Dispozitive periferice curs-10,11,12

ECHIPAMENTELE PERIFERICE

Circuite complexe, conexiuni, comunicaţii.

Cele două componente esenţiale (microprocesorul şi memoria) sunt integrate în calculator,
împreună cu perifericele, prin intermediul unor conexiuni / circuite ; pe lângă integrare structurală,
rolul acestor conexiuni este de a asigura şi comunicarea între componentele calculatorului.
Interacţiunea omului cu calculatorul are loc prin intermediul unor dispozitive numite
periferice, prin intermediul cărora se introduc în calculator date de prelucrat sau se extrag
rezultatele prelucrării.
Pe unele periferice informaţia este reprezentată într-o formă ce poate fi citită de om
(monitorul, imprimanta), iar pe altele informaţia se reprezintă într-o formă ce poate fi “citită” de
calculator (discurile flexibile, dure, compacte, DVD).
Dispozitive de interfaţă
Datele sunt stocate în calculator sub forma unor şiruri de biţi; în acest sens sunt utilizate
diverse codificări. La nivelul computerului, aceste reprezentări sunt unice; spre exemplu, dacă în
reprezentarea internă a calculatorului caracterul Z are forma: 01011010, atunci acest şir de biţi este
folosit în mod unic pentru a reprezenta caracterul Z.
Această regulă nu este însă valabilă pentru dispozitivele periferice sau pentru memoria
secundară. În cazul unei tastaturi, fiecare tastă generează un caracter. În cazul unei imprimante,
caracterele sunt reprezentate sub formă unor matrice de puncte. Un dispozitiv optic citeşte
informaţia prin intermediul intensităţii luminoase, în timp ce un dispozitiv magnetic înregistrează şi
citeşte porţiuni magnetizate. Fiecare echipament periferic foloseşte o modalitate proprie de
reprezentare a datelor iar această reprezentare poate să coincidă sau nu cu reprezentarea internă a
datelor în calculator. Dacă aceste reprezentări sunt diferite este necesar un dispozitiv de translatare
dintr-o reprezentare în alta. Aici intervine rolul dispozitivului de interfaţă, numit şi placa de
interfaţă. Majoritatea perifericelor conţin pe placa de interfaţă un procesor dedicat, adică un
procesor (de un tip mai vechi), ce îndeplineşte sarcini simple legate de transferul de date.
Clasificarea echipamentelor periferice
Echipamentele periferice se pot grupa funcţional în trei categorii, după funcţia de bază pe
care o îndeplinesc:
- echipamente periferice de intrare( tastatura, mouse creionul optic, tableta digitală, scanner-
ul, cititorul de coduri de bare etc) care au ca principală funcţie, introducerea datelor,
comenzilor, programelor în calculator;
- echipamente periferice de ieşire (monitoare, imprimante etc) având ca funcţie de bază,
extragerea (afişarea) rezultatelor intermediare sau finale ale prelucrării;
- echipamente periferice de intrare-ieşire (echipamente de memorare )care se prezintă sub
forma dispozitivelor de memorie externă (hard disc, floppy disc, compact disc, casete
magnetice etc) care păstrează date şi/sau programe pe o durată nederminată, în vederea
reutilizării ulterioare sau destinate arhivării; ele se numesc şi echipamente de intrare-ieşire
deoarece permit atât introducerea (scrierea) cât şi extragerea (citirea) informaţiilor pe
suportul de memorie externă.
- O categorie specialǎ a echipamentelor de intrare-ieşire este cea a echipamentelor de
transport la distanţă, care au rolul de a oferi o formă adecvată informaţiei ce se
emite/recepţionează prin suportul fizic (cablu electric, unde electro-magnetice, fibră optică);
de exemplu modemul.
Porturi

1/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Echipamentele periferice de intrare respectiv cele de ieşire se ataşează la PC prin

intermediul porturilor şi adaptoarelor, (numite şi controllere), care la rândul lor se conectează la
microprocesor prin intermediul magistralei principale aflate pe placa de bază.
Tipuri de porturi. Porturile sunt dispozitive fizice de cuplare efectivă a perifericelor la
magistralele calculatorului. Există următoarele tipuri larg utilizate de porturi:

 porturile seriale, (sau porturi COM, de la Communication ports), care au apărut acum mai mult
de 30 de ani şi sunt deja pe cale de a fi înlocuite de porturile de tipuri mai noi. Printr-un astfel de
port, fiecare bit dintr-un octet este transmis separat, cu avantajul că e necesară o singură linie
pentru toţi cei 8 biţi şi dezavantajul că timpul necesar transmisiei se multiplică prin 8. Porturile
seriale sunt bidirecţionale. Ca exemplu, pentru conectarea unui modem extern se foloseşte un
port serial.

.Imagine a doi conectori seriali (unul cu 9 pini, celălalt cu 25). HowStuffWorks.

 porturile paralele au apărut mai recent şi sunt mai rapide. Cei opt biţi ai unui octet sunt
transmişi simultan. Un exemplu de utilizare a porturilor paralele este pentru conectarea unei
imprimante. Porturile seriale pot utiliza unul din două tipuri de conectori. Conectorul DB-25 cu
25 de pini a fost utilizat la calculatoarele din generaţiile anterioare. La calculatoarele mai noi se
utilizează conectorul DB-9 cu 9 pini. Pentru porturile seriale ale calculatoarelor se utilizează
conectori tată, iar pentru porturile seriale ale echipamentelor periferice se utilizează conectori
mamă.
Conectorul DB-25 al portului serial are o formă similară cu conectorul DB-25 al portului
paralel. Portul serial care utilizează un conector DB-25 se poate deosebi de portul paralel prin
faptul că pentru portul serial se utilizează un conector tată, în timp ce pentru portul paralel se
utilizează un conector mamă.

2/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Port paralel

 porturile USB (Universal Serial Bus), relativ recent apărute, au o răspândire din ce în ce mai
mare. Ele permit conectarea comodă la calculator a numeroase periferice. Se prevede că în
câţiva ani porturile seriale şi paralele vor fi complet înlocuite de porturile USB. Elaborarea
magistralei USB (Universal Serial Bus) a început în anul 1995 de către un grup de firme care
cuprindea Compaq, Digital, IBM, Intel, Microsoft, NEC şi Northern Telecom. Aceste firme s-au
unit în asociaţia USB Implementers Forum (USB-IF, http://www.usb.org), care a publicat prima
versiune a standardului USB. Această asociaţie, care s-a extins cu un număr mare de firme,
continuă să actualizeze standardele USB pentru controlerele USB şi diferitele categorii de
periferice care se pot conecta la magistrala USB. Calculatorul echipat cu un port USB
detectează adăugarea unui nou periferic şi determină în mod automat resursele necesare
acestuia, inclusiv driverul software şi rata de transfer.

3/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

 Există două tipuri de porturi USB, după sensul transferului de date: tip A – spre calculator
(upstream); tip B – spre periferic (downstream).

 .Conectori USB tip A (spre calculator"upstream") şi tip B (spre periferic"downstream"). HowStuffWorks.

Aşa-numitele hub-uri USB permit conectarea a până la 127 de periferice la un calculator.

.Un hub ce permite conectarea a 4 periferice USB tip A. HowStuffWorks.

Perifericele pot fi conectate sau deconectate prin USB la cald, adică fără a opri calculatorul
(hot-swappable).
Distribuitoarele (de exemplu, cele ale unui calculator) conţin o mufă rectangulară de tip
A, cu patru pini. Perifericele se conectează la această mufă printr-o fişă rectangulară de tip
A (figura 3). Cablurile care sunt ataşate permanent la periferice conţin o fişă de tip A. De
obicei însă, perifericele sunt conectate printr-un cablu detaşabil. Cablurile de legătură la
periferic pot avea lungimi de 5m – 30 m.
Perifericele conţin o mufă pătrată de tip B, iar cablul care conectează perifericele la un
distribuitor conţine o fişă de tip B la capătul care se conectează la periferic şi o fişă de tip A
la capătul care se conectează la distribuitor. În acest fel, nu este posibilă conectarea
incorectă a cablului.

