Competenţe T.I.C.

Memoria interna

Memoria internă

Organizarea unui calculator IBMPC.

Calculatoarele de tip PC au o unitate centrală de procesare (numită microprocesor), o unitate de
memorie principală (RAM) şi dispozitive periferice, dintre care unele joacă rol de memorie
secundară. Căile de comunicaţii care leagă între ele aceste componente sunt numite bus-uri sau
magistrale. Programele se memorează în memoria RAM înainte de a fi executate.

Organizarea hardware a unui calculator de tip IBMPC

1/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

SCSI (Small Computer System Interface), este un set de standarde pentru conectarea fizica si
transferul de date dintre computere. Standardele SCSI definesc comenzi, protocoale si interfete
electrice si optice. SCSI este cel mai des folosit pentru conectarea HDD(hard disk =unitate de disc
dur ) , dar poate fi utilizat pentru multe alte dispozitive, incluzând scanner-ele si unitatile CD-ROM.
Este o interfata inteligenta care poate suporta intre 8-16 unitati conectate pe aceeasi magistrală.
IDE(Integrated Drive Electronics), un standard pentru dispozitive de stocare, cum ar fi hard disk-uri
și unități CD-ROM.

2/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

AGP (Accelerated Graphics Port )

O placă video, deseori numită si accelerator grafic sau placă grafică este un dispozitiv care intră
in componenta unui PC si se ocupă cu generarea si afisarea imaginilor pe un monitor
Acest termen se referă de obicei la o placa separată care se introduce intr-un slot dedicat situat pe
placa de bază (PCI, AGP, PCI-E), spre deosebire de controller-ul grafic integrat in chipset-ul plăcii
de bază. Acesta din urmă poate fi denumit IGP (Integrated Graphics Processor).
PCI
Inaugurat de către Intel in anul 1993, standardul PCI (Peripheral Component Interconnect)
reprezintă o magistralăa prin care se pot conecta diferite dispozitive periferice la placa de bază.
PCI-Express
Abreviat oficial PCI-E sau PCIe, este o interfată de conectare a plăcilor de extensie ale PC-ului
dezvoltată de Intel si introdusă in anul 2004. Scopul său declarat este de a inlocui interfata universală
PCI, cat si portul AGP.
Memoria RAM (Random Access Memory)
Memoria RAM este o memorie cu acces direct (fiecare octet este identificat după adresa
sa ) realizată din module de diverse capacităţi. poate fi citită și scrisă la orice adresă
oricând. Este o memorie volatilă în care utilizatorul prin programele care le lansează în
execuţie, poate scrie şi citi date., la orice adresă, oricând .
Ea este practic, memoria de lucru curentă. Dacă se doreşte păstrarea conţinutului din
această memorie în vederea reutilizării ulterioare, acesta va fi salvat, adică va fi memorat
pe un suport de memorie externă( hard disc, card de memorie SD, stick de memorie USB,
CD de exemplu) înainte de a părăsi aplicaţia respectivă
Organizarea fizică a memoriei interne RAM
Chip-ul de memorie este un circuit integrat (integrated circuit (IC)) format din milioane de
tranzistori si condensatoare care au rolul de a stoca informaţiile (date şi instrucţiuni). în
forma binară.
Modulele de memorie RAM
Un chip de memorie apare ca un strat de siliciu de câţiva milimetri. Celulele de memorie
sunt gravate pe wafere din silicon, elementul important folosit pentru circuitele integrate.
Pentru a fi uşor de manevrat, cipurile de memorie aproape întotdeauna vin ca parte a
unui card numit modul ( cipurile de memorie sunt închise ermetic într-o capsulă care
asigură protecţia siliciului.) Memoria din modul este de obicei listată cu două numere, cum
ar fi 8x32 sau 4x16. Primul număr reprezintă numărul de cipuri din modul, în timp ce cel
de-al doilea indică capacitatea fiecărui chip individual, măsurat în megabyți (MB) .

3/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Modulele de memorie, ocupă astfel o suprafaţă mai compactă de câţiva centimetri.

