Structuri organizatorice.

Definiţii, exemple
(laborator 2, s 10-14 octombrie)

organon = armonie

Structura reprezintă modelul după care sunt stabilite relaţiile dintre membrii unei organizaţii şi
dintre poziţiile pe care le ocupă aceştia. Scopul unei structuri este să realizeze diviziunea muncii
între membrii organizaţiei şi să le coordoneze activităţile, în vederea înfăptuirii ţelurilor şi
obiectivelor colective. Structura defineşte sarcini şi responsabilităţi, roluri şi sisteme de relaţii de
muncă, canale de comunicare.
Organizarea funcţională se caracterizează prin separarea clară a activităţilor din
companie după funcţia pe care o slujesc (de producţie, financiar-contabilă, de personal,
comercială, de cercetare-dezvoltare ş.a.) şi prin definirea pe verticală a delegărilor de autorizări
şi atribuiri de responsabilităţi, dintre care cea mai importantă este specificarea componentei
organizatorice căreia îi raportează un angajat.

Figura 1 Forme de structuri funcţionale (http://nicolaecoroiu.wblog.ro/files/2010/05/Capitolul-91.pdf)

Organizarea departamentală presupune compartimentarea organizaţiei pe alte criterii

decât cel funcţional, ca de exemplu:
  criteriul produsului – gruparea posturilor care, în ansamblu, determină realizarea unui
produs sau a unei familii de produse;
 criteriul serviciului – gruparea posturilor care, în ansamblu, determină prestarea unui
serviciu sau a unei familii de servicii;
 criteriul localizării – gruparea împreună a tuturor activităţilor dintr-o arie geografică;
 criteriul clienţilor - gruparea împreună a tuturor activităţilor în acord cu satisfacerea
cerinţelor diferitelor grupuri de clienţi etc.

Figura 2 Structuri organizatorice departamentale (http://nicolaecoroiu.wblog.ro/files/2010/05/Capitolul-

91.pdf)

În prezent, în multe organizaţii angajaţii se grupează temporar pentru a lucra în proiecte.

Proiectele sunt succesiuni de activităţi delimitate în timp, realizate pe baza unor resurse
procurate prin finanţare proprie sau publică, orientate spre atingerea unor obiective care
presupun rezolvarea unor probleme sau exploatarea unor oportunităţi, prin realizarea unor
produse sau servicii caracterizate de un anumit grad de unicitate.Atunci când echipele de proiect
formate temporar se suprapun peste structura organizatiorică „fixă” a organizaţiei, rezultă o
organizare matriceală, care preia avantajele structurilor descrise anterior. În acest caz, se
îmbină structurarea tradiţională pe funcţii sau departamente cu gruparea pe proiecte
Organizarea matriceală încearcă să menţină în acelaşi timp şi rigoarea tehnică, profesională, a
persoanelor din departamentele funcţionale nespecializate, dar şi experienţa, rutina şi expertiza
celor deprinşi cu lucrul cu proiecte. Se observă cu claritate dubla subordonare a persoanelor.

Figura 3 Structură organizatorică matriceală

Exerciţiu – identificaţi tipul de structură organizatorică în

următoarele cazuri:
Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile:
http://www.csippc.ro/organigrama/

SC Govora SA: http://www.govorasa.ro/compania-pt/organigrama/

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi: http://www.uaic.ro/wp-

content/uploads/2013/12/organigrama_UAIC_03_2013.pdf

Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga Cluj”:

http://www.bcucluj.ro/images/organigrama2012.jpg

Trans-Linner SRL: http://trans-linnersrl.blogspot.ro/2010/11/organigrama-trans-linner-srl.html