4/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

 portul VGA (Video Graphic Array)

Port de ieșire VGA - portul este atașat plăcii video a calculatorului.

Mufă de intrare VGA - folosită pentru conectarea unui ecran la un calculator cu port VGA.

 porturile FireWire (standard IEEE 1394), utilizate pentru conectarea la calculator a perifericelor
digitale video - camere video, aparate de fotografiat. Porturile FireWire pot ajunge la viteze de
transfer de 400 Mbps (pentru comparaţie, porturile USB în versiunea 2.0, lansate în 2002, pot
ajunge la 480Mbps). Transferul este serial, ca şi la porturile USB. Diferenţa esenţială între
FireWire şi USB rămâne faptul că USB poate conecta periferice doar la calculator, pe când
FireWire permite şi conectarea de periferice între ele – de exemplu, două camere video pot
comunica direct (peer-to- peer communication).

Conector FireWire şi locaşul corespunzător într-o cameră video. HowStuffWorks.

5/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

 Port pentru cablul de rețea/Internet (Ethernet)

Acest port permite conectarea la internet sau la o rețea prin cablu

torsodat cu mufe de tip RJ-45, fiind în același timp un port de intrare
(download de date), dar și de ieșire (upload de date). Cu toate că rețelele
Wi-Fi sunt foarte răspândite, utilitatea acestui port pe un calculator este încă
foarte mare, mai ales că permite rate de transfer de date mai mari decât
prin Wi-Fi, pe distanțe mai mari. Printr-un astfel de port se pot descărca sau
uploada date cu o rată de transfer de până la 10 Gbps (Gigabiţi pe secundă)

DISPOZITIVE PERIFERICE DE INTRARE

Tastatura
Tastatura (keyboard), asemănătoare celei a unei maşini de scris, este folosită pentru a introduce
date în calculator. Pe o tastatură uzuală se găsesc câteva zeci de taste (între 80 şi 110), reprezentate
într-o matrice a tastelor; acestea reprezentă litere mari şi mici, cifre, semne ortografice, aritmetice,
valutare, comerciale, precum şi taste cu funcţii speciale.

Matricea tastelor unei claviaturi. HowStuffWorks.

Tastatura, făcând parte din configuraţia minimă a oricărui calculator, serveşte pentru introducerea
informaţiilor de orice natură – date, programe, comenzi.
Tastaturile au evoluat o dată cu evoluţia calculatoarelor, de la cele mai diverse, spre o standardizare
atât a funcţiilor acestora, cât şi a numărului de taste, a modului de simbolizare şi de organizare
(dispunere) a acestora. Astfel o tastatură standard, pentru a putea realiza funcţiile pentru care este
destinată, dispune de următoarele tipuri de taste:

6/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Taste alfa-numerice dispuse în zona centrală a tastaturii servesc pentru introducerea textelor alfa-
numerice cifrele ( 0,1,…9), literele ( a,A,b,B,… z,Z), spaţiul ( bara de spaţiu Space);, a caracterelor
speciale( $,%, @, !,?,…), şi a unor comenzi (caracterele alfabetice pot fi introduse în format
majuscul sau minuscul);
Taste numerice cu ajutorul cărora se introduc date numerice. Acestea sunt dispuse în două zone: un
grup de taste numerotate de la 0 la 9 dispuse pe un singur rând deasupra tastelor alfabetice şi un alt
grup simbolizate tot cu cifrele 0–9 având o dispunere matriceală, plasate în partea dreaptă a
tastaturii (acestea sunt utilizate pentru introducerea rapidă a datelor, îndeosebi de către operatori cu
rutină). Unele taste numerice au funcţii duble şi sunt simbolizate corespunzător.
Taste funcţionale simbolizate cu F1, F2, …, F12, servesc pentru lansarea unor comenzi sau
activarea unor funcţii diferite de la un produs software la altul.
Taste pentru deplasarea cursorului şi a textului pe ecran care grupează tastele cu săgeţi, tasta
TAB şi tastele următoare:
PgDn – determină deplasarea înainte a textului cu o pagină-ecran;
PgUp – face deplasarea înapoi a textului cu o pagină-ecran;
HOME – mută cursorul în colţul din stânga sus, dacă se află pe prima coloană, indiferent de
linie, sau mută cursorul la începutul liniei curente;
END – poziţionează cursorul la sfârşitul liniei curente, sau în colţul din stânga jos, dacă se
află pe ultima coloană a unei linii.
Taste pentru schimbarea funcţiei altor taste folosite individual sau apăsate în combinaţie cu una
sau două taste:
CAPS-LOCK – este o tastă alternativă care face trecerea de la scrierea alfa-numerică cu
majuscule (litere mari) la scrierea cu minuscule (litere mici) şi invers;
SHIFT – are aceeaşi funcţie ca şi CAPS-LOCK însă are efect numai cât este ţinută apăsat;
ALT – acţionată împreună cu alte taste determină generarea unei comenzi sau chiar a unor
instrucţiuni de program
CTRL – se utilizează în combinaţie cu alte taste pentru generarea şi transmiterea unor
comenzi de control şi dirijare;
Taste pentru control şi corecţie
Din această categorie fac parte tastele care servesc pentru corecţii într-un text afişat sau, pentru
controlul unor funcţii ale sistemului cum sunt:
PAUSE/BREAK – suspendă temporar afişarea liniilor pe ecran sau, în asociere cu tasta
CTRL, poate să suspende execuţia unui program. (Reluarea afişării sau execuţiei
programului astfel întrerupt, se face acţionând o tastă oarecare);
PRINT-SCRN – tipăreşte pe imprimantă conţinutul ecranului;
ENTER – marchează terminarea unei linii introdusă de la tastatură (o comandă, o
instrucţiune sau o linie de date) şi transmiterea acesteia către calculator, concomitent cu
avansul la rândul (linia) următor;
ESC – suspendă execuţia programului sau a comenzii curente şi face să se revină la pasul
(ecranul) imediat anterior;
INSERT – este o tastă alternativă care selectează fie modul de lucru INSERT, când orice
caracter tastat se inserează în poziţia cursorului, fie modul de lucru EDIT, când caracterul
tastat îl substituie pe cel din dreptul cursorului;
DEL – şterge caracterul din dreptul cursorului;
BACKSPACE – şterge primul caracter de la stânga cursorului.

7/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Tastatura se comportă, în timpul lucrului, ca un mic calculator, în sensul că are capacitatea de a

memora temporar o linie de date, o linie de comandă sau de instrucţiuni de program şi permite
efectuarea corecturilor necesare, înainte de transmiterea acestora în memoria internă a
calculatorului (înainte de acţionarea tastei ENTER). Acest lucru este posibil pentru că tastatura are
un microprocesor propriu şi un buffer de memorie RAM.
Fiecare tastă are asociat un cod numeric, care este un cod ASCII numit cod de scanare.
Microprocesorul este capabil să sesizeze momentul apăsării unei taste şi momentul eliberării sale
putând genera repetitiv codul de scanare al tastei menţinute în poziţia apăsat: grupează caracterele
tastate câte două (16 biţi) şi le transmite spre calculator prin intermediul circuitelor de control ale
tastaturii
După modul cum sunt dispuse tastele alfabetice, tastaturile sunt standardizate în două tipuri:
– tastatura de tip anglo-saxon la care tastele alfabetice încep cu literele
Q W E R T Y…;
– tastatura de tip francez la care tastele alfabetice încep cu literele A Z E
R T Y…;
Tastaturile au un cod intern propriu care poate fi schimbat prin comenzi de configurare, în funcţie
de particularităţile ţării în care se utilizează tastatura respectivă –
Start Control Panel Regional settings.