Modulele de memorie astfel constituite, apar sub forma unor circuite integrate cu conectori
externi, pentru a fi introduse în soclurile disponibile pe placa de bază.
O trăsătură convenabilă a calculatoarelor personale este faptul că memoria principală RAM
a acestora poate fi mărită chiar fără a avea cunoştinţe avansate de electronică: pot fi
montate module suplimentare în socluri special existente, după principiul general “Plug-
and-Play” =PnP (în traducere aproximativă, “fixezi şi poţi folosi imediat”).
Este poate cel mai simplu aspect al procesului cunoscut sub numele de
upgrade (“îmbunătăţire”)
Marirea dimensiunii memoriei de lucru este o tehnica disponibila operatorului uman care
introduce placutele respective in sloturile special realizate pentru memorie de pe placa
de baza.

RAM se vinde cel mai mult în module de capacitate multiplii de 16

megabytes: 16, 32, 64, 128, 256, 512 și 1.024 (aceeași ca 1GB).
Deci, memoria fizic este o succesiune de locaţii binare, fiecare fiind capabilă să reţină o
cifră binară (0 sau 1).
Cantitatea de informaţie ce poate fi înregistrată într-o locaţie binară se numeşte bit (Binary
Digit=cifră binară).
Principalele operaţii de lucru cu memoria sunt extragerea informaţiilor din memorie
(citire) şi transferul informaţiilor în memorie (scriere).

În RAM, paritatea este un tip de sistem încorporat de verificare a erorilor.

Una dintre cele mai simple și utilizate metode de detectare a erorilor in memorie se bazează pe
utilizarea unor biți „de paritate”. Acestea pot detecta erorile simple (modificarea unui singur bit din
cuvânt), dar nu și erorile multiple, și nici nu pot corecta erorile detectate. Paritatea este o formă
simplă de detecție a erorilor care adaugă câte un bit la fiecare cuvânt (8 biți) din modulul de
memorie. Acest bit suplimentar reține dacă în cei 8 biți ai fiecărui cuvânt există un număr par sau
impar de cifre 1 și este memorat sau transmis împreună cu cuvântul. La utilizarea (citirea sau
recepția) cuvântului paritatea se recalculează și rezultatul se compară cu bitul de paritate citit sau
recepționat. Dacă nu se potrivește, atunci înseamnă că există o eroare în memorie sau la transmisie.

4/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Multe erori multiple însă nu afectează bitul de paritate și deci nu pot fi detectate cu această
metodă simplă.

Cantitatea de informaţie stocată într-o succesiune de 8 locaţii binare se numeşte

octet (byte). Oricare ar fi tipul de memorie, aceasta este considerată constituită din celule
de memorie (bytes), celula fiind cea mai mică parte a memoriei ce poate fi adresată direct
şi care reprezintă unitatea de măsură a memoriei, 1 celulă = 1 byte = 1 octet= 8 biţi.
Localizarea unei celule de memorie =adresa de memorie
Adresa absolută de memorie(adresa fizică) este unică și este obţinută prin numerotarea
(în binar ) octeţilor începând de la 0.
Celulele de memorie sunt folosite pentru stocarea diferitelor tipuri de informaţii (numerice,
alfabetice, grafice, sunete, etc.). Evident, în funcţie de natura informaţiei , pentru un tip de
informaţie, se utilizează una sau mai multe celule de memorie. De exemplu, pentru
reprezentarea în memorie a numerelor reale se utilizează 4, 6, 8 sau 10 celule (bytes), în
cazul limbajului de programare Borland Pascal, determinând utilizarea mai multor domenii
de valori reale: Single, Real, Double şi Comp, Extended, domenii ce se deosebesc prin
precizia de calcul pe care o oferă în acest mod.
Prin urmare, limbajele de programare oferă metode şi tehnici diferite pentru reprezentarea
informaţiilor, determinând precizii de calcul diferite, utilizatorul fiind acela care va decide, în
funcţie de precizia de calcul dorită, limbajul de programare ce trebuie folosit sau programul
de calcul ce trebuie apelat
Numărul total de bytes care pot fi înregistraţi în memorie reprezintă capacitatea
memoriei. Pentru a exprima capacitatea memoriei se folosesc multiplii byte-ului.
10
1KB(Kilobyte)=1024 bytes=2 bytes
20
1MB(Megabyte)=1024KB=2 bytes
30
1GB(Gigabyte)=1024MB=2 bytes
40
1TB (Terabyte)=1024GB=2 bytes
Spaţiul de adrese al memoriei (calculatorului).
Dimensiunea memoriei adresabile depinde de dimensiunea magistralei de adrese
(numărul de linii care transportă adresa, fiecare linie transportând un singur bit).

