Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Memoria interna
Memoria internă
1/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
SCSI (Small Computer System Interface), este un set de standarde pentru conectarea fizica si
transferul de date dintre computere. Standardele SCSI definesc comenzi, protocoale si interfete
electrice si optice. SCSI este cel mai des folosit pentru conectarea HDD(hard disk =unitate de disc
dur ) , dar poate fi utilizat pentru multe alte dispozitive, incluzând scanner-ele si unitatile CD-ROM.
Este o interfata inteligenta care poate suporta intre 8-16 unitati conectate pe aceeasi magistrală.
IDE(Integrated Drive Electronics), un standard pentru dispozitive de stocare, cum ar fi hard disk-uri
și unități CD-ROM.
2/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
3/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
Una dintre cele mai simple și utilizate metode de detectare a erorilor in memorie se bazează pe
utilizarea unor biți „de paritate”. Acestea pot detecta erorile simple (modificarea unui singur bit din
cuvânt), dar nu și erorile multiple, și nici nu pot corecta erorile detectate. Paritatea este o formă
simplă de detecție a erorilor care adaugă câte un bit la fiecare cuvânt (8 biți) din modulul de
memorie. Acest bit suplimentar reține dacă în cei 8 biți ai fiecărui cuvânt există un număr par sau
impar de cifre 1 și este memorat sau transmis împreună cu cuvântul. La utilizarea (citirea sau
recepția) cuvântului paritatea se recalculează și rezultatul se compară cu bitul de paritate citit sau
recepționat. Dacă nu se potrivește, atunci înseamnă că există o eroare în memorie sau la transmisie.
4/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
Multe erori multiple însă nu afectează bitul de paritate și deci nu pot fi detectate cu această
metodă simplă.
5/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
8088,8086 20 biţi 1
220 210
286,386 SX 24 biţi 4
224 214 2
386 DX, 486, 32 biţi 4
232 222 212
Pentium
Apariţia micro-procesoarelor a fost însoţită şi de realizarea cipului de memorie de 1
mega-octet. Astăzi, un calculator Pentium are în mod uzual o memorie internă de sute de
mega-octeţi sau chiar de un giga-octet, putând ajunge în principiu până la patru giga-octeţi.
32
Întrucât se folosesc 32 de biţi pentru a scrie o adresă, se pot scrie 2 adrese diferite, adică
32
pot fi identificaţi 2 octeţi : exact 4 giga-octeţi.
Organizarea logică a memoriei
Modul de adresare al memoriei este mai complex, datorită structurii microprocesoarelor
Intel, care utilizează 2 registre de adrese: registrul de segment şi registrul de deplasare.
Memoria internă este organizată în blocuri de 64 KB, numite segmente. Pentru a
identifica un segment este necesară specificarea adresei sale de început, numită adresa
de bază a segmentului. Aceasta este reţinută în registrul de segment. În registrul de
deplasare este reţinut numărul de octeţi ce constituie deplasarea zonei de memorie faţă de
începutul segmentului (offset sau deplasare). Pentru a specifica o adresă în acest format
(adresă logică) se utilizează notaţia {segment : deplasare.}
Modul de obţinere a adresei absolute depinde de dimensiunea regiştrilor procesorului şi de
dimensiunea magistralei de adrese.
Din punct de vedere fizic, memoria aflată pe placa de bază a unui calculator este constituită
din câteva cipuri de capacitate 4MB, 8MB, 16MB, 32MB sau maxim 64MB ce reprezintă
6/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
7/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
(ex.: un CPU pe 16-bits poate procesa 2 bytes la un
moment de timp, iar un CPU pe 64 bits poate procesa 8
bytes la un moment de timp)
Megahertz (MHz) reprezinta masura vitezei de procesare a unui CPU sau
clock cycle (tactul unui CPU)
(ex.: un PIII la 800 MHz pe 32 de bits poate procesa 4 bytes simultan de 800
milioane de ori pe secunda (sau chiar mai mult daca se utilizeaza tehnologia
pipelining))
Viteza sistemului RAM este controlată de lățimea și viteza magistralei.
Lățimea busului se referă la numărul de biți care pot fi trimiși simultan la procesor, iar viteza
magistralei se referă la numărul de trimiter, de grupuri de biți ,în fiecare secundă.
Un ciclu de bus (a bus cycle) apare de fiecare dată când datele călătoresc din
memorie către CPU.
De exemplu, o magistrală de lăţime 32 de biți , de viteză 100 MHz , este teoretic capabilă
să trimită 4 octeți (32 biți împărțit la 8 = 4 octeți) de date către CPU de 100 de milioane de
ori pe secundă, în timp ce o magistrală pe 16 biți ,de 66 MHz, poate trimite 2 octeți de date
de 66 de milioane de ori pe secundă. Dacă faceți calculele, veți găsi că schimbarea pur și
simplu a lățimii magistralei de la 16 biți la 32 de biți și viteza de la 66 MHz la 100 MHz în
exemplul nostru permite de trei ori mai multe date (400 milioane octeți față de 132
milioane de octeți) pentru a trece la CPU în fiecare secundă.