Microprocesorul dedicat şi circuitele de control ale tastaturii. HowStuffWorks.

Legătura efectivă spre calculator este făcută printr-un conector ce poate fi de tip PS/2 sau de
tip USB.

Conector de tip PS/2, utilizabil şi pentru tastatură. HowStuffWorks.

8/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

În domeniul tastaturilor există o preocupare marcată de adaptare a acestora la operatorul uman

pentru a mări viteza de tastare şi a micşora numărul de erori. Figura de mai jos ilustrează câteva
tipuri de tastaturi ergonomice, oferite de producători. De asemenea se impun tot mai mult tastaturi
fără fir (wireless) care realizează legătura cu PC-ul prin unde electromagnetice.

Exemple de tastaturi ergonomice

Mouse–ul
Mouse-ul a trecut din categoria perifericelor opţionale, în categoria celor obligatorii, pe măsură ce
au fost create programe şi sisteme de programe care sunt greu de manipulat fără mouse şi pe măsură
ce au fost realizate anumite interfeţe grafice care-l ajută pe utilizator să se orienteze cu uşurinţă pe
ecran.
Mouse-ul este un dispozitiv a cărui funcţionare se bazează pe corespondenţa dintre
rostogolirea pe pad (suport plan, aşezat pe birou, pe care se mişcă mouse-ul) a unei bile şi
mişcarea în consecinţă pe ecranul monitorului a unui marcaj mare cât o literă numit
prompter de mouse. În acest fel utilizatorul poate aduce marcajul pe poziţia dorită de pe
ecran. Apoi, folosind butoanele mouse-ului – în număr de două sau trei – el poate indica
alegerea uneia sau alteia dintre comenzile afişate pe ecran sau poate produce defilarea
textului pe ecran. Mouse-ul este folosit în acele programe care realizează pe monitor
interfeţe utilizator prin intermediul tehnicii ferestrelor şi a casetelor de dialog (de exemplu
în sistemele de operare Windows- aceste caracteristici descriu comunicarea cu programele
prin interfaţa grafică utilizator (GUI).)

9/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Faţa inferioară a mouse-ului. HowStuffWorks.

Partea vizibilă a sferei, prin modificarea punctului variabil de contact cu suprafaţa biroului,
determină mişcarea prompter-ului pe ecran.
Un mic procesor interior mouse-ului interpretează semnalele venite de la senzori şi le
codifică în octeţi, pe care îi trimite spre procesor.

Procesorul dedicat din interiorul unui mouse (Logitech). HowStuffWorks.

În felul acesta, mişcările mouse-ului pot fi transformate în mişcarea prompterului pe ecran.

“Clic”-urile pe butoanele mouse-ului sunt receptate de cele două butoane laterale, aflate de o
parte şi de alta a firelor.

Cu ajutorul mouse-lui se pot efectua patru operaţii:

– Operaţia de indicare (point); semnifică simbolul afişat pe ecran specific mouse-ului,
având forme diferite în funcţie de programul în exploatare, poziţia lui pe ecran etc. şi
constituie mijlocul de reper al opţiunilor;
– Operaţia clic (click) prin care se acţionează scurt un buton al mouse-lui; semnifică
apăsarea şi apoi eliberarea rapidă a butonului din stânga sau dreapta mouse-ului având ca
efect selectarea, activarea sau marcarea unei opţiuni, unui meniu, submeniu sau comenzi;
– Operaţia dubluclic (double click), prin care se acţionează scurt, de două ori succesiv un
buton al mouse-lui; semnifică două clicuri de mouse care se succed la un interval foarte

10/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

scurt, şi care conduc la lansarea în execuţie a unor programe sau execuţia unor comenzi
simple;
– Operaţia de tragere (drag and drop), prin care se deplasează mouse-ul pe masa reală cu
un buton acţionat. semnifică deplasarea mouse-ului ţinând butonul din stânga apăsat,
având ca efect marcarea unui text, mutarea unor obiecte sau ferestre, copierea etc.
Rezultă că mouse-ul este util numai în măsura în care pe ecran există afişate anumite opţiuni din
care se pot selecta şi activa cele necesare pe parcursul unei sesiuni de lucru.
Utilizarea mouse-ului simplifică modul de operare prin tastatură, acesta putând cumula funcţiile mai
multor taste: tastele de deplasare a cursorului, tasta ENTER, tasta ESC, tastele PgDn şi PgUp
precum şi orice tastă funcţională (F1–F12) sau alte taste sau opţiuni afişate pe ecran.
Unele modele de mouse (Intellymouse) dispun şi de o rotiţă între cele două butoane, pentru
derularea rapidă a informaţiilor dintr-o fereastră ca şi când s-ar acţiona bara de defilare verticală. O
inovație recentă în defilarea cu mouse-ul ,este o rotiță de derulare- înclinare care vă permite a defila
pe ecran atât orizontal ( stânga / dreapta) și pe verticală ( sus / jos ) Capacitatea de a defila în
ambele sensuri este la îndemână atunci când vizualizați documente largi ca o pagină Web sau foaie
de calcul
Dupa tipul de senzor care face legatura intre mouse si suprafata de contact (ex. mouse pad),
mouse-ul este clasificat in:
mouse cu bila,
mouse optic,
mouse laser.
mouse wireless
mouse biometric.
După modul cum sunt conectate şi cum comunică cu calculatorul distingem trei tipuri de
mouse şi anume:
1. mouse serial(optic ,laser sau cu bilă), care se conectează la unul dintre porturile seriale sau
prin port USB , fiind mouse-ul cel mai utilizat şi acceptat de orice program; Un mouse optic
utilizeaza o dioda cu emisie de lumina sau o dioda laser si diode foto care detecteaza
miscarea dispozitivului pe suprafata mousepad-ului, spre deosebire de mouse-ul cu bila care
foloseste o bila si doua rotite cu fante pentru detectarea miscarii.
Mouse-ul optic functioneaza prin utilizarea unui senzor optoelectric pentru a face poze
succesive la suprafata de contact. In timp, a fost posibila integrarea de procesoare de
imagine din ce in ce mai puternice in mouse, devenind astfel posibil ca mouse-ul sa poata fi
utilizat pe o multitudine de suprafete eliminand necesitatea unui mouse pad. Mousul optic
lumineaza suprafata de contact utilizand: un LED, un senzor infrarosu Schimbarile dintre un
frame si urmatorul frame sunt procesate de chip-ul procesorului grafic integrat in mouse care
translateaza in miscare pe cele 2 axe utilizand un algoritm de calcul bazat pe optica. Spre
deosebire de mousii cu bila, mousii optici nu au parti in miscare, astfel nefiind nevoie sa fie
curatati. Singura exceptie este in cazul in care murdaria blocheaza senzorul optic. Cele mai
multe mouse-uri optice au o rezoluție între 400 sau 800 dpi .(1600 dpi pentru jocuri)
Mouse-ul laser utilizeaza o dioda infrarosu laser in locul unui led pentru a ilumina
suprafata de contact. Mouse-ul laser a crescut in mod semnificativ rezolutia imaginilor.
Acesta permite o viteza de 20 de ori mai mare decat un mouse optic clasic, la un consum de
putere mai mic.
Dimensiunea senzorului optic - 16 x 16 pixeli la 30 x 30 pixeli.
Rata de reîmprospătare - 1500 - 6000 eșantioane pe secundă.

