DETERMINAREA PROCESELOR METABOLICE, ORGANISMELOR DĂUNĂTOARE,

MICROORGANISMELOR, INSECTELOR ȘI ACARIENILOR ÎN MĂRFURI ȘI PRODUSE

Procesele metabolice
● Procesul de respiraţie (sau oxidarea) - are loc continuu, indiferent care sunt condiţiile depozitare, sau dacă
produsele agricole au sau nu facultatea germinativă intactă (în cazul produselor agricole boabe). Procesul depinde de
temperatura şi umiditatea masei de produse şi de cantitatea de oxigen prezentă în spaţiul de depozitare.
La procesul de respiraţie din masa de produse agricole depozitate participă toate componentele vii ale acesteia:
produsul de bază, seminţe de buruieni, resturi ale culturii de bază şi alte impurităţi organice, insecte, microorganisme.
Procesele metabolice sunt dirijate de condiţiile de mediu în două direcţii principale, în funcţie de prezenţa sau
absenţa oxigenului.
◊ În aerobioză (în prezenţa oxigenului) procesele anabolice de bază, comportă:
▻ degradarea enzimatică a produselor agricole până la componente simple (funcţia de digestie);
▻ mecanisme foarte complexe de oxidare (funcţia de respiraţie), cuprinzând multiple etape succesive
(metabolismul intermediar) şi care pot fi rezumate (de exemplu, în cazul glucozei), prin reacţia:
C6H12O6 + 6O2 --------------- 6CO2 + 6 H2O + energie
Are loc descompunerea amidonului sub influenţa α- şi β amilazelelor şi transformarea lui în dextrine, maltoză şi
glucoză, care ulterior sunt consumate în activitatea respiratorie. Lipidele suferă modificări care conduc la obţinerea de
dioxid de carbon şi apă şi o cantitate mai mare de căldură. Proteina brută rămâne neschimbată, dar poate fi remarcată o
uşoară deteriorare a substanţelor proteice (de exemplu, scade calitatea glutenului).
Procesul de respiraţie este influenţat de mai mulţi factori: umiditatea produselor depozitate - creşterea umidităţii
intensifică respiraţia; umiditatea critică - umiditatea la care în masa de produse agricole boabe apare apa liberă şi care
determină creşterea bruscă a respiraţiei; temperatura – creşterea temperaturii activează respiraţia până la un maximum
de 50 - 55oC, după care se înregistrează o scădere bruscă deoarece mor embrionii şi alte componente vii din masa de
produse; aerisirea – condiţionează respiraţia anaerobă; specia - s-a stabilit că există diferenţe importante între specii
(de exemplu, grâul respiră de 8 - 10 ori mai intens decât mazărea, iar floarea-soarelui mai intens decât leguminoasele
pentru boabe, ovăzul sau porumbul); integritatea şi gradul de coacere a produselor agricole - seminţele cu tegumentul
deteriorat şi cele nemature respiră mai intens decât cele cu tegumentul întreg şi mature.
În cursul acestui proces de oxidare, căldura eliberată este acumulată de masa de produse şi ca urmare temperatura
creşte, cu atât mai mult cu cât căldura specifică şi conductibilitatea lor termică sunt mai scăzute; de asemenea, o parte
din CO2 şi vaporii de apă produşi sunt absorbiţi de produsele depozitate şi conţinutul lor în apă creşte.
◊ În anaerobioză (în absenţa oxigenului) - are loc un proces de fermentaţie: fermentaţiile alcoolică, butirică,
lactică, acetică, ş.a. Procesul de fermentaţie este în primul rând rezultatul activităţii unor bacterii, dar poate avea loc şi
o fermentaţie intracelulară în produsele depozitate. Prin comparaţie, mucegaiurile, insectele, rozătoarele mor în
condiţii de anaerobioză.
În cursul fermentaţiei alcoolice, degradarea unei molecule de glucoză, descrisă de relaţia:
C6H12O6 ---------------------- 2C2H5OH + 2CO2 + energie
eliberează circa 209 kj (50 kcal), din care 96 kj sunt blocaţi sub formă de energie chimică şi 112 kj sunt eliberaţi sub
formă de căldură.
Rezultatele proceselor metabolice sunt consumarea şi deci pierderea de substanţă uscată din produsele depozitate,
precedată sau nu de descompunerea biochimică a constituienţilor şi eliberarea de substanţe noi (enzime, toxine, diverşi
metaboliţi); pe de altă parte, eliberarea de vapori de apă şi căldură şi acumularea acestora în masa de produse
depozitate accelerează procesele de alterare de orice natură, mărind viteza reacţiilor în lanţ şi permiţând extinderea
progresivă a zonelor alterate.
● Încingerea - este o consecinţă a proceselor biologice (îndeosebi a respiraţiei) din masa de produse agricole
depozitate (de exemplu, boabe de cereale), când umiditatea depăşeşte anumite limite, precum şi a conductibilităţii
termice scăzute a masei de produse. Procesul are loc în mai multe faze:
 ⇨ în prima fază are loc intensificarea respiraţiei şi creşterea temperaturii până la 24 – 30 OC. La suprafaţa
produselor se observă o uşoară umezire, ca urmare a condensării vaporilor de apă rezultaţi în urma respiraţiei şi se
dezvoltă unele microorganisme saprofite (Bacterium herbicola, Mucor, Penicillium). Odată cu creşterea temperaturii
apar Aspergillus niger, A.candidus, A.flavus, specii de Penicillium, Rhizopus, Bacillus mesentericus ş.a., care încep
descompunerea materiei organice. În boabe apar glucide uşor solubile, ca rezultat al descompunerii amidonului şi
lipidelor;
⇨ în faza a doua, temperatura creşte la 34 - 38 OC şi aceasta este însoţită de umezirea evidentă a produselor. Apar
produşi de fermentaţie, boabele încep să se brunifice, se simte miros de mucegai, alcool şi amoniac. Ciupercile de
mucegai sunt înlocuite de bacterii ca: Bacillus subtilis, B.mesentericus. Din glucidele uşor solubile din produse rezultă
prin fermentare, alcool şi creşte aciditatea. La grâu, se descompune glutenul;
⇨ în faza a treia, temperatura ajunge la 50OC şi chiar mai mult. Ciupercile de mucegai dispar şi sunt înlocuite de
microorganisme de putrefacţie: Bacillus proteus, B.fluorescens, ş.a. Are loc descompunerea produselor, mirosul de
fermentaţie alcoolică se intensifică.
Încingerea poate avea loc în cuiburi, în straturi sau poate fi generală.
● Germinarea. Pentru a iniţia germinarea produselor agricole boabe din depozite, sunt necesare niveluri foarte
ridicate ale conţinutului în apă, de regulă peste 50% din masa uscată a boabelor (40 – 65% la cereale; peste 100% la
leguminoasele pentru boabe şi seminţele oleaginoase), suficiente pentru hidratarea completă a boabelor. Aceste
creşteri de umiditate pot fi rezultatul unui proces de rehidratare în depozite, de exemplu: în silozurile metalice, unde se
poate produce condensarea vaporilor de apă, în general, la partea de sus a silozului şi are loc germinarea boabelor la
suprafaţa vracului; la partea superioară a depozitelor din ferme sau a vagoanelor de cale ferată; la produsele
neprotejate suficient de apa din precipitații.
● Încolţirea la cartof şi pornirea lăstărilor - la unele legume rădăcinoase (morcovi, ţelină, ş.a.) sau la ceapă se
înscriu între aceleaşi procese nedorite, care sunt favorizate de condiţiile necorespunzătoare de păstrare şi care au drept
consecinţe pierderi cantitative şi ale calităţii.
Organismele dăunătoare. Microorganismele
Microorganismele contribuie, prin activitatea lor metabolică şi prin atacul direct, la degradarea valorii
nutriţionale, de utilizare tehnologică şi igienice a produselor agricole depozitate; natura acestor alterări şi amploarea
lor depinde de speciile prezente, condiţiile de mediu şi nivelul de contaminare.
Atunci când microorganismele se înmulţesc sunt reduse capacitatea germinativă a produselor agricole boabe
depozitate şi calitatea de utilizare (de exemplu, modificări cantitative şi calitative ale glucidelor, lipidelor şi
proteinelor şi a valorii de panificaţie la grâu). Unele modificări de aspect, gust şi miros, influenţează în mod
defavorabil asupra consumabilităţii de către oameni sau animale a produselor agricole şi derivatelor acestora; pericolul
cel mai grav îl reprezintă dezvoltarea microorganismele patogene şi toxicogene pe produsele agricole depozitate.
Bacteriile - reprezintă un agent microbiologic foarte dăunător de alterare a produselor agricole şi alimentare,
îndeosebi pentru produsele neprelucrate, cu conţinut ridicat în proteine, ca de exemplu, carnea, peştele sau produsele
lactate.
Produsele agro-alimentele sunt degradate de bacterii până când devin, ca aspect, de neacceptat pentru utilizare:
pot avea un miros urât sau să fie decolorate; poate fie evidentă o mâzgă la suprafaţa produselor; poate fi vizibilă
dezvoltarea microbiologică pe produse. Produsele agricole sunt degradate şi mai grav în situaţiile în care există
condiţii pentru împrăştierea unor boli transmise prin alimente (de exemplu, contaminarea alimentelor cu
Staphiloccocus aureus sau enterotoxina stafilococică).
O consecinţă gravă a acţiunii bacteriilor este putrefacţia, cauzată de multe specii de bacterii, de tip aerobic şi
anaerobic. Salmonelozele şi botulismul reprezintă cele mai periculoase stagii iniţiale, înainte de putrefacţie şi care pot
fi detectate organoleptic.
Drojdiile - pot cauza alterarea produselor agricole, mai ales dacă acestea sunt mai puţin procesate. Rezultatele
nedorite ale activităţii drojdiilor includ, în special, formarea de mirosuri neplăcute şi producerea de gaze.
 Ciupercile de mucegai - sunt mult răspândite în natură şi sunt o parte integrantă a microflorei produselor
agricole şi alimentelor. Ele sunt principalul agent dăunător al multor produse agricole; în plus, multe specii produc
micotoxine - metaboliţi secundari, dintre care unele sunt cancerigene şi mutagene.
Dintre produsele agricole care sunt alterate frecvent datorită dezvoltării ciupercilor de mucegai de suprafaţă, fac
parte fructele, cerealele şi produsele de panificaţie. La fructe, ciupercile de mucegai produc enzime care catalizează
reacţii de descompunere a pectinelor şi celulozei, având ca rezultat putrezirea fructelor. Ciupercile de mucegai care
produc micotoxine sunt deosebit de periculoase pentru sănătate - o problemă specială poate exista pentru cereale şi
alte produse depozitat (de exemplu, arahidele).
Speciile din genurile Aspergillus şi Penicillium sunt prezente frecvent în produsele agricole boabe depozitate şi
se dezvoltă abundent în condiţii necorespunzătoare de păstrare. Pericolele reprezentate de aceste mucegaiuri sunt bine
cunoscute, dar foarte adesea sunt încă subestimate şi mai mult sau mai puţin neglijate. Ele provoacă brunificarea şi
moartea embrionilor, conferă mirosuri caracteristice şi diminuarea calităţii pentru panificaţie a făinurilor provenind de
la boabe atacate (de exemplu, rezultă pâine cu volum mic). Aceste mucegaiuri pot avea o activitate lipolitică
importantă şi provoacă creşterea acidităţii grase:
Compuşi biochimici+O2 din aer---CO2+H2O+energie+căldură
Principala consecinţă este creşterea locală a umidităţii şi temperaturii şi aceasta permite, progresiv, dezvoltarea
mucegaiurilor cu cerinţe mai mari faţă de apă, aşa cum sunt specii de Penicillium, Aspergillus sau chiar specii de
Fusarium. Aceste mucegaiuri sunt capabile să altereze complet boabele şi să producă micotoxine foarte dăunătoare:
∙ aflatoxinele - sunt un grup de produşi de metabolism al ciupercilor de mucegai, cu efect toxic şi cancerigen, care
pot să apară în diferite produse agricole, alimentare sau furajere. Sursa de aflatoxine sunt specii din genul Aspergillus
(A.flavus, care produce aflatoxinele B1 şi B2; A.parasiticus, care produce aflatoxinele B1, B2, G1, G2;
A.ochraceoroseum), ş.a.;
∙ ochratoxinele A şi B1 - sunt produse de unele specii de Penicillium şi Aspergillus pe timpul păstrării unei game
largi de produse agricole boabe şi se dezvoltă, de obicei, când produsele agricole sunt păstrate necorespunzător. În
regiunile temperate, în mod frecvent cerealele pot fi astfel contaminate;
∙ deoxinivalenol (DON sau vomitoxin) - face parte dintre trichotechenele produse de specii de Fusarium şi alte
ciuperci care infectează boabele de cereale şi alte culturi. Este foarte toxic şi uneori se formează în concentraţii
ridicate înainte de recoltare, asociat adesea cu unele boli ale cerealelor.
În acest sens, Fusarium graminearum este o ciupercă de mucegai prezentă adesea în sol şi pe cerealele, cum sunt
grâul şi porumbul. Această specie produce o serie de micotoxine, incluzând deoxinevalenol şi zearalenona. Alimentele
considerate cel mai frecvent vehicule pentru deoxinivalenol includ boabe de cereale (grâu, orz) şi pastele făinoase.
∙ zearalenonele - sunt produse de mai multe specii de Fusarium care colonizează boabele de cereale (grâu, orz,
orez, poumb) şi alte culturi agricole şi pot supravieţui în produsele prelucrate;
∙ dintre fumonisine, cea mai importantă este fumonisina B1, care apare frecvent la porumb şi care este produsă de
anumite specii de Fusarium. Ele pot fi găsite în boabe de cereale şi de alte specii;
∙ micotoxinele produse de specii de Alternaria, în primul rând A.alternata, cuprind alternariol, altermene,
altertoxinele I, II, III şi IV. A.alternata infectează o gamă largă de produse agricole boabe, îndeosebi seminţe de
floarea-soarelui, rapiţă şi cereale, dar şi fructe şi legume, cauzând alterări majore;
∙ alte micotoxine care contaminează produse agricole boabe sunt: citrinin (format de unele specii de Fusarium şi
Aspergillus); moniliformin (formată în boabele de cereale de unele specii de Fusarium); sterigmatocistin (o
micotoxină cancerigenă care poate apare ocazional în boabele de cereale, boabele de cafea verde, alte produse); acid
ciclopiazoic (este format de unele specii de Penicillium şi Aspergillus, în arahide, porumb, alte produse agricole
boabe).
Insectele şi acarienii
Insectele de depozit aparţin ordinelor Coleoptera şi Lepidoptera, din clasa Insecta, încrengătura Arthropoda:
⇨ gărgăriţa grâului (Sithophilus granarius L., Ordinul Coleoptera)
- este considerată în ţara noastră un dăunător important al cerealelor depozitate. Gărgăriţa atacă cerealele, atât ca adult
cât şi ca larvă. Boabele infestate au valoare culturală redusă, iar făina rezultată este improprie consumului;
⇨ alţi dăunători importanţi din Ordinul Coleoptera: gărgăriţa orezului (Sitophilus oryzae L.); gândacul făinii sau
moleţul (Tenebrio molitor L.); gândăcelul făinii (Tribolium confusum Dnv.); gândăcelul castaniu al făinii (Tribolium
castaneum Hbst.); gândacul grânelor (Trogoderma granarium Everst.); gândacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus
F.); Rizopertha dominica; Cryptolestes ferrugineum Steph.; gândacul surinam (Oryzephilus surinamensis);
⇨ cel mai frecvent dăunător din Ordinul Lepidoptera este molia cerealelor (Sitotroga cerealella Oliv.), întâlnită în
depozitele de cereale din toate regiunile. Produce pagube directe prin roaderea de către larve a conţinutului boabelor,
boabele atacate nemaiputând fi utilizate în consum sau la semănat. Pagubele indirecte sunt produse prin vehicularea de
agenţi patogeni (Fusarium, Nigrospora, ş.a.) care pot distruge complet stocul de cereale infestat;
⇨ dintre lepidoptere se mai menţionează: molia fructelor uscate (Plodia interpunctella Hb.), specie polifagă, care
se hrăneşte cu făină, boabe de cereale şi seminţe oleaginoase, fructe şi legume uscate, plante medicinale ş.a.; molia
grâului (Nemapogon granellus N.); molia cenuşie a făinii (Ephesia (Anagasta) kühniella Zell);
⇨ acarienii aparţin Ordinului Acari, din Clasa Arachnida. Acarianul făinii (Acarus siro) este răspândit pe tot
globul, iar în România poate fi întâlnit în diferite produse agricole vegetale şi în magazii, silozuri, mori, cămări, ş.a.
Specia este polifagă, atacând boabele tuturor speciilor de cereale, dar şi de floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe,
precum şi fructele uscate, făinuri, ş.a. Produsele atacate sunt uşor de recunoscut, fiind acoperite cu pânze de
păienjeniş. Produsele puternic infestate au miros de miere fermentată şi devin improprii consumului. Insectele sunt
dăunătoare deoarece prezenţa lor depreciază valoarea produselor chiar în cazul infestărilor uşoare: insectele secretă
unele reziduuri toxice, aşa cum sunt chinonele sau acidul uric, care produc mirosuri şi gusturi neplăcute; ele pot
transmite produselor agricole bacterii patogene sau fragmente de reziduuri, dejecţii în făină şi alte produse din cereale.
Acest tip de impurificare este foarte dezagreabil pentru consumatori, astfel că, din cauza contaminării, insectele şi
acarienii deteriorează cantităţi mai mari de produse decât consumă.
Controlul insectelor şi acarienilor dăunători ai produselor depozitate se realizează prin:
√ măsurile preventive + constau în curăţirea spaţilor destinate păstrării produselor agricole şi dezinfectarea lor
pe cale chimică, (tratamente sub formă de stropiri şi fumigaţii toxice), în perioadele când spaţiile sunt goale. Pot fi
folosite preparatele pe bază de metil pirimifos (ACTELLIC 50 EC 0,5%, 40 ml/m3), sau diferiţi fumiganţi;
√ măsurile curative + constau în: măsuri mecanice - trecerea produselor prin diferite utilaje de curăţire prevăzute
cu ventilatoare sau utilizarea unor aparate speciale care omoară insectele şi acarienii, prin şocuri violente imprimate
cerealelor infestate; metode fizicele - cuprind tratamente termice, radiaţii infraroşii, radiaţii electromagnetice şi radiaţii
ionizante. Metodele termice sunt mai extinse şi presupun expunerea produselor la temperaturi de 50 - 55oC timp de 1 -
4 ore, prin care pot fi combătuţi acarienii şi insectele, sau la temperaturi scăzute, îndeosebi temperaturi neletale, care
produc moartea dăunătorilor prin înfometare, făcându-i inactivi şi împiedicându-i să se hrănească şi să se reproducă;
metodele chimice - sunt cele mai eficiente şi mai răspândite şi se aplică, de regulă, prin metoda gazărilor cu diferite
substanţe fumigante: fosfură de aluminiu (AGROXIN 56 TAB, 3-5 tablete/tonă), dar şi produse pe bază de metil
pirimifos (ACTELLIC 50 EC, prin pulverizare directă a preparatului pe produse, în doze de 50 - 100 ml/m2 sau 10 -15
ml/tonă).
 COMPARTIMENTAREA PRODUSELOR AGRICOLE. COMPARTIMENTAREA PRODUSELOR ÎN
FUNCȚIE DE SPECIE

Compartimentarea pe specii
√ După recepţionarea produselor agricole se stabileşte locul depozitării acestora, compartimentarea
efectuându-se pe specii (de dorit şi separat pe soiuri, hibrizi), pentru evitarea impurificării produselor şi
declasarea calitativă a acestora.
√ Pentru specia de bază, seminţele altor specii sunt considerate impurităţi, deoarece neuniformizează
loturile de produse; în mod tradiţional sunt acceptate: grâul în secara de consum, orzul cu două rânduri în
orzul furajer sau în cel destinat fabricilor de bere.
√ Dacă în lotul respectiv există o cantitate prea mare de produse din alte specii, lotul se declasează
calitativ şi primeşte o altă destinaţie, cu o eficienţă economică mai scăzută (pentru furajare în zootehnie).
√ Pe întreg fluxul, începând de la recoltare, se vor lua măsuri pentru evitarea amestecului mecanic între
produse, care ar conduce la declasarea loturilor şi pierderi ale eficienţei economice.
 DETERMINAREA CURĂȚIRII ȘI SORTĂRII PRODUSELOR DE BAZĂ ÎNSUȚIRILOR DE PORTANȚĂ
(SUSȚINĂTOR)
Curăţirea - înlăturarea corpurilor străine (impurităţilor) pentru realizarea cerinţelor tehnice prevăzute în
standardelele de calitate pentru păstrarea produselor sau pentru livrarea la beneficiari.
Impurităţile pot fi: seminţe de buruieni; seminţe de alte plante de cultură; boabe din produsul de bază insuficient
dezvoltate, şiştave, vătămate etc.; alte impurităţi: impurităţi minerale (praf, pământ, nisip, pietriş); impurităţi organice
(paie, ariste, coji, fracţiuni de tulpini, frunze, insecte moarte, spărturi ale produsului de bază etc.) .
⇨ Prezenţa în masa de produse a corpurilor străine, precum şi neomogenitatea coacerii boabelor culturii de bază
şi a seminţelor de buruieni exercită o influenţă negativă asupra păstrării. Boabele îşi diminuează capacitatea de
germinaţie şi valoarea alimentară, iar produsele respective nu pot fi păstrate şi valorificate în mod corespunzător.
⇨ Corpurile străine minerale şi organice din produsele agricole constituie medii favorabile pentru dezvoltarea
mucegaiurilor şi bacteriilor care degradează produsele. Spărturile seminţelor de bază şi boabele cu învelişul vătămat
sunt mai uşor atacate de dăunătorii animali şi microorganisme.
Sortarea - operaţiunea prin care produsul agricol se separă pe diferite categorii în funcţie de: dimensiunile şi
forma componentelor produsului agricol; proprietăţile aerodinamice ale acestora; starea suprafeţei; masa specifică;
elasticitatea; rezistenţa mecanică şi culoarea componentelor din masa de produs.
Curăţirea şi sortarea produselor pe baza însuşirilor de portanţă - când masa de seminţe în cădere liberă
este supusă unui curent de aer orizontal, unele componente sunt purtate la o distanţă mai mare, iar altele la o distanţă
mai mică. Aceasta depinde de rezistenţa diferită pe care o întâmpină produsele la plutirea prin aer, rezistenţă care
depinde de forma şi masa specifică a seminţelor sau a corpurilor străine, dimensiunile acestora, starea suprafeţei,
viteza seminţei şi a curenţilor de aer;
- sortarea pe baza proprietăţilor aerodinamice se efectuează cu ajutorul ventilatoarelor de la: selectoare, maşini
curăţitoare aspiratoare (tarare).
 CURĂȚIREA ȘI SORTAREA PRODUSELOR DUPĂ FORMĂ
Curaţirea şi sortarea produselor după formă - însuşirea produselor agricole boabe de a se separa după
formă depinde de coeficientul de frecare: pe un plan înclinat seminţele sferice se deplasează prin rostogolire,
coeficientul de frecare fiind mic, iar seminţele plate şi cele de formă neregulată se deplasează prin alunecare, în care
caz coeficientul de frecare este mai mare;
- sortarea după forma componentelor se efectuează cu ajutorul triorului spiral şi cu ajutorul triorului cilindric.
Calibrarea - reprezintă sortarea produsului agricol după dimensiuni şi are rolul de a crea loturi de sămânţă de
dimensiuni apropiate ce oferă o serie de avantaje: o mai bună funcţionare a semănătorilor ce duce la reducerea
golurilor şi la o răsărire uniformă a culturii ş.a. La porumb pot fi 6 calibre: LL (Long- Lenght sau lungime mare), LR
(Long-Round sau lung rotund), ML (Medium-Lenght sau mediu lung), MR (Medium-Round sau mediu rotund), SL
(Small-Lenght sau lungime redusă) şi SR (Small-Round sau mic-rotund).
Curăţirea şi sortarea pe baza dimensiunilor - în loturile de produse agricole boabe, dimensiunile seminţelor
culturii de bază se deosebesc de cele ale corpurilor străine (de multe ori chiar la seminţele produsului de bază există
diferenţa între mărimea acestora). Se ţine seama de cele trei dimensiuni ale seminţelor: lungime, lăţime şi grosime.
Separarea cu ajutorul sitelor ţine cont de lăţimea şi grosimea produselor. Separarea cu ajutorul suprafeţelor alveolare
se efectuează pe baza diferenţei de lungime a componentelor masei de boabe (trior).

DETERMINAREA EFICACITĂȚII METODELOR DE PĂSTRARE

STABILIREA UTILULUI DE ÎNREGISTRARE LA BAZELE DE RECEPȚIE ȘI SILOZURI PENTRU

PRODUSELE AGRICOLE BOABE