5/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Pentru a avea o reprezentare a acestor mărimi, să amintim că până în anii ‘80,

capacităţile uzuale ale memoriilor interne ale calculatoarelor erau de ordinul a 256 sau 512
kilo-octeţi (adică, 262 144 octeţi sau 524 288 octeţi).

Familia de Dimensiunile Dimensiunea memoriei adresate

procesoare magistralei
de adrese
B KB MB GB

8088,8086 20 biţi 1
220 210
286,386 SX 24 biţi 4
224 214 2
386 DX, 486, 32 biţi 4
232 222 212
Pentium
Apariţia micro-procesoarelor a fost însoţită şi de realizarea cipului de memorie de 1
mega-octet. Astăzi, un calculator Pentium are în mod uzual o memorie internă de sute de
mega-octeţi sau chiar de un giga-octet, putând ajunge în principiu până la patru giga-octeţi.
32
Întrucât se folosesc 32 de biţi pentru a scrie o adresă, se pot scrie 2 adrese diferite, adică
32
pot fi identificaţi 2 octeţi : exact 4 giga-octeţi.
Organizarea logică a memoriei
Modul de adresare al memoriei este mai complex, datorită structurii microprocesoarelor
Intel, care utilizează 2 registre de adrese: registrul de segment şi registrul de deplasare.
Memoria internă este organizată în blocuri de 64 KB, numite segmente. Pentru a
identifica un segment este necesară specificarea adresei sale de început, numită adresa
de bază a segmentului. Aceasta este reţinută în registrul de segment. În registrul de
deplasare este reţinut numărul de octeţi ce constituie deplasarea zonei de memorie faţă de
începutul segmentului (offset sau deplasare). Pentru a specifica o adresă în acest format
(adresă logică) se utilizează notaţia {segment : deplasare.}
Modul de obţinere a adresei absolute depinde de dimensiunea regiştrilor procesorului şi de
dimensiunea magistralei de adrese.
Din punct de vedere fizic, memoria aflată pe placa de bază a unui calculator este constituită
din câteva cipuri de capacitate 4MB, 8MB, 16MB, 32MB sau maxim 64MB ce reprezintă

6/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

memoria principala a sistemului de calcul, ce include o memorie de bază (convenţională )

de 640KB de tip RAM.

Caracteristici generale ale memoriei

1. Principala caracteristică tehnică a unei memorii este dimensiunea ei, exprimată prin
capacitatea sa maximă de stocare a datelor. Calculatoarele personale au pornit cu
20
memorie internă de ordinul a un mega-octet (2 – ceva mai mult de un milion –
octeţi). Acum capacitatea uzuală a memoriei interne este de ordinul sutelor de mega-
octeţi, putând ajunge în principiu la 4096 de mega-octeţi (4 giga-octeţi).
2. Cuvîntul de memorie=numǎrul de octeţi de informaţie care pot fi citiţi sau scrişi într-
o singurǎ operaţie de transfer cu memoria. Transferul cu memoria este operaţia prin
care ,de la o adresǎ de memorie ,sunt transferaţi un numǎr de biţi corespunzǎtor
citirii sau scrierii în memorie. Unitatea de transfer cu memoria este cuvîntul de
memorie.
3. Lungimea cuvîntului de memorie este o caracteristicǎ constructivǎ a unui sistem
de calcul.Poate fi :8biţi , 16biţi ,32biţi , 64 biţi
4. Timpul de acces la memorie.( Latenţa notată CL)Orice acces la memorie este
precedat de furnizarea de cǎtre procesor a adresei de memorie,unde se va face
operaţia de scriere sau citire. Timpul de acces la memorie este intervalul scurs între
momentul furnizǎrii adresei de cǎtre procesor şi momentul obţinerii informaţiei
Latenţa memoriei RAM, este timpul de asteptare de încărcare. Cu cât mai mic, cu
atât mai bine.Latenţa se măsoară în nanosecunde (ns). Latența se referă la numărul
de cicluri de ceas necesare pentru a citi un bit de informații. De exemplu, memoria
RAM evaluată la 100 MHz este capabilă să trimită un bit în 0.00000001 secunde, dar
poate dura 0.00000005 secunde pentru a începe procesul de citire pentru primul bit.
5. Ciclul de memorie este timpul minim necesar între douǎ accesǎri succesive la
memorie O singură tranzacție între memoria sistemului și CPU este cunoscută sub
numele ciclu de memorie ( a bus cycle)
6. Viteza de transfer sau rata de transfer reprezintǎ numǎrul de unitǎţi de informaţie
transferate în unitatea de timp Se mǎsoarǎ în octeţi sau multipli de octeţi pe secundǎ
 bit size a unui procesor ne dǎ informaţia despre cât de mulţi octeţi (bytes )
de informaţii poate accesa de la RAM in acelaşi timp.

