Comportamentul suicidar nonfatal, incluzând tentativele de suicid şi

autovătămarea deliberată, este deinit astfel: “un act neobişnuit, cu un rezultat

nonfatal, pe care un individ, aşteptând să moară sau asumându-şi riscul de a
muri ori de a-şi provoca vătămări corporale, l-a iniţiat şi l-a dus la îndeplinire cu
scopul de a produce schimbările dorite.
În adolescenţă, componenta energetică a personalităţii evoluează predominant
sub semnul sexualizării organismului şi al erotizării relaţiilor, rezultatul iind o
viaţă afectivă fragilă şi labilă, adesea contradictorie. Ca urmare, stările
emoţionale ale adolescentului oscilează adesea între un optimism extrem şi cel
mai întunecat pessimism.Există momente în care anxietatea adolescentului,
hipersensibilitatea, tendinţa spre reverie care compun fondul său afectiv – pot
atinge valori critice în care tânărul neînţeles sau lipsit de sprijinul celor apropiaţi
poate recurge la soluţii extreme şi definitive, cum este suicidul. Procesul
suicidar poate fi scurt, uneori durează doar câteva ore. Din punct de vedere
psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se află mereu în
dezechilibru, într-o stare de conlict. Este dornic să experimenteze înainte de a
reflecta. G. Ionescu explică tentativa de suicid ca actul suicidar ratat, eşuat. Ea
(tentativa de suicid) a fost comparată cu un Ianus cu două feţe: o stare de
disperare şi dorinţa de neantizare, pe de o parte, şi o chemare, un apel, un strigăt
de ajutor, pe de altă parte. Tentativele pot fi expresia unei pulsiuni, pot avea
caracter demonstrativ sau pot fi expresia unui act pedepsitor. Studiile au
evidenţiat că tentativele se întâlnesc de 8-10 ori mai frecvent la tineri decât la
adulţi şi de aproximativ 10 ori mai frecvent la tinere decât la tineri. La vârsta
adultă, tentativele sunt de 5-6 ori mai frecvente la femei decât la bărbaţi.
Principalele caracteristici ale tentativelor sunt sistematizate de G. Ionescu astfel:
apar mai ales al adolescenţi şi tineri; sunt mai frecvente mai ales al adolescente
şi tinere (comparativ cu adolescenţii şi tinerii de aceeaşi vârstă); majoritatea se
desfăşoară vesperal, spre deosebire de suicidul propriu-zis care se desfăşoară de
obicei matinal; • aproximativ 40% tentative sunt sau au fost precedate de situaţii
conlictuale, stresante, psihotraumatizante [10, 13-17]. O tentativă de sinucidere
este întotdeauna foarte gravă, deoarece creează un model de comportament care
intră în memoria latentă a persoanei şi care poate oricând să ie reprodus din nou.
Ea trebuie să ie luată foarte în serios, chiar dacă apoi persoana îşi neagă intenţia
sau se dovedeşte a i plină de bucurie şi de optimism pentru viaţă. Care sunt
semnele care pregătesc suicidul? Există o serie de mesaje directe, cum ar i:
“Vreau să sfârşesc”, “Viaţa nu are nici un rost”, “Nu o mai pot scoate la capăt”,
“Veţi i mai fericiţi fără mine”, “Mă simt inutil”, “Mi-am luat testamentul”, “Voi
face o călătorie lungă”. Anumite comportamente sunt speciice: izolarea,
retragerea, interesul crescut pentru arme de foc sau medicamente, daruri făcute
celor dragi, consumul abuziv de alcool sau de medicamente, consultaţii repetate
fără o cauză exactă făcute la medic, discuţii privind curajul celor care se sinucid,
incoerenţa limbajului, lipsa reacţiei la pierderea unei persoane apropiate,
hiperactivitatea, lipsa de energie sau lenevie extremă. Există mai multe semne
de alarmă care atrag atenţia asupra riscului de suicid al adolescentului: semne
serioase de depresie; abuzul de alcool şi/sau alte droguri, angajarea în
comportamente de asumare a riscului (viteza şi modalităţi periculoase de
conducere a maşinii sau motocicletei, certuri şi bătăi; acte şi comportamente
nocive pentru propriul corp etc.); exprimarea interesului pentru diferite
modalităţi de a-şi pune capăt vieţii, obţinerea unui mijloc pentru a-şi pune capăt
vieţii (substanţe chimice, medicamente, arme etc.); preocuparea constantă pentru
moarte în muzică sau artă.