11/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Rata de procesare a imaginii - este o combinație intre dimensiunea senzorului optic și rata
de reîmprospătare: 0.486-5.8 megapixeli pe secundă.
Viteza maximă - este viteza maximă cu care puteți muta mouse-ul și de a obține o urmărire
exacta. 16-40 cm pe secundă.
2. Mouse fără fir care comunică cu calculatorul prin intermediul unui semnal radio preluat şi
prelucrat de către o placă de interfaţă specială Dupa tehnologia prin care sunt transferate
datele in mod wireless, mouse-ul poate fi: radio sau bluetooth.
3. Mouse cu placă de interfaţă proprie (numit şi mouse de magistrală) care se conectează la
calculator prin intermediul unui conector de extensie,sau printr-un port special intern (fiind
mai rar utilizat);
Cele mai multe mouse-uri au o rezoluție între 400 sau 800 dpi .(1600 dpi pentru jocuri)
Ca şi în cazul tastaturilor se observă o preocupare deosebită a producătorilor pentru proiectarea
unor mouse-uri ergonomice care să asigure comoditatea în timpul operării şi să nu obosească
mâna operatorului. În plus sunt din ce în ce mai folosite mouse-uri fără fir (wireless) care
uşurează munca utilizatorului micşorând numărul de cabluri de pe birou.

Exemple de mouse

Touchpad-ul este format dintr-o suprafaţă de lucru sensibilă la atingere, pe care

utilizatorul poate deplasa degetul pentru a muta cursorul pe ecranul calculatorului.
Dispozitivul este dotat cu două taste care corespund celor două butoane ale mouse-ului.

12/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Trackball-ul este format dintr-o bilă dispusă între două role plasate perpendicular, care
translatează mişcarea bilei în mişcări pe orizontală şi pe verticală, pe ecran. Spre
deosebire de mouse, unde carcasa dispozitivului se deplasează pe o suprafaţă, în cazul
trackball-ului carcasa este fixă, iar bila este mişcată cu mâna. La fel ca şi mouse-ul, are
butoane pentru a executa diferite acţiuni.

Trackball

Joystick-ul este un dispozitiv format dintr-o bază pe care sunt montate o manetă şi mai
multe butoane de control. Prin acţionarea butoanelor de control se declanşează diferite
evenimente pe ecran, iar prin mişcarea manetei în diferite direcţii, se deplasează un
obiect pe ecran.

Joystick

Scannerul

Scanner-ul reprezintă un echipament opţional în cadrul unui sistem de calcul, ce lucrează în

spaţiul de culoare RGB(Red Green Blue), cu ajutorul căruia originalele color sau alb-negru sunt
transformate prin digitizare în fişiere ce pot fi prelucrate de programe de specialitate sau integrate
împreună cu text în programe de paginare. Imaginea pe care o citeşte scanerul este o suprafaţă
formată din puncte. Fiecare punct este definit printr-un cod de culoare, obţinându-se versiunea
digitală a imaginii.
Scanere flatbed, de asemenea, numite scanere de birou, sunt cele mai versatile şi utilizate .
Scanerele Sheet-fed sunt similare cu scanere flatbed numai că documentul este mutat prin faţa
capului de scanare care este imobil.
Scanere mobile utilizează aceeaşi tehnologie de bază, ca un scaner flatbed, Acest tip de scaner
de obicei nu oferă o calitate bună a imaginii. Cu toate acestea, poate fi util pentru captarea rapidǎ
de text.

13/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Scanerele cu tambur sunt utilizate de către industria de publicare pentru a capta imagini
incredibil de detaliate . Ei folosesc o tehnologie numita tub fotomultiplicator ( PMT ) .

Scannerul este un dispozitiv de intrare prin care pot fi citite imaginile grafice (fotografii, desene,
texte )tipărite pe hârtie. Imaginea de scanat este pusă pe suprafaţa transparentă a dispozitivului si
apoi "citită" prin metode electrooptice prin deplasarea cititorului de-a lungul ei.

Scanner fix
Cu ajutorul unui sistem de senzori, scanner-ul preia imaginile pe care le scanează (operaţia se mai
numeşte şi digitalizare) şi le transmite calculatorului care le memorează, sub forma unor fişiere,
după care acestea pot fi supuse prelucrării.

Senzorii scanerului se numesc celule CCD (Charge Coupled Device), care sunt de fapt
condensatori încărcaţi electric şi sensibili la lumină La scannerele existente pe piaţă, o celulă CCD
poate recunoaşte până la 2048 de trepte de luminozitate Operaţia de scanare constă în împărţirea
imaginii în puncte individuale numite pixeli, prin luminarea imaginilor, care sunt apoi percepute
prin intermediul senzorilor, în funcţie de intensitatea luminii. Intensitatea luminii depinde, la
rândul ei, de conturul şi luminozitatea imaginii scanate.

14/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Modul de funcţionare al scanner-ului (http:// www.howstuffworks.com)

O sursă de lumină dedesubtul imaginii/documentului iluminează suprafaţa acesteia.

1. Cu ajutorul unui motoraş captatorul CCD este deplasat şi astfel captează lumina reflectată de
document/imagine.
2. Această lumină, cu ajutorul unui sistem de oglinzi, este focusată spre o lentilă, care, la rândul
ei,
3. transmite fascicula luminoasă spre o diodă fotosensibilă. Aceasta transformă lumina în curent
electric. Intensitatea curentului depinde de intensitatea luminii reflectate.
4. Convertorul analog digital stochează fiecare valoare de curent ca un pixel digital
reprezentând o arie neagră sau albă.

 Scannerele mai sofisticate pot transforma curentul în tonuri de gri. Un scanner color transmite
lumina prin filtre (roşu, verde şi albastru, separat fiecare) pentru a obţine tonurile de culoare
produse de acestea. Apoi, informaţiile sunt transmise calculatorului unde sunt traduse astfel
încât să fie inteligibile cu un program de editare.

După scanare, suportul software permite vizualizarea imaginii pe ecran, mărirea,

micşorarea, modificarea şi reproducerea ei pe un dispozitiv de ieşire (plotter sau imprimantă).
Imaginea pe care o citeşte scannerul este o suprafaţă formată din puncte, fiecare punct fiind
definit printr-un cod de culoare, şi coordonatele sale.

.Cu ajutorul unui software adecvat imaginile digitalizate sunt transmise calculatorului pentru
prelucrare. Prelucrarea ulterioară poate consta în finisarea contururilor, redimensionare, mutare,
rotire, colorare, umbrire,suprapunere etc. Principalele caracteristici care definesc performanţele
unui scanner şi calitatea imaginilor scanate sunt:
– rezoluţia;
– viteza de scanare;
– numărul de culori, reprezintă setul de culori care pot fi codificate de scanner;
– calitatea software-ului utilizat.
Rezoluţia este dată de numărul şi mărimea celulelor de citire CCD, şi se exprimă în număr de
pixeli pe inch sau dots per inch prescurtat dpi.
Cele mai răspândite scannere au rezoluţii de 200, 300 şi 600 pixeli/inch.Imaginea scanată este cu
atât mai fidelă, cu cât rezoluţia este mai bună. O îmbunătăţire a rezoluţiei presupune implicit
creşterea densităţii de pixeli şi micşorarea dimensiunii acestora. Pentru scanarea unor imagini color
s-a ajuns până la rezoluţii de 4800 sau 9600 dpi.
Viteza de scanare depinde de o serie de factori dintre care mai semnificativi sunt următorii:

15/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

– viteza de reîncărcare a celulelor CCD în timpul scanării, care la rândul ei depinde de tehnologia
de fabricaţie a acestor condensatori;
– numărul de treceri, atunci când se scanează imagini color (pentru scanere la care principiul de
percepere a culorilor are la bază repetarea scanării);
– tipul şi mărimea imaginilor scanate, ştiut fiind că o imagine cu multe detalii şi nuanţe va încetini
viteza, întrucât sesizarea fiecărui detaliu necesită timp suplimentar şi treceri repetate.
Încercările de îmbunătăţire a rezoluţiei, prin creşterea numărului de senzori, conduc implicit
la scăderea vitezei de scanare. Cele două caracteristici, rezoluţie şi viteză se află într-un raport
invers proporţional.
Scanner-ele pot fi utilizate şi pentru a introduce textul imprimat de pe un suport grafic în
memorie sub formă de fişier text care poate fi apoi prelucrat cu un procesor de texte. Pentru aceasta
scanner-ul trebuie să fie însoţit de produse software de tipul OCR (Optical Character Recognition-
recunoaştere optică a caracterelor).
Tehnologia OMR(Optical Mark Recognition) permite utilizatorului să citească căsuţele de
validare - care este semnul aplicat în spații predefinite . Aceasta tehnologie poate fi extrem de utilă
pentru a automatiza corectarea documentelor de examen. Software specializat , împreună cu OMR
poate automatiza complet verificarea , marcarea și clasificarea documentelor de examen .

