CAPITOLUL 1 PATOGENIA COMPORTAMENTULUI

SUICIDAR

1.1.Teorii sociologice

Sinuciderea- o problemă socială reprezintă un fenomen despre care se poate spune

că a existat dintotdeauna. Cu toate acestea, fenomenul a luat amploare în ultima
perioadă, conform Organizației Mondiale a Sănătății, anual se sinucid aproximativ
un milion de oameni pe glob (Molnar, 2014, 20). La nivel individual, suicidul
reprezintă o acțiune deliberată care se manifestă printr-un comportament
autodistructiv, ce are ca rezultat final decesul celui care îl practică. Emilé Durkheim
(1897) considera că acesta determină rezultatul pe care individul îl dorește, el fiind
conștient de consecințele faptelor sale. Schneidman (1998), în ciuda perspectivei
societății și a unor specialiști în psihiatrie, susținea că sinuciderea nu este o boală
sau un act care să contravină principiilor morale. El argumenta că aceasta ar fi
determinată de o durere psihică, de o suferință cumplită pe care individul nu o mai
poate tolera și că de aceea recurge el la acest gest. Leenaars (2010) este și el de
părere că persoana suicidară vede sinuciderea ca pe o soluție pentru problemele pe
care le are (idem, 19). Am ales să abordez această temă, deoarece, în opinia mea,
sinuciderea reprezintă o problemă socială; ea afectând atât individul care comite
acest act, cât și societatea în ansamblul ei. Când spunem problemă socială ne referim
la o situație pe care majoritatea oamenilor o consideră indezirabilă și pe care o
percepe ca fiind suficient de importantă pentru a se lua demersuri în vederea
ameliorării ei (Doob apud Dan, 2002, 667). Pentru ca o problemă să fie considerată
socială și nu personală/ privată, ea trebuie să îndeplinească anumite condiții. Merton
considera că problema socială reprezintă acea nepotrivire flagrantă dintre normele
sociale și societatea reală. Iar Farley cataloga o problemă ca fiind socială doar dacă
îndeplinea următoarele trei criterii: (1) dacă era considerată de majoritate ca fiind
nedorită și generatoare de dificultăți; (2) dacă era produsă în urma unor acțiuni sau
a unei lipse de acțiuni ale indivizilor sau ale societății; (3) dacă leza sau dacă se
presupunea că va leza un număr semnificativ de indivizi (ibidem). Despre sinucidere
se poate crede că nu este o problemă socială din cauză că ar fi o acțiune personală,
susținută de un set de motive personale. Această asumpție este falsă însă, sinuciderea
reprezintă o problemă socială, fiind provocată de un proces de natură socială
(Rădulescu, 2010, 362). 27 Moartea unei persoane dragi reprezintă întotdeauna o
problemă indezirabilă pentru familia și apropiații acesteia. Atunci când această
persoană alege ea însăși să încheie socotelile cu viața, persoanele pe care le lasă în
urmă sunt mult mai afectate de această dispariție, decât ar fi fost dacă moartea ar fi
survenit în condiții naturale. Efectele acesteia asupra familiei suicidarului sunt
majore, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung (Dumon și Portzky, 2013, 35).
Sinuciderea este o problemă socială caracterizată de dramatism și sensibilitate; un
gest pe care cei apropiați „victimei” acestui comportament îl înțeleg și îl acceptă cu
dificultate. Este un comportament care până și specialiștilor din diferite domenii
conexe (psihologie, medicină, asistență socială) le creează dificultăți în a-l explica.
Această putere a intenției de a renunța la viață, care depășește puterea instinctului de
supraviețuire, instinct pe care fiecare ființă îl dobândește la naștere, șochează
profund. Suicidul reprezintă deci un comportament ”deviant”, condamnat de opinia
publică și de majoritatea religiilor. Așadar se poate spune că reprezintă o problemă
indezirabilă (Rădulescu, 2010, 349). Jack Gibbs era de părere că fiecare moarte
survenită în a urma acestui gest reprezintă o pierdere majoră pentru societate. Având
în vedere faptul că societatea investește în oameni, iar aceștia la rândul lor participă
la asigurarea bunăstării sociale, se poate spune că orice caz de suicid reprezintă o
pierdere pentru aceasta (idem, 363). Tulburări precum depresia sau alte afecțiuni
psihice asociate cu problemele economice și sociale pe care individul le are pot
crește riscul de suicid. Se consideră că factorii de natură socială, respectiv economică
pot duce la apariția tulburărilor psihice. Prin urmare, problemele sociale duc la
apariția bolilor psihice, iar bolile psihice pot duce la creșterea riscului de suicid; deci
s-ar putea spune că factorii sociali constituie principala cauză ce duce la apariția
comportamentului autolitic. Se poate spune așadar că suicidul reprezintă o problemă
