Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezervoare Din Beton Armat PDF
Rezervoare Din Beton Armat PDF
Considerații generale
1
Pentru realizarea rezervoarelor s-au intrebuintat in decursul timpului toate materialele
cu larga aplicatie in industria constructiilor: lemn, caramida, beton simplu, beton armat,
metal.
2
Proiectarea rezervoarele trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:
suprafaţă mare şi rigiditatea lui la încărcări gravitaţionale este redusă; este necesar
un studiu atent a terenului din punct de vedere a tasărilor inegale - pentru a evita
3
2.Clasificarea rezervoarelor
Semiingropate;
De suprafata;
4
C.Din punct de vedere al protectiei apei:
Acoperite;
5
3.Alcătuirea rezervoarelor
În ansamblu, un rezervor se compune din 2 părţi:
- rezervorul propriu-zis, care cuprinde:
• radierul general;
• peretele de închidere pe contur;
• planşeul de acoperiş;
- casa vanelor.
La rezervoarele de apa, peretii laterali sunt verticali cu sectiunea constanta sau putin
variabila la inaltime. In cazul unor terenuri bune, pe care se fundeaza rezervorul, peretii pot
sa se teseasca la partea inferioara.Se reduce astfel inaltimea peretelui, deci si eforturile scad,
realizandu-se economii la dimensionarea rezervorului.
6
7
Camera vanelor
Pentru buna supraveghere a conductelor de aducere si plecare a apei, se amenajeaza
langa rezervor sau chiar in corpul lui, o incapere de control si manipulare a vanelor si
conductelor.Aceasta incapere poate avea orice forma, dreptunghiulara, poligonala etc. avand
dimensiunile strict necesare asezarii si montarii vanelor.
La rezervoarele subterane, camera vanelor are doua nivele si anume: un nivel inferior
in care se plaseaza conductele si care este cu circa 50 cm mai jos decat fundul rezervorului si
un nivel superior cu acces din exterior si care permite atat intrarea in rezervor, cat si
supravegherea oglinzii apei.
Partea superioara a camerei de vane, fiind punctul cel mai inalt al rezervorului, poate
servi si ca un punct de evacuare pentru aerul viciat (ventilatie), cand conditii de igiena nu
impun o separare printr-o usa etansa intre rezervor si camera vanelor.
8
Rosturile de dilatatie si de tasare se executa astfel incat sa permita in timpul
exploatarii rezervorului deplasarea relativa a suprafetelor ce vin incintact fara sa permita insa
trecerea apei.
9
La rezervoare mici armătura se dispune sub formă de plasă la partea exterioară şi două
plase la partea interioară în zona de perturbare a stării de membrană (pe o treime din
înălţimea rezervorului la partea inferioară sau şi la partea inferioară şi la partea superioară, pe
câte o treime din înălţimea peretelui). Armătura verticală de la partea inferioară este de
rezistenţă şi are rolul de a prelua momentele încovoietoare Mx. Dacă sunt îngropate (apare şi
împingerea pământului) armarea se face cu două plase pe toată înălţimea rezervorului.
10
Înnădirea barelor orizontale se poate face legând cel mult 25% din totalul barelor într-
o secţiune, prin petrecerea pe o lungime de 40d. La rezervoarele neacoperite, inelul superior
de rigidizare se alcătuieşte constructiv. La rezervoarele cu grosimea pereţilor peste 10cm
armătura se dispune sub formă de două plase pe toată înălţimea rezervorului (perete cu
armare dublă
11
5.Alcatuirea peretilor
Peretii rezervoarelor cilindrice se executa din beton armat obisnuit sau precomprimat
turnat monolit sau din elemente prefabricate necomprimate sau precomprimate.In functie de
modul in care peretele este legat de radier, apare necesar numai precomprimarea orizontala a
peretilor sau atat precomprimarea orizontala cat si cea verticala.
12
realizează în general cu grosime constantă iar precomprimarea se face cu inele orizontale (pe
orizontală). La rezervoarele mari peretele se poate precomprima şi pe verticală.
13
Se poate realiza precomprimarea şi cu bare sau fascicole dispuse în exteriorul
pereteluivertical. Ele se blochează într-o singură nervură metalică verticală, ancorată în
perete. Pt adiminua frecările la pretensionarea barelor orizontale, pe perimetrul peretelui se
dispun pendulispeciali cu role. După pretensionare pendulii încep să se scoată din partea
opusă preselor. Cu presele menţinute sub o presiune constantă, se compensează continuu
pierderile de tensiune dincabluri la scoaterea fiecărui pendul. În final, după atingerea efortului
de control în cablurile pretensionate, se blochează cablurile pe nervura metalică şi se
îndepărtează presele. Prin acest procedeu, pierderile de tensiune scad până la aproximativ
6...9%. Fascicolele exterioare se protejează cu un strat de mortar torcretat.