Cu tehnologia ICR (Intelligent Character Recognition) este posibil să se recunoască date

manuscris( în modul fără restricții sau constrâns )atunci când există , de obicei, spațiu între
caractere . Acesta poate fi folosit pentru introducerea formularelor direct în calculator .
Tehnologia BCR (Bar Code Reader) permite recunoașterea codurilor de bare imprimate pe
produsele cu amănuntul , precum și , decodarea conținutul lor
Microfonul este singurul aparat electroacustic capabil să capteze oscilaţiile sonore naturale.
Microfoanele captează semnalele produse în spaţiul înconjurător transformând oscilaţiile acustice
(mecanice) în oscilaţii electrice, obţinându–se la bornele acestora semnale electrice de
audiofrecvenţă.

DISPOZITIVE PERIFERICE DE IEŞIRE

Plotter
Plotterul este un dispozitiv de ieşire care permite trasarea unui desen sau alte reprezentări
grafice (litere) prin deplasarea comandată, pe două direcţii a unuia sau mai multor
dispozitive de scriere (cu pastă sau cerneală). Plotterul produce pe hârtie o
imagine vectorială , nu pixel cu pixel. Dispozitivul este foarte util pentru

16/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

trasarea desenelor,schitelor, diagramelor, având avantajul că se pot trasa orice

fel de curbe în mai multe culori. În prezent , este înlocuit cu bune rezultate de
imprimantele grafice. Au apărut, o serie de echipamente multifuncţionale, un
scanner-plotter fiind ilustrat în figura de mai jos:

Dispozitiv multifuncţional simultan scanner şi plotter

Monitorul
Este dispozitivul care permite vizualizarea rapidă a rezultatelor date de calculator. Principiul de
afişare al imaginii este cel de la televizor: ecranul conţine un număr de puncte (pixeli) care, prin
culoarea pe care o primeşte fiecare, formează o imagine. Punctele sunt aşezate pe linii şi coloane;
pot fi, de exemplu, 1024 de coloane şi 768 de linii, adică un total de 786 432 puncte. Spunem în
acest caz că rezoluţia este de 1024x768. O imagine constă, în exemplul considerat, din 786432 de
perechi (punct + culoare ataşată). Afişarea informatiilor pe ecranul unui calculator se realizeaza
prin intermediul plăcii grafice şi a driver-ului grafic asociat acesteia .
Placa grafică sau adaptorul de ecran este componenta hard a calculatorului, care asigură gestiunea
memoriei ecran (RAM video) şi controlul monitorului video.
Driverul grafic este componenta software care comanda placa grafica
Memoria ecran apartine placii grafice, ea pastreaza informatiile care se afiseaza „instantaneu” pe
ecran ( in realitate imaginea de pe ecran este generata de aproximativ 60 de ori pe secunda).
Memoria ecran poate fi adresata ca o memorie obisnuita.
Placa grafica trateaza ecranul in doua moduri: text si grafic.
In modul text, fiecare caracter care urmeaza sa apara pe ecran este pastrat in memoria ecran pe doi
octeti:
 1 primul contine codul ASCII al caracterului;
 2 al doilea cuprinde caracteristicile caracterului : culoare, iluminare, culoarea fondului,
clipire.
In modul grafic, memoria ecran cuprinde pentru fiecare pixel (element de imagine) de pe ecran un
cod reprezentat pe biti, prin care se determina culoarea pixelului. Datorita acestui mod de codificare
memoria ecran poate cuprinde imaginea codificata a mai multor ecrane. Zona din memoria ecran
necesara pentru memorarea unui ecran se numeste pagina video.

Caracteristicile unui monitor sunt:

17/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

1. Tipul tehnologic : ecran cu cristale lichide (LCD) sau cu tub catodic (CRT)

2. Calitatea este dată de rezoluţie care reprezintă numărul puncte individuale de culoare,
cunoscut sub numele de pixeli ai ecranului, unde un pixel este un punct de pe ecran.
Rezoluţia se referă la numărul de pixeli, de pe un ecran. Rezoluţia este exprimată prin
identificarea numărul de pixeli de pe axa orizontală (coloane) şi numărul de pe axa
verticală (rânduri), cum ar fi 800x600.
3. Rezoluţia este afectată de o serie de factori, inclusiv dimensiunea ecranului , adicǎ
dimensiunea diagonalei (între 14 şi 21 de inch, între 36 şi 54 de cm)
4. numǎrul de culori
In tabelul de mai jos sunt prezentate principalele tipuri de monitoare:

18/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Tip monitor Rezoluţie Număr de culori

VGA 640 x 480, 16
SVGA 800 x 600 256
1024 x 768 256
XGA 1.024 x 768 65.536

După trecerea, acum cca. 30 de ani, de la monitoarele care afişau doar text la cele grafice,
culorile şi rezoluţia imaginilor de pe monitor au avut o dinamică remarcabilă, prin diverse
tehnologii (IBM): CGA (Color Graphics Adapter, 1981) ce afişa patru culori pe un total de
64000 de pixeli (320 x 200); EGA (Enhanced Graphics Adapter, 1984) avea 16 culori şi o
rezoluţie de 640 pe 350 pixeli; VGA (Video Graphics Array, 1987), încă utilizată (256 de
nuanţe de culori); XGA (Extended Graphics Array, 1990), cu 65536 de nuanţe pentru o
rezoluţie de 1024 x768 de puncte şi cu 16800000 de nuanţe la o rezoluţie de 800x 600 pixeli.
5. Imaginile se succed pe ecran cu o anumită frecvenţă ( rata de reîmprospătare. ) (spre
exemplu, 60 de hertzi, adică imaginea se schimbă de 60 de ori pe secundă
)Caracteristicile imaginii afişate de monitor pot fi ajustate printr-o fereastră de dialog la
care se ajunge prin meniul Control Panel / Display.

Imprimanta
- Este dispozitivul care afişează informaţiile din calculator pe suport de hârtie.
Principalele caracteristici ale unei imprimante sunt:
1. viteza de tipărire (în pagini pe minut=ppm sau caractere pe secundă =cps) şi
2. rezoluţia(dpi=dots per inch)- pentru tipărire:300dpi ;pentru grafică:>620 >720dpi.
- Imprimantele sunt de mai multe tipuri după tehnologia de imprimare (cu impact,
fara impact); ele pot imprima în alb-negru sau color. O parte importantă a costurilor
legate de folosirea unei imprimante poate fi alcătuită de costul consumabilelor
(cerneală, toner).
In tabelul de mai jos sunt prezentate principalele tipuri de imprimante:
Tip Caracteristici Domenii de
imprimantă utilizare
Jet de - preţ ridicat; Epson, Hewlett-Packard (HP) and Canon Uz individual
cerneală -utilizeazã picături microscopice de cerneală proiectate printr-o
(fără duză de scriere. Cerneala are calităţi electrostatice, pentru a
impact) putea fi ghidată cu ajutorul unor câmpuri magnetice sau
electrostatice.
-funcţiile de scanare, copiere şi imprimare (All in One / 4-in-1)
graţie unui panou frontal care se reglează uşor şi unui afişaj

19/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

LCD
- culori de foarte bună calitate;
Imprimantele cu jet de cerneală pentru imprimarea foto
profesională utilizează până la 12 cerneluri diferite:
-rezoluţia 360-600dpi; 600x300dpi; 4-in-1->4800 x 1200 dpi,
Viteza la imprimare alb-negru (A4) Canon: 28 ppm Epson:33ppm
Viteza la imprimare color (A4)Canon: 9 ppm Epson:20ppm
- preţ mediu consumabile.
Laser (fără - culori de foarte bună calitate; Lucrări de
impact) - preţ ridicat; foarte bună
-procesor propriu 1GHz ,1GB(pentru print,copy,scan,fax) calitate.
-Rezoluţie la imprimare 1200 x2400dpi; la copiere 600x600dpi;
scan:1200dpi
.>>4MB printer RAM
-Viteza la imprimare alb-negru (A4) 25 ppm ( Xerox color All-in
one)
-Viteza la imprimare color (A4) 18 ppm
- preţ mic consumabile.