socială ce apare ca o consecință a unor alte probleme sociale, și care conduce la
rândul ei la apariția altora (Hrișcu apud Rădulescu, 2010, 382-383). Actul suicidar
poate apărea fie ca un efect al acțiunii unor persoane sau a societății, fie ca un efect
al inacțiunii acestora. Climatul conflictual din familii sau din orice grup social din
care individul face parte îl poate determina pe acesta să recurgă la acest gest (Frey
și Cerel, 2014, 717). Marginalizarea acestuia de către comunitatea în care trăiește
poate constitui iarăși un factor de risc; Durkheim susținea că incapacitatea
individului de a se integra în societate înfluențează ideația și comportamentul
suicidar. Această incapacitate de a se integra poate fi cauzată de individ, care poate
avea un comportament deviant, sau de către societate, care nu îi 28 oferă individului
această șansă de a se integra (idem, 718-719). Mass-media poate fi un alt factor care
influențează pozitiv procesul suicidar- modul în care aceasta prezintă suicidul poate
fi nociv pentru anumiți indivizi. Prezentarea acestuia ca pe o soluție la problemele
existențiale, menționarea metodelor pe care le-au folosit alte persoane precum și
mediatizarea excesivă a cazurilor de suicid în care sunt implicate personalități
celebre pot determina comportamentul autodistructiv al unor telespectatori
vulnerabili (Ceban et al., 2014, 6). Statisticile realizate de către Organizația
Mondială a Sănătății demonstrează faptul că sinuciderea reprezintă o problemă
mondială a umanității, din cauza creșterii numărului de sinucideri în toate statele de
pe glob, creștere influențată și de contextul crizei economice. Ratele suicidare sunt
explicate de abordarea sociologică, care le definește prin intermediul factorilor
sociali. Comportamentul suicidar însă, actul în sine, este explicat de factorii de
natură psihologică și/sau biologică. În timp ce comportamentul suicidar are un
caracter personal și o motivație personală, ratele de suicid în schimb sunt influențate
de tendințele și presiunile sociale, devenind astfel, conform lui Emil Durkheim, un
rezultat al „faptelor sociale” ce se desfășoară într-o anumită societate. Aceste fapte
sociale reprezintă un produs al relațiilor interpersonale și a tipurilor de asociere
umană (felul de a gândi, de a simți, de a lucra) (Durkheim apud Rădulescu, 2012,
385-386). Așadar numărul indivizilor afectați de suicid este foarte mare. În primul
rând este afectat individul suicidar, cel care comite acest act este influențat de un
factor sau de mai mulți. Astfel, dacă nu ar fi existat acești factori el nu ar fi recurs la
sinucidere. Apoi va fi afectată familia acestuia, deoarece moartea lui produce
sentimente de tristețe, furie, culpabilitate sau poate determina chiar probleme
economice dacă cel care s-a sinucis era responsabil de întreținerea familiei. Un astfel
de eveniment poate declanșa emoții negative și prietenilor sau cunoscuților celui
care a decedat în acest mod. Nu în ultimul rând vor fi afectate persoanele care
întâmplător pot asista la actul suicidar sau persoanele care găsesc cadavrul acestui
individ. Iarăși, sinuciderea unui individ îi afectează pe alții dacă acesta dintâi recurge
la o metodă care implică și moartea lor, de exemplu coliziunea vehiculului
suicidarului cu un alt vehicul (Molnar, 2014, 102). Sinuciderea unui individ
afectează din nou un număr mare de persoane, atunci când suicidarul este o persoană
publică (actor, cântăreț, jurnalist etc.). Oamenii sunt afectați de acest gest al
persoanei pe care o admiră, care reprezintă probabil un model pentru ei. Această
acțiune comisă de o celebritate nu doar că poate genera sentimente de tristețe în
rândul admiratorilor, 29 însă îi poate determina pe aceștia să copieze acest
comportament maladaptativ (așa-numitul efect „copycat”) (Jeong et al., 2012, 959).
Prin urmare, având în vedere faptul că este un fenomen indezirabil determinat de
acțiunea sau inacțiunea individului sau a societății și că afectează un număr mare de
indivizi, putem afirma că sinuciderea este o problemă socială (Farley apud Dan,
2002, 667). Problemă ce poate fi ameliorată prin dezvoltarea unor politici sociale
adecvate. Elaborarea unor programe de prevenire a suicidului, facilitarea accesului
la serviciile de sănătate mintală, îmbunătățirea serviciilor de sănatate mintală,
limitarea accesului la instrumente care pot facilita actul suicidar (arme de foc, otravă,
medicamente etc.), schimbarea modului în care suicidul este mediatizat, acordarea
unui suport social- toate aceste măsuri ar putea contribui la ameliorarea acestei
probleme sociale (Dumon și Portzky, 2013, 12).