Noţiuni de anatomie şi fiziologie

Sistemul endocrin este un complex de glande ai caror produsi – hormonii- sunt

eliminati direct in sange, fiind transportati la celule sau „organe tinta”, stimuland sau
inhiband activitatea acestora; este alcatuit din: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroide,
timusul, pancreasul, suprarenalele, ovarele, testiculele.

Glandele cu secreţie internă sau endocrine:

- hipofiza;

- epifiza;

- tiroida;

- paratiroidcle;

- suprarenalele.

Glandele cu dublă secreţie, internă şi externă, sunt:

- glandele genitale masculine şi feminine, pancreasul.

Principalii hormoni secretaţi de sistemul endocrin:

1) HIPOFIZA (lobul anterior) - situată la baza creierului secretă:

STH - hormonul de creştere somatotrop;

TSH - hormonul tireotrop - stimulează funcţia glandei tiroide;

ACTH - hormonul adrenocorticotrop - stimulează activitatea glandei suprarenale;

Hormoni gonadotropi:

FSH -foliculostimulant - stimulează secreţia de foliculină a ovarelor;

LH - hormon luteinizant - acţionează asupra corpului galben, la femei, şi la bărbaţi

asupra

testiculului stimulând secreţia de testosteron;

Hormonul mamotrop - produce creşterea glandei mamare şi secreţia lactată;

Hormonul melanotrop - hormonul pigmentaţiei.

2) HIPOFIZA (lobul posterior) secretă:

Oxitocina - intervine la naştere contractând uterul în faza finală a sarcinii;

Vasopresina (hormonul antidiuretic-ADH) - are acţiune antidiuretică, lipsa lui duce la

diureză masivă în diabetul insipid.

3) EPIFIZA sau GLANDA PINEALĂ - este situată deasupra hipofizei între cele două
emisfere cerebrale.

Rolul epifizei: - intervine, alături de hipofiza, în funcţia glandei genitale, având rol
inhibitor antisexual, şi asupra glandei suprarenale, intervine şi în metabolismul
zahărului (scade glicemia).

Hormonii secretaţi sunt: Serotonina, Norepinefrina, Melatonina.

4) TIROIDA este situată la baza gâtului, înaintea traheei secretă: Tiroxina (T4) sau
Tetraiodotironina;

Triiodotironina (T3);

Aceştia stimulează arderile din organism şi ajută creşterea (sunt necesari creşterii şi
maturizării scheletului şi creierului).

Funcţia glandei tiroide este controlată de STH şi de centrii nervoşi din hipotalamusul
anterior.

5) PARATIROIDELE sunt glande situate pe faţa dorsală a tiroidei, în număr de 4 şi

secretă:

- Parathormonul, cu rol în metabolismul calciului şi fosforului. Secreţia crescută,

duce la mărirea calcemiei şi scăderea fosforemiei.

-Tirocalcitonina arc acţiune hipocalcemiantă. Secreţia crescută provoacă Tetanie.

6) GLANDELE SUPRARENALE sunt situate deasupra rinichilor şi sunt alcătuite

din: a) Corticala (corticosuprarcnala) care secretă hormonii steroizi:

- Cortizol şi Hidrocortizonul - hormoni eliminaţi în urină sub formă 17 -

hidrocorticosteroizi (17HCS) cu

2
rol în glucogencză;

- Aldosteronul- reţine apa şi sarea;

- Corticosteronul - arc rol în echilibrul mineral;

Zona rcticulară secretă hormoni sexuali - androgeni - eliminaţi sub formă 17

cetosteroizi (17CS) în urină, care completează secreţia gonadelor. Dintre aceştia
Testosteronul la bărbaţi şi Estrogeni la femei,

b) Medulosuprarenala secretă două substanţe:

Catecolaminele - Adrenalina; Noradrenalina - Norepinefrina;

Acestea în stări de tensiune psihică, emoţii puternice, secretă cantităţi crescute care
duc la creşterea TA şi pulsului.

GLANDELE CU DUBLĂ SECREŢIE

Glandele genitale (Gonadele) sunt:

- OVARUL - intern secretă hormoni sexuali feminini - Estrogenii şi Progesteronul

extern produce ovule necesare reproducerii.

- TESTICOLUL - intern secretă hormonii sexuali masculini (androgeni) -

Testosteronul şi Androstendionul;

- extern produce spermatozoizi necesari fecundării (spermatogeneza are loc la

nivelul tubilor seminiferi).

PANCREASUL este o glandă cu secreţie endocrină descoperită în 1866 când

extirparea pancreasului la un câine a provocat diabetul.

