Identificarea criminalistică a persoanei

Reprezintă procesul de stabilire prin metode științifice a identității unei persoane sau
obiect, aflată în legătură directă cu o faptă ilicită, în vederea stabilirii adevărului în procesul
judiciar (notă: a se distinge între adevăr absolut și adevăr judiciar – doar acele elemente care
se pot proba prin mijloace judiciare).
→ stabilirea criminalității se face prin identificarea SEMNALMENTELOR – trăsături
exterioare specifice unei persoane în baza căreia aceasta poate fi cunoscută sau identificată.
Importanța semnalmentelor rezultă din faptul că ne permit să identificăm diferențele
interpersonale.
→ descrierea semnalmentelor într-o manieră organizată și stistematică poartă
denumirea de metodă a portretului vorbit care are la bază 2 factori:
a) Varietatea caracteristicilor individuale
b) Caracterul relativ stabil al acestora
De menționat este și faptul că oamenii prezintă o acuitate sporită de recunoaștere a
stimulilor din categoriile supraînvățate: semne grafice și faciesuri umane.
Categorii de semnalmente:
1. Fizice (anatomice): variații moroflogice ale capului, corpului sau feței. În această
categorie intră următoarele elemente:
- Apartenența de gen
- Vârsta: se permit diferențe de până la 5-10 ani în estimare
- Statura/înălțimea: apar diferențe în funcție de elementele care intervin în
câmpul nostru perceptiv
- Constituția fizică (corpolența): tipul robust, atletic, supraponderal, slab
- Ținuta (apsectul general): modul de îmbinare a diferitelor elemente ale
corpului. De aici rezultă ținuta mai adusă de spate sau cea verticală. Tot aici
vorbim și de ținuta vestimentară (sport, uniformă, casual, elegantă, mdoestă,
dezordonată etc.)
- Figura umană: capul, fața și elementele constitutive

2. Funcționale (trăsături dinamice): pot fi sesizate doar în timpul săvârșirii diverselor

activități. Ele sunt:
- Mersul: particularizat pentru fiecare individ (fenomemnul uitării prin
simultaneitate face ca într-o situție puternică de stres anumite
comportamente pe care în mod normal le-am putea controla și manipula să
se manifeste natural, mersul fiind unul dintre ele)
- Mimica: modificări ale elementelor mobile ale feței
- Gestica: reactivă (la un stimul) sau instrumentală (deliberată, cu intenția de
a efectua o anumită operație)
- Vocea și vorbirea: o varietate de elemente care include intensitatea vorbirii,
fluența verbală, intonația, timbrul verbal, corectitudinea pronunției și a
 gramaticii, cuvintele folosite (neologisme, regionalisme, arhaisme),
elementele de jargon sau prezența unor defecte (rotacisme, balbisme care
sunt accentuate în situații de stres)

3. Semnele particulare: cauze congenitatale, accidentale, patologice, chirurgicale sau

alte elemente particulare de diferențiere prin care și tatuajele

Metode de valorificare a semnalmentelor descrise

a) Schiță de portret: metodă clasică de realizare grafică a protretului în baza descrierii
imediate, făcută în prezența victimei sau martorului care descrie semnalmentele;
metoda necesită o capacitate ridicată de non-directivitate și de interpretate corectă
a datelor primite

b) Portretul robot: soft care conține diferite părți constitutive ale feței și care le
combină în funcție de descrierea semnalmentelor; outputul este distribuit mai apoi
punctelor de interes pentru anchetă (punctele vamale, sediile regionale ale poliției
etc.)