7/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna


(ex.: un CPU pe 16-bits poate procesa 2 bytes la un
moment de timp, iar un CPU pe 64 bits poate procesa 8
bytes la un moment de timp)
 Megahertz (MHz) reprezinta masura vitezei de procesare a unui CPU sau
clock cycle (tactul unui CPU)
(ex.: un PIII la 800 MHz pe 32 de bits poate procesa 4 bytes simultan de 800
milioane de ori pe secunda (sau chiar mai mult daca se utilizeaza tehnologia
pipelining))
Viteza sistemului RAM este controlată de lățimea și viteza magistralei.
Lățimea busului se referă la numărul de biți care pot fi trimiși simultan la procesor, iar viteza
magistralei se referă la numărul de trimiter, de grupuri de biți ,în fiecare secundă.
Un ciclu de bus (a bus cycle) apare de fiecare dată când datele călătoresc din
memorie către CPU.
De exemplu, o magistrală de lăţime 32 de biți , de viteză 100 MHz , este teoretic capabilă
să trimită 4 octeți (32 biți împărțit la 8 = 4 octeți) de date către CPU de 100 de milioane de
ori pe secundă, în timp ce o magistrală pe 16 biți ,de 66 MHz, poate trimite 2 octeți de date
de 66 de milioane de ori pe secundă. Dacă faceți calculele, veți găsi că schimbarea pur și
simplu a lățimii magistralei de la 16 biți la 32 de biți și viteza de la 66 MHz la 100 MHz în
exemplul nostru permite de trei ori mai multe date (400 milioane octeți față de 132
milioane de octeți) pentru a trece la CPU în fiecare secundă.

Tipul tehnologic
Din punct de vedere al principiului de stocare a datelor memoria RAM poate fi de tip:
• DRAM (Dynamic Random Access Memory);
• SRAM (Static Random Access Memory.)

a. dinamică – permiţând capacităţi mai mari deoarece elementul de memorie care

stochează un bit are un singur tranzistor. Preţul plătit însă este necesitatea de a
împrospăta conţinutul memoriei relativ des (la fiecare 70 nano-secunde), de fiecare
dată printr-o întrerupere a programului în curs de execuţie.
In general memoria RAM din calculatoare este de tipul: dynamic random access
memory (DRAM)
 un tranzistor si un condensator luati impreuna formeaza un singur bit de
informatie
Un condensator este un dispozitiv electric pasiv ce înmagazinează energie
sub forma unui câmp electric între două armături încărcate cu o sarcină

8/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

electrică egală, dar de semn opus. Acesta mai este cunoscut și sub denumirea
de capacitor. Unitatea de măsură, în sistemul internațional, pentru capacitatea
electrică este faradul (notat F)
.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Condensator_electric)
 tranzistorul are rolul unui comutator ce permite circuitului de control sa citeasca
starea condensatorului sau sa-i schimbe starea (incarcat sau descarcat)
 utilizand condensatoare, apar probleme de mentinere a starii de incarcare
 controlul de memorie are rolul de a verifica starea condensatorului si de a
reface starea acestuia (Operaţia se numeşte „reîmprospătarea memoriei”
(refreshing memory), ea constând în recitirea conţinutului la intervale de
timp prestabilite şi reînscrierea lui la aceleaşi adrese. De exemplu, un cip de
8MB necesită reîmprospătarea conţinutului la fiecare 32 de milisecunde.)
 Pentru a avea acces la date şi instrucţiuni, microprocesorul este conectat la
memoria internă DRAM (Dynamic Random Access Memory) -memorie
dinamică cu acces aleator al cărei conţinut este volatil, pierzându-se odată cu
întreruperea sursei de alimentare.
În scopul asigurării unui timp de acces cât mai redus şi o reîmprospătare
a conţinutului corelată cu asigurarea unei interfeţe cu magistrala locală a
microprocesorului, memoria DRAM comunică cu magistrala locală a
microprocesorului printr-un dispozitiv numit controler DRAM.

