erai combinată cu un distribuitor mic

te știa lumea ca pe fosta smardoaică de la mega

furai lucrușoare, obiecte plate, sticluțe de cava d'oro în chiloți
acum, pe soarele ăsta care bate-n coșmelie, păzești sicrie, coroane și cruci
nescrise
servicii funerare nonstop
ești schimbu' 2
vei ieși pe întuneric
poate pe răcoare

Ne bucurăm în bila transparentă

Ne dăm de-a dura
Prin vertijul ăsta parcă auzim aplauze, vedem statuete ca premii
Sunt doar gesturile disperate ale spectatorilor care ne spun că ne ducem în
crevasă
Însă stimularea asta vestibulară e atât de dulce
Atât de uleioasă încât mirosim a măr copt și-a ulei de anason
După căderi repetate
Ca la grămada cere vârf doar cei din urmă se prăbușesc puțin, doar o palmă
Pe bilele stivă cu cei fracturați și strâmbi
Dar groapa-i adâncă
Mai e până atunci

Uzurpa Rica se săturase. Ce să mai fac eu acum? Încotro s-o pornesc?

De obicei, nu-mi ies din sărite.
Am pus mâna pe foarfecă și-am aruncat. A icnit. Probabil a și țipat, dar ce să auzi
de la mașinile alea de cusut? Rea foarfecă, s-a răsucit, s-a desfăcut și i-a atins
așa într-o doară jugulara, în câteva zeci de secunde a fost gata. S-a zbătut puțin
ca un cocoș tăiat. Zbaterea crește pulsu', inima pompează mai des, sângele iese mai
repede.
Vorbea prea mult. Ne jignea prea des. Ne umilea.
Eu credeam că în arest aici e aproape gol, dar de unde. E gălăgie.
Rica ațipi câteva clipe.