20/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Termică - preţ scăzut; pentru

(fără -imprimarea termică (sau imprimarea termică directă) este un aplicații
impact) proces de tipărire digitală care produce o imagine imprimată portabile și cu
prin încălzirea selectivă a hârtiei termocromice acoperite sau a amănuntul
hârtiei termice, când hârtia trece peste capul de imprimare ,sectoarele
termică. Acoperirea devine negru în zonele în care este de retail
încălzită, producând o imagine. Imprimantele termice directe
cu două culori pot imprima atât negru(albastru), cât și o
culoare suplimentară (adesea roșie) prin aplicarea căldurii la
două temperaturi diferite.
-mici, ușoare și consumă mai puțină putere.
-imprimare cu cea mai mare gamă de caracteristici și opțiuni de
ultimă generație, inclusiv Ethernet și un ecran LCD cu Wireless
sau Bluetooth®.
-aplicațiile comerciale ale imprimantelor termice includ pompe de
stații de alimentare, chioșcuri de informare, sisteme de puncte
de vânzare, imprimante de vouchere în mașini de joc, etichete
de imprimare la cerere și produse și pentru înregistrarea
benzilor de ritm vii pe monitoarele cardiace spitalicești.
- rezoluţia :300dpi ; viteza la imprimare :102-150 mm/s
- preţ mare consumabile.

Matricială - preţ scăzut; Documente

(cu impact) -impactul unui cap de scriere mobil ,pe care este plasată o matrice financiar–
de pini(9 =(3×3) sau 24=(6×4) de ace mecanice ),asupra unei contabile.
benzi tuşate sau colorate (ribon), prin acţionare cu
electromagneţi.
- rezoluţia funcţie de numărul de ace 100-400 dpi; viteza-50-500
cps
- preţ foarte redus pentru consumabile

21/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

https://en.wikipedia.org/wiki/Dots_per_inch
Sunt vizibile picături individuale colorate de cerneală; această probă este de aproximativ
150 dpi.

22/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

https://www.amazon.com/Canon-Wireless-Printing-Document-AirPrint/dp

Imprimantă cu jet se cerneală :Canon PIXMA TR8520 Wireless All in One Printer | Mobile
Printing | Photo and Document Printing, AirPrint(R) and Google Cloud Printing, Black: face
imprimarea, copierea, scanarea și trimiterea prin fax rapid și ușor
Capacitate memorie: Aprox. 250 de pagini

PAPERANG P1 Printer Portable Bluetooth 4.0 Printer Photo Thermal Printer Phone Wireless Connection Printer 1000mAh Battery JEPOD

23/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

https://www.fujieisyscom.co.jp/en/products/printers/desktop-printers/gx430t

IBM .

Interiorul unei imprimante laser color (Tektronix). HowStuffWorks.

Traseul unei pagini într-o imprimantǎ laser

HowStuffWorks

24/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

https://en.wikipedia.org/wiki/Laser_printing

ECHIPAMENTE PERIFERICE DE INTRARE-IEŞIRE

Modem
Modem-urile sunt dispozitive hardware care permit calculatorului să converseze cu alte calculatoare
prin intermediul liniilor telefonice sau de alta natură (de exemplu cablu TV). Aceste dispozitive fac
posibilă legarea calculatoarelor din reţele locale de calculatoare personale, de minicalculatoare sau
mainframe şi realizarea schimbului de fişiere la distanţă.

25/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

. Principiul comunicaţiei cu MODEM-uri

Calculatoarele utilizează intern semnale electrice digitale, iar transmisia de mesaje între calculatoare,
utilizând linii telefonice, este realizată prin semnale analogice Procesul modificării frecvenţei undelor
analogice este denumit modulaţie de frecvenţă (Frequency Modulation – FM) sau, simplu, modulaţie.

Semnal analogic de frecvenţǎ joasǎ

Semnal analogic de frecvenţǎ înaltǎ

Semnal digital pentru 1 Semnal digital pentru 0

26/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Limbajul digital format din 1 şi 0 (deschis/închis) este translatat de modem în semnale analogice din una
din diferitele frecvenţe care pot fi transmise pe linia telefonică. Această transformare de semnal este
cunoscută sub numele de modulare. La receptorul final, procesul este inversat, iar tonul, denumit
purtătoare, care soseşte este convertit înapoi în codul digital al calculatorului. Această transformare de
semnal este cunoscută sub numele de demodulare, din cele două nume rezultând cel de MODEM.
Modem-urile pot fi interne, sub forma unei plăci de extensie instalată într-un slot de extensie, sau
externe, sub forma unui dispozitiv care se cuplează la unul din porturile calculatorului (COM, LPT sau
USB).
a. Fax-modem-uri
Fax-modemurile au apărut ca o opţiune suplimentară a modemuri-lor, utilizate iniţial pentru conectarea
calculatorului la reţele şi ca rezultat al cererii foarte mari pentru serviciul de fax din lumea afacerilor,
combinată cu costul foarte mic de ataşare a funcţiilor de fax la un modem modern. Aproape toate
modemurile de mare viteză moderne includ facilităţi interne de fax. Cu ajutorul programelor software
pentru compunerea, recepţia şi gestiunea fax-urilor, expedierea unui fax cu ajutorul calculatorului este
foarte simplă, ieftină şi sigură. Din punct de vedere al software-lui şi hardware-lui majoritatea
produselor utilizate pentru gestiunea faxurilor pun la dispoziţie servicii privind compunerea,
transmiterea, recepţionarea, vizualizarea şi monitorizarea faxurilor împreună cu dialogul vocal (robot).
Sistemul de operare Windows pune la dispoziţie o aplicaţie pentru trimiterea, recepţionarea şi
gestionarea faxurilor. Interfaţa aplicaţie Fax Console .
b. Data-voice modem

Figura 21Data-voice modem

Placa de sunet (sound card), folosită pentru înregistrarea şi redarea sunetului prin convertirea
semnalului analogic (continuu) în formă digitală (discontinuă, dar o discontinuitate insesizabilă la
audiţie) şi reciproc.
Touchscreen
Un touchscreen este un ecran LCD, peste care stă o componenta sensibilă la atingere,
numită digitizer. Există în telefoane, tablet-PC-uri și chiar și ecrane (necesită instalarea
unui driver).
Camera web

Dispozitive de memorare externă

Hard- discul

27/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Figura 22.Unitate de disc dur Western Digital  (în carcasă şi desfăcută); disc dur şi capul
de citire (în formă de săgeată). HowStuffWorks.