Tipul tehnologic
Din punct de vedere al principiului de stocare a datelor memoria RAM poate fi de tip:
• DRAM (Dynamic Random Access Memory);
• SRAM (Static Random Access Memory.)
8/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
electrică egală, dar de semn opus. Acesta mai este cunoscut și sub denumirea
de capacitor. Unitatea de măsură, în sistemul internațional, pentru capacitatea
electrică este faradul (notat F)
.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Condensator_electric)
tranzistorul are rolul unui comutator ce permite circuitului de control sa citeasca
starea condensatorului sau sa-i schimbe starea (incarcat sau descarcat)
utilizand condensatoare, apar probleme de mentinere a starii de incarcare
controlul de memorie are rolul de a verifica starea condensatorului si de a
reface starea acestuia (Operaţia se numeşte „reîmprospătarea memoriei”
(refreshing memory), ea constând în recitirea conţinutului la intervale de
timp prestabilite şi reînscrierea lui la aceleaşi adrese. De exemplu, un cip de
8MB necesită reîmprospătarea conţinutului la fiecare 32 de milisecunde.)
Pentru a avea acces la date şi instrucţiuni, microprocesorul este conectat la
memoria internă DRAM (Dynamic Random Access Memory) -memorie
dinamică cu acces aleator al cărei conţinut este volatil, pierzându-se odată cu
întreruperea sursei de alimentare.
În scopul asigurării unui timp de acces cât mai redus şi o reîmprospătare
a conţinutului corelată cu asigurarea unei interfeţe cu magistrala locală a
microprocesorului, memoria DRAM comunică cu magistrala locală a
microprocesorului printr-un dispozitiv numit controler DRAM.
Ierarhia de memorii.
9/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
10/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
11/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
Memoria cache este o memorie SRAM (Static RAM) în care se încarcă porţiuni din
DRAM ce vor fi accesate foarte rapid, ceea ce creează iluzia că toată memoria DRAM
este disponibilă la aceeaşi viteză cu cea a memoriei cache. Circuitul care supraveghează
transferul din memoria DRAM în memoria cache se numeşte controler de cache; aceasta
de regulă, este inclus în acelaşi cip cu controlerul DRAM.
RAM disk cache - zona de memorie RAM rezervata memorarii datelor în citire/scriere pe
hard disk, ce ajuta la micsorarea intarzierilor date de diferenta de viteza dintre memoria
RAM si hard disk. La fel ca la hard disk, si alte echipamente au memorie cache (de
exemplu, CD-ROM-ul).
12/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
1
Nivelul 2.-nivelul memoriei principale (RAM) constă dintr-o memorie volatilă . “memorie
în acces direct” (random access memory) ,este memoria de lucru a operatorului uman.
Memoria RAM este o memorie cu acces direct . Este o memorie volatilă în care utilizatorul
prin programele care le lansează în execuţie, poate scrie şi citi date. Ea este practic,
memoria de lucru curentă. Orice aplicatie lansata in executie este intai incarcata in aceasta
memorie. In acest loc sunt stocate si datele temporare utile pentru executia programului si
fisierele utilizatorului. La terminarea executarii unei aplicatii, memoria rezervata lui este
stearsa. Dacă se doreşte păstrarea conţinutului din această memorie în vederea reutilizării
ulterioare, acesta va fi salvat, adică va fi memorat pe un suport de memorie externă( hard
disc, CD de exemplu) înante de a părăsi aplicaţia respectivă.
Din acest motiv, daca la iesirea dintr-o aplicatie rezultatele nu sunt salvate, acestea se
pierd. In prezent, calculatorul functioneaza cu memorii interne de 256, 512, 1024 MB
sau chiar mai mult. Atunci cand memoria de lucru este mai mare, calculatorul poate sa
functioneze mai rapid.
13/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
SIPs :Single in-line packages sunt chip-uri care au doar un singur rând de picioare într -o linie
dreaptă
DIPs : Dual in-line packages sunt chip-uri tradiționale care au între 8-40 picioare , în mod egal
împărțite în două rânduri
PGAs : Pin-grid arrays sunt chip-uri pătrați, în care pinii sunt aranjaţi în pătrate concentrice .
SIMM (Single In-Line Memory Module), depăşit astăzi, avea o capacitate de transfer
de 32 biţi;nu se mai fabrică.
DIMM (Dual In-Line Memory Module) / DDR-DIMM (Double Data Rate DIMM), cu
transfer simultan a 64 biţi şi cu capacităţi de memorare cuprinse între 8 şi 128 Mega-
octeţi; sunt cea mai comună formă de memorie RAM în computerele de astăzi.
RIMM (Rambus In-Line Memory Module), comparabilă cu memoria DDR, dar
atingând viteze de transfer mai mari decât aceasta, ceea ce este util pentru aplicaţii
grafice.