Insulele Langerhans din pancreas conţin două feluri de celule endocrine:

celulele α care secretă GLUCAGONUL - hormon hiperglicemiant;

celulele β care secretă INSULINA - hormon hipoglicemiant

Noţiuni de fiziologie
Reglarea neurogenă este asigurată de "traductorii neuroendocrini" (hipotalamus,
medulo-suprarenală, pincală, pancreas). Se asigură o reglare în cascadă, centrii
superiori de control folosind cantităţi mult mai mici de hormoni decât cele ce
reprezintă răspunsul periferic al glandelor ţintă. Reglarea la nivel tisular se face prin
modificarea sensibilităţii receptorilor în sens negativ (reductiv) sau pozitiv
(amplificat).

Funcţia endocrină a hipotalamusului

Hipotalamusul influenţează eliberarea hormonilor hipofizari pe cale neuronală, direct

prin tractul hipotalamo-hipofizar în hipofiza posterioară şi pe cale vasculară, prin
sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. Influenţează deasemeni
activitatea medulo-suprarenalei şi pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente
simpatice.

Hormonii activatori:

- TRH = tripeptid, stimulează specific eliberarea TSH. Stimulează şi secreţia

prolactinei (PRL) şi gonadotropilor.

- GnRH sau LH-RH = gonadolibertina, decapeptid, stimulează secreţia FSH şi LH.

- CRH = corticolibertina, polipeptid cu 41 acizi animaţi, stimulează secreţia ACTH şi

β LPH (hormon lipotrop).

- GH-RH sau GRH = somatoliberina, polipeptid cu 44 acizi animaţi, stimulează

secreţia GH (STH).

Hormonii inhibitori:

- Somatostatina (GH-IH) peptid cu 14 aminoacizi, inhibă secreţia GH (STH). Inhibă

de asemeni secreţia de TSH.

- PIF sau PIH (prolactin inhibiţie hormon): - dopamina, inhibă secreţia PRL. Inhibă şi
secreţia de TSH.

ANALIZE DE LABORATOR

1. Dozări hormonale din sânge:

Hormonii care sunt dozaţi din serul uman sunt: TSH, T3, T4, anticorpi
antiperoxidază (AAT-PO), Tiroglobină (AAT - TG), FSH, LH, Testosteron, Prolactină
(PRL), cortizon, Dehidroepiandrostendion - sulfat (DHEA-S), 17 OH - Progesteron.

Pregătirea bolnavului:

- se intrerupe medicaţia hormonală înainte de recoltare cu 3 zile;

- se recoltează, dimineaţa pe nemâncate 5 ml de sânge prin puncţie venoasa fără

anticoagulant.

Valorile normale sunt în funcţie de metodele folosite de laborator, care are obligaţia
să dea valorile de referinţă.

Valoarea normală TSH = 0,4 - 7 μ IU pe ml, când TSH este mai mare de l0μ IU pe
ml, sugerează hipertiroidismul primar.

Valorile mai mici sau nedeterminabile pot fi normale, dar pot indica şi hipotiroidismul
secundar.

2. Dozări hormonale din urină:

- 17 cetosteroizi urinari VN - B: 8-12 mg/24h; F: 7-10 mg/24h;

- 17 OH-corticosteroizi(OHCS) urinari VN - B: 4-6 mg/24h; F: 3-5 mg/24h.

Modul de recoltare:

- se strânge urina din 24h; se păstrează la rece şi întuneric; se recoltează din toată
cantitatea de urină adunată 10 ml şi se trimite la laborator însoţit de bilet de
trimitere.

- Recoltarea AVM (acidul vanii mandelic):

- se strânge urina din 24h pe 5ml de acid acetic, se păstrează la rece şi întuneric şi
se recoltează 50 ml şi se trimite la laborator.

Pregătirea bolnavului: - cu 3 zile înainte de recoltare bolnavii trebuie să se abţină de

la orice medicaţie;

- regimul alimentar - sunt interzise consumul de banane, prăjituri, biscuiţi cu vanilie,

sucurile, cafeaua şi capucino.

Dozarea AVM se recomandă în feocromocitom.

Explorarea glandei hipofize

1. Dozarea hormonilor secretaţi de celulele ţintă din sânge şi/sau urină;

2. Examene radiologicc:

- Radiografia de şea turcească se efectuează prin radiografia din profil, din faţă a
craniului şi bază, arata modificări de formă şi mărime a glandei prin creşterea şeii
turceşti, volumul normal al şeii turceşti este de 600 - 1100 mm3 raportată la
diametrul craniului; existenţa unei tumori hipofizare duce la modificarea de volum a
şeii, şa cu contur dublu, şa balonizată sau dispariţia şeii.

