• Da' pe matale cum te cheamă?

• Tur Can.
• Tur Can, Tur Can, de unde știu eu numele ăsta? Nu cumva ești din Tecuci?
• Nu.
• Casa aia galbenă la gară, pe dreapta.
• Nu. Poate altcineva. Eu sunt din Botoșani.
• Boto, Boto, nu ești rudă cu Anton?
• Ba da! Care Anton?
• Hai că-mi plăcuși!
• Titi Anton din Botoșani, formidabil ce semănați, extra..., supra..., fantastic. Ce doriți,
de fapt?
• Bilet de intrare. La domnul președinte.
• Care, că sunt mai mulți?
• Cel mai mare...
• Aha... Buletinul!... Păi vedeți, aicea scrie Tor Can, cum e corect, Tur Can sau Tor
Can? Na că s-a rupt.
• Vă dau altu'?
• Nu, am.
• Tur Can, dar din grabă, din iuțeală...
• Vedeți că nu e bună graba, și nu scrie nici măcar Tor Can, ci Toc Xan... v-ați
încurcat.
• Nu, nu, nu. Scriți cum vreți, dar dați-mi bilet la domnul președinte!
• Cât este ceasul? Na că s-a rupt iar.
• Vă dau eu unul? 15:57.
• Nu, am.
• Aveți 3? Sunteți prevăzător.
• Nu, am 8. Când eram la arhivă, aveam 44 de creioane, și colorate, toate culorile. Al
meu e 16:03. Cum facem?
• Păi scriți cum doriți!
• Eu o să scriu ora 16:00, s-a închis, așa că vino matale mâine la 8 când se deschide
serviciul cu publicul. La revedere.
(fragmentare, reinterpretare, adaptare după o scenetă jucată de Nicu Constantin și Ștefan
Mihăilescu-Brăila)