data”, Ed. Harlow
Longman, 1996.
 Kraak M.-J., Brown A., „Web cartography: developments and prospects”, London,
2009.
 Gomarasca Mario A., „Basics of Geomatics”, Springer Science + Business Media
B.V., 2009.
 Munteanu, Gh. Constantin, „Cartografie matematică”, Ed. MatrixRom, 2003.
 Niţu, Constantin, „Cartografie matematică”, Bucureşti, Editura Academiei Tehnice
Militare, 1995.
 Qihe H. Yang, John P. Snyder, Waldo R. Tobler, „Map Projection Transformation:
Principles and Applications”, Ed. Taylor & Francis, London, 2000.
• Popescu, Șt. Gabriel, „Proiecţii cartografice”, în format electronic pdf, FIFIM, 2012.
• Popescu, Șt. Gabriel, „Cartografie digitală 3D”, în format electronic pdf, FIFIM,
2012.
 Snyder, John, „Flattening the Earth: Two Thousand Years of Map Projections”,
USA Paperback Edition, 1997.

100