Decăderea din dreptul de a cere anularea contractului este reglementată de art, 1263 alin.

(6)
C.civ.. Potrivit acestui text de lege, o parte interesată poate pretinde, prin notificare, celeilalte
părţi contractante, fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare, în
termen de 6 luni de la notificare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere anularea
contractului.
Texiul de lege, în opinia noastră, este lipsit de claritate cu privire ia identitatea „dreptului
de a cere anularea", respectiv dacă este vorba despre un drept subiectiv, cunoscut fiind faptul că,
prin decădere, Codul civil sancţionează drepturile subiective, sau dacă este vorba despre un drept
material la acţiune, pe care Codul civil îl sancţionează cu sancţiunea prescripţiei,
În Codul civil actual întâlnim un termen de prescripţie de 6 luni, reglementat de art. 301
alin. (1), denumit „Termenul de prescripţii, potrivit căruia „anularea căsătoriei poate fi cerută
în termen de 6 luni1”.
Noi credem că „dreptul de a cere anularea” reglementat de art. 1263 alin, (6) C.civ. 2009
nu poate fi considerat a fi ceea ce doctrina civilă numeşte „drept subiectiv civil’, ci este un drept
material ia acţiune, independent de ceea ce este numit „drept subiectiv’. Credem că în text s-a
strecurat o greşeală cu privire la tipul de sancţiune.
Scurgerea termenului de 6 luni, înăuntrul căruia trebuia fie să se confirme actul, fie să se
exercite dreptul la acţiune în anularea contractului, reprezintă, în opinia noastră, o confirmare
tacită a contractului.

3.6. Prescripţia dreptului de a cere anularea contractului

Prescripţia dreptului de a cere anularea unui act poate fi privită ca o confirmare tacită şi
nevoi unta'ră a contractului.
Dreptul de a cere constatarea nulităţii absolute a unui act juridic este, în principiu,
imprescriptibil, potrivit art. 250.2 alin. (2) pct. 3 şi 4 C.civ.
De la această regulă există şi excepţii, cum este cazul prevăzut de art. 45 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic ai unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit
căruia „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul ia acţiune se

1
Pavel Filip, Nulitatea actului juridic civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 123.
prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi”2.
Dreptul material la acţiunea în anularea contractului, potrivit art, 2517 C.civ, se
prescrie în termenul general de 3 ani, termen care începe să curgă, potrivit art. 2529 C.civ.:3
- în caz de violenţă, din ziua când aceasta a încetat;
- în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit;
- în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptăţit,
reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a
cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 Suni din ziua încheierii actului
juridic.
În cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană, prescripţia
începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de ia data când terţul a cunoscut existenţa
cauzei de nulitate.
De ia această regulă există şi excepţii, cum este cazul leziunii, când anularea se poate
cere în termenul de prescripţie de un an de zile, ce curge de la data încheierii contractului.
Confirmarea contractului, indiferent că s-a produs prin înscris, voluntar prin executarea
obligaţiei, ca urmare a decăderii sau ca urmare a prescripţiei, are efecte „ex tund”, contractul sau
actul unilateral fiind considerat lipsi

2
Popa Ion, op. cit , p. 66.
3
Popa Ion, op. cit. , p. 68.