14
Înfăşurarea se face de sus în jos cu o viteză de 20; 40 sau 60 m / min. Sârma se prinde
din loc în loc de peretele rezervorului, pentru a împiedica desfăşurarea completă în caz de
rupere. Dacă golurile prevăzute în perete sunt mici înfăşurarea se continuă peste ele, ulterior
sârmele deviindu-se ca să ocolească aceste goluri. Golurile mai mari necesită întreruperea
înfăşurării.Instalaţia poate precomprima rezervoare cu diametre între 10 şi 45 de metri şi cu
înălţime între 3 şi 8,5 m. Înfăşurarea se poate face în trepte, în mai multe straturi de
sârmă, pentru evitarea apariţiei unor momente încovoietoare şi forţe tăietoare mari în
porţiunea de trecere de la partea înfăşurată a peretelui la cea neînfăşurată. Forţele tăietoare
mari ar putea duce la forfecarea orizontală a peretelui rezervorului. Protecţia sârmelor se face
cu un strat de mortar torcretat de 25...30 mm. În cazul mai multor straturi suprapuse de
sârmă, peste fiecare strat se aplică mortar torcretat de 10 mm grosime.
b) Rezervoare prefabricate
Prin prefabricarea rezervoarelor se obţin soluţii economice, consumul de beton
reducându-se cu 15…20%, consumul de oţel cu 10…15% iar manopera cu 25…30%. De
asemenea termenele de execuţie se reduc sensibil, putându-se executa cu masuri minime în
orice perioadă a anului. Se prefabrică mai ales pereţii şi acoperişurile rezervoarelor. Pereţii
prefabricaţi se realizează în principal prin două metode:
3) panouri prefabricate cu rosturi verticale
Panourile pot avea o grosime constantă sau pot fi chesonate. Rosturile dintre panouri
pot fi de grosime redusă sau pot fi puternic evazate. Prezintă următoarele avantaje: volum
mic de beton turnat pe şantier, deformaţii inelare reduse, execuţia în toate anotimpurile
Acoperirea rezervoarelor se poate face cu cupole din elemente prefabricate sau cu chesoane
15
de lăţime variabilă sau grinzi T precomprimate cu talpă cu lăţime variabilă. Execuţia unui
rezervor prefabricat începe cu turnarea radierului după care se aşează elementele prefabricate
ale pereţilor şi se umplu rosturile, apoi se pretensioneză inelele de armătură.
Rosturile de dilatare ale rezervoarelor de apă sunt mai greu de realizat decât la
construcţiile ce rămân în uscat, deoarece trebuie să se obţină în acelaşi timp cu posibilitatea
de dilataţie şi o perfectă etanşeitate.
Din acest motiv, oricând va fi posibil, rosturile de dilataţie se vor evita, recurgându-se
la alte soluţii constructive.
In sensul celor spuse mai sus, uneori este preferabil să se facă mai multe rezervoare
mai mici, separate, decât un rezervor mare prevăzut cu rosturi de dilataţie.
16
10-20 m 10-20 m 10-20m
Pentru a micşora efectul contracţiei la radiere şi planşee, acestea se toarnă din porţiuni
de cel mult 20 m lăţime, separate prin fâşii late de 1,50—2 m (rosturile de lucru). După un timp
de 20—30 zile de la turnarea planşeelor, când betonul turnat a suferit o parte din deformările de
contracţie, se toarnă şi fâşiile rămase neturnate. Pe această cale se micşorează efectul contracţiei
cimentului (fig. VII.24). Se va da o atenţie deosebită la completarea fâşiilor, rosturile trebuind
să fie realizate suficient de etanşe.
Rosturile de dilataţie din rezervoare se fac pe întreaga construcţie, prin radier, pereţi şi
acoperiş; dacă sunt parţiale se produc fisuri în porţiunile care nu sunt total străbătute de aceste
rosturi.
Ele se etanşază cu o tablă de cupru sau zinc, mai rar de plumb, pusă la mijlocul înălţimii
piesei de beton întreruptă. Piesa metalică este prinsă în beton pe 20—30 cm lăţime de fiecare
parte şi este ondulată, astfel încât să se poată deforma (fig. VII.25).