Figura 23 Unitate de hard-disc desfăcută

Discul dur, sau hard-diskul a fost introdus pentru prima dată de către firma IBM sub
denumirea de disc Winchester Capetele de citire/scriere şi braţele de susţinere sunt sigilate
împreună cu platanele metalice pentru a fi protejate la praf sau diverse alte particule ce pot influenţa
ulterior mecanismul extrem de fin de citire/scriere. Există, de regulă, o pereche de capete de
citire/scriere pe fiecare platan (unul deasupra şi unul dedesubt) iar capetele de citire/scriere se
deplasează împreună.
Dimensiunea stratului de oxid de pe suprafaţa platanului este de aproximativ 2,5 μm iar
capul de citire/scriere se deplasează deasupra sau dedesubtul platanului la o distanţă infimă, de
numai 0,5 μm (. Pentru a intelege mai bine, un fir de par uman este de aproximativ 50 μm microni,
Daca bratul s-ar afla la o distanta prea mare de disc, ar polariza si spatiul de langa locul unde
trebuie. Din acest motiv hard disk-urile sunt foarte sensible la socuri, mai ales cand sunt pornite. In

28/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

momentul in care calculatorul este oprit, bratul de citire / scriere este retras intr-un loc
special,cilindrul de parcare,pentru a nu lovi platanul in urma unor posibile socuri.)
Suportul de memorie al discului dur funcţionează pe baza fenomenului magnetic.
Capetele de citire / scriere sunt puse in miscare de catre un motor pas-cu-pas.
Capetele de scriere / citire sunt electromagneti care efectueaza conversia semnalelor electrice in
campuri magnetice si invers. Fiecare bit de date este inregistrat pe disc utilizand o anumita metoda
de codificare, bitii fiind translatati in secvente de tranzitii de flux.
Din pricina densitatii ridicate de inregistrare este important sa nu existe interferente intre campurile
magnetice alaturate. De aceea, campurile magnetice inregistrate au o intensitate redusa. Pentru
cresterea densitatii de inregistrare, intensitatea acestor campuri trebuie redusa si mai mult, motiv
pentru care capetele de citire / scriere trebuie sa fie mai sensibile. Din acest motiv se utilizeaza
circuite speciale de amplificare pentru conversia impulsurilor electrice slabe generate de capetele de
citire / scriere in semnalele care reprezinta datele citite de pe disc. Deoarece suprafata alocata unui
bit este extrem de redusa (0,1 x 2 microni), capul trebuie mentinut la o distanta suficient de mica
pentru a putea detecta campurile magnetice slabe.
La o viteza de 5400 – 10000 de rotatii pe minut capul nu poate fi in contact cu suprafata si in acelasi
timp nu se poate indeparta de acesta la o distanta mai mare de o fractiune de micron. O asemenea
distanta este mai mica decat lungimea de unda a luminii vizibile.
Datorita efectului planar, capul de citire “pluteste” deasupra discului, la o distanta determinata de
viteza de rotatie, forma capului si tensiunea arcului. Chiar daca suprafata nu este perfect plata, capul
va urmari neregularitatile.
Discul dur este o memorie nevolatilă ce joacă un rol fundamental în calculatoarele uzuale,
datorită
1. vitezei relativ mari de transfer al datelor (40 MB/s - 120 MB/s mega-octeţi pe secundă)
2. întârzierea între momentul cererii de citire a unui fişier de pe discul dur şi trimiterea
primului octet din fişier spre calculator este de numai 10-20 mili-secunde. şi
3. capacităţii mari de memorare (10-200 Giga-octeţi )
Datorită acestor caracteristici, discul dur este esenţial în mecanismul memoriei virtuale (o zonă a
discului dur este tratată ca şi cum ar face parte din memoria RAM). Unitatea de hard disc are viteză
de funcţionare de cel puţin zece ori mai mare decât cea a unei unităţi de floppy disc (3600 RPM
rotaţii pe minut), dar actualmente viteza de rotaţie este de 7200 RPM, 10000 RPM şi chiar
15000 RPM
Conectarea la magistrala principalǎ se face :
 IDE(Intelligent Drive Electronics) de la firma Compaq
 interfaţa SCSI (Small Computer System Interface,)

29/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Figura 24. Formatarea discurilor magnetice

Un cluster este cea mai mica portiune de disc pe care sistemul de operare o poate aloca unui
fisier la scriere. Un cluster este alcatuit din unul sau mai multe sectoare, indiferent de dimensiunea

30/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

clusterului, sistemul de operare imparte zona de date a discului in clustere, pe care le foloseste ca
unitati ale spatiului alocat pentru fisiere.

Figura 25 A) Piste, B) Sector de piste, C) Sectoare, D) Clustere

Un fisier poate fi raspandit pe tot discul in clustere care nu sunt alaturate, deoarece sistemul
de operare cand scrie pe disc incepe intotdeauna prin folosirea sectoarelor eliberate cel mai recent.
Daca fisierul nu incape in spatiul liber astfel selectat, sistemul de operare scrie restul fisierului in
blocul de sectoare libere imediat urmator, dinspre pistele exterioare spre cele interioare. Acest mod
de scriere poate duce la fragmentarea discului. Prin repetarea acestei proceduri, la un moment dat,
toate fisierele de pe disc sunt impartite in zone amestecate intre ele. Acest lucru nu ridica probleme
la scriere. Problema este la citire: fisierul trebuie refacut din 50 sau 100 zone imprastiate pe tot
discul. Cand un disc este foarte fragmentat, viteza lui de lucru scade, deoarece unitatea de disc
trebuie sa mute constant corpul de citire/scriere din loc in loc. In plus, in cazul unui accident,
fisierul astfel fragmentat este dificil de recuperat. De aceea, este bine sa se defragmenteze periodic
discul, ceea ce duce la cresterea performantelor sale la citire si la scriere

31/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Figura 25 Memorarea unui fişier pe hard disk

Discul flexibil( Floppy discul ) , de capacitate medie (în mod uzual, 1,44 Mega-octeţi).

Figura 26.Împărţirea discului în piste (cercuri concentrice) şi sectoare (în galben). HowStuffWorks.
Toate calculatoarele posedă o unitate de citire a discurilor flexibile
Capacitatea discurilor flexibile depinde de tipul discului şi densitatea de înregistrare, din acest
punct de vedere sunt:
Discul cu dublă densitate (DD), cu o capacitate de 720 KB

32/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Discul cu înaltă densitate (HD), cu o capacitate de 1,44 MB;

Discul cu foarte înaltă densitate (ED), cu o capacitate de 2,88 MB.
Unitatea de disc flexibil are, între alte componente, capete de citire / scriere (câte unul pentru
fiecare faţă a discului) şi un motor ce roteşte discul.

Figura 27.Capetele de citire (sub etichetă) ale unităţii de disc flexibil.

HowStuffWorks.

SSD Solid-State Drive (SSD)

SSD-urile sunt dispozitive de stocare revolutionare si performante, care in timp vor inlocui hard
disk-uri, acestea sunt construite exclusiv din chip-uri flash NAND (ca un fel de stick-uri usb), nu au parti
in miscare, de aceea sunt rezistente la socuri si foarte rapide.

Discul compact
CD-ROM (Compact Disk-Read Only Memory)
 Reprezintă un tip foarte popular de mediu de stocare movibil ce a fost conceput iniţial
pentru înmagazinare de date audio dar care s-a extins rapid în lumea calculatoarelor
personale ca suport pentru stocarea datelor.
 Succesul CD-ROM-ului poate fi atribuit capacităţii de stocare, durităţii şi,nu în ultimul rând,
preţului redus. Datorită răspândirii acestui format de stocare, unităţile de CD-ROM
reprezintă echipamente standard prezente pe majoritatea calculatorelor personale.
 A devenit, odată cu creşterea dimensiunilor programelor de firmă, o formă obişnuită de
distribuire a software-ului comercial.
 CD-urile au un diametru de 120 mm, 1,2 mm grosime şi pot stoca până la 800 MB de
informaţie. Ele sunt construite dintr-un strat de plastic, un strat de metal reflectiv şi un
înveliş de lac.
 CD-urile reprezintă un mediu optic de stocare diferit de mediile magnetice de genul floppy
disk, hard disk sau discuri Zip.

