Competenţe T.I.C.

Structura unui sistem de calcul

1. Definiţii Sistem de calcul

Un sistem de calcul este un ansamblu de componente hardware (dispozitive fizice) şi componente
software (sistem de operare şi programe specializate pe domenii ) ce oferă servicii utilizatorului
pentru coordonarea şi controlul executării operaţiilor prin intermediul programelor.

Orice sistem de calcul (computer system) pentru a realiza funcţiile sale de bază trebuie să
execute următoarele operaţii:
- introducere date (citire) – I(Input)
- memorare date şi instructiuni (reprezentare) – M(Memory)
- prelucrare date si instrucţiuni (procesare) – P(Processing)
- ieşire date (scriere) - O(Output)

Funcţionarea unui sistem de calcul are loc după următoarea schemă de principiu :

2. Istoric
Primul model de calculator programabil – cu un set de instrucţiuni – este considerat a fi , în
general, “Analytic Engine”, realizat de inventatorul englez Charles Babbage in 1832. Maşinăria lui
Babbage a fost concepută pentru a realiza o secvenţă de calcul folosind instrucţiuni pe cartele perforate
şi avea o memorie şi o unitate de procesare. Ca şi concepţie era complet mecanică. Babbage nu şi-a
asamblat calculatorul niciodată .

1/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

Cartela perforata

In 1890, Herman Hollerith a folosit ideea reprezentării informaţiilor sub forma perforaţiilor în
cartele de hârtie şi a realizat un mare calculator utilizat pentru înregistrarea şi prelucrarea datelor din
recensământul din SUA, care a durat astfel doar 3 ani. Maşinile cu cartele perforate ale firmei
Hollerith s-au perfecţionat şi producţia lor a crescut vertiginos, astfel că în 1924 după mai multe
fuziuni a fost creată International Business Machines Corporation- IBM- fiind şi astăzi cea mai mare
companie de calculatoare din lume căreia i se datorează deschiderea pieţei de computere personale (PC -
IBM compatibile).

Aceste maşini erau caracterizate prin următoarele:

 Viteza de lucru era limitată, fiecare operaţie mai complicată durând câteva secunde.
 Uzura maşinilor era destul de ridicată.
 Antrenarea lor se făcea cu motoare mecanice, de obicei prin curele de transmiterea puterii.
 Pentru fiecare operaţie trebuia dată o comandă manuală.
 Introducerea datelor se făcea manual, prin intermediul unui sistem de clape.
 Maşinile lucrau independent una de alta, fără să poată fi interconectate

2/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

 Prin folosirea cartelelor, se puteau folosi rezultatele date de o maşină ca date de intrare
pentru altă maşină.

Maşinile electromecanice de calculat

Maşinile electromecanice si-au făcut apariţia în 1920, o dată cu apariţia electricităţii, forţa motrice
motoare a fost înlocuită cu forţa motrice electrică. Acestea au folosit mult mai uşor cartela perforată,
uşor de citit şi perforat de către dispozitivele electromagnetice, astfel încât rezultatele obţinute de o
maşină puteau fi folosite ca date de intrare pentru altă maşină.

Astfel în perioada 1920..1930 au fost perfecţionate maşinile cu cartele perforate, ele prelucrând şi
informaţii alfanumerice care cuprindeau statele de plată, fisele de magazie, etc.

In anul 1928 Taushek a descoperit principiul tamburului magnetic pentru înregistrarea

informaţiilor, principiu folosit şi azi la calculatoarele PC, pentru memoria externă cu dischete.

Profesorul Howard Aiken de la Universitatea Harvard împreună cu specialiştii firmei IBM

Corporation, a construit în 1940 prima maşină electromecanică complexă de calculat, numită Mark 1.
Această maşină folosea relee electromagnetice controlate electronic şi folosea sistemul de introducere,
stocarea şi prezentarea rezultatelor pe cartele perforate. Unul dintre primele programe care au avut loc
pe Mark 1 a fost inițiat la 29 martie 1944 de către John von Neumann, care a lucrat la proiectul
Manhattan la acel moment și a trebuit să determine dacă imploziunea a fost o alegere viabilă de a detona
bomba atomică care a fost folosită un an mai târziu.

Primele maşini de calculat electronice

Intre anii 1937 …1941 John Atanasov şi asistentul său Clifford Berry aplică tehnologia
lămpilor cu vid pentru a construi calculatoare digital integral electronice.