b. statică – de capacitate mai mică, întrucât utilizează 4-6 tranzistori pentru a

reprezenta un bit. utilizeaza o tehnologie complet diferita de memoria dinamica
 fiecare bit de informatie este memorat in circuite bistabile (flip-flop)
 ficare circuit bistabil are nevoie de 4-6 tranzistori + firele de conectare =>
spatiu mare ocupat
 circuitele bistabile nu trebuie reactualizate => creste viteza
 deoarece ocupa mai mult spatiu este mai scumpa
 este utilizata pentru memoria imediată a procesorului (CPU’s cache)

Ierarhia de memorii.

9/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Clasificarea memoriei unui sistem de calcul

(http://ebooks.unibuc.ro/informatica/Birotica/index.htm)
Aşa cum anticipa von Neumann în 1946, memoria calculatoarelor este organizată pe
niveluri şi funcţii (ierarhie de memorii): cu cât este mai aproape de procesor, un nivel de
memorie este mai rapid, dar are capacitate mai mică de stocare.

10/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Diagrama ierarhica a memoriilor accesate de CPU

(http://stuff.dewsoftoverseas.com/computer-memory.htm)

Nivelul 0.-regiştrii procesorului 16-20 regiştri(cu viteză maximă de acces şi capacitate

de memorare de numai 8-64biţi).Pentru informaţia din regiştri nu este folositǎ
adresa,deci viteza de acces este cea mai mare
Nivelul 1.-nivelul memoriei imediată (cache)
memorie cache.
Actualele microprocesoare lucrează la o frecvenţă care nu permite memoriilor DRAM
să-şi sincronizeze activitatea cu acestea, motiv pentru care între microprocesor şi DRAM se
plasează o memorie mai mică având un timp de acces mai apropiat de cel al
microprocesorului, numită Memoria RAM cache este o zona anume de memorie in care
sunt memorate informatiile folosite cel mai des. In acest fel, creste viteza de acces la date.
Memoria cache functioneaza ca o zona-tampon intre procesor si memoria RAM
principala. Poate fi sau o zona alocata din memoria principala sau un echipament
separat. Cateodata este inglobata in arhitectura microprocesorului (spre exemplu, la
procesoarele Pentium).

11/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Memoria cache este o memorie SRAM (Static RAM) în care se încarcă porţiuni din
DRAM ce vor fi accesate foarte rapid, ceea ce creează iluzia că toată memoria DRAM
este disponibilă la aceeaşi viteză cu cea a memoriei cache. Circuitul care supraveghează
transferul din memoria DRAM în memoria cache se numeşte controler de cache; aceasta
de regulă, este inclus în acelaşi cip cu controlerul DRAM.

- Cache internă, incorporata in microprocessor,

o poate fi utilizata la viteza ceasului intern al microprocesorului,
o poate avea capacitatea cuprinsă între 2 şi 64 kilo-octeţi,
- Cache externă, montata pe placa de baza a PC-ului,cu capacităţi între 256 kilo-
octeţi şi 2 mega-octeţi.

Compaq 64 MB (MPN-262398-B21) Cache Memory. DualTime.

RAM disk cache - zona de memorie RAM rezervata memorarii datelor în citire/scriere pe
hard disk, ce ajuta la micsorarea intarzierilor date de diferenta de viteza dintre memoria
RAM si hard disk. La fel ca la hard disk, si alte echipamente au memorie cache (de
exemplu, CD-ROM-ul).

