C O R N E L I U BEDA

TAINA CETĂŢII

TAINA CETĂŢII

TAINA CETĂŢII

T A I N A CETĂŢII

TAINA CETĂŢII

T A I N A CETĂŢII

TAINA CETĂŢII

EDITURA TINERETULUI
Coperta de ALB1N S T Ă N E 5 C U
 Elevilor mei

În p r i m ă v a r a aceea friguroasă, crestele cele mai înalte

ale m u n ţ i l o r H e m u s 1 erau acoperite din belşug cu
z ă p a d ă . Rîul H e b r o s 2 fluiera t u r b a t la vale, p u r t î n d ,
în afara sloiurilor de gheaţă, stejari smulşi din rădăcină,
vite moarte, ba, ici şi colo, cîte un cadavru care a p ă r e a
şi dispărea p r i n t r e crestele înspumate.
Alexandru era obosit. De o săptamînă călărea într-una,
a p r o a p e fără a face popas. Pornise în c a m p a n i e 3 la
începutul lunii maunychion 4 . î n a i n t a acum p r i n Moesia,
avînd în spate vîrfurile semeţe ale munţilor
Rhodope.
Blestemaţi să fie tribalii ! Această seminţie din Tracia
C e n t r a l ă îi dăduse de furcă şi tatălui său, Filip, dar el
nu m a i apucase să-i supună, căci murise pe neaşteptate
la n u n t a fiicei sale, ucis de m î n a lui Pausanias. Acum
Alexandru, odraslă regească, era stăpîn al întregii jumă­
tăţi răsăritene a peninsulei şi hegemon al Greciei învinse
cu doi ani m a i înainte, d a r nu îngenuncheată.

1
H e m u s — denumire antică a munţilor Balcani.
* H e b r o s — rîul Mariţa din R. P. Bulgaria.
3
Evenimentele au avut loc în anul 335 î.e.n.
* M a u n y c h i o n — aprilie-mai, după calendarul grecesc antic.

3
 Tribalii, care locuiau a p r o a p e de Istros 1 dăduseră
muică băcaie de cap. In loc să pornească î m p o t r i v a rege­
lui persan D a r i u s C o d o m a n u l , trebuia să se războiască
prin aceste ţinuturi sălbatice cu nişte barbari al căror
conducător nu ştia nici măcar să scrie.
Alexandru moştenise de la î n v ă ţ ă t o r i i săi, în special
de la Aristotel, înclinarea spre virtute, şi-i plăcea înţe­
lepciunea, de aceea îşi adunase pe lîngă el mulţi î n v ă ţ a ţ i
de seamă. Avusese chiar pe d r u m , d u p ă ce trecuseră de
Philippopolis, o discuţie aprinsă cu Filip din Acarnania,
medicul de la curtea sa;
Aristotel, care lua p a r t e la c a m p a n i e , ascultase în
tăcere, zîmbind înţelegător. Ce înţelept, d a r t o t o d a t ă
plin de sine e acest tînăr rege, care încă nu împlinise
21 de a n i !
Îi prezicea un viitor glorios, căci dovedise a fi meşter
în luptă încă de mic. În bătălia de la Cheroneea, în
Beoţia, u n d e t a t ă l sau îi încredinţase flancul stîng al
armatelor macedonene, tînărul Alexandru — pe atunci
în vîrstă de n u m a i 18 ani — care schimbase de mult
sabia de lemn cu u n a de fier, se dovedise a fi un bun
strateg. Grecii, văzîndu-1 pe tînărul înflăcărat care izbea
cu lancea în stînga şi în dreapta, se speriaseră crezînd
că însuşi zeul Apolo coborîse din strălucitorul său car
de aur pentru a-i pedepsi.
1
Iîtroi — denumirea veche a fluviului Dunărea, numit local
Donaris.

4
 N u - i plăcea însă filozofului că tînărul rege avea o
fire lesne schimbătoare. Vîrsta îi d ă d e a dreptul să fie
năvalnic, şi-i plăcea ambiţia lui, dar uneori se mînia
repede ţi atunci să-i ferească zeii pe cei care-1 supăra-
seră ! E r a totuşi m u l ţ u m i t că prefera v i r t u t e a şi gloria
plăcerii şi bogăţiei.
A l e x a n d r u , deşi era foarte obosit, făcu totuşi un semn
suitei sale sa se grăbească. Nu-şi cruţa calul. Pe Bucefal
calarea n u m a i 'în bătălii, în alte ocazii folosea alţi cai.
E r a grăbit să-i înfrîngă definitiv pe tribalii nesupuşi,
î n a i n t e a campaniei din Persia îl mai aştepta răfuiala cu
l
illirii de pe Savus . ;
Regele era echipat pentru luptă. Sub platoşa dubla de
in p u r t a o cămaşă siciliana, iar coiful de fier lucea în
bătaia soarelui, c r u d încă. în jurul gîtului avea un guler
înalt de fier, cu pietre scumpe, iar pe u m ă r , legată cu o
agrafă, o m a n t i e aleasă. Nu p u r t a asupra lui alte a r m e
decît o sabie uşoară şi un p u m n a l scurt, cu minerul
b ă t u t în pietre scumpe, trofeu d ă r u i t de tatăl său d u p ă
lupta cu Atheas, bătrînul rege al sciţilor, ucis în bătălie
la respectabila vîrstă de 90 de ani. D u p ă înfrîngcrea lui
Atheas, Filip îi ocupase ţinuturile, stăpînind şi statul
odrizilor.
Alături de Alexandru călărea Ptolemaîos al lui Lagos,
în imediata sa apropiere erau Filotes şi N i c a n o r , fiii

1
S i v u s — rîul Sava din R.S.F. Iugoslavia, afluent al Dunării.

5
bătrînului ostaş Parmenion, rămas în Macedonia, la
Pella, bolnav. Perdicas şi N e a r h o s se aflau în stînga
regelui. P u ţ i n mai în spate era uriaşul Aristofanes, din
garda sa personală, mereu gînditor. Xenodohos din
C a r i a şi Artemion din Colofon, din alaiul regelui, discu­
tau cu aprindere, a r â t î n d spre rîul ce se vedea şerpuind
1
în faţă, la o p a r a s a n g ă distanţă. Antigene, î n t r e două
vîrste, încruntat, privea la cer cu singurul său ochi, clă-
tinînd nemulţumit din cap. Sub arcada stîngă avea
orbita goală, căci nu-i plăcea să-şi p u n ă nimic peste
locul unde altă d a t ă fusese ochiul, p i e r d u t la asediul
cetăţii Perinthos. Se m î n d r e a însă cu acest lucru, căci
săgeata care-1 lăsase chior îi fusese sortită lui Filip
al II-lea.
In spate se î n t i n d e a a r m a t a macedoneană, la care se
adăugaseră 1 500 de tessalieni şi oşteni recrutaţi din
rîndul tracilor, dintre crestonai şi trauşi, ciconi şi odrizi.
Nucleul a r m a t e i îl forma detaşamentele macedonene,
călărimea grea, alcătuită din hetairi, „însoţitorii" regelui,
n u m ă r î n d a p r o a p e 1 600 de ostaşi, aleşi din rîndul celor
mai de seamă macedoneni. U r m a falanga pezetairilor,
detaşament nobil si bine închegat, cu o disciplină de
fier, formată din a p r o a p e 7 000 de pedeştri greu înar­
maţi, în majoritate ţărani liberi care serveau în a r m a t a
1
Parasangă — unitate de lungime în Grecia antică, echiva­
lentă cu 5 3 2 2 m.

6
regelui. î m p ă r ţ i ţ i în grupe de cîte 50 de oameni, pe 16
sau chiar mai multe rînduri, falangiştii îşi purtau lungile
lor sarissai, suliţele care măsurau peste 10 coţipe
umerii celor din faţă.
Rîndurilc lor strînse, cu suliţele întinse, semănau cu
ţepii unui arici uriaş. Pe lături înaintau hispapiştii,
uşor î n a r m a ţ i , din care o parte, agema, constituia
g a r d a personală a regelui.
A p r o a p e de sfîrşitul coloanei, se afla serviciul tehnic
al armatei, format din catapulte, maşini de asediu,
turnuri de atac şi altele, serviciu condus de
Diades.
C u r î n d , numeroasa coloană se apropie de malul rîului
A s a m u s 2 , înaintînd spre soare-apune. Helios îşi cobora
încet, încet suliţele de foc spre asfinţit.

Trecuseră 3 zile de cînd nobilul Syrillo fusese ucis

într-o ciocnire cu illirii. C e t a t e a Nausipara era îndo­
liată, căci Syrillo fusese mîna d r e a p t ă a lui Syrmos,
conducătorul tribalilor. In cetate se înălţa fumul jertfe­
lor aduse celui dispărut. Tribalii se pregăteau de ospăţ.
C u r î n d , d u p ă ceremonia arderii celui mort, trebuiau să

1
Un cot — 1,50 picioare sau 0,4436 m. Suliţele macedonene
măsurau de obicei între 5 — 6 , 2 5 m. lungime.
• Asamus — rîu în R. P. Bulgaria, numit azi Osăm. Se varsă
în D u n ă r e , în dreptul oraşului N i k o p o l .

7
înceapă întrecerile care se organizau în asemenea pri­
lejuri.
În p i a ţ a cetăţii domnea însă veselia. Cel dispărut era
acum fericit, căci pleca în î m p ă r ă ţ i a umbrelor, u n d e
avea să ducă o viaţă m u l t mai b u n ă . N u m a i H e n d a era
întristată, căci dintre soţiile lui Syrillo, marii preoţi nu
o aleseseră pe ea, ci pe morocănoasa de Sala, ca să-1 în­
tovărăşească pe soţul ei în lumea fericirii, d u p ă ce va
fi sugrumată.

Acum, în piaţă, ceremonia funebră se apropia de

sfîrşit. D i n Syrillo nu m a i rămăsese decît o grămăjoară
de oase şi cenuşă. C u r î n d o uriaşă movilă va acoperi
totul. La ceremonie participau nobilii şi p o p o r u l de rînd,
ba chiar şi sclavii. In faţă de tot se aflau marii
preoţi.
Liniştea fu c u r m a t ă d e o d a t ă de un t r o p o t de cal. In
piaţă îşi făcu a p a r i ţ i a un călăreţ cu calul plin de spume.
Faţa t î n ă r ă a războinicului tribal şiroia de broboane
de sudoare. Răsufla sacadat. Abia trăgîndu-şi sufletul,
el rosti cîteva vorbe care produseră nelinişte :
— M a c e d o n e n i i ! M a c e d o n e n i i ! Vin ca un p u h o i !
Ca la un semnal, t o ţ i se strînseră în jurul lui, p u n î n -
du-i î n t r e b ă r i . Femeile î n c e p u r ă să ţ i p e . D i n rîndul
nobililor se desprinse un b ă r b a t înalt, a p r o a p e un uriaş,
î n t u n e c a t la faţă, cu părul b l o n d ieşindu-i rebel de sub
cuşmă. Pelerina scumpă, prinsă la umeri, îi a t î r n a p u ţ i n
m a i jos de g e n u n c h i .

S
 — Tăcere ! Să se facă linişte ! Ce este, Serper, unde
sînt macedonenii ?
— N o b i l e Syrmos ! Slăvite tată ! Se apropie a r m a t a
duşmană !
— Pe u n d e sînt ? Straja ce a păzit pînă acum ? N - a m
d a t poruncă să mi se vestească din vreme orice miş­
care ? ! D o a r ştiţi cu toţii că fiul lui Filip nu va lăsa
n e r ă z b u n a t ă ruşinea p ă ţ i t ă de tatăl său. H a i , Serper,
vorbeşte, unde se afla oastea lui Alexandru ?
— Sînt încă departe, la multe aruncături de săgeată,
dar sînt numeroşi şi înaintează destul de repede.
— Cenuşa celor m o r ţ i în bătălii va mirosi a sînge.
Trebuie să le a r ă t ă m străbunilor că le sîntem urmaşi
demni. V o m ridica la luptă întreg poporul ca să-1
p r i m i m cum se cuvine pe Alexandru.
Cuvintele conducătorului îi mai î m b ă r b ă t a r ă pe tribali.
— M ă r i t e Syrmos, grăi Darvis, sa ferim femeile şi
copiii de primejdie şi să-i trimitem spre D o n a r i s .
— Zergis, ia cîţiva oameni şi du-i pe cei nevolnici
spre fluviu. Tu, Darvis, strînge cetele, căci duşmanii nu
trebuie să ne afle nepregătiţi. Rămîi la cetate ca să te
îngrijeşti de cele de cuviinţă. Serper !
— Spune, mărite t a t a !
— Adună-ţi ostaşii. îi vom aştepta pe duşmani la
defileu.
C u r î n d , în piaţa din centrul cetăţii nu mai rămase
ţipenie dc om. Toţi plecaseră grăbiţi să se pregătească
de l u p t ă . Femeile, speriate, îşi strigau copiii. N u m a i

9
lînga osemintele lui Syrillo, din care mai ieşeau aburi,
Sala privea cerul cu ochii sticloşi.