3/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

Imaginea unei lampi electronice :www.ocazii.ro

O lampă electronică este un dispozitiv care poate opri, amplifica sau întrerupe un curent electric.
În anii 1920 şi 1930, oamenii de ştiinţă au cercetat modul în care pot fi conectate aceste dispozitive în
matrice, care să accepte semnale electrice reprezentând numere, să proceseze semnalele în funcţie de
program şi să afişeze rezultatul. Printre calculatoarele renumite cu tuburi se numără şi British
Colossus, proiectat pentru a sparge codul german Enigma din cel de-Al II-lea Război Mondial şi cel
american, ENIAC (Calculator şi Integrator Numeric Electronic), primul calculator electronic general
cu memorie.
In 1946 la cererea şi cu subvenţia armatei în SUA a apărut ENIAC (Electronic Numeric
Integrator And Computer). El a fost realizat la Universitatea din Pennsylvania sub conducerea savanţilor
Mauchly şi Eckert, în perioada 1942…1945 şi a fost inaugurat la 16 februarie 1946, fiind în funcţiune
până în anul 1955.
Acest calculator, funcţiona cu numere zecimale în loc de numere binare şi necesita mulţi
operatori. Cântărind 30 de tone , avea cca. 45 m lungime şi era construit din 50.000 de comutatoare şi
18.000 de tuburi electronice. Ocupa 160 mc si consuma 160kWh iar perioada ceasului sistem era de 200
microsecunde Cele 18 000 de tuburi electronice se încingeau în timpul funcţionării şi provocau des
defecţiuni. Aceste maşini erau imense, iar programarea presupunea schimbarea circuitului prin cuplarea
sau decuplarea unor cabluri, însă modelele ulterioare reţineau programele în zone de memorie
electronice.

Putea să execute 5.000 de adunări sau scăderi cu 10 cifre pe secundă, depăşind de 1.000 de ori
rapiditatea celor mai performante maşini de calcul electromecanice. Din cauza tuburilor care se ardeau

4/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

destul de des, comenzile erau realizate de două ori, cu întreruperi în care se introduceau date de test
pentru depistarea tuburilor arse.

In 1944 matematicianul John von Neumann a lansat ideea programului înregistrat, pentru care o
maşină de calcul trebuie să fie dotată cu un dispozitiv de memorare a datelor şi a comenzilor şi care
trebuie să lucreze cu o viteză mare şi trebuie să permită înregistrarea simplă şi rapidă a informaţiilor.
Astfel au apărut noţiunile de algoritm de rezolvare a unei probleme şi programul de prelucrare a
algoritmului, a secvenţelor de comenzi şi memorare date.

John von Neuman a recomandat constructorilor de calculatoare 3 principii care sa fie utilizate la
realizarea unor calculatoare complexe şi rapide:

 Programele şi datele trebuie să fie codificate sub formă binară;

 Programele şi datele trebuie păstrate în memoria calculatorului;
 Trebuie să existe o unitate centrală de prelucrare care trebuie să poată extrage, decodifica şi
executa instrucţiunile programului.

Pornind de la teoria lui Neumann a fost construit EDVAC

(Electronic Discrete Variabile Computer).
 1949 – Manchester Mark1
Foloseşte un cilindru magnetic pentru a incarca programele in memorie
Memorie este implementata cu tuburi catodice
Timp de executie pentru o instructiune 1,8 sec
 1951 – UNIVAC – primul calculator comercial
5,200 tuburi cu vid si consuma 125 kWh
Frecventa ceasului sistem 2,25 MHz

În 1947, inventarea tranzistorului la laboratoarele Bell Telephone a transformat domeniul

calculatoarelor. Este o componentă electronică a cărei rezistenţă electrică poate fi controlată cu ajutorul
unui semnal electric. Este folosit mai ales pentru a amplifica și a comuta semnale electronice și putere
electrică. Aceste componente minuscule erau făcute din cristal semiconductor, cum ar fi germaniul şi
siliciul, erau mai mici şi mai fiabile decât lămpile electronice. În curând, au intrat în producţie
calculatoare mai compacte şi mai ieftine, deşi unele încă mai ocupau o cameră întreagă.