12/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

1
Nivelul 2.-nivelul memoriei principale (RAM) constă dintr-o memorie volatilă . “memorie
în acces direct” (random access memory) ,este memoria de lucru a operatorului uman.
Memoria RAM este o memorie cu acces direct . Este o memorie volatilă în care utilizatorul
prin programele care le lansează în execuţie, poate scrie şi citi date. Ea este practic,
memoria de lucru curentă. Orice aplicatie lansata in executie este intai incarcata in aceasta
memorie. In acest loc sunt stocate si datele temporare utile pentru executia programului si
fisierele utilizatorului. La terminarea executarii unei aplicatii, memoria rezervata lui este
stearsa. Dacă se doreşte păstrarea conţinutului din această memorie în vederea reutilizării
ulterioare, acesta va fi salvat, adică va fi memorat pe un suport de memorie externă( hard
disc, CD de exemplu) înante de a părăsi aplicaţia respectivă.
Din acest motiv, daca la iesirea dintr-o aplicatie rezultatele nu sunt salvate, acestea se
pierd. In prezent, calculatorul functioneaza cu memorii interne de 256, 512, 1024 MB
sau chiar mai mult. Atunci cand memoria de lucru este mai mare, calculatorul poate sa
functioneze mai rapid.

Există doua tipuri tehnologice principale de module de memorie RAM: Conform

tehnologiei de fabricatie si a modului de acces, memoriile pot fi de tip

1. SDRAM (Synchronous Dynamic RAM), ce lucrează în mod sincron cu

procesorul , adica refresh-ul se face odata cu bus-ul de pe placa de baza. (prin
construcţie, la origini memoriile DRAM convenţionale funcţionau în mod
asincron)

Memorie de tip SDRAM de 1 GB (IBM MPN-33L3326). DualTime.

2. DDR-SDRAM - două transferuri de date pentru fiecare impuls de tact (de aici
denumirea DDR = Double Data Rate). DDR – 184 pini, DDR2 – 240 pini, DDR3 –
240 pini
Din acest motiv, felul memoriei este determinat de structura placii de baza.
Istoricul evoluţiei modulelor de memorie RAM Chip-urile vin într-o
varietate de pachete . Cele trei cele mai frecvente sunt :

1 La scoaterea de sub tensiune a calculatorului, memoria RAM pierde informaţia stocată.

13/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

SIPs :Single in-line packages sunt chip-uri care au doar un singur rând de picioare într -o linie
dreaptă
DIPs : Dual in-line packages sunt chip-uri tradiționale care au între 8-40 picioare , în mod egal
împărțite în două rânduri
PGAs : Pin-grid arrays sunt chip-uri pătrați, în care pinii sunt aranjaţi în pătrate concentrice .

 SIMM (Single In-Line Memory Module), depăşit astăzi, avea o capacitate de transfer
de 32 biţi;nu se mai fabrică.
 DIMM (Dual In-Line Memory Module) / DDR-DIMM (Double Data Rate DIMM), cu
transfer simultan a 64 biţi şi cu capacităţi de memorare cuprinse între 8 şi 128 Mega-
octeţi; sunt cea mai comună formă de memorie RAM în computerele de astăzi.
 RIMM (Rambus In-Line Memory Module), comparabilă cu memoria DDR, dar
atingând viteze de transfer mai mari decât aceasta, ceea ce este util pentru aplicaţii
grafice.
Modulele de tipurile amintite sunt asamblate în memorii RAM de diverse tipuri (DRAM –
Dynamic RAM, EDO DRAM – Extended Data Out DRAM, SDRAM –, RDRAM –
Rambus DRAM, DDR SDRAM – Double Data Rate SDRAM), care aduc îmbunătăţiri
succesive de viteză, ajungând de la 133 MHz (SDRAM) la 200 MHz (DDR SDRAM).

14/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Modul RIMM cu transfer simultan a 64 biţi. Rambus.

(Intel pentru microprocesoarele Pentium IV, )

proiectul IBM- MRAM(Magnetic RAM), a căror viteză de citire/scriere va fi de

aproximativ 10 ns. MRAM utilizează celule magnetice ce nu-şi vor pierde
conţinutul odată cu întreruperea alimentării.
corporaţiile Toshiba şi Infineon Technology care vor lansa module de memorie FeRAM
iniţial cu o capacitate de 32 MB/modul, tehnologia de elaborare bazându-se
pe construirea celulelor de memorie din materiale feroelectrice.
Nivelul 3-nivelul memoriei secundare este reprezentat de un mediu de memorare
permanentă (care nu pierde informaţia la scoaterea de sub tensiune) de mare
capacitate. discul dur (hard disk).
Atunci cand microprocesorul are nevoie de date, incepe cu cautarea lor in memoria cache
interna care este foarte rapida.
Insa daca nu le gaseste in cache-ul intern, cauta informatiile in cache-ul extern, ceea ce
determina o mica