Syrmos, însoţit de cîteva sute de războinici călări,

unii cu arcurile şi tolba cu săgeţi pe umăr, iar alţii cu
topoarele prinse lîngă şa, cu lănci sau cu praştii, trecură
rîul Asamus, care se afla chiar în faţa cetăţii. C o n d u c ă ­
torul tribalilor voia să aştepte a r m a t a duşmană între
cele două dealuri î m p ă d u r i t e , care se înălţau la cîteva
aruncături de săgeată d e p ă r t a r e de celălalt mal al rîului.
Ii va ţine piept duşmanului pînă ce Zergis duce la loc
adăpostit femeile şi copiii din N a u s i p a r a .
Se auzeau deja tropotele cailor macedonenilor, ca un
vuiet înfundat, ieşind parcă din măruntaiele pămîntului.
Serper îşi orînduise oamenii în stînga drumului, sus pe
creastă, iar Syrmos în p a r t e a cealaltă. C u r î n d , primele
şiruri de ostaşi duşmani îşi făcură apariţia la capătul
celălalt al defileului. Alexandru nu trimisese ostaşi pen­
tru recunoaştere, ci înainta cu toată a r m a t a . In faţă
erau o p a r t e din hetairi şi cîteva grupuri de falangişti.
D u p ă cum făcuse socoteala Eumenes, pînă la N a u s i p a r a
m a i era de mers puţin, vreo 10 stadii şi nu se observa
nici o mişcare ce să dea cît de cît de bănuit.
Tăcerea din jur îl apăsa totuşi pe rege. Ar fi fost
bine să trimită cîţiva călăreţi în recunoaştere. Tocmai
se pregătea să-i spună lui Aristofanes să înainteze p î n ă

10
în fruntea coloanei, pentru a da semnalul de oprire,
în aceeaşi clipă, ceva ca fulgerul îi trecu prin faţa ochi­
lor şi îl văzu pe uriaşul din gardă cum se îndoaie într-o
parte, gemînd. Alexandru rămase încremenit, căci o
săgeată venită parcă din cer străpunsese braţul stîng al
lui Aristofanes, iar sîngele ţîşni cu putere din
rană.
Din spate, H a r p a l o s îi strigă :
— Păzeşte-te, rege ! .
Alexandru abia avu timp să se încline într-o p a r t e şi
o stâncă uriaşă îl atinse în coapsă, rupîndu-i pelerina.
Calul, speriat, necheză, îndoind picioarele din faţă, gata
să-1 arunce pe rege din şa.
Ostaşii începură să strige :
— Ne atacă tribalii !
De sus, de pe creastă, de o p a r t e şi de alta, prinseră
să curgă, ca o avalanşă, bolovani mari, de al c ă r o r
zgomot răsunau întinderile din jur. Oameni şi animale
se învălmăşiră. Cîţiva oşteni, cu capetele zdrobite, se
prăbuşiră la p ă m î n t cu cai cu tot. Pentelos, unul dintre
prietenii lui Alexandru, bătu aerul cu mîinile şi căzu
ucis la p ă m î n t , cu pieptul străpuns de o lance. N o v a s ,
din alaiul regelui, muri la fel de groaznic, cu gîtul stră­
puns de o săgeată. Mentos închise ochii pentru vecie,
vîrful săgeţii ieşindu-î prin ceafă. Lentorados se sfîrşi
în chinuri, cu bazinul zdrobit de un bolovan.
Alexandru îşi pierdu pentru un t i m p c u m p ă t u l . Se
uita disperat cum oştenii săi, mulţi dintre ei îmbătrîniţi

h
în războaie, i se prăvăleau sub ochi sau se pierdeau cu
totul, sărind de pe cai.
G a r d a însă nu-1 părăsise pe rege. Aristofanes, deşi
rănit, îl a p ă r a pe Alexandru, ferindu-1 de săgeţile care
se loveau de scutul său, îndoindu-se ca ramurile b ă t u t e
de vînt. Regele îşi d ăd u seama că dacă nu ia o hotărîre
grabnică, a r m a t a sa va fi pierdută, chiar dacă duşmanii
nu erau prea numeroşi.
— Ostaşi ! strigă el. Nu vă pierdeţi cumpătul ! Adu-
ceţi-vă a min t e de Cheroneea !
Alexandru se însenină cînd văzu că sentimentul de
mîndrie învinsese panica. Ostaşii din preajma lui se
regrupară.
Molipsiţi parcă, cei din fruntea coloanei se îndepăr­
t a r ă în goană de locul p r ă p ă d u l u i . Ostaşii de pe mar­
gini descălecara, încereînd să urce pe culme.
D i n flancuri, soldaţii macedoneni se năpustiră asupra
duşmanilor. Hispapiştii, mai uşori, reuşiră să se caţere
prin ploaia de bolovani şi de săgeţi pînă sus, pe creastă,
intrînd în luptă directă cu tribalii. C u r î n d , ostaşii lui
A l e x a n d r u prinseră şi mai m u l t curaj, m a i ales d u p ă
ce-şi d ă d u r ă seama că duşmanii lor erau î n t r - a d e v ă r
puţini la n u m ă r .
Syrmos era m u l ţ u m i t de rezultatul acestei prime în­
căierări. O a m e n i şi cai zăceau în d r u m , unii încremeniţi
p e n t r u totdeauna, alţii trăindu-şi ultimele clipe. Ţipetele
răniţilor se împleteau cu îndemnurile la luptă ale coman­
danţilor macedoneni. C o n d u c ă t o r u l tribalilor îi făcu

12
semn lui Serper, care ţinea piept duşmanilor de cea­
laltă p a r t e a drumului şi d ăd u semnalul de retragere.
In goană, tribalii coborîră în p a r t e a cealaltă a dealului,
spre N a u s i p a r a .
Luptătorii lui Syrmos ajunseră la vadul rîului Asamus,
pe care-1 trecură împroşcînd stropii în toate părţile. In
u r m a lor năvălea a r m a t a macedoneană, d a r era prea
tîrziu. Porţile înalte ale cetăţii se închiseră cu zgomot.
Sus, pe metereze, ostaşii tribali pregătiseră cele necesare
pentru un oaspete ca Alexandru. Smoala clocotea în
vase m a r i , iar arcurile erau încordate.
Primele rînduri de duşmani fură p a r c ă m ă t u r a t e .
Smoala fierbinte se revărsă peste ziduri, într-un şuvoi
negru. Carnea sfîrîia puternic, totul în jur mirosind a
ars. Asaltul d a t de falangă asupra porţii se termină cu
un eşec.
E r a momentul ca Diades să-şi a r a t e măiestria.
Berbecele şi turnurile de atac i n t r a r ă în luptă. Macedo­
nenii atacau cu înverşunare, d u p ă ruşinea î n d u r a t ă . P r i ­
mele victime căzură şi de o p a r t e , şi de alta. Ostaşii lui
Alexandru fură respinşi de la p o r ţ i . Tribalii luptau cu
dîrzenie, ca leoaicele ai căror pui erau în primejdie.
D a r v i s căzu, imediat însă alţi luptători îi luară locul.
Maşinile lui Diades începură să lovească puternic în
ziduri. P o a r t a grea se clătină încet, încet, apoi se pră­
buşi, î n g t o p î n d sub ea pe tribalii care erau în spate.
Macedonenii năvăliră în cetate, ca un p u h o i . Falangiştii
î n a i n t a r ă cu ţepii lor, ţinîndu-i la distanţă pe tribali, iar
hispapiştii luptau pe laturi. în fruntea tribalilor, că un
tigru încolţit, lupta Syrmos, măreţ ca un zeu, cu barba
fluturînd, cu lancea înspăimântătoare care se înfigea de
fiecare d a t ă în duşman. Calul i se prăbuşi, lovit de o
săgeată. Fără să ţină seamă de faptul că putea fi zdrobit
sub copitele cailor, Serper descăleca, continuînd să lupte
lîngă tatăl său cu faţa î n c o r d a t ă , luminată parcă de un
foc lăuntric. Tribalii făcură front în jurul lui Syrmos,
apărîndu-se plini de dîrzenie. Cu feţele împietrite, şi­
roind de sudoare amestecată cu sînge, loveau cu suliţele,
despicau ţestele duşmanilor lor, zdrobeau coifurile stră­
lucitoare, se încăierau în luptă corp la corp. Securile
coborau fulgerător, ţintindu-i pe macedoneni, pumnalele
r i m î n e a u înfipte în piepturi. Ostaşii regelui împînziră
însă toată cetatea, ocupîndu-i toate laturile. în învălmă­
şeala de nedescris nu mai ştiai a p r o a p e cine atacă şi
cine se a p ă r ă . Strigătele tribalilor răsunau puternic în
iureşul bătăliei, pentru îmbărbătare.
— Loveşte ! Loveşte ! se auzea ici şi colo.
Văzînd puhoiul de duşmani care năvăleau mereu,
Syrmos îşi dădu seama că superioritatea numerică a
armatei regelui îi va copleşi, fără a le da răgaz să-şi
revină aici în cetate. Afară de asta, nu-i putea lăsa pe
cei evacuaţi în voia soartei. C o n t i n u a sa lovească înfri­
gurat, zdrobindu-i pe duşmanii care se apropiau de el,
dar apărarea slăbea.

14
 Serper, car» lupta alături, obosise şi curînd miş­
cările i se încetiniră. Braţul lui lovea din ce în ce mai
slab. O lance venită ca din v ă z d u h îl lovi cu putere,
dîndu-1 peste cap. C u r î n d , t r u p u l lui nu se mai văzu
p r i n t r e mormanele de leşuri.
Syrmos încremeni pentru o clipă. Cu faţa împietrită,
cu privirea cruntă, tribalul izbi cu şi mai multă putere.
Tribalii, văzîndu-1 pe Serper ucis, făcură cerc în jurul
conducătorului, apărîndu-1. P o a r t a din spate se des­
chise lăsînd să iasă resturile armatei lui Syrmos, care
părăsea cu amarnică durere cetatea ocupată şi fiul drag
răpus.
U r m ă r i t de duşmani, el îşi conduse cetele risipite spre
D o n a r i s , gonind fără răgaz.

După o goană fără popas, Syrmos ajunse cu cele

cîteva sute de războinici, care-i mai rămăseseră, pe malul
fluviului Donaris. Zergis îl întîmpină, privind la con­
ducătorul său pe care moartea lui Serper, fiul său drag,
îl înăsprise parcă şi mai mult. îşi iubise fiul, d a r îl
durea se p a r e mai m u l t înfrîngerea suferita. Nu r e n u n ­
ţase însă la luptă. E r a h o t ă r î t să răzbune moartea triba­
lilor căzuţi la N a u s i p a r a . îşi dădea seama că mîndrul
Alexandru, mîniat de grelele pierderi, va căuta să-1
zdrobească, să-1 facă să se tîrască la picioarele sale,
cerîndu-i iertare. Va spera degeaba fiul Iui Filip să-I

15
vadă pe el umilindu-se 1 Mal bine moartea, decît
dezonoarea!
Syrmos era m u l ţ u m i t de faptul că Zergis îşi îndepli­
nise cu cinste misiunea, adăpostindu-i pe cei nevolnici
pe un ostrov din mijlocul fluviului, aproape de ţinutu­
rile unde, pe malul celălalt, la geţi, stăpînea Otornes,
şeful unei puternice uniuni de triburi. Uniunea era
destul de bine închegată. Teritoriul ei se întindea pe
malul stîng al fluviului Donaris, de la sucii care locuiau
1
în regiunea unde Alutus avea gura de vărsare, p î n ă la
piri, iar în sus, înspre m i a z ă n o a p t e , către Ursa, p î n ă
a p r o a p e de burii din dealurile getice.
Pe malul sring se vedeau luptătorii cu arcurile pregă­
tite de luptă şi faretrele pline cu săgeţi. Sus, pe malul
stîncos, se înălţa cetatea Zimidava, unde îşi avea sediul
Otornes. Cu el locuiau şi conducătorii militari. Ceilalţi
geţi trăiau în bordeiele din jurul cetăţii.
Otornes reuşise să unifice sub conducerea sa triburile
din jur, a c ă r o r populaţie n u m ă r a m u l t e mii de suflete.
E d r e p t că Syraxos, conducătorul sucilor, i se opusese
vreme îndelungată lui Otornes, care era respectat de
întregul sfat al uniunii şi de a d u n a r e a poporului înar­
m a t . C h i a r cu o zi înainte, cînd Zergis sosise la cetate,
Syraxos îl înfruntase pe conducătorul get în plină adu¬
* Alutus — vechea denumire a Oltului.

16
nare, spunîndu-i că prezenţa tribalilor în rîndurile lor
va atrage primejdia macedoneană. Sfatul acceptase însă
propunerea lui Otornes ca Zergis sa fie ajutat, iar
Syraxos, mîniat, părăsise adunarea, sub privirile nemul­
ţumite ale războinicilor, care clătinau din bărbi, supăraţi
de ieşirea lui Syraxos. Asta le m a i lipsea acum, cînd
duşmanii se aflau a p r o a p e de h o t a r !
Syrmos trecu fluviul cu o monoxilă *, însoţit de
cîţiva războinici tribali, şi urcă p î n ă la cetate. însoţi­
torii săi rămaseră puţin mai în u r m ă . Otornes, împreună
cu o p a r t e din sfat, îl aştepta la p o a r t a cetăţii, în faţa
valurilor de pămînt. Se înclină în faţa lui Syrmos,
rostind: (

— Bine ai venit la noi, prea nobile Syrmos ! Zeii să

te aibă în p a z a lor, pe tine şi pe tovarăşii tăi. Am p r i m i t
veste de n ă p a s t a care s-a a b ă t u t asupra ta. C u m s-a
sfîrşit bătălia ?
— Bine te-am găsit, slăvite O t o r n e s ! Zeii se p a r e că
şi-au întors privirile de la mine. Am părăsit cetatea
care acum e n u m a i scrum. Pieţele din E p i r şi alte ţ i n u t u r i
greceşti se vor umple cu sclavii traci. Macedonenii au
trecut prin sabie ţinuturile d i n t r e Illiricum şi P o n t u s
Euxeinos. Am venit să-ţi cer sprijin şi adăpost, căci
Alexandru, mai crud p a r c ă decît tatăl său, nu-ţi va
ocoli ţinuturile, chiar dacă mă vei ajuta sau nu. Regele
1
M o n o x i l ă — barcă scobită dintr-un singur trunchi de copac.

