Preablândule Părinte Efrem, cu umilinţă venim acum la
tine şi cerem ca milostivirea ta cea mare să se arate şi asupra noastră, căci suntem împovăraţi sufleteşte. Osteneala zilelor s-a adunat asupra noastră dintru puţinul rugăciunii şi nu mai putem să ne purtăm neputinţele şi nemulţumirile, iar neîmplinirile ne îp1presoară şi ne strâmtorează tot mai mult sufletele. Înmulţeşte tu dragostea între noi şi fă să piară orice sămânţă a dezbinării, a vrăjmăşiei, a dispreţului sau a oricărei altei urâciuni izvorâte din mânie ori patimă. Dăruieşte-ne cumpătare şi trezvie a minţii, ca vieţuirea noastră împreună să fie întru cinste, voioşie şi adevăr, căci trupul este templu al Duhului Sfânt, iar sufletele sunt nemuritoare. Fă tu să înflorească bucuria în inimile noastre, iar atunci când suntem împreună unul cu celălalt, fii şi tu între noi şi ne învaţă să vedem măcar o parte din adâncul cel veşnic al chipului lui Dumnezeu din om. Te rugăm, iconomiseşte şi rânduieşte în vieţile noastre apropiere de Taina Sfintei Spovedanii, ca mai apoi să dobândim şi unirea cu Domnul prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, spre înnoire deplină a cugetelor şi a făptuirilor noastre. Fă, dumnezeiescule Efrem, ca toate scăderile, neputinţele, greşelile şi păcatele noastre să nu-i împovăreze pe cei de lângă noi, ci, mistuindu-le tu prin puterea Crucii şi a învierii Domnului, să se pogoare asupră-ne roua cea binecuvântată a înnoirii şi a prospeţimii lăuntrice, dintru care izvorăşte dragostea curată şi nădejdea cea bună. Aşa, Sfinte Mare Mucenice Efrem, ajută-ne nouă, aducând prisos de bunătate, dragoste, nădejde şi credinţă, întru care să Se preamărească Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.