Modulele de tipurile amintite sunt asamblate în memorii RAM de diverse tipuri (DRAM –
Dynamic RAM, EDO DRAM – Extended Data Out DRAM, SDRAM –, RDRAM –
Rambus DRAM, DDR SDRAM – Double Data Rate SDRAM), care aduc îmbunătăţiri
succesive de viteză, ajungând de la 133 MHz (SDRAM) la 200 MHz (DDR SDRAM).
14/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
15/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
16/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
17/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
Flash memory –un tip de EEPROM ce lucreaza la viteza mai mari Deși memoria flash
este un tip de memorie, acționează mai mult ca o unitate de hard disk decât memoria
RAM.
18/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
19/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
Memoria R O M Memoria R A M
1. Este formată dintr-un singur chip 1. Este formată din mai multe chipuri
conectat pe placa de bază . conectate pe placa de bază .
2. Permite acces doar la citire . 2 Permite acces la citire şi scriere
3. Este nevolatilă . 3. Este volatilă
4. Este inscripţionată de firma
constructoare de hard
Pornirea calculatorului
Pasul 1- efectuat de utilizator. Se apasă butonul”On” (pornit) al calculatorului. În acest fel,
calculatorul este pus sub tensiune şi începe să funcţioneze; operaţiile următoare, până la
pasul 3 inclusiv, se vor efectua automat, fără intervenţia utilizatorului.
Pasul 2 – efectuat de BIOS . Acest pas se concentrează asupra hardware-ului.BIOS-ul
este responsabil cu verificarea şi iniţializarea componentelor hardware.
Are loc “pornirea la rece” a calculatorului. Cea mai mare parte a procesului descris la
acest pas are loc şi în cazul în care se face o resetare (repornire) a calculatorului fără a-l
scoate de sub tensiune (“pornire la cald”); diferenţele între cele două tipuri de pornire sunt
precizate mai jos.
20/21
Competenţe T.I.C. Memoria interna
BIOS (Basic Input Output System), rezident pe memorie ROM, execută auto-testul
la pornire (power-on self-test – POST). Prin acest test se verifică existenţa, caracteristicile
şi funcţionalitatea diverselor componente şi echipamente ale calculatorului şi se pregăteşte
începerea execuţiei de programe. Principalele etape ale testului POST sunt:
- testarea funcţionării plăcii video. Placa video conţine de obicei un mini-BIOS care
iniţializează memoria video şi procesorul dedicat de pe placă. Dacă placa video nu
conţine aceste secvenţe de instrucţiuni, atunci BIOS încarcă driverul video de acolo
unde este memorat (pe un alt ROM);
- se testează dacă e vorba de o pornire “la cald” sau “la rece”. BIOS decide că
pornirea este “la cald” dacă în cei doi octeţi începând de la adresa 00000472 16
(scrisă în baza 2 ca 00000000000000000000010001110010) se află valoarea
hexazecimală 123416 (adică şirul de biţi 0001001000110100); altfel, pornirea este
considerată “la rece”;
- în cazul unei porniri “la rece”, BIOS execută următoarele acţiuni:
o verifică memoria RAM, testând la scriere şi la citire fiecare octet al acesteia; o
verifică existenţa unei tastaturi şi a unui mouse în stare de funcţionare
(aceasta însemnând şi testarea comunicării cu perifericele respective);
o verifică în acelaşi mod şi magistrala PCI. Dacă aceasta există şi este
funcţională, atunci se testează toate conexiunele PCI;
o detectarea unei erori în fazele descrise până aici este în mod cvasi-cert legată
de o problemă de hardware. Astfel de erori sunt anunţate de BIOS prin
semnale sonore şi / sau prin mesaje afişate pe monitor;
o mesajele afişate oricum în această etapă dau informaţii cum sunt cele
privitoare la identificarea BIOS-ului însuşi, la tipul procesorului, capacitatea
memoriei, unităţile de disc dur şi flexibil;
- urmează un pas în care BIOS se ocupă exclusiv de software: dacă sunt necesare
drivere speciale (cum sunt adaptoarele SCSI), acestea sunt încărcate;
- în finalul POST, BIOS verifică lista de periferice de pe care se poate lansa sistemul
de operare. Secvenţa de lansare a sistemului de operare se numeşte bootstrap
loader, ea însăşi făcând parte din sistemul de operare. BIOS încearcă să pornească
procesul mai întâi de pe primul periferic din listă, în caz de eşec de pe al doilea etc.
Pasul 3 – efectuat de bootstrap loader. Acesta
- pregăteşte zonele de memorie în care va fi stocat sistemul de operare, precum şi pe
cele în care se vor găsi programe utilizator şi alte date
- încarcă sistemul de operare în memoria RAM
- predă controlul sistemului de operare.
Aici se încheie procesele legate de pornirea calculatorului.
21/21