2 — Taina cotaţii
17
a plecat cu puţine provizii şi, pentru că vrea să-i supună
pe illiri, jefuieşte aşezările şi apoi pîrjoleşte totul
în cale.
Otornes încruntă sprîncenele stufoase. Temutul
şef al uniunii, înalt şi bine legat, cu ochii de culoarea
azurului, clătină capul î n c a d r a t de o b o g a t a c o a m ă
blondă, strînsă sub pileum, căciulită de lînă.
Era î m b r ă c a t la fel ca şi războinicii săi, .dar avea
ceva carc-ţi dădea a înţelege că este cel m a i de seamă
om de acolo. Deasupra cioarecilor s t r i m ţ i , purta o
cămaşă despicată în p ă r ţ i şi legată cu un b r î u lat de
piele. Peste haina cu mîneci, î n c r e ţ i t ă , avea o m a n t i e
1
bogată de postav grecesc, prinsă în u m e r i cu o fibulă
de argint. în p a r t e a stîngă îi a t î r n a o spadă scurtă de
fier, iar în d r e a p t a p u r t a un p u m n a l din care se vedea
numai mînerul galben de os. Arcul şi tolba cu săgeţi i le
ducea î n s o ţ i t o r u l său. Acesta avea pe u m e r i o şubă
cu blana pe d i n ă u n t r u , nu p r e a lungă. P ă r u l îi era
prins t o t sub p i l e u m . Barba, tăiată s c u r t de t o t , scotea
parcă şi mai m u l t în relief albeaţa pielii. E r a m u l t m a i
t î n ă r decît c o n d u c ă t o r u l u n i u n i i .
— Ambiţiosul fiu calcă pe u r m e l e tatălui său, rosti
Reciper, tovarăşul lui O t o r n e s .
— C î m p i a de lîngă D o n a r i s e presărată de oasele
celor pe care Filip al II-lea i-a m î n a t încoace. O a r e
1
Fibulă — agrafă.

18
fiul său doreşte să treacă fluviul la întoarcere pe un
m o r m a n de leşuri macedonene ? Cinstite Syrmos, unde
sînt ceilalţi luptători ai tăi ? întrebă Otornes.
— C r e d că au t r e c u t fluviul, spre ostrov, răspunse
tribalul.
— N - a r fi m a i bine să-i aduci încoace ?
— Ştiam că eşti un oaspete b u n , şi-ţi m u l ţ u m e s c
p e n t r u acest lucru, d a r cred că e mai p o t r i v i t să-mi
las oamenii pe o s t r o v .
Se u i t a r ă spre mijlocul apei u n d e se afla o limbă de
p a m î n t plină de păduri bătrîne. î n t r - a d e v ă r , ultimele
monoxile se a p r o p i a u de malul din d r e a p t a ostrovu­
lui, l u p t î n d din greu cu valurile stîrnite de curentul
apei.
— N o b i l e O t o r n e s , aş vrea să-ţi spun cîteva v o r b e
tainice, rosti c o n d u c ă t o r u l tribal, uitîndu-se la R e c i p c r
care, s c h i m b î n d cîteva priviri cu O t o r n e s , se retrase
spre g r u p u l de războinici geţi, p r i n t r e care se afla şi
Syraxos ce se uita cu priviri piezişe la tribal.
D u p ă ce vorbi cu şeful tribalilor, O t o r n e s îl chemă
pe R e c i p e r :
— D u - t e şi adună-i pe t o ţ i locuitorii în cetate. Dă
veste celor de la c î m p să se îndrepte încoace în grabă.
Strînge-i pe l u p t ă t o r i şi t r i m i t e un călăreţ sus, pe deal,
la păşune, să-i m î n e pe copii cu vitele aici. Pescarii
să-şi lase tolbele şi năvoadele şi să p u n ă m î n a pe arcuri.
Cei de la c u p t o a r e să-şi părăsească lucrul şi să aţîţe
focul, căci meşterii vor avea de lucru. Tu, Syraxos,

19
 •

adună-ţi cetele. Dacă zeul războiului ne va fi prielnic,

iar Gebeleizis, stăpînul cerului, se va î n d u r a de noi,
atunci vom avea izbîndă, căci avem provizii destule
mulţumită lui Zamolxis, tatăl pămîntului. Sfatul să
r ă m î n ă aici, căci trebuie să-i c o n s u l t ă m pe zei. Ducis
este aici ?
— Da, slăvite O t o r n e s , spuse Reciper.
— Să vină încoace. Sorţii l-au ales pe el să meargă
în solie la p u t e r n i c u l Gebeleizis.
Ducis apăru în faţa lui O t o r n e s . Ştia ce-1 aşteaptă,
dar primea moartea, dacă aceasta le va aduce
izbîndă. N i c i un m u ş c h i nu tresări pe faţa lui cînd
membrii sfatului se strînseră în j u r u l său, cu feţeîe
solemne.
La ceremonie participa întreg poporul din jurul
cetăţii.
în j u r u l lui Ducis cîţiva războinici făcură cerc, ţ i n î n d
cîte trei suliţi. Alţii, apucîndu-1 pe Ducis de mîini şi
de picioare, îl a r u n c a r ă în sus. Un m u r m u r prelung
străbătu a d u n a r e a cînd solul trimis la zeu căzu î n t r e
suliţi, străpuns în cîteva locuri de vîrfurile ascuţite.
G u r a lui încleştată nu lăsă nici un geamăt să iasă.
Printre buzele strînse se prelinseră cîteva firişoare
de sînge. După cîteva clipe, îşi dădu ultima
răsuflare.
— Zeii fie lăudaţi ! N e - a u p r i m i t jertfa ! Ducis să
fie ars cu t o a t ă cinstea cuvenită ! rosti O t o r n e s .

20
 Războinicii tîrîră într-o parte trupul celui mort.
Locuitorii aşteptau cu sufletul la gură h o t ă r î r i l e con­
ducătorului lor.
— Războinici ! T r e b u i e să ne p r e g ă t i m de luptă
aprigă, pe viaţă şi pe m o a r t e . D u ş m a n u l să simtă că
toată suflarea de pe aceste meleaguri îi este potrivnică.
Spre seară, pregătiţi de luptă, mii de războinici
c o b o r î r ă pînă la malul fluviului, sorbindu-i u n d a ce-i
înviora şi-i îmbărbăta pentru primejdia care îi
pîndea.
V î n t u l duse pînă d e p a r t e cuvintele j u r ă m î n t u l u i lor
sacru.

Ce fuseseră vorbele tainice pe care i Ie spusese

S y r m o s c o n d u c ă t o r u l u i get ? De ce se ferise de Recipcr,
ajutorul acestuia, şi de ceilalţi i u p t ă t o r i ?
...Cu toată fuga neaşteptată, Zergis reuşi să evacueze,
o d a t ă cu femeile şi copiii, cea mai m a r e p a r t e din
tezaurul lor. Acest neam de traci avusese ascunse în
tainiţele cetăţii Nausipara bogăţii care ar fi stîrnit
priviri lacome.
Syrmos îşi dădu seama că trebuie să ceară ajutor
lui O t o r n e s ca să ascundă tezaurul, deoarece s-ar fi
' p u t u t î n t î m p l a ca să fie nevoit să părăsească în grabă
ostrovul.
O d a t ă cu lăsarea nopţii, el puse, î m p r e u n ă cu Zergis,
tezaurul într-o monoxilă şi porni singur spre cetate,

21
O t o r n e s îl aştepta sub malul a b r u p t al fluviului, la
cîteva zeci de picioare de cetate, spre soare-apune.
C î n d apăru Syrmos, getul îi făcu semn tribalului să-1
u r m e z e , c o b o r î n d î n apă, lîngă ţ ă r m .
„ U n d e vrea oare să mă ducă ?" gîndi S y r m o s .
O t o r n e s î n l ă t u r ă ierburile care păreau de cînd lumea
crescute în perete, pînă la nivelul apei a p r o a p e şi, d î n d
la o p a r t e un b o l o v a n , dispăru d e o d a t ă din faţa t r i ­
balului. Apoi r e a p ă r u d i n t r e ierburi, trăgîndu-1 pe
S y r m o s d u p ă el. La lumina t o r ţ e i pe care o aprinse
O t o r n e s , tribalul v ă z u că se află î n t r - o grotă, plină
cu apă pînă la g e n u n c h i . îl u r m ă pe get î n t r - u n t u n e l
s t r î m t , care urca.
G e t u l se o p r i şi, apăsînd în p e r e t e , deschise o uşiţă
de lemn. Pătrunseră într-o altă grotă, u n d e se afla
ascuns tezauful uniunii getice conduse de Otornes,
t e z a u r de a cărei existenţă se ştia, d a r de care n i m e n i ,
afară de conducătorul get, nu putuse spune că i-a
văzut ascunzişul.
D u p ă ce depuseră c o m o a r a în grotă, dispărură la fel
de nevăzuţi. Acum, pe cei doi, afară de l u p t a îm­
potriva macedonenilor, îi unea şi o taină comună,
neştiuta de n i m e n i .

Magas privise din cetate c u m Alexandru, o zi d u p ă

stabilirea tribalilor lui S y r m o s pe o s t r o v , apăruse pe
malul d r e p t al Istrosului, unde-şi instalase tabăra.

22
 G r e c u l îl trimisese pe sclavul Dades să tragă cu
urechea la discuţiile geţilor în t i m p u l p r î n z u l u i . Deşi
se pripăşise de m u l t ă vreme la cetate, nu. p r e a era privit
cu ochi b u n i de aceşti barbari care z î m b e a u în bărbi
c î n d îl vedeau p u r t î n d u - ş i veşnic în veşminte uneltele
de scris, cu ajutorul cărora Magas făcea socoteala fie­
cărui o b o l * , fiecărei d r a h m e cîştigate sau pe care avea
sa o cîştige, ca i n t e r m e d i a r al cetăţii Odessos, de pe
ţ ă r m u l vestic al P o n t u l u i , în aceste locuri.
Deşi trăia de m u l t p r i n t r e aceşti „sălbatici", c u m îi
n u m e a , Magas îşi păstra veşmintele d u p ă m o d a ate­
niană. D e a s u p r a c h i t o n u l u i , prins de u m e r i cu o fibulă
şi strîns în talie cu un c o r d o n , p u r t a h i m a t i o n u j ,
m a n t i e al cărei capăt îi era a r u n c a t peste u m ă r . Pe
c a p grecul avea un p i l o s 2 .
Nu erau de lepădat afacerile pe care le făcea aici,
la această cetate. N e g u s t o r i i din oraşele p o n t i c e , în
schimbul podoabelor, al stofelor scumpe, al vinurilor
şi al untdelemnului limpede ca lacrima, al armelor stră­
lucitoare sau al banilor, p r i m e a u din belşug cereale şi
vite, piei sau lemne de construcţie, m i e r e a r o m a t ă şi
sclavi, marfă vorbitoare care găsea căutare pretutin­
deni. D i n acest negoţ, Magas ştia î n t o t d e a u n a să-şi ia
bucăţica lui.

1
Obolul era cea mai mică unitate monetară la greci, avînd
o greutate dc 0,72 g. O drahmă avea 6 oboli.
5
P i l o s — pălăriuţă de pîslă, cu boruri foarte mici sau fără
boruri.