- CT - este o metodă modernă neinvazivă, se efectuează cu substanţă de contrast

şi permite vizualizarea precisă a hipofizei identificând leziunile;

- RMN - este o metodă de explorare a hipofizei superioară CT, foloseşte ca

substanţă de contrat Gadolinium şi permite vizualizarea atât a şeii turceşti cât şi a
sinusurilor cavernoase, a tijei pituitare şi a chiasmei optice;

- Examen oftalmologie:

- fundul de ochi este modificat prezentând stază papilară în cazul unui adenom
hipofizar;

- măsurarea câmpului vizual (CV) efectuată cu campimetru, poate arăta scotoame

bitemporale, hemianopsie bitemporală sau cecitate, în caz de adenom hipofizar.

Explorarea glandei tiroide:

Examene de laborator

Testele funcţionale ale glandei tiroide din sânge:

VN - T4 (tiroxina serică totală) - 60 - 160 nmol/l

T4 (tiroxina serică liberă) - 13,30 nmol/l

T3 (triiodotironina) - 1,2 - 3,1 nmol/l

TSH (hormon stimulant al tiroidei) - 0,5-5nmol/l.

Dozarea iodemiei:

- se efectuează pregătind bolnavul cu o lună înainte; trebuie să nu primească

medicamente care conţin iod (substanţe de contrast folosite la examene radiologicc,
hormoni tiroidieni), se recoltează 5 ml sânge iară anticoagulant;VN - 4-8 μg/l00ml.

Testele de inflamaţie:

- VSH, Leucograma, fibrinogenul sunt crescute în caz de tiroidită.

Colesterolul, CPK, LDH, Lipidele se recoltează în caz de hipotiroidie.

Examene din urina:

- determinarea ioduriei se face din urina adunată pe 24 h din care se recoltează

câţiva ml de urină; valorile crescute indică o supraîncărcare iodată exogenă.

Radiografia simplă a gâtului este utilă în cazul tulburărilor de compresiune şi

calcificărilor glandei tiroide.

Pregătirea bolnavului este simplă, se îndepărtează obiectele radioopace (cercei,

lanţuri, mărgele, coliere);

- poziţia bolnavului şezând, expunerea din faţă şi profil.

Ecografia evidenţiază modificările de volum şi formă; bolnavul nu necesită pregătire

specială, se face la orice oră; poziţia decubit dorsal; se aplică gelul acustic pe faţa
anterioară a gâtului. Volumul normal al glandei tiroide variază în funcţie de sex şi
vârstă.

Radioiodocaptarea(RIC) şi scintigrama tiroidiană:

- se realizează cu izotopi radioactivi ai iodului (I131, I123), fie cu Techneţiu (Tc99),

în laboratorul de medicină nucleară; dimineaţa pe nemâncate;

- se administrează substanţa radioactivă pe cale orală pregătindu-se soluţia într-un

flacon sau pahar cu 30 ml apă.

Măsurarea radioactivităţii tiroidiene după captarea I131 se face la 2, 4, 24, şi 48 ore

după administrarea radiotrasorului.

Examenul scintigrafic este util pentru depistarea nodulilor tiroidieni ("calzi" şi "reci"),
tumorile maligne, metastazele de la nivelul glandei tiroide.
Reflexograma achiliană este timpul de relaxare musculară după percuţia tendonului
lui Achile; (normal - 250 - 300 milisecunde); este alungit în hipotiroidie şi scurtat în
hipertiroidie.

Explorarea citologică (biopsia de glandă tiroidă) se efectuează prin:

- prin ABC (aspiraţie biopsică citologică) puncţie cu ace de calibru 18 - 22 G

montate la seringi de 10 - 20 ml de către medic ajutat de asistent care pregăteşte
materialele şi bolnavul şi serveşte medicul. Din produsul recoltat se efectuează
frotiu şi se trimite împachetat, etichetat la laboratorul de anatomie patologică.

Examen histologic se mai poate efectua preoperator sau extemporaneu în sala de

operaţie de către medic fiind un examen de mare siguranţă diagnostică.

Puncţia cu ac subţire are rol diagnostic dar şi terapeutic pentru tratarea cu succes a
chiştilor şi adenoamelor autonome tiroidiene, a nodulilor benigni prin injectare de
etanol pentru sclerozare.

Explorarea glandei paratiroide

Dozări hormonale din sânge:

- PTH (parathormon), calcemia (VN: 9-11 mg%) crescute în hiperparatiroidie şi

scăzute în hipoparatiroidie;

- fosforemia (VN: 2,4 - 4,5 mg%) creşte în hipoparatiroidie şi scade în

hiperparatiroidie;

- FA (fosfataza alcalină VN: 3-5 u.B.) creşte în leziuni osoase.