5/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

Imaginea unor tipuri de tranzistori: www. iStockphoto.com/Shur23 Aspectul

tranzistoarelor depinde de natura aplicației pentru care sunt destinate.

În 1959, inginerii (Jack St. Clair Kilby) de la Texas Instruments au arătat că e posibilă încorporarea
mai multor tranzistori, conectaţi prin linii electrice pe o singură bucată de siliciu. Această inovaţie e
cunoscută sub numele de circuit integrat sau cip de siliciu
Circuitul integrat, prescurtare în engleză: IC, de la integrated circuit, (i se mai spune şi "cip",
de la cuvântul englez chip), este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice şi
electronice interconectate, pasive şi active, situate pe o plăcuţă de material semiconductor (făcută de
exemplu din siliciu), dispozitiv care în cele mai multe cazuri este încapsulat într-o capsulă etanşă
prevăzută cu elemente de conexiune electrică spre exterior, numite terminale sau pini („picioruşe”). .
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cip

Un circuit integrat, mărit :http://ro.wikipedia.org/wiki/Electronica

De atunci, viteza şi puterea de calcul a calculatorului, ca şi numărul celor ce îl utilizează, au

evoluat cu o viteză neegalată de nici o altă tehnologie. Se afirmă că, dacă transporturile ar fi evoluat cu

6/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

aceeaşi viteză, astăzi ar fi trebuit să putem ajunge la Paris într-un minut şi la preţul de un dolar. Evoluţia
tehnologiilor legate de calculator duce la dublarea puterii de calcul cam la fiecare an şi jumătate
(afirmaţie cunoscută sub numele de legea lui Moore1: numărul de tranzistori care pot fi puşi pe un cip se
dublează la fiecare 12-18 luni).
Circuitele integrate au dus repede la dezvoltarea unor calculatoare mai mici şi mai ieftine. Cu
toate că circuitele integrate au micşorat dimensiunile calculatoarelor, unităţile de procesare erau încă
alcătuite dintr-o serie de circuite pe cip-uri separate.

Imaginea unui circuit integrat(cip) Intel http://www.intel.com/

Intel Corporation: firmǎ de microprocesoare

În 1971, un inginer care lucra pentru Intel şi-a dat seama că circuitele comandate pentru un calculator
electronic puteau fi puse toate pe un singur cip, dispozitivul obţinut putând fi folosit ca un cip de calcul
de uz general. Rezultatul a fost cip-ul Intel 4004, primul microprocesor din lume. Acesta conţinea, pe
lângă cip-ul de siliciu cu 2300 de tranzistori, încapsulat într-o membrană protectoare ceramică, şi o serie
de pini metalici proeminenţi, prin care era conectat la alte componente ale dispozitivului controlat,
putând executa 60 000 operaţii pe secundă Frecventa de ceas 740 kHz, 4 KB memorie

1
Preşedintele onorific şi cofondatorul producătorului de cip-uri Intel, a formulat această lege în 1965.

7/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

http://vega.unitbv.ro/~jipa/
În 1978 -Intel introduce procesorul 8086 pentru calculatoare IBMPC
Frecventa de ceas 4,77 MHz

http://vega.unitbv.ro/~jipa/

1975 – MITS(Micro Instrumentation and Telemetry Systems) Altair 8800 primul calculator
personal
 Foloseste procesor Intel 8080A
 Frecventa de ceas 2 MHz
 Memorie 256 octeti
 Software: Altair BASIC dezvoltat de Micro-soft
 Pret aproximativ $600

http://vega.unitbv.ro/~jipa/
1977 apare calculatorul Apple II produs de Steve Jobs and Steve Wozniack
 Arhitectură deschisă (se puteau adauga componente ulterior)

8/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

 Display in culori
 Design avangardist
 Rula primul program de tip spreadsheet : Visi-calc

http://vega.unitbv.ro/~jipa/

3. Structura John von Neumann a unui sistem de calcul

9/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

MD

MA

În 1945, John von Neumann a descris primul model arhitectural pentru calculatoare.

Componentele principale ale unei maşini von Neumann sunt: Unitatea Centrală de Prelucrare
(UCP), Unitatea de Memorie (UM), Sistemul de Intrare – Ieşire (SI/O).

 Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP) are rolul de a prelucra informaţiile şi de a

controla activitatea celorlalte echipamente. UCP este alcătuită din:
 Unitatea de Comandă şi Control (UCC) emite semnale de control către celelalte
dispozitive; controlează decodificarea şi executarea instrucţiunilor.
 Unitatea Aritmetico – Logică (UAL) – utilizată pe parcursul execuţiei
instrucţiunilor, efectuează operaţii aritmetice (+, -, /, * etc.) şi logice (and, or, not, xor).
 Regiştri sunt zone de stocare temporară a informaţiilor care reţin temporar
rezultatul operaţiilor efectuate de UAL.
 Unitatea de Memorie (UM sau memoria interna) are rolul de a stoca datele şi
instrucţiunile programelor în curs de execuţie. În funcţie de modul de acces la informaţii, memoria
internă poate fi:

 ROM (Read Only Memory) cu acces numai la citire;

 RAM (Random Access Memory) cu acces la scriere şi citire.
 Sistemul de Intrare – Ieşire (SI/O) permite introducerea/ extragerea informaţiilor; este
format din:
 Dispozitive de memorare externă;
 Dispozitive de intrare;
 Dispozitive de ieşire.
 Comunicarea între aceste componente se realizează prin intermediul unor magistrale. O
magistrală reprezintă un grup de linii de conexiune ce permit transmiterea de semnale. Există două
tipuri de magistrale:

10/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

 Magistrale de adrese (MA) transmit numai adrese de memorie şi conectează UCP cu memoria
RAM.
 Magistrale de date (MD) transmit date şi instrucţiuni; conectează UCP, RAM şi celelalte
componene ale sistemului.

Executia unei instructiuni

1. citirea din memoria internă (UM) a instrucţiunii şi încărcarea ei în unitatea de comandă şi control
(UCC);
2. decodificarea instrucţiunii şi emiterea ordinului către unitatea aritmetică şi logică (UAL);
3. UCC transmite către UM adresele datelor ce sunt citite şi apoi încărcate în UAL;
4. UAL prelucrează datele încărcate din UM;
5. UAL transmite către UM rezultatele obţinute.

11/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

4. Clasificarea sistemelor de calcul

1. Supercalculatoare

Computerul ASCI White al Departamentului de energie al SUA

https://computer.howstuffworks.com/supercomputers-used-for.htm
Supercalculatoarele concretizează imaginea acelor mașini masive, suprapuse, care au reprezentat
introducerea pe plan mondial a calculatoarelor - cele care au luat cantități uriașe de spațiu pentru a face
o cantitate enormă de calcule la un moment dat .
S-ar putea să fiți surprinși să aflați că, chiar și cu natura omniprezentă a PC-ului personal și a sistemelor
de rețea, supercalculatoarele sunt încă folosite într-o varietate de operațiuni. în mai multe domenii
industriale și științifice.
Sunt maşini cu puteri de calcul uriaşe, rezultate pe de o parte din puterea procesoarelor care stau la baza
lor şi pe de altă parte din faptul că ele pot integra mai multe procesoare de înaltă performanţă (sau mai
multe calculatoare), care lucrează în paralel, ca un tot,deci permit calculatorului să facă comutarea mai
rapidă a circuitelor și să îndeplinească mai multe sarcini simultan. (Din acest motiv, un supercalculator

12/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

va avea de asemenea o cantitate enormă de spațiu de stocare, astfel încât să poată accesa mai multe
sarcini la un moment dat.) De asemenea, va avea capacitatea de a face aritmetică vectorială, ceea ce
înseamnă că poate calcula mai multe liste de operații în loc de doar una câte una.

Supercalculatoarele au fost inițial dezvoltate pentru cracare de coduri, precum și în balistică. De

exemplu, primul supercomputer a fost numit în mod adecvat Colossus, adăpostit în Marea Britanie.
Acesta a fost conceput pentru a citi mesajele și a sparge codul german în timpul celui de-al doilea război
mondial și putea citi până la 5000 de caractere pe secundă. În unele moduri, supercomputerele sunt încă
folosite pentru aceste scopuri. În 2012, Administrația Națională de Securitate Nucleară și Universitatea
Purdue (Indiana U.S.A.) au început să utilizeze o rețea de supercomputere pentru a simula capacitatea
armelor nucleare. O mașină enormă de 100.000 de mașini sunt utilizate pentru testare