23
 Iată, t o c m a i a c u m i se ivise prilejul să-şi înzecească
averea pe care o p u r t a mereu asupra sa, în sîn, în pungi
de piele.
A l e x a n d r u va t r e b u i să fie d a r n i c , dacă voia să nu
î n t î r z i e m u l t pe aceste meleaguri, deloc p r i m i t o a r e
p e n t r u cine venea cu g î n d u r i de vrăjmăşie. D o a r îi
cunoştea bine pe geţi. In u r m ă cu p u ţ i n t i m p , Magas
asistase cu groază la uciderea u n o r h o ţ i care veniseră
cu bărcile din susul Istrosului. I a t ă , i s-a ivit prilejul
să plece de aici m a i repede decît se aştepta. D a c ă n-ar
fi fost î n t î m p l a r e a aceea n e n o r o c i t ă , n-ar fi stat el aici.
îşi a m i n t e a t o t u l . . .
...In u r m ă cu cîţiva ani, Magas locuia la Odessos,
vechea colonie grecească. Afacerile îi mergeau strună,
corăbiile lui întorcîndu-se î n t o t d e a u n a cu pîntecele
pline de provizii, l e m n e şi m a i ales cu sclavi. D a r iată
că în faţa cetăţii apăruse Filip al II-lea, care-şi flutura
a m e n i n ţ ă t o r flamurile. Magas făcea p a r t e din sfatul
cetăţii şi, ca m u l ţ i alţi o a m e n i de vază, se î m p o t r i v i s e
p r e d ă r i i Odessosului î n m î n a m a c e d o n e n i l o r . N u s e
ştie c u m s-ar fi t e r m i n a t asediul, dacă şiretul de Filip
n-ar fi atras de p a r t e a lui, cu b a n i şi alte făgăduieli,
o p a r t e din membrii sfatului. Oraşul, ajutat de sciţi,
duşmanii lui Filip, r e n u n ţ ă la alianţa cu ei şi chiar îl
ajută pe rege să-i înfrîngă. N i m e n i nu bănuia că
Magas, î n c i u d a t de alianţa cu macedonenii, care i-ar
fi tăiat sursele de cîştig, organizase un c o m p l o t î m ­
p o t r i v a regelui m a c e d o n e a n . D i n p r o s t i e însă, Magas,

24
cu chef fiind, scăpase cîteva vorbe în faţa nevestei sale,
aceasta Ie întinsese şi „ p r i e t e n i i " făcură restul. Magas
se trezise cu casa î n c o n j u r a t ă de ostaşi m a c e d o n e n i , ca
un şoarece prins în cursă. N e v a s t a , ca să-şi răscumpere
î n t r - u n fel vina, îi ţinuse de v o r b ă pe ostaşi, pînă ce
Magas fugise p r i n uşiţa dosnică, pierzîndu-şi u r m a .
De a t u n c i , Magas jurase să nu mai calce la Odessos,
d a r făcea afaceri cu negustorii de acolo, pe care îi
cunoştea bine.
în schimbul trădării, îi va cere lui Alexandru să-1
ia cu el.
î n c e t , încet, în m i n t e a lui Magas încolţi un plan.
Singur nu p u t e a însă face n i m i c . Pe cine să se bizuie
aici ?
Magas observase că Syraxos nu privea cu ochi b u n i
alianţa lui O t o r n e s cu tribalii. Asistase şi la cearta
d i n t r e el şi O t o r n e s . îl ştia pe Syraxos lacom, d o r n i c
de m ă r i r e . Iată o m u l de care avea nevoie !
Ieşi din camera pe care o o c u p a în cetate şi, ca din
î n t î m p l a r e , se o p r i la Syraxos. Acesta se pregătea sa
doarmă puţin.
— Ce doreşti, Magas ? Lasă-mă acum, sînt obosit.
— Zeii te v o r răsplăti, p u t e r n i c e Syraxos. Tribalii
sînt fraţii v o ş t r i şi trebuiesc ajutaţi.
Syraxos strînse din buze, î n c i u d a t . F r a ţ i ! De u n d e
o mai scosese Magas şi pe asta ?
— G r e c u l e , văd ca ai chef de vorbă, nu-i aşa ?

2S
 — M ă r i t e Syraxos, observ oboseala de pe chipul
tău, dar nu mă lasă inima să cred că nu eşti m u l ţ u m i t
de alianţa cu tribalii.
— Ce te face să crezi acest lucru ?
— Păi, cui i-ar conveni, dacă este respectat ca şi
cinstitul Syraxos, această alianţă ? Eu nu pierd nimic,
nici nu cîştig, d a r t u , în loc de un singur şef, vei avea
doi, căci l u p t ă t o r i i noştri v ă d că se b u c u r ă să lupte
sub conducerea Iui Syrmos, de a cărui veste s-a auzit,
î m i place de Rcciper, căci s-a lipit b i n e pe lîngă
Otornes.
Syraxos scrîşni din măsele, e n e r v a t pe acest grec.
Parcă nu-i ajunge că şi aşa O t o r n e s îi stă ca un spin
în ochi.
— E marc lucru să conduci uniunea, slăvite Sy­
raxos. Dacă O t o r n e s m o a r e în luptă, iar Syrmos va
r ă m î n c în viaţă, t a r e mă t e m că el sau R e c i p e r îi va
lua locul. Tribalii nu se m a i î n t o r c în ţ i n u t u r i l e lor
pîrjolite, u n d e nu mai sînt în siguranţă. Dacă A l e x a n d r u
trece dincoace şi va o c u p a cetatea şi aceste locuri, nici
pe tine, Syraxos, n-o să te c r u ţ e , căci d o a r sucii pe
care-i c o n d u c i sînt supuşi lui O t o r n e s .
— Sucii nu vor fi niciodată supuşi, ci aliaţi cu
Otornes.
— D a , dar u n i u n e a o c o n d u c e d e o c a m d a t ă O t o r n e s
si nu p u t e r n i c u l Syraxos.
— Ce doreşti, grecule, de la m i n e ?

26
 — Nu doresc nimic, nobile Syraxos, dar Alexandru
e înţelegător dacă vede s u p u n e r e . Ce rost are sa te
î m p o t r i v e ş t i u n u i rege atît de p u t e r n i c ? Şi p e n t r u
cine ? Dacă regele va fi învins, vei cîştiga ceva ?
Pe cînd altfel... Lui nu-i trebuie p ă m î n t u l vostru, ci
are nevoie de linişte la graniţă şi răsplăteşte cu m ă r i ­
nimie pe cei ce-1 ajută să aibă această linişte.
— C i n e ştie ce p l a n u r i urzeşti, Magas. Vrei să mă
ademeneşti ? Dacă nu t e r m i n i cu aceste v o r b e m u r d a r e ,
te voi s t r ă p u n g e imediat şi cîinii îţi v o r sfîşia t r u p u l .
— Văd că e mai bine să plec, Syraxos. M-aş fi
b u c u r a t să te ştiu m a r e c o n d u c ă t o r şi t o a t e triburile
din j u r să asculte de tine. Vrei să-ţi pierzi viaţa de­
geaba ? Te las a c u m , căci t r e b u i e să fii o d i h n i t înaintea
bătăliei. Soarta nu o cunosc decît zeii şi p o a t e că în
c u r î n d vei fi c h e m a t în t ă r î m u l fericirii veşnice.
Şi Magas se î n d r e p t ă spre uşă, făcîndu-se că pleacă.
Syraxos, pe care vorbele lui îl t u l b u r a r ă , îşi a m i n t i de
nopţile cînd se chinuia la gîndul că trebuie să asculte
de O t o r n e s . C i u d a i se trezi din n o u , mai puternică
parcă.
— Ia stai, Magas, p u ţ i n . Ce vrei să-mi p r o p u i ?
— Dacă te vei s u p u n e regelui, nu vei avea decît de
cîştigat. Victoria lui Alexandru înseamnă şi victoria ta,
Syraxos. Tu ai să ajungi c o n d u c ă t o r u l uniunii şi de
asta am eu grijă să vorbesc cu regele. Ascultă ce-ţi
propun eu şi dacă nu-ţi place, atunci mă poţi
ucide.

27
 D u p ă o v r e m e , Magas coborî în camera sa, mul­
ţumit. Un zîmbct drăcesc îi stăruia pe faţă.
Zăbovi un t i m p în cetate, apoi se î n d r e p t ă în taină
spre malul fluviului, ferit de frigul n o p ţ i i de pelerina
a r u n c a t ă pe u m e r i .

A l e x a n d r u încercase zadarnic să ocupe ostrovul.

Malul rîpos şi n e p o t r i v i t p e n t r u acostare, cursul repede
al apei făcuseră ca atacul macedonenilor să nu
reuşească.
Tribalii, ascunşi p r i n t r e stînci şi copacii prăvăliţi
lîngă ţ ă r m , îşi t r i m i t e a u de p r e t u t i n d e n i săgeţile lor
de b r o n z cu t r e i m u c h i i , p u r t ă t o a r e de m o a r t e .
U n a d i n t r e bărci, condusă de A n t i g e n e cel chior,
reuşi să atingă ţ ă r m u l , d a r încercarea î n d r ă z n e a ţ ă o
plăti s c u m p de t o t . L o v i t de o săgeată în singurul său
ochi, A n t i g e n e se prăbuşi cu un geamăt a d î n c în fun­
dul monoxilei.
H a r p a l o s blestema pe cel ce-şi purtase lancea spre
braţul său drept, care nu-i mai folosea la nimic acum.
T î n ă r u l rege, c u p r i n s de m î n i e şi n e p u t i n ţ ă , d ă d u
o r d i n de retragere. E u m e n e s din C a r d i a , care c o n d u c e a
cancelaria regească şi redacta „efemeridele", însemnările
c u r e n t e , veni cu p r o p u n e r e a să se t r i m i t ă o solie la
Syrmos, ca să se predea, în schimbul făgăduielii de a
li se c r u ţ a viaţa lui şi tovarăşilor săi. R ă s p u n s u l p r i m i t
îl făcu pe A l e x a n d r u să t u r b e şi m a i m u l t de furie.
S y r m o s refuzase p r o p u n e r e a regelui.

28
 De u n d e avea tribalul atîta curaj, Alexandru nu
p u t e a să priceapă.
La lăsarea n o p ţ i i răcoroase de p r i m ă v a r ă , A l e x a n d r u
.se retrase în cor t , obosit. T o c m a i cînd era pe cale să
aţipească, perdeaua cortului se d ăd u într-o parte,
lăsînd să a p a r ă figura chinuită de dureri a lui Aristo-
fanes, uriaşul din gardă, care-şi smulsese singur să­
geata din braţ. Pe chipul lui suferinţa se întipărise
adînc.
— Rege, un străin de pe celălalt mal vrea să-ţi
vorbească.
Alexandru era mirat. Cine putea fi ? Oare vreo
iscoadă ? îi făcu semn lui Aristofanes să-1 aducă
jn cort.
Magas, căci el era, p ă t r u n s e î n ă u n t r u şi se î n c h i n ă
smerit, p î n ă la p ă m î n t , în faţa regelui.
— Slăvite şi p u t e r n i c e rege, fie ca Zeus să vegheze
asupra ta cu grijă şi să-ţi aducă izbîndă.
— C i n e eşti tu şi ce vrei de la m i n e î
— Sînt Magas, grec din Odessos şi locuiesc la geţii
de d i n c o l o de fluviu care se î n c u m e t ă să-1 ajute pe
Syrmos, d u ş m a n u l tău. L-am cunoscut bine pe slăvitul
t ă u t a t ă şi vreau să te ajut să-i înfrîngi.
— Cu ce p o ţ i să-mi fii tu de folos ?
— îi cunosc bine pe geţi, le cunosc toate slă­
biciunile. Pe Syrmos îl poţi îngenunchea numai dacă-1

29
supui pe Otornes, conducătorul geţilor, care şi-a tri­
mis o p a r t e din oaste spre o s t r o v , la tribali, şi-i ajută
cu provizii.
— Au oaste m u l t ă geţii ?
— Cam 140 de sute, din care a treia p a r t e sînt
călăreţi. Dacă-i loveşti însă pe neaşteptate, vor da
repede î n a p o i .
— Ia ascultă, grecule, nu c u m v a mă m i n ţ i ?
— De ce să fac asta, slăvite rege ? Ştiu că eşti
m ă r i n i m o s şi, dacă binevoieşti, mă iei cu t i n e .
— Spune, grecule, u n d e găsesc bărci ca să p o t trece
Istrosul dincolo ?
— L o c u i t o r i i de pe acest mal au ascunse în rîpe, în
trestia de baltă, monoxilele pe care n-au a p u c a t să le
treacă dincolo. C î n d voi pleca de aici, să-mi d a ţ i
cîţiva oşteni, să le a r ă t locul. Şi apoi mai e şi Syraxos,
adăugă grecul, z î m b i n d viclean.
— C i n e e Syraxos ?
— C o n d u c ă t o r u l sucilor, de lîngă Alutus. Nu este
prea m u l ţ u m i t că O t o r n e s şi nu el c o n d u c e u n i u n e a ,
în schimbul u n u i p r e ţ b u n şi al făgăduielii că-1 vei
ajuta să ajungă şef, îi va vinde pe ai săi, î n t o r c î n d u - i
spatele lui O t o r n e s . El cunoaşte c u m sînt o r î n d u i t e
străjile p e n t r u la n o a p t e şi ne-am înţeles ca î m p r e u n ă
să le î n l ă t u r ă m .
C î n d ai să vezi o luminiţă pîlpîind de trei ori sub
m a l , dincolo, la miezul n o p ţ i i , atunci p o ţ i să p o r n e ş t i

30
fără grijă cu oamenii tăi. Geţii se cred în siguranţa.
Dacă zeii n u - ţ i v o r fi î m p o t r i v ă , mîine le p o ţ i aduce
jertfe p e n t r u izbîndă.
A l e x a n d r u nu ştia ce să mai creadă. Dacă grecul nu
m i n ţ e a , atunci zeii erau de partea lui. D a r dacă acest
Magas m i n t e ? Ia să vadă, e v o r b a d o a r de o cursă,
sau grecul vrea î n t r - a d e v ă r să-1 ajute ?
— Magas, dacă planul tău se va d o v e d i b u n , a t u n c i
vei fi răsplătit c u m se c u v i n e . Eu cred însă că ar fi
m a i bine ca d u p ă î n l ă t u r a r e a străjilor getice, să treci
încoace, î m p r e u n ă cu Syraxos de care vorbeşti. S-ar
p u t e a ca v r e u n u l d i n t r e geţi să observe cînd luminezi
şi a t u n c i dă alarma.
A l e x a n d r u se uită la faţa lui Magas. Acesta rămăsese
Ia fel de liniştit ca şi î n a i n t e .
— Bine, m ă r i t e rege, p r e c u m doreşti. Şi acum, dă-mi
voie să mă î n t o r c la cetate, căci t i m p u l z b o a r ă . Mă
aşteaptă Syraxos.
Magas se înclină a d î n c în faţa lui A l e x a n d r u , ieşind
din c o r t .
Regele făcu semn u n u i ostaş să meargă î m p r e u n ă
cu grecul spre locul unde erau ascunse monoxilele
locuitorilor.
Apoi, Magas urcă în barca sa, t r e c î n d pe furiş la
geţi, pe celălalt mal.
îl găsi pe Syraxos la locul ştiut. în sfîrşit, sosise clipa
mult aşteptată !
Spre seară, în cetate se lăsase o linişte deplină. N u -