33/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Figura 28.Memorarea datelor pe disc compact se face în spirală, spre deosebire de

discul flexibil. HowStuffWorks.
 Viteze de citire
o Viteza de citire a unei unităţi CD-ROM determină rata de transfer a informaţiei de la
CD-ROM la calculator. În principiu, cu cât viteza de citire este mai mare, cu atât
transferul datelor este mai rapid. Viteza de citire a unei unităţi CD-ROM este
multiplu de 150 KB şi este succedată de un “x”. O unitate CD-ROM cotată cu viteza
de citire 1x înseamnă că citeşte datele cu o viteză de 150 KB pe secundă.;un CD-
ROM 10x citeşte 1500KB pe secundă
o Fluxurile de date de pe un CD (video) pot necesita viteze de minim 12x. De
asemenea, rata de citire a unui CD-ROM nu este totdeauna uniformă. O unitate CD-
ROM 100x poate ajunge la această viteză în apropiere de centrul CD-ROM şi doar la
viteza 40x pe pistele exterioare

Figura 29.Interiorul unei unităţi de citire pentru Disc Compact. De la stânga la dreapta: locaşul
discului şi motorul pentru disc; dispozitivul pentru citire cu laser; dispozitivul de poziţionare a razei
laser, cu motorul aferent. HowStuffWorks.
CD-R(Compact Disk Recordable)

Iniţial,memorie exclusiv citire (ROM), discul compact este astăzi şi suport reutilizabil (dispozitivul
periferic numindu-se CD-Writer – unitate de scriere pentru CD).
Inscripţionarea CD-urilor (CD-R Compact Disk Recordable)

34/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

Figura 30. Secţiune printr-un disc CD-R.

Discurile CD-R sunt formate dintr-un substrat de policarbonat, ca şi discurile CD obişnuite, peste
care se aplică un strat special de înregistrare, bazat pe o vopsea fotosensibilă. Peste acest strat se
aplică un strat reflectorizant de metal (un aliaj de aur sau argint), şi în final un strat protector de
plastic
În momentul de faţă există două tipuri de CD recordere:
1. CD-R (Compact Disk Recordable) reprezintă prima tehnologie apărută la CD-urile
comerciale produse în cantităţi mari. Această tehnică produce adâncituri pe CD ce sunt citite
de razele laser. Tehnologia CD-R foloseşte altă strategie pentru scrierea informaţiei pe CD.
Mediul CD-R adaugǎ un strat special de înregistrare, bazat pe o vopsea fotosensibilă.
între stratul reflectorizant de metal (un aliaj de aur sau argint) şi cel de plastic cu rol
protector. Acest strat de vopsea este translucid şi permite luminii să ajungă la stratul de
metal de unde se reflectă înapoi. Atunci când o unitate CD-ROM scrie informaţii pe un
mediu CD-R foloseşte un laser pentru a arde zone în stratul de vopsea pentru a crea
pete opace, care nu reflectă lumina. Aceste zone topite sunt opace şi nonreflective
Atunci când CD-ul este citit, ansamblul laser recepţionează reflecţiile doar din zonele
translucide. Această suprafaţă transformă reflecţia /nonreflecţia în biţi de date. Sunt folosite
două lasere: unul de citire şi unul de scriere. O unitate CD-R cu caracteristicile 24x/40x are
o viteză de scriere de 24 x şi una de citire de 40x.
2. CD-RW (Compact Disk ReWritable)..
Ca şi unităţile CD-R, unităţile CD-RW necesită utilizarea unui tip special de disc. Mediul
CD-RW este diferit în sensul că include un strat modificator de stare între straturile de
plastic şi cel de metal Acesta este compus din anumite elemente chimice care îşi
modifică starea fizică la anumite temperaturi. Când raza laser de scriere este folosită
pentru a scrie informaţii pe disc, zone ale amestecului sunt topite prin supraîncălzire şi
menţinute în această stare printr-o rǎcire rapidǎ La unităţile CD-RW apare cea de-a treia
rază laser: aceea de ştergere. Raza de ştergere este utilizată pentru a aduce înapoi în stare
cristalină amestecul. O unitate CD-RW are caracteristicile 24x/12x/40x are o viteză de
scriere de 24x, are o viteză de rescriere12x şi de citire de 40x

DVD (Digital Versatile Disk)

35/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

DVD (Digital Versatile Disk) reprezintă cea mai nouă tehnologie bazată pe tehnologia de tip CD-
ROM. Discurile video digitale, aşa cum se mai numesc (datorită intenţiei iniţiale cu care au fost
create, aceea de stocare a filmelor), încep treptat să preia locul şi rolul unităţilor CD-ROM şi CD-
RW Un disc DVD are aceeaşi dimensiune fizică precum CD-ROM-ul dar poate stoca o cantitate
mult mai mare de informaţie. Capacitatea de a stoca mai multă informaţie provine de la faptul că
oferă mai mult spaţiu de stocare printr-o tehnică de stocare de mai mare densitate şi accesul la mai
multe straturi fizice pe acelaşi mediu.

Ca şi în cazul CD-ROM-ului, iniţial a apărut varianta DVD-ROM doar citită ca modalitate de

stocare pentru filme şi jocuri pentru calculator cu facilităţi grafice deosebite Ulterior, discurile
DVD-RW (reinscriptibile) au apărut disponibile pentru aplicaţii audio
DVD-ROM este o memorie exclusiv citire asemănătoare CD-ROM, având însă capacităţi de stocare
mult mai mari; a apărut în 1997. Capacităţile de memorare ale unui DVD sunt de minimum 4 Giga-

octeţi (aproximativ echivalentul unui film de 2 ore), ajungând la 16 Giga-octeţi .

Figura 31.Disc DVD. HowStuffWorks.

Unităţile DVD sunt asemănătoare cu cele CD-ROM. În plus conţin decodoare. Toate player-ele
DVD şi unele unităţi pentru computer au un decodor MPEG-2 pentru decompresia datelor video
într-un format ce poate fi afişat pe ecranul televizorului sau pe monitor. Unele playere DVD au
decodoare audio pentru Dolby Digital 5.1 sau DTS. Laserul utilizat într-un DVD player este diferit
de cel folosit într-o unitate CD-ROM.
Pentru inscripţionare sunt disponibile mai multe formate DVD.
Acestea sunt:
 DVD-R – (Recordable) – este similar cu tehnologia CD-R în sensul că discul poate fi scris o
singură dată. Nu este practică pentru consumatori datorită preţurilor ridicate ale unităţilor şi
discurilor DVD;
 DVD-RAM – Utilizează tehnologia “Random Access Memory” (RAM) ce permite scrierea
şi rescrierea unui disc de aproximativ 100.000 de ori. DVD-RAM utilizează o tehnologie

36/37
Dispozitive periferice curs-10,11,12

similară cu cea CD-RW şi stochează 4.7GB de date pe fiecare faţă a discului; apar însă
probleme legate de compatibilitate.
 DVD-RW – Tehnologia DVD-RW (Re-Writable) este concepută pentru a rezolva problema
compatibilităţii. Permite rescrierea de aproximativ 1000 de ori. Discurile sunt compatibile
cu majoritatea unităţilor DVD-ROM de pe piaţă.
 DVD+RW – Tehnologie de ultimă oră (HP+). Asemănătoare cu DVD-RW. Preţuri
accesibile (sub $600) – posibil viitor standard pentru înregistrarea DVD.
Carduri de memorie flash (CompactFlash, SmartMedia, PCMCIA) sunt memorii relativ rapide
exclusiv citire de tip EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory –
memorii exclusiv citire programabile ce pot fi şterse electric). Astfel de memorii se folosesc, de
exemplu, şi la aparatele foto digitale.

Figura 32 Mărimea unui card SmartMedia cu capacitate de 64 Mega-octeţi este

comparabilă cu a unei monede. HowStuffWorks.
Bibliografie
Prof.univ.dr. Traian SURCEL; Prof.univ.dr. Radu MARSANU; Lect.univ.dr. Paul POCATILU;
Lect.univ. Adriana REVEIU; Asist.univ. Felician ALECU; Asist.univ. Razvan BOLOGA
Tehnologii Web si Baze de Date

37/37