17
În rost se toarnă asfalt cînd betonul este uscat, sau se umple acest rost eu funie
gudronată sau bituminizată, cînd betonul este umed.
Sub rost, se toarnă un strat de beton de 20—40 cm lăţime şi 10—15 cm grosime, peste
care se pune un strat de carton asfaltat. Acest strat ajută ca rostul să lucreze, fără a da eforturi
puternice în radierul rezervorului.
Sunt cazuri când este necesar a se face rosturi de dilataţie între pereţii rezervorului şi
radier, în special când pereţii sunt din porţiuni prefabricate sau precomprimate. Etanşarea în
aceste condiţii, destul de greu de realizat, se face cu un strat de bitum şi frânghie gudronată
în mai multe straturi, sau poate fi făcută prin garnituri de cauciuc.
18
7. Impermeabilizarea şi izolarea rezervoarelor de apă subterane
Realizarea acestor rezervoare din beton armat este menită a aduce importante
economii în consumul de oţel.
Pentru înmagazinarea produselor petroliere şi a uleiurilor, se utilizează rezervoare
care să poată asigura o impermeabilitate suficientă contra pierderii lichidului prin pereţi şi să
limiteze importantele pierderi ce apar din evaporarea hidrocarburilor.
Evaporarea se produce atât în cursul operaţiilor de umplere cât şi în mod continuu
prin pereţii cuvelor, datorită variaţiilor de temperatură ale atmosferei, prin fenomenul
cunoscut sub numele de respiraţie. Aceste pierderi se ridică în mod normal la 5% din
cantitatea înmagazinată, iar la unele rezervoare executate, s-au măsurat pierderi până la 8%.
Din această cauză, pentru a se micşora pierderile, se dă rezervorului o oarecare
suprapresiune care la rezervoare de beton armat şi beton precomprimat se ridică până la 0,4
atm.
Unui rezervor pentru hidrocarburi i se cer deci două calităţi:
— să aibă asigurată etanşeitatea perfectă a pereţilor;
— să se preteze la o înmagazinare a produselor în jurul unei supra- presiuni de 0,2
atm, pentru a se opune pierderilor prin evaporare.
În aceste rezervoare se pot înmagazina :
— produse petroliere uşoare şi uleiuri minerale, cum sunt: motorina, benzina,
fluide ce curg prin conducte şi care nu au nevoie de a fi încălzite pentru transbordare, dar au
mare putere de pătrundere în porii şi fisurile betoanelor. Toate aceste produse trec uşor prin
betonul uscat;
— produse petroliere grele, obţinute din distilarea huilei şi reziduurilor, care îşi
capătă fluiditatea necesară transvasării, la temperaturi ce depăşesc 40°C şi care se încălzesc
în rezervoare prin serpentine cu apă sau abur, până la 80°C.
— uleiuri animale şi vegetale care nu atacă betonul.
Realizarea rezervoarelor pentru produse petroliere, pune probleme foarte diferite.
Astfel dacă pentru produsele grele se poate realiza o imper- meabilizare satisfăcătoare, numai
prin alcătuirea betonului şi o protecţie superficială a betonului, pentru produse uşoare sunt
necesare măsuri constructive mult mai dificil de luat.
Produsele petroliere grele pun în schimb o altă problemă, aceea a nevoii de încălzire
în timpul umplerii şi golirii rezervorului, iar această încălzire produce eforturi importante în
pereţi şi cere izolări termice care să micşoreze efectul acestor eforturi.
Pentru o etanşare parţială la produse grele, un beton cu 350 kg ciment/metru cub cu
o granulometrie şi o execuţie îngrijită, dă rezultate satisfăcătoare. Pentru o etanşare
completă, este nevoie să se recurgă la metode special indicate între care : etanşarea
hidraulică, etanşarea de suprafaţă prin vopsitorie, straturi de plăci ceramice, cămăşi metalice,
sau straturi de argilă etc.
19
Pentru depozitarea produselor petroliere şi a uleiurilor, în rezervoare de beton armat
s-au utilizat ca metode:
— realizarea de rezervoare cu pereţi etanşaţi hidraulic;
— realizarea de rezervoare de beton armat făcute impermeabile prin diferite straturi
izolatoare în contra pierderilor prin infiltraţie şi uneori izolate şi termic pentru a evita
fisurarea betonului;
— rezervoare descoperite pentru reziduri şi produse grele. Acestea pot fi făcute în
pământ argilos sau prin înglobarea unui strat de argilă între doi pereţi de beton.
Impermeabilizarea este asigurată de stratul de argilă.
20
Bibliografie:
21