Modul de recoltare: dimineaţa pe nemâncate prin puncţie venoasă 5 ml sânge fără

anticoagulant.

Examene din urină:

- calciuria, fosfaturia se recoltează din urina pe 24 h sunt crescute: calciuria în

HPTH şi scăzută în hPTH, fosfaturia este scăzută în HPTH şi crescută în hPTH.

Alte explorări: EEG, EMG, EKG, ex. radiologic al aparatului locomotor indică
modificările osoase cum ar fi osteoporoza şi depuneri de calciu în ţesuturile moi şi
organe. RMN (cervico-mediastinală),Tomografie computerizată, Ecografie cervicală
pot localiza adenoamele sau tumorile glandei paratiroide.
Explorarea glandelor suprarenale

Dozarea hormonilor din plasmă:

1) Corticosuprarenala:

- determinarea cortizolului,

- determinarea dehidroepiandrostendionul - sulfat (DHEA-S)

- determinarea ACTH-ului,

- determinarea aldosteronului,

- determinarea ionogramei,

- determinarea Ht

Dozări hormonale din urină:

- determinarea hormonilor urinari: 17 cetosteroizi, 17 OH CS.

2) Medulosuprarenala

Dozări hormonale din plasmă şi urină:

- dozarea catecolaminelor din sânge şi urină,

- dozarea AVM-ului din urină.

Alte explorări: echografia, TC, RMN, scintigrama, permit vizualizarea tumorilor sau
atrofia glandelor suprarenale.

Pregătirea bolnavilor pentru determinarea hidroxiprolinei din urină

Regim alimentar: cu 3 zile înainte pacientul nu trebuie să consume carne, peşte,

gelatină.

După aceea se colectează urina pe 24 h, se păstrează la rece şi se trimite la

laborator 10 ml pentru dozarea hidroxipolinei.

Explorarea glandelor sexuale:

1. - explorarea testiculului

Dozarea hormonilor din plasmă:

- testosteronul total VN (> 17ani): 280 - 1100 ng/dl

- testosteronul liber VN: 1 - 27%

- dihidrotestosteronul (DHT) VN: 15-75 ng/ml

- estradionul VN: 15-40 pg/ml

- FSH VN:3-15mUl/ml

- LH VN:2-15mUl/ml

- prolactina VN: 4-18 ng/ml

Dozarea hormonilor din urină: 17 CS, DHEA.

Alte examene: spermograma indică evaluarea profilului morfologic şi biochimic

precum şi capacitatea de fertilizare a spermatozoizilor.

Parametri normali ai spermogramei: volumul > 2ml, - pH: 7,2-7,8, numărul total de
spermatozoizi 40 milioane/ml de spermă sau > 60 milioane / total ejaculat,

- viabilitatea: 75% sau mai mulţi vii, morfologia: 30% sau peste cu aspect normal.

Patologic:

- spermatozoizi morţi,

- azospermie (lipsa spermatozoizilor),

- hipospermic (cantitate redusă de spermă).

Biopsia testiculară este efectuată de către medic, evidenţiază absenţa

spermatogenezei, obstrucţiile epididimale, tumorile benigne sau maligne de testicul.

Echografie de testicul care evidenţiază metastazele sau adenoamele testiculare.

2. Explorarea ovarului

Teste de ovulaţie:

- curba termică bazală creşte după perioada ovulaţiei şi în momentul când

progesteronul atinge valori maxime, se înregistrează temperatură vaginală sau
rectală dimineaţa înainte de coborârea din pat. între a 7-a şi a 14-a zi a ciclului
menstrual;

- frotiul citovaginal, recoltat în a 7-a, a 14-a şi a 21-a zi a ciclului menstrual, se

recoltează cu ajutorul ansei de platină, secreţii de la nivelul colului uterin şi a
pereţilor vaginali şi se efectuează frotiuri pe lame de sticlă.
Dozările hormonale ale ovarului:

- estradiolului plasmatic se recoltează în a 14-a, a 21-a zi a ciclului menstrual, prin

p.v. fără anticoagulant;

- progesteronul se recoltează în a 21-a zi a ciclului menstrual;

- gonadotrofina corionică;

- LH, TSH, prolactina.

Alte examene:

- testul cu progesteron este utilizat în orice amenoree şi se efectuează prin

administrare de progesteron 75 mg I.M. sau medroxiprogesteron 10 mg timp de 5
zile; testul este pozitiv în anovulaţia din boala polichistică ovariană şi negativ când
nu există secreţie estrogenică;

- testul cu clomifen, se administrează timp de 5 zile citrat de clomifen 100 mg per

os, testul determină ovulaţia şi este indicat în amenorea de origine hipotalamică;

- Echografia evidenţiază chisturile ovariene şi creşterea foliculilor.