31
m a i străjile stăteau neclintite la locurile lor, c ă u t î n d
să observe orice mişcare. Syrmos şi cu Otornes se
retraseră spre încăperile lor, după ce t r e c u r ă pe la
p o s t u r i l e de pază.
Bezna învăluise p ă m î n t u l şi cerul, iar dincolo de
fluviu, pe malul d r e p t , nu se vedea nimic.
Z a d a r n i c îşi sloboziră arcaşii getici săgeţile spre
cerul negru, lipsit de stele, p e n t r u a-1 ajuta pe G e -
beleizis să î m p r ă ş t i e norii, căci faţa zeului rămase la
fel de î n t u n e c a t ă .
P r o f i t î n d d e î n t u n e r i c , Syraxos, u r m a t î n d e a p r o a p e
de Magas, merse tiptil spre posturile de pază dinspre
soare-răsare. Straja, care căuta să p ă t r u n d ă cu privirea
în beznă, le simţi paşii, î n t o r c î n d u - s e repede spre ei,
dar Syraxos îl lovi în spinare cu p u m n a l u l şi getul se
p r ă b u ş i fără suflare, cu faţa spre fluviu.
U n a cîte u n a , străjile fură d o b o r î t e , căci bezna îi
ajuta pe cei doi t r ă d ă t o r i .
D u p ă ce tîrîră leşurile celor ucişi din faţa cetăţii,
Syraxos şi cu Magas se î n d r e p t a r ă spre malul a b r u p t
dinspre soare-apune.
Synda, getul de strajă de acolo, unul dintre
războinicii de seamă, le simţi paşii m a i repede şi în­
d r e p t ă lancea spre ei.
— Cine-i acolo ? î n t r e b ă el.
Magas nu mai făcu nici un pas. Syraxos î n a i n t a spre
Synda, liniştindu-1 cu cîteva v o r b e .
— C i n e m a i este cu t i n e ? î n t r e b ă getul.

32
 — U n u l d i n t r e însoţitorii mei. Ia stai, ascultă cu
atenţie, spuse el, parcă se aude ceva pe lîngă m a l .
C î n d Synda întoarse capul, Syraxos îl şi lovi.
P u m n a l u l se înfipse adînc în ceafa străjii. S y n d a scoase
un strigăt, înăbuşit repede, căci Syraxos îi acoperi
gura. R ă n i t ă de moarte, straja getică se prăbuşi de
pe m a l .
A l e x a n d r u răsuflă liniştit cînd un ostaş din gardă
îi a n u n ţ ă sosirea celor doi.
— G a t a ? î n t r e b ă el cînd Magas i se înfăţişă.
— D a , slăvite rege. A m e r s destul de greu, d a r nu
te paşte nici o primejdie.
— D e o c a m d a t ă ţine aceşti bani, spuse Alexandru,
a r u n e î n d u - i d o u ă p u n g i dolofane. D u p ă victorie vei
p r i m i restul.
Alexandru, d î n d ultimele o r d i n e , se pregăti să treacă
Istrosul. Nu putea t r a n s p o r t a cu monoxilele decît
v r e o 4 000 de pedestraşi şi 1 500 de călăreţi. Bine­
înţeles, va m a i face cîteva d r u m u r i !
Perdicas şi cu Seleucos rămaseră pe malul d r e p t , ca
să taie o eventuală r e t r a g e r e a geţilor.
Monoxilele încărcate cu ostaşii macedoneni p o r n i r ă
fără zgomot. Expediţia condusă de Alexandru făcea un
ocol mare, ca să p o a t ă cădea în spatele geţilor. C u ­
rînd, ajunseră dincolo.
A l e x a n d r u avea o b u c a t ă b u n ă de mers, prin la­
nurile de grîu, peste care falangiştii treceau fără milă,
culcîndu-le la p ă m î n t cu lungile lor suliţi. In u r m a

33
falangei u r m a călărimea, hetairii, conduşi de însuşi
Alexandru.
Apoi, călărimea î n a i n t a spre d r e a p t a . Filotes îl în­
soţea pe rege, iar fratele său N i c a n o r îi p u r t a spre
cetatea Z i m i d a v a pe ostaşii săi, pedestraşii, în f o r m a ţ i e
de careu.
A l e x a n d r u chibzuise m u l t la planul de a t a c . Voia
să-i înconjoare pe geţii din cetate şi să-i facă să vină
în vîrful suliţelor sau să se prăvălească în ape.
în m o m e n t u l c î n d m a c e d o n e n i i atacară cetatea, geţii,
năuciţi, p i e r d u r ă clipe preţioase c ă u t î n d să-şi dea seama
despre ce este v o r b a . Nu se aşteptau la acest atac. Ma­
cedonenii reuşiseră să p ă t r u n d ă d i n c o l o de valurile de
p ă m î n t , d î n d asalt la p o r ţ i .
Luptătorii geţi, cu greu dezmeticiţi, trecură lîngă
i n t r a r e şi arcaşii ieşiră din cetate, î n t i n z î n d u - ş i arcurile
şi slobozind o ploaie de săgeţi care rări m u l t rîndurile
m a c e d o n e n i l o r . Călăreţii geţi î n c e p u r ă să curgă din ce­
t a t e . C î n d află despre atacul neaşteptat al lui A l e x a n d r u ,
Otornes, buimăcit, chemă repede ajutoarele care
mai erau pe lîngă el, trimiţîndu-le să organizeze
apărarea.
I se păru ciudat că nici o strajă nu semnalase a p r o ­
pierea m a c e d o n e n i l o r . Nu c u m v a fuseseră ucise ?
Strigătele răsunau peste t o t , în ambele tabere, în
graiuri diferite.
— Atacă ! Atacă ! strigau ostaşii m a c e d o n e n i .

34
 — U c i d e ! U c i d e ! M o a r t e m a c e d o n e n i l o r ! se auzeau
urletele geţilor ascunşi d u p ă valurile de p ă m î n t .
I n t r a r ă în lupta directă şi hispapiştii, uşori şi mobili,
reuşind să facă o s p ă r t u r ă de cîteva picioare în spatele
cetăţii.
Peste t o t z b u r a u lănci şi săbii r u p t e , săgeţile se în-
t r e t ă i a u c u r g î n d din t o a t e părţile.
Bordeiele locuitorilor, incendiate, ardeau ca nişte
t o r ţ e , l u m i n î n d locul bătăliei. U n e o r i , încleştarea era
c o r p la c o r p , geţii m a i iuţi reuşind să r ă s t o a r n e pe
greii m a c e d o n e n i . Cel t r î n t i t era p i e r d u t , căci r ă m î n e a
nemişcat la p ă m î n t , cu p u m n a l u l înfipt în gîtlej sau
[ cu craniul despicat de secure.
Topoarele tribalilor şi ale geţilor se ridicau şi co­
b o r a u fără încetare, lovind în plin.
Falanga m a c e d o n e a n ă înainta în rînduri compacte,
reuşind să p u n ă stăpînire pe p o a r t a cetăţii, în care
i n t r a r ă zeci de suliţi.
După încă un asalt, poarta căzu la pămînt cu
zgomot.
In cealaltă p a r t e , hispapiştii lărgiseră spărtura, astfel
că geţii se v ă z u r ă prinşi dia două p ă r ţ i .
O t o r n e s şi Syrmos l u p t a u alături şi loveau fără să
greşească v r e o d a t ă . Parcă erau vrăjiţi, de nu-i atingea
nici o lance, nici o sabie. D i n platoşele celor care ni­
mereau sub securea lui Syrmos nu rămîneau decît
ţ ă n d ă r i amestecate cu oase z d r o b i t e . Lancea u n u i m a -

35
c e d o n e a n îl atinse în u m ă r , d a r O t o r n e s îi veni de h a c
d u ş m a n u l u i , s t r ă p u n g î n d u - i p i e p t u l cu sabia lui înco­
voiată. Reciper, aflat lîngă ei, lovea şi el neobosit. D u p ă
ce ucise un ostaş ce încerca să-şi a r u n c e suliţa spre
O t o r n e s , se o p r i p u ţ i n , ştergîndu-şi faţa. Peste cîteva
m o m e n t e , alt macedonean căzu mort la pămînt, cu
u m ă r u l despicat.
Loviturile, strigătele luptătorilor împletite cu ne­
chezatul cailor răniţi, p r o d u c e a u o larmă de nedescris.
După un t i m p însă, apărătorii cetăţii, î n c o n j u r a ţ i
din două părţi, se v ă z u r ă î n g r ă m ă d i ţ i î n t r - u n colţ.
C î t e v a zeci de geţi călări ţîşniră p r i n s p ă r t u r a făcută
în partea de miazănoapte a cetăţii, pierind în în­
tuneric, în stepele din interiorul ţării, unde fusese
trimisă cea mai mare parte din populaţia care nu
putea lupta, puţinii luptători rămaşi sperau că vor
găsi scăpare p e n t r u ei şi familiile lor.
Reciper trecuse în celălalt colţ al cetăţii u n d e nu se
ivise duşmanul. Mărimea cetăţii, a cărei lungime
depăşea 400 de paşi, nu dăduse p u t i n ţ ă d u ş m a n u l u i s-o
înconjoare cu forţe suficiente. Prin spărtura făcută
chiar de geţi, ajutorul lui Otornes dirija evacuarea
femeilor şi a copiilor care rămăseseră la cetate aco-
perindu-le retragerea.
O t o r n e s îşi d ă d u seama cu d u r e r e că nu v o r mai
putea rezista mult. Trebuia să-şi cruţe luptătorii
rămaşi în viaţă şi să se retragă spre o s t r o v , dacă m a i
avea t i m p .

36
 Macedonenii îi înconjurau tot mai mult. Abia mai
avea loc să mişte sabia.
A c u m nu mai era luptă, ci un adevărat măcel.
P r i n t r e picioarele cailor se zvîrcoleau l u p t ă t o r i i geţi,
răniţi de m o a r t e . Ici şi colo, m a c e d o n e n i i mai cruzi
la inimă ridicau în vîrful suliţelor pruncii pierduţi
de m a m e l e lor, strivindu-i de ziduri.
Mai rezista n u m a i g r u p u l c o n d u s de cei doi, în­
conjuraţi din t o a t e părţile de d u ş m a n i .
O t o r n e s îi făcu semn lui Syrmos şi, u r m a ţ i de ul­
timii l u p t ă t o r i care se retrăgeau pas cu pas, lovind încă
în duşmani, dispărură în încăperile cetăţii, t r ă g î n d uşa
d u p ă ei.
Cu greu macedonenii pătrunseră în încăperile din
mijloc. Geţii dispăruseră însă fără u r m ă , de parcă-i
înghiţise p ă m î n t u l .
Degeaba scotociră t o a t e ungherele, căci nu găsiră nici
o u r m ă care să le arate u n d e pieriseră ultimii luptă­
t o r i geţi.
La auzul acestei veşti, Alexandru muşcă din buze
pînă la sînge.
N e g r u de furie, îl străpunse pe tessalianul care-1
a n u n ţ a s e că nu mai găsise pe n i m e n i .
C î n d se gîndi să t r i m i t ă oştenii spre malul fluviului,
era deja prea tîrziu.
D e p a r t e , pe apă, cu t o t î n t u n e r i c u l , se distingeau
cîteva u m b r e lunecînd în direcţia o s t r o v u l u i .
Magas şi Syraxos, a c ă r o r lipsă nu se observase în

37
învălmăşeala din t i m p u l bătăliei, îşi d ă d u r ă scama că
fugarii scăpaseră, retrăgîndu-se spre ostrov, u n d e puteau
o p u n e o rezistenţă î n d e l u n g a t ă .
Ca să nu p i a r d ă prin fuga celor doi t o t ce cîştigaseră
cu t r ă d a r e a , îi p r o p u s e r ă lui A l e x a n d r u un n o u plan,
pe care acesta îl a p r o b ă , d o r n i c să-i vadă î n g e n u n c h i n d
pe duşmanii săi.

C î n d soarele se înălţă pe cer, Magas şi cu Syraxos

u r c a r ă î n t r - o barcă, vîslind în cea m a i m a r e viteză
spre ostrov, urmăriţi cu î n v e r ş u n a r e de cîteva bărci
pline cu ostaşi m a c e d o n e n i .
Alexandru, mîngîiat oarecum de victoria obţinută
şi de bogata p r a d ă de cereale şi vite, miere şi ceară,
piei, a r m e şi altele găsite în cetate, p o r u n c i lui M e -
leagru şi Filip, nobilii din apropierea lui, să t r a n s p o r t e
t o t u l pe celălalt mal al Istrosului.
D u p ă ce macedonenii ucişi fură îngropaţi cu cinstea
cuvenită — şi nu erau de loc puţini ! — regele aduse
b o g a t e jertfe lui Zeus O l i m p i a n u l şi lui Heracles.
H o t ă r î să m a i r ă m î n ă pe malul stîng pînă va i z b u t i
acţiunea pusă la cale.
Strîngîndu-şi războinicii care erau pe o s t r o v , p r e c u m
şi pe cei care ajunseseră acolo d u p ă bătaie, aceştia orîn-
d u i r ă paza cu m u l t ă grijă, schimbînd mereu străjile.
Cu c o n t r o l u l lor fu însărcinat chiar Syraxos, căci R e -

38
cipcr, abia sosit pe insulă, d u p ă ce evacuase populaţia
în cîmpia din interiorul ţării, se culcase zdrobit de
oboseală, căzînd î n t r - u n s o m n greu.

In aceeaşi seară, d u p ă c u m fusese înţelegerea, A n t i -

p a t r o s , deghizat în get, sosi la întîlnirea cu Magas, în
locul dinainte stabilit. Syraxos îndepărtase straja din
vreme.
Grecul îi spuse planul său :
— Mîine, la miezul nopţii, cei doi vor fi în mîinile
voastre. Ne v o m î n t î l n i t o t în acest loc, spre care-i
v o m atrage fără să bănuiască ceva. Vreau să-i văd şi
eu închinîndu-se slăvitului rege Alexandru. Şi acum
mergi, nobile A n t i p a t r o s , să nu ne găsească î m p r e u n ă
cine nu t r e b u i e , căci a t u n c i t o t planul n o s t r u se va
duce de rîpă.
— Nu uita, Magas, că dacă regele îi va avea prinşi
pe duşmanii lui, te va umple de onoruri, iar tu,
Syraxos, vei deveni stăpînul acestor ţinuturi.
N i c i grecul, nici c o n d u c ă t o r u l sucilor nu-şi p u t u r ă
ascunde m u l ţ u m i r e a la auzul acestor făgăduieli.
— R ă m î n e ţ i cu bine şi fiţi cu ochii în p a t r u , rosti
macedoneanul, grăbindu-se de plecare.
Magas răsufla u ş u r a t c î n d barca în care se urcase
A n t i p a t r o s , î n s o ţ i t de încă doi ostaşi, se desprinse de
ţărm pierind în întuneric.

39
 O t o r n e s şi cu S y r m o s stăteau de v o r b ă pe ţ ă r m u l
o s t r o v u l u i , sub o salcie b ă t r î n ă , cu r a m u r i l e aplecate
în apă.
— Toată noaptea te-am simţit frămîntîndu-te,
O t o r n e s . Te înţeleg, căci am t r ă i t şi eu clipe grele,
c î n d am plecat cu inima sfîşiată din ţ i n u t u r i l e mele
pustiite de d u ş m a n i .
— Au pierit cei m a i b u n i l u p t ă t o r i ai mei. Şi ne
m a i aşteaptă încă o luptă, p o a t e ultima...
— Alexandru e destul de î n ţ e l e p t ca să-şi c r u ţ e
ostaşii obosiţi. Soarele a răsărit şi s-a culcat n u m a i de
cinci Ori, de c î n d i-am atacat la defileu, a p r o a p e de
N a u s i p a r a . P o a t e că regele aşteaptă să t e r m i n ă m p r o ­
viziile.
— Alexandru n-are r ă b d a r e să aştepte prea mult.
D o a r tu mi-ai spus că se pregăteşte să pornească î m ­
p o t r i v a perşilor. C î t despre provizii, n u d u c e m d e o c a m ­
dată grijă. Chiar dacă se termină, în fluviu se află
destul peşte. In orice caz, la n o a p t e va t r e b u i să fim
atenţi. Şi dacă ai observat că nu p o t să dorm, m a i
este şi altceva care mă nelinişteşte.
— Ghicesc la ce te gîndeşti. T e z a u r u l !
— Da, ai d r e p t a t e , e vofba de t e z a u r . Dacă din
întîmplare se descoperă intrarea în tunel ? N-ar fi
bine să m e r g e m la g r o t ă să î n c e r c ă m să-1 l u ă m de
acolo ?

'40
 — Ce vorbeşti, Otornes ? Daca ne prinde
Alexandru ?
— Gîndeşte-te că afară de tezaur, acolo se află şi
vasele p e n t r u ofrandă, şi chipul sacru al zeiţei Ben-
dis. Zeii ne v o r pedepsi dacă duşmanii v o r p u n e m î n a
pe ele.
— C r e z i că au b ă n u i t ceva î
— D a c ă în mijlocul n o s t r u s-a s t r e c u r a t v r e o iscoada
m a c e d o n e a n ă ? A l e x a n d r u pare un copil, d a r e viclean
şi are b u n i sfătuitori.
— Le-ai spus celor care ne-au însoţit, cînd am fugit
d i n cetate, să-şi ţină gura ?
— De asta nu mă t e m . D a r nu vezi că ostaşii m a ­
c e d o n e n i se t o t învîrtesc cu bărcila a p r o a p e de in­
trarea în grotă ? Trebuie să mergem, Syrmos, să luăm
t e z a u r u l de acolo.
— Ai d r e p t a t e , O t o r n e s . Şi apoi, decît să mă î n c h i n
lui A l e x a n d r u , m a i bine m o r î n l u p t a . U i t e , j u r p e
Donaris, grăi solemn tribalul, sărutînd u n d a . Atunci,
adăugă el, c u m se î n n o p t e a z ă bine, p o r n i m spre cetate.
Zeii să ne aibă în p a z a lor !
— N o b i l e S y r m o s ! P o a t e că în c u r î n d Gebeleizis
ne va chema în lăcaşul său, din î m p ă r ă ţ i a cerului fără
m a r g i n i . H a i să ne î n f r ă ţ i m . Am l u p t a t î m p r e u n ă şi
dacă t o t î m p r e u n ă v o m pieri, zeii milostivi se v o r
î n d u r a p o a t e de noi şi ne v o r lăsa alături u n u l de
altul, d u p ă m o a r t e . Dacă t r ă i m , să r ă m î n e m fraţi t o a t ă
yiaţa.

41
 $i O t o r n e s scoase p u m n a l u l din teacă. N i c i S y r m o s
nu întîrzie să-1 scoată pe al său. Cîteva clipe mai
t î r z i u , d o u ă şuviţe de sînge se î m p r e u n a r ă .
Nu departe de ei, ascuns în frunzişul des, Magas
asistă la j u r ă m î n t u l lor de a l u p t a pînă la m o a r t e î m ­
potriva duşmanului.
Se străduise să nu p i a r d ă nici un c u v î n t din vorbele
celor doi c o n d u c ă t o r i .
C î n d cei doi începuseră să vorbească despre c o m o a r a
din grotă, grecul rămăsese nemişcat, ciulind urechile.
Ce bună idee avusese, urmărindu-i! „Sa chibzuiesc
bine. Pe zei, riscul pe care l-am făcut, t r e b u i e răsplătit.
Să m e r g la A l e x a n d r u ca să-i spun de g r o t ă ? C r e d că
aş face însă o prostie ! Şi aşa, la miezul n o p ţ i i , dacă
p l a n u l n o s t r u nu va da greş, îi va avea în m î n ă pe
d u ş m a n i i săi. De ce să nu p u n eu m î n a pe t e z a u r ?
Să aştept aici, pe ostrov, pînă ce Otornes şi Syrmos
se vor întoarce cu barca încărcată ? Dar dacă v o r
ascunde c o m o a r a în altă p a r t e ? Fie ce-o fi, la n o a p t e
mă iau d u p ă ei, ca să ştiu u n d e se află ascunzătoarea.
D a c ă va t r e b u i să fac d o u ă d r u m u r i , p î n ă ajung ei
aici, pînă au să ascundă o p a r t e din c o m o a r ă şi se v o r
î n t o a r c e iar, eu am t i m p să caut locul c o m o r i i şi să
a n u n ţ straja. Dacă-i v o r p r i n d e lîngă malul fluviului,
n-0 să-i î n t r e b e n i m e n i ce caută acolo, căci vor fi
bucuroşi ca-i au în mînă. I a r ei, în nici un caz n-au
să spună de ce au venit acolo. Mai bine tac din

42
gură, fără să-i s p u n lui Syraxos ca ma duc u n d e v a .
P î n ă la miezul nopţii voi fi î n a p o i " .

D u p ă ce tribalul şi getul plecară, Magas ieşi din

tufiş.
Nu ştia însă că t o t aşa c u m cei doi nu bănuiseră
că Magas ascultase t o t ce vorbiseră, nici grecul nu
observase că Reciper, pe care p u r t a r e a ciudată din
u l t i m u l t i m p a acestuia îl cam pusese pe g î n d u r i , ît
u r m ă r i s e la r î n d u l său.
Peste cîteva clipe, fugi în goană Ia Otornes, spu-
n î n d u - i că grecul trăsese cu urechea Ia vorbele lor,
— Şi eu b ă n u i a m ceva de la un t i m p , spuse O t o r ­
nes. D a c ă la n o a p t e Magas ne va u r m ă r i , atunci în­
seamnă că acestui ticălos îi datorăm înfrîngerea
noastră. Reciper, u r m ă el, să fii cu ochii pc el. Eu şi
cu Syrmos m e r g e m să a d u c e m tezaurul încoace. Dacă
Magas vine d u p ă noi, să-1 laşi în pace. T a r e m u l t aş
vrea să stau de v o r b ă cu el în g r o t ă . Pereţii nu grăiesc
şi v o r păstra tăcere, dacă v o r vedea ceva.
— F r a t e , dacă Magas îi va a n u n ţ a pe m a c e d o n e n i ?
— E prea l a c o m ca să lase c o m o a r a . A c u m cu a t î t
m a i m u l t t r e b u i e s-o l u ă m de acolo.
— N - a r fi m a i b i n e să-1 strîngem p u ţ i n de gît pc
Magas ?
— A v e m t i m p p e n t r u asta, acolo, la g r o t ă . P o a t e

43
aflăm şi alte l u c r u r i de la el, dacă se va vedea în­
colţit.
C î n d se lăsă n o a p t e a , S y r m o s şi O t o r n e s u r c a r ă în­
tr-o monoxilă, vîslind uşor spre celălalt m a l . Traseră
barca lîngă perete, stînd cîteva clipe nemişcaţi. Sus,
pe deal, nu se auzea n i m i c .
Deodată, atenţia lui O t o r n e s fu atrasă de ceva agăţat
de peretele a b r u p t . Aducea p a r c ă a t r u p omenesc. U i -
tîndu-se m a i bine, desluşi că era î n t r - a d e v ă r un t r u p .
C a p u l îi a t î r n a în apă, iar picioarele îi erau prinse în
nişte rădăcini.
— Nu ştiu c u m a ajuns t r u p u l acestui l u p t ă t o r aici.
Să fi fost u r m ă r i t p î n ă aici de m a c e d o n e n i şi ucis ?
Sau poate o fi straja ?
— Cine era de pază aici în noaptea atacului ?
întrebă Syrmos.
— Synda. C r e d că s-a u r z i t un a d e v ă r a t c o m p l o t .
D u p ă ce î n l ă t u r a r ă ierburile şi bolovanul, p ă t r u n -
zînd în grotă, S y r m o s aprinse t o r ţ a . O t o r n e s trase
t r u p u l celui m o r t î n ă u n t r u . C l ă t i n ă d i n cap, m î h n i t .
Era, î n t r - a d e v ă r , Synda, getul care ceruse să facă de
strajă.
— C r e d că a fost lovit p u t e r n i c şi s-a prăvălit, ra-
m î n î n d agăţat de ierburi, spuse S y r m o s .
— Pesemne că şi celelalte străji au avut soarta
s ă r m a n u l u i Synda, adăugă O t o r n e s .
— C i n e crezi că a fost t r ă d ă t o r u l ?

44
 — Eu mă gîndesc la Magas. Ce rost ar fi a v u t alt­
fel să asculte ce v o r b i m ? In orice caz, sînt gata să
j u r pe zei că 1-a ajutat cineva. Singur nu putea pă­
t r u n d e pînă la ostaşii ce vegheau. P o a t e că u n u l de-ai
n o ş t r i a fost complicele acestui ticălos. Şi ce supus
părea Magas ! E d r e p t că în ochi i se citea
viclenia.
— L a c o m c u m este, s-a gîndit că va p r i m i o răs­
plată frumoasă.
— F r a t e Syrmos, eu zic să-1 a ş t e p t ă m aici, să v e d e m
dacă ne u r m ă r e ş t e .
O t o r n e s se uită prin deschizătura grotei. Afară, pe
fluviu, a p r o a p e de t o t , se auzeau nişte vîsle b ă t î n d
uşor apa.
— Stinge torţa, frate, dacă gîndul care mi-a î n ­
colţit în minte e bun, Magas va fi în mîinile
noastre.
în g r o t ă se lăsă apoi tăcere.
Magas încetă să mai vîslească. Se apropie încet de
mal, puţin m a i î n t r -o p a r t e de monoxila care, desigur,
era a celor doi. îi u r m ă r i s e la plecarea de pe ostrov
şi aşteptase ca să se îndepărteze binişor, să nu se
simtă că cineva este pe u r m e l e lor. Nu ştia că Reciper
îi p î n d e a fiecare mişcare.
Magas mai aşteptă puţin, ascuns lîngă mal.
Văzu că O t o r n e s şi Syrmos ies din grotă cu mîinile
goale.

45
 „Probabil ca au r e n u n ţ a t să ia comoara, gîndi el.
C h i a r dacă au de gînd să se î n t o a r c ă înapoi, va trece
destul t i m p . P î n ă a t u n c i eu voi găsi c o m o a r a . Voi fi
lipsit de grijă t o a t ă viaţa. T r e b u i e să acţionez repede
de t o t " .
Magas răsuflă liniştit cînd îi văzu pe Otornes şi
S y r m o s d e p ă r t î n d u - s e . Mai aşteptă cîteva clipe, apoi
înlătură ierburile şi bolovanul, pătrunzînd în grotă,
îi era frică să lumineze, aşa că merse un t i m p bîjbîind.
O r b e c ă i n d p r i n î n t u n e r i c , reuşi să găsească gura t u n e ­
lului. Ajuns acolo, aprinse t o r ţ a . D u p ă ce m a i merse
cîţiva paşi, u r c î n d nişte t r e p t e cam alunecoase, Magas
zări uşiţa, adînc vîrîtă în perete, ca o firidă. O deschise
şi i n t r ă în g r o t a u n d e b ă n u i a că se află t e z a u r u l .
La vederea vaselor de aur şi de argint, grecul rămase
î n c r e m e n i t pe loc.
î n t r - o phiale, c u p ă de argint grecească, seînteiau n u ­
meroase m o n e d e . M u l t e din ele erau d e b r o n z , d a r
grecul nici nu le băgă în seamă aproape. Se repezi
asupra celor de aur şi de argint, cercctîndu-le. I n i m a
îi bătea repede, repede de t o t . E r a u monede de aur
histriene, d r a h m e , cu v u l t u r u l de m a r e pe o p a r t e şi
cei doi Dioscuri pe cealaltă p a r t e .
O c h i i lui Magas străluciră, ca ai unei bufniţe.
în alt vas, tot de argint, erau moneie callatiene,
cu chipul D e m e t r e i şi al lui Heracles, ba şi stateri

46
cizicieni de electrum, d r a h m e şi t e t r a d r a h m e mal noi,
de la Filip al II-lea.
R ă m a s e cu a d e v ă r a t uluit cînd văzu într-un mic vas
făcut de localnici, cu un b r î u alveolar pe margine, n e ­
n u m ă r a t e inele de a u r c u r a t . Ce avere avea în faţa
ochilor !
Cu mîinile t r e m u r î n d e , scoase din sîn pungile cu
bani pe care le luase cu sine, î n c e p î n d să îndese în
ele m o n e d e l e a d e m e n i t o a r e . Nu va lăsa nimic, nimic,
va lua şi cupele cu el ! S c o r m o n i p r i n t o a t e colţurile
grotei, t r î n t i n d vasele şi z d r o b i n d statuetele.
D e o d a t ă , un z g o m o t uşor îl făcu să ciulească urechile.
Parcă se auzeau paşi ! Magas î n c r e m e n i . D o a r nu ve­
nea cineva ! D a c ă erau cei doi ? Ce prostie făcuse că-i
lăsase să plece ! Mai bine-i a n u n ţ a pe m a c e d o n e n i !
Dacă-1 găseau în grotă, era pierdut. Zei, milosti-
viţi-vă !
Deodată, uşa se deschise. Magas închise ochii, î n -
s p ă i m î n t a t . îngălbeni de frică a t u n c i cînd îl văzu in-
t r î n d î n ă u n t r u p e O t o r n e s , u r m a t d e S y r m o s . Feţele
le erau î n s p ă i m î n t ă t o a r e .
— A, tu erai aici, Magas ? Bine te-am găsit ! Ce
faci ? Păzeşti c o m o a r a , să n-o ia cineva ? spuse O t o r n e s ,
batjocoritor.
Magas nu p u t e a scoate nici o v o r b ă . G u r a îi era î n ­
cleştată. T r e m u r a din t o a t e mădularele. C u p a de ar­
gint pe care o ţinea în m î n ă căzu la p ă m î n t .

47
 — Ticalosule ! N e - a i v î n d u t p e n t r u b a n i şi t o t din
cauza banilor ai să m o r i !
Magas se simţea p r i n s ca un animal în capcană. Se
uita la a m î n d o i , î n g r o z i t .
Otornes se mînie straşnic, văzînd siărîmăturile
statuetelor.
O ură puternică îl copleşi.
— Ai p r o f a n a t chipul zeiţei. Asta e destul ca să
mori, netrebnicule ! spuse el scoţînd p u m n a l u l .
S y r m o s îl apucă însă de b r a ţ .
— Opreşte-te p u ţ i n , O t o r n e s . Ce folos a v e m dacă-1
o m o r i şi nu afli cine I-a ajutat ?
O t o r n e s rămase c u p u m n a l u l î n m î n ă . Avea d r e p t a t e
c o n d u c ă t o r u l tribalilor.
— Vorbeşte, n ă p î r c ă ! C i n e te-a ajutat în planurile
tale ?
— Nu sînt v i n o v a t , O t o r n e s ! Nu ştiu n i m i c !
— Nu ştii ? C i n e a o m o r î t străjile ? Ce-ai căutat
pe o s t r o v ? R e c i p e r te-a v ă z u t cînd ne-ai p î n d i t lîngă
malul apei.
— C u m ai ajuns aici ? Spune, Magas ! îl î n t r e b ă şi
Syrmos.
G r e c u l îşi dădu seama că era încolţit. î n c e r c ă să
nege, d a r s i m ţ i n d sub gît vîrful p u m n a l u l u i , r e n u n ţ ă
sa m a i tăgăduiască.
— Spun, spun tot, dacă-mi c r u ţ a ţ i viaţa, bolborosi el.

48
 — Asta n-o să-ţi făgăduim. D a c ă mai stai însă în
c u m p ă n ă , te străpung, Magas. Cine te-a ajutat ?
— Syraxos, m ă r i t e O t o r n e s .
— Syraxos ? Nu m i n ţ i ?
Lui O t o r n e s nu-i venea să creadă. Syraxos, tocmai
Syraxos ? D a r de ce o făcuse ? I m e d i a t îşi aduse însă
a m i n t e de p u r t a r e a lui la a d u n a r e a sfatului uniunii, de
privirile piezişe pe care acesta i le arunca. Grecul nu
minţea. Syraxos îl însoţise pe grec cînd venise pe ostrov,
î n s e a m n ă că u r m ă r i r e a fusese d o a r un şiretlic. Şi tocmai
pe el îl pusese mai m a r e peste străji !
— Trebuie să ne grăbim, Syrmos. Cine ştie ce mîrşăvie
se m a i p u n e la cale pe ostrov. Syraxos are straja în
mînă.
Magas se tîrî la picioarele getului. O t o r n e s îl î n l ă t u r ă
cu scîrbă. Grecul îşi citi sentinţa în ochii lui. „ C h i a r dacă
m o r , nici voi nu veţi m a i avea m u l t de t r ă i t " , gîndi el.
în disperarea care-1 cuprinsese înaintea ultimelor clipe,
se ridică în picioare, î n c e r c î n d să-1 muşte pe O t o r n e s
de mînă. Syrmos îl prinse de umăr, ţinîndu-1 strîns.
— I e r t a r e , iertare, gemu din nou grecul.
— Eşti un nemernic, Magas. Vipera pe care o încăl­
zeşti la sîn muşcă t o t d e a u n a . Te pregăteai să trăieşti
ca un rege, acum găteşte-te să m o r i ca un cîînc. Primeşte-ţi
răsplata cuvenită !
— I n d u r ă - t e ! gemu t r ă d ă t o r u l .
O t o r n e s , ridicînd p u m n a l u l , îl repezi spre Magas,
înfigîndu-i-1 în inimă p î n ă la prăsele.

49
 Magas holbă ochii, d î n d să mai spună ceva. Se prăbuşi
însă la picioarele celor doi, r a m î n î n d încremenit pentru
vecie.
Otornes îi înlătură stîrvul într-o p a r t e , cu dispreţ.

I n c ă r cî n d tezaurul în monoxilă, Otornes şi tribalul

trecură fluviul. Străjile erau la posturile lor. Reciper
d o r m e a . Deşi lăsase vorbă unui războinic să-1 trezească
cînd se vor ivi cei doi, lui Otornes i se păru mai nimerit
să-1 lase să d o a r m ă . Syraxos, aşa cum bănuiau, nu era
nicăieri.
î n g r o p a r ă în grabă cele aduse din. grotă în mijlocul
ostrovului, la rădăcina unei sălcii bătrîne.
— U n d e - o fi acum Syraxos, frate ? întrebă Syrmos.
— S-ar putea să fie în p a r t e a , cealaltă. Să mergem
după e l !
— Să luăm cu noi cîţiva războinici ?
— E mai bine să mergem n u m a i noi a m î n d o i . Nu
trebuie să facem larmă. Syraxos poate se teme şi ar bănui
imediat ceva.
Syrmos îşi pipăi p u m n a l u l . E r a acum rîndul lui să
plătească fărădelegea !

A p r o a p e de miezul nopţii, Syraxos, v a z î n d că grecul

nu apare, plecă în căutarea lui, fără să-1 găsească în
culcuş.

n
 H o t ă r î să nu-1 mai aştepte. La colţul ostrovului, A n t i -
patros îl aştepta deja cu cîţiva ostaşi.
Wh .— G a t a ? întrebă el în şoaptă.
— Nu ştiu unde este Magas. Să fi p ă ţ i t ceva ?
— Lasă-1 acuma pe Magas, nu-i nevoie de el acum.
D u - t e şi atrage-i încoace pe O t o r n e s şi Syrmos. D u p ă
ce-i prindem, trebuie să î n l ă t u r ă m şi celelalte străji.
Ostaşii noştri aşteaptă gata pregătiţi pe mal, pentru a
veni aici cum le vom da de veste.

I i — C î ţ i ostaşi a! cu tine, A n t i p a t r o s ?
— Destui ca să p r i n d e m zece oameni ca şefii acestor
sălbatici. H a i , du-te, Syraxos, e timpul să nu pierdem
j vremea în zadar.
C o n d u c ă t o r u l sucilor simţi dispreţul din vorbele ma­
cedoneanului. Ce-i mai păsa însă acum ! N u m a i la gîndul
că vor fi î n l ă t u r a t e toate piedicile spre mărire, îşi simţea
sufletul m u l ţ u m i t .
Pe măsură ce î n a i n t a spre mijlocul ostrovului, Syraxos
micşoră paşii, strecurîndu-se cu grijă. Nu strica să fie
p r e v ă z ă t o r . C î n d se apropie de bordeiele u n d e războinicii
dormeau, el se opri cîteva clipe în loc. Avea impresia
că se aud voci cunoscute. Distinse vocea groasă a lui
Syrmos şi pe cea a lui O t o r n e s , m a i moale. Desluşi cîteva
cuvinte, iar cînd îşi auzi numele, tresări. Să fi fost
descoperit ? Se retrase tiptil, tiptil. Staturile uriaşe ale
celor doi se iviră sub coroana bogată a unei sălcii. Veneau
d r e p t spre el. Syraxos mai făcu cîţiva paşi înapoi. „ D a c a

SI
ne-au aflat planurile, sînt p i e r d u t . Acum e momentul să-i
atrag spre locul unde aşteaptă A n t i p a t r o s . " Syraxos se
d e p ă r t a o bucată bună de d r u m , apoi rupse o creangă.
F ă r ă să se mai ascundă, fugi spre colţul ostrovului. Auzea
în spate paşii repezi ai duşmanilor săi de moarte, care-1
simţiseră.
Syraxos năvăli chiar lîngă tufişul unde era A n t i p a t r o s .
— Vin, spuse el, gîfîind. Pregătiţi-vă !
Tribalul şi getul abia ajunseră lîngă copacii u n d e erau
ascunşi macedonenii, că aceştia şi săriră asupra lor, în-
lănţuindu-i. Syraxos a p ă r u şi el, rînjind. Getul pricepu
că picaseră în capcană.
— E r a i înţeles cu Magas, cîine ! Ai să m o r i şi tu
cu n o i !
Syraxos nu mai apucă să-şi scoată p u m n a l u l , căci
O t o r n e s , smulgîndu-se d i n mîinile soldaţilor, îl lovi ful­
gerător, străpungîndu-i inima. C ă z u r ă a p r o a p e în acelaşi
t i m p la p ă m î n t , fiind lovit şi el m o r t a l de A n t i p a t r o s ,
care se temea să nu se trezească războinicii geţi şi
tribali.
Profitînd de învălmăşeală, Syrmos scăpă din mîinile
soldaţilor, d a r nu reuşi să fugă decît vreo cîţiva paşi,
căci lovit şi el de A n t i p a t r o s se împletici şi căzu grav
rănit. Macedonenii îl suiră în barcă, trecîndu-1 dincolo.
C î ţ i v a dintre oşteni se răspîndiră spre marginile ostrovu­
lui p e n t r u a î n l ă t u r a strajile.
C u r î n d , sute de ostaşi macedoneni n ă v ă l i r ă pe ostrov.

52
Geţii şi tribalii, deşi luaţi pe neaşteptate, luptară cu
eroism, d a r fură măcelăriţi a p r o a p e cu toţii. N u m a i
Reciper cu cîţiva tovarăşi se strecurară într-o barcă şi
reuşiră să scape, depărtîndu-se de ostrov.
Z a d a r n i c încercară macedonenii să-i ajungă. Ascunşi
de întuneric, fugarii îşi p i e r d u r ă u r m a .

Zgomotul luptei se stinsese. Ici şi colo, pe ostrov, ră­

sunară m u l t ă vreme vaietele războinicilor geţi şi tribali
r ă n i ţ i de m o a r t e .
C î n d Syrmos îşi reveni din leşin, doi ostaşi îl luară
ducîndu-1 în faţa Iui Alexandru. Alături de rege se
aflau ceilalţi nobili din suita sa. C o n d u c ă t o r u l tribalilor,
abia trăgîndu-şi răsuflarea, palid la faţă din cauza sînge-
lui pierdut, înfruntă privirea lui Alexandru. Acesta,
furios, se sculă în picioare, apropiindu-se de prizonierul
său. De unde avea acesta atîta tărie ?
— lnchină-te în faţa regelui, tribalule ! îi strigă Filotcs.
— Eu nu ling ca un cîine credincios braţul care mă
loveşte, răspunse dîrz tribalul, privind cu dispreţ la fiul
lui P a r m e n i o n .
— Cîine ! î n d r ă z n e ş t i să ne înfrunţi ? îl repezi din nou
Filotes.
— Lasă-1, Filotes. H e i , Syrmos, nu era mai bine să
te supui ?

}3
 — M a i bine mor, decît să îngenunchez în faţa ta,
Alexandre. Ai înecat toată T r a c i a în sînge şi, setos de
mărire şi de faimă, vrei să cuprinzi şi ţinuturile fraţilor
noştri geţi.
— Cine mi sc împotriveşte, plăteşte scump, cum vei
plăti şi tu.
— Pe mine mă ai în mîinile tale, d a r n-ai să poţi
învinge popoarele noastre şi u r a lor n-ai s-o înăbuşi nici­
o d a t ă . D a c ă ura t u t u r o r celor pe care i-ai supus prin foc
şi sabie se va revărsa ca un şuvoi, te va dărîma,
Alexandre.
— De ce-1 laşi pe acest cîine să te batjocorească ! spuse
mîniat Ptolemaios. Lasă-mă să-1 pedepsesc aşa cum se
cuvine.
Alexandru îi făcu însă semn să stea la locul lui. îşi
dădea seama că Syrmos nu i se va închina, chiar de-1 va
supune la chinuri. Nu simţea nici o satisfacţie să se arate
crud faţă de un duşman învins şi rănit pe deasupra. în
fundul sufletului său a d m i r a bărbăţia cu care acest săl­
batic, rănit de moarte, îl înfrunta.
D ă d u ordin să fie închis în încăperea din mijlocul
cetăţii şi să fie îngrijit.
Apoi trecu fluviul dincolo.
T r e b u i a să se pregătească de plecare. E r a necesar să-i
înfrîngă pe illiri, şi asta cît mai repede, căci nu putea
să amîne prea multă vreme campania împotriva lui
D a r i u s , ale cărui corăbii se arătau ameninţătoare la h o t a ­
rele ţinuturilor greceşti.

Reciper şi ceilalţi cîţiva geţi, care scăpaseră în noaptea

măcelului de pe ostrov, ascunşi în tufişurile de pe celălalt
mal, la o a r u n c ă t u r ă de săgeată de t a b ă r a macedoneană,
priveau pe dealul cetăţii. Acolo era m a r e forfota, căci,
în dimineaţa u r m ă t o a r e , Alexandru avea de gînd sa
pornească î m p o t r i v a illirilor.
Reciper nu putea să-şi ierte faptul că adormise în
n o a p t e a aceea, în loc să-i aştepte pe O t o r n e s şi Syrmos.
Bănuia că aceştia erau morţi. îi părea rău că nu-1 ucisese
pe Magas. La gîndul că poate cei doi putrezeau pe ostrov,
un fior îi strînse inima.
H o t ă r î să meargă să le caute trupurile şi să le a r d ă
d u p ă datina veche.
La căderea nopţii, însoţit de ceilalţi geţi, Reciper reuşi
să sc strecoare neobservat spre ostrov. I se strînse inima
dc durere văzîndu-şi tovarăşii m o r ţ i .
In celălalt capăt al ostrovului găsi corpul lui Otornes,
alături de cel al lui Syraxos, care zăcea cu faţa în jos.
La vederea căpeteniei moarte, Reciper nu-şi putu opri
cîteva lacrimi, cît îi era sufletul de aspru, călit în atîtea
bătălii unde văzuse numeroşi m o r ţ i .
In pieptul lui Syraxos era înfipt un p u m n a l , pe care
Reciper îl recunoscu imediat. E r a al lui Otornes. A r m a
avea lama vîrîtă cu totul în trupul mortului, afară fiind

55
n u m a i minerul galben, de os. Se vedea că acoio avusese
loc o luptă.
— Mă mir că Syraxos a fost ucis cu a r m a conducă­
torului nostru, spuse Roltes, unul din geţi.
Reciper înţelesese acum totul. I a t ă cine 1-a ajutat pe
Magas în mîrşăviile lui !
— Cred că ticălosul de Syraxos i-a atras încoace ţi
Otornes, văzînd cursa, 1-a ucis.
— T r u p u l lui Syrmos nu se vede nicăieri, spuse
Namag.
Roltes, care se dusese la marginea ostrovului, lîngă ţ ă r m
chiar, se aplecă deodată, ridicînd un obiect strălucitor
din nisip.
— Reciper, am găsit o fibula !
Acesta o luă grăbit, privind-o cu atenţie.
— £ de la veţmîntul lui Syrmos. C r e d că a fost
prins de macedoneni ţi dus la cetate, sau poate pe
malul drept.
Stătu un timp pe gînduri. Ştia că Otornes ţi Syrmos
se înfrăţiseră, jurînd să lupte şi să m o a r ă î m p r e u n ă . Şi
d u p ă moarte, trupurile lor trebuiau să stea tot alături,
iar sufletele să se ridice la cer, eliberate de încătuşarea
trupească.
— Prieteni, rosti el. Eu cunosc un tunel care porneşte
din D o n a r i s ţi răspunde pe cetatea Z i m i d a v a . P o a t e că
Syrmos nu este m o r t . Trebuie să încercăm să-1 scăpăm.
Cine vrea să meargă cu mine ?
— Eu te însoţesc, Reciper, spuse Roltes.

56
 N a m a g i se a l ă t u r ă . Ceilalţi geţi d ă d u r ă din capete,
în semn de încuviinţare. C h i a r dacă Syrmos nu este
get, au l u p t a t î m p r e u n ă şi t r e b u i e să încerce să-1 salveze
pe fratele iubitei lor căpetenii ucise.
Duseră t r u p u l lui O t o r n e s în monoxilă şi vîsliră cu
atenţie spre locul pe care li—1 a r ă t a Reciper. I n t r a r e a
în tunel nu fusese încă descoperită de macedoneni, căci
b o l o v a n u l care acoperea grota era la locul lui. Sus de
tot, la c a p ă t u l de sus al galeriei, nu se auzea nici o
mişcare. Macedonenii dormeau sau mai curînd ben-
chetuiau fără grijă, căci nu mai aveau nici un motiv
să se teamă.
Reciper, d u p ă ce se convinse că în cetate este linişte,
ridkă scîndura ştiută, pătrunzînd în încăperea din
mijlocul cetăţii. P l i n de emoţie şi de bucurie îl văzu
pe Syrmos acolo, legat. Tribalul însă nu se trezi, căci
era istovit. Reciper simţi că fratele căpeteniei lor nu
m a i avea m u l t e clipe de trăit. Pierduse m u l t sînge.
Veşmîntul i se lipise de t r u p , îmbibat. încet, ca să nu
simtă straja macedoneană ai cărei paşi se auzeau în
faţa uşii, Reciper îl tîrî spre galerie.
Se opri însă cu răsuflarea tăiată. In faţa uşii se
auziră paşii ostaşului de pază, apoi t i m p de cîteva
clipe se lăsă tăcere.
Reciper rămase pe loc, nemişcat. Cu paşi uşori, se duse
în spatele uşii, pregătindu-şi a r m a .

%7
 C î n d uşa se deschise, scîrţîind, şî macedoneanul intra
î n ă u n t r u , Reciper îl lovi, a p o i se aruncă asupra Iui,
prăvălindu-1. Ostaşul icni scurt şi vru să se împo­
trivească, dar Roltes izbi ţi el cu securea pe care o
luase cu el, împrăştiindu-i creierii pe podea. Macedo­
neanul mai zvîcni de cîteva ori, apoi încremeni.
— Repede, repede, spuse Reciper. Luaţi-1 pe Syrmos.
Transportîndu-1 cu grijă prin tunel, geţii îl duseră pe
tribalul în agonie pîna la monoxilă. Trebuiau să se
grăbească, sa plece cît mai repede, căci luna ieşise
d i n t r e nori.
Roltes îl u d ă cu apă pe m u r i b u n d . Syrmos se trezi
din leşin, privind buimăcit în jur. C ă u t a să priceapă
unde se află. Rosti ceva, d a r Reciper şi ceilalţi geţi
nu prindeau decît frînturi de cuvinte. N u m a i de cîteva
ori, lui Reciper i se păru că desluşeşte numele lui
Syraxos, apoi cuvintele „ t e z a u r " şi „ o s t r o v " , d a r p r o ­
babil că Syrmos aiura.
T r i b a l u l privi t r u p u l lui Otornes. Răsufla greu, iar
din colţul buzelor i se prelingea o şuviţă subţire de
sînge. îi veniseră ultimele clipe. Reciper şi cu Roltes
îl întinseră încet pe fundul monoxilei, alături de că­
petenia lor.

Cu greu, tribalul rosti cîteva vorbe, întretăiate din

cînd în cînd de gîfîieli repezi.

58
 — Să ne ardeţi împreună... sus... pe dealul din spa­
tele cetăţii... Luaţi tezaurul... ostrov... Luptaţi...
Reciper încuviinţă din cap. înţelesese. Simţea boabe
de lacrimi curgîndu-i pc obraz. L u p t a nu s-a sfîrşit
inc a !
Syrmos, oftînd, închise ochii şi rămase încremenit.
Un zîmbet îi lumina faţa aspră, chinuita.
Murise î m p ă c a t , î n t r e prietenii săi.
Sus, pe cer, un nor acoperi pentru cîteva clipe cornul
de aur al lunii...

Barca, luminată de razele argintii ale lunii, plutea

ca o nălucă peste ape, înspre Alutus, p u r t î n d trupurile
neînsufleţite ale celor doi conducători viteji, unul tri­
bal şi altul get, d a r amîndoi fraţi...
 DRAGI CITITORI,

Seria ..Clubul temerarilor', inaugurată cu numă­

rul de fată, tfi propune să vă ofere o nouă suită

de povestiri bazate pe aventură, gen literar attt de

atrăgător pentru voi. Veţi "tntîlni în paginile acestor

cărţi personaje dirze, puternice, temerare, pline de

iscusinţă, de simţul onoarei si de romantism, pe care

le-aţi îndrăgit dintotdeauna fi al căror exemplu

doriţi să-l urmaţi.

Această serie a fost constituită din dorinţa de a

vă satisface setea deosebită pe care o manifestaţi

pentru literatura de aventură. Povestirile vor urmări

întîmplări ieşite din comun, prezentînd chipuri de

eroi înzestraţi cu o rară forţă fizică fi morală.

Latura educativă a acestei serii si bogatul său

univers de cunoştinţe dintre cele mai interesante vor

fi subliniate de multiple date etnografice, geogra­

fice, botanice, zoologice etc, încadrate în complexul

unor peripeţii cît mai palpitante. Accentul va cădea

astfel întotdeauna pe aventura dictată de lupta per­

sonajelor împotriva răului social sau pentru dobîn-

direa unor cunoştinţe deosebite intr-unut din dome­
niile ştiinţei, caracteriztndu-se printr-un inalt umanism.
Sperăm că seria „Clubul teme}arilor" va va satis­
face in cea mai mare măsură gustul pentru literatura
de aventuri si vă va da tot imboldul necesar pentru
ca In viitor să vă număraţi ţi voi printre aceşti
eroi temerari.
 Următoarele două numere
ale seriei,
pe care veţi avea ocazia
să le găsiţi în curînd în librării,
semnate de GEORGE ANANIA,
vor apare sub titlul

C O R S A R U L D E FIER

CORSARUL DE FIER

CORSARUL DE FIER

CORSARUL DE FIER

CORSARUL DE FJER

CORSARUL DE FIER

CORSARUL DE FIER
 Hsdactor responsabil : T U D O R POPESCU
Tehnoredactor : GABRIELA TANASE

Dat la cuhu O?.05.I96«. Pun de tipar 23.00.1960.

Apirvt 3986. Comanda nr. 7520. Tiraj 60 140. Hirtie
tipar sul de S0 g/m'. Ft. 700x1000132. Coli edito­
riale 1,94. Coli de tipar 2. AT. 240$, C.Z. pentru
bibliotecile mici SR—93.

Tiparul executai sub c o m a n d a nr. 60 286 la C o m b i ­

natul Poligrafic ,,Casa Scinteii", Piaţa Scînteii nr. 1,
Bucureşti — Republica Socialistă România