Supercalculatoarele sunt utilizate pentru rezolvarea problemelor de cercetare deosebit de complexe

cum ar fi :
 problema schimbării globale a climei : ori de câte ori verificați aplicația meteo pe telefonul dvs.,
Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) utilizează un supercomputer numit
Weather and Climate Operational Supercomputing System to forecast weather, pentru a prezice
evenimentele meteorologice și a urmări spațiul și activitatea meteorologică oceanică [sursa :
IBM]. http://www-03.ibm.com/press/us/en/pressrelease/37091.wss
 cea a genomului uman,
 aplicaţii din astronomie - supercomputerul NASA Columbia care completează 42 și jumătate de
trilioane (trilion=un miliard de miliarde.)de operații pe secundă etc.).
 securitatea armelor nucleare și pentru a face calcule dinamice moleculare pe scară largă ,
modelarea atmosferei globale, simularea armei nucleare, energia, astronomia, studiul genomului
uman și schimbările climatice.
;începând cu luna septembrie 2012, cel mai rapid computer din lume era mașina IBM Sequoia,
Blue Gene / Q la Laboratorul Național Lawrence Livermore din California, care poate opera 16
000 de trilioane de operațiuni pe secundă. Cost: 250 de milioane de dolari

13/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

Supercalculatorul IBM Sequoia

în octombrie 2012, supercomputerul Cray Titan ,a revendicat titlul de cel mai rapid computer din
lume, Oak Ridge Laboratory (ORNL) din Tennessee ; utilizat pentru a simula fizica moleculară,
energia, activitatea și interacțiunea dintre electron și atom, modelarea globală a atmosferei.
Cost: 100 de milioane de dolari

14/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

Supercalculatorul Cray Titan

Dar supercomputerele nu sunt doar mașini inteligente. Unele dintre ele sunt folosite pentru distracție și
jocuri.. Luați în considerare World of Warcraft, jocul online extrem de popular. Dacă un milion de
oameni joacă WoW la un moment dat, grafica și viteza sunt de cea mai mare importanță ,doar
supercomputerele pot fi folosite pentru a face calculele nesfârșite care ajută jocul să devină global.
Vorbind despre jocuri, nu putem uita Deep Blue, supercomputerul care a bătut campionul de șah Garry
Kasparov într-un meci de șase meciuri în 1997. Și apoi există Watson, supercomputerul IBM care l-a
înfrânt pe Ken Jennings într-un joc intens de Jeopardy. În prezent, Watson este utilizat de către un
asigurător de sănătate pentru a prezice diagnosticele și tratamentele pacienților.
Preţurile unor astfel de calculatoare sunt de ordinul sutelor de mii sau chiar al milioanelor de dolari
Firme producătoare :Cray ,IBM ,Fujitsu,Dell

15/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

Imaginea unui supercalculator

16/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

2. calculatoare mari (mainframe-uri)

cu mare capacitate de stocare şi prelucrare a datelor.. Termenul mainframe tinde să fie înlocuit de acela
de server de întreprindere (enterprise server: calculator folosit pentru aplicaţii de tipul celor ale marilor
companii din economie). Iniţial, prin mainframe se înţelegea tipul de calculator ce a precedat
minicalculatoarele – de dimensiuni foarte mari, dar cu performanţe ce aveau să rămână mult inferioare
microcalculatoarelor de azi.Un astfel de calculator primeşte date de la numeroase periferice (“terminale
neinteligente” - care nu fac nici o prelucrare independentă a datelor care trec prin ele) şi efectuează apoi
prelucrările aferente la milioane de tranzacţii pe zi
3. minicalculatoare
apărute la sfârşitul anilor ’60 şi marcând procesul de miniaturizare a calculatoarelor; termenul este
depăşit astăzi, pentru calculatoare de acel tip fiind utilizat acela de server mediu (mid-range server);

minicalculator al anilor `70 (Digital PDP 11/20)

4. server
calculator ce oferă servicii / resurse software sau hardware, altor calculatoare (clienţi) într-o reţea de
calculatoare. Ca regulă, un server dispune de un procesor mai puternic decât cele ale calculatoarelor
servite, şi de memorii (inclusiv secundare) mari,hard discuri multe;

17/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

Imaginea unui server

http://www.howstuffworks.com/

5. staţia de lucru (workstation) – un calculator desktop cu procesor şi memorie mai

puternice, putând fi utilizat pentru aplicaţii de tipul graficii tridimensionale sau
dezvoltarea de jocuri;

http://www.howstuffworks.com/
6. micro-calculatoarele
calculatorul personal -IBMPC(Personal Computer ) are putere de calcul inferioară tipurilor de mai
sus, dar realizează singur toate operaţiile necesare prelucrării automate a datelor, de la introducerea
datelor de prelucrat la afişarea rezultatelor. Cu alte cuvinte, acest tip de calculator este proiectat pentru a
fi folosit de o singură persoană. PC-uri nu sunt doar cele ce folosesc sistemul de operare Windows, ci
şi cele de tip Apple–Mac Intosh. PC-urile au fost mai întâi cunoscute sub numele de
microcalculatoare, deoarece erau un computer complet, dar au fost construite pe o scară mai mică decât
sistemele uriașe folosite de majoritatea întreprinderilor.
Din punct de vedere ergonomic, micro-calculatoarele pot fi astăzi clasificate după gradul de
miniaturizare şi, în consecinţă, posibila poziţie a lor în timpul folosirii: lângă birou (tower), pe birou
(desk-top), “în poală” (laptop / notebook)
a. Calculator de birou (desktop) – este un PC staţionar. De obicei, un desktop are putere de calcul
şi memorie mai mari decât ale calculatoarelor portabile similare;

18/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

b. Laptop (notebook) – calculator PC portabil la care placa de bază (procesor, memorie etc.),
monitorul, tastatura, perifericul de poziţionare pe ecran (înlocuind mouse-ul), unitatea de disc
dur, unitatea CD sau DVD sunt toate integrate într-un modul de dimensiunea unui album de
pictură.

Un calculator laptop (Toshiba ). HowStuffWorks.

19/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

Componentele aceluiaşi laptop: track-ball (înlocuind mouse-ul), tastatura, placa de bază, monitorul
LCD, procesorul, conexiunea modem, placa de sunet, memoria RAM, bateria reîncărcabilă, baterii de
rezervă, unitatea de disc dur. HowStuffWorks.

Laptop-ul poate funcţiona fără legătură la priză, folosind bateria, care are o independenţă de câteva ore.

c. Tablete PC
O tabletǎ PC este în esenţă un laptop mic, echipat cu un ecran tactil rotativ ca un dispozitiv de intrare
suplimentare, şi rulează un sistem de operare pentru PC –ul standard (sau uşor adaptat) cum ar fi
Windows sau Linux.

HP Compaq tablet PC with rotating/removable keyboard

d. Netbook-urile
sunt calculatoare ultra-portabile, care sunt chiar mai mici decât tradiţionalele laptop-uri ..
(aproximativ 300 dolari la $ 500- înseamnă că sunt mai ieftine decat aproape orice laptop de

20/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

brand). Cu toate acestea, componentele netbook-urilor sunt mai puternice decât cele din
laptop-uri

e. Palmtop (calculator de palmă sau PDA – Personal Digital Assistant)

– PC de dimensiuni foarte mici. Deseori, discul dur este înlocuit cu memorie flash. De obicei
tastatura lipseşte, rolul acesteia fiind preluat de tehnologii bazate pe atingerea directă a
ecranului.( touchscreen) O versiune ceva mai mare a palmtop-ului este handheld computer
(calculatorul ţinut în mână).

Palmtop şi interiorul său. HowStuffWorks.

Calculatoare PDA : Compaq  iPaqH3835 şi HP  Jornada 54. HowStuffWorks.

IPad
Ipad este o marca de tableta.Este portabil si conectabil la reteaua de telefonie mobila celulara GSM
(Global System for Mobile communications).
A fost conceput ,dezvoltat si pus pe piata de compania americana Apple incepind din aprilie 2010.
Ca paleta de posibilitati si functiuni se situeaza intre PDA si netbook.

http://en.wikipedia.org/wiki/IPad

21/22
Competenţe T.I.C. Structura unui sistem de calcul

IPad Air este noul nume de la Apple pentru a 5-a generație iPad(Procesor A7 pe 64 biţi,camera
video 5Mpx,memorie 16 GB)

f. Calculatoare la purtător (wearable computers)

oferă servicii uzuale ale unui calculator – lucru cu baze de date, multimedia, agende, e-mail –
integrate într-un ceas, într-un telefon celular sau chiar ca accesoriu la haine!

Junko Kimura
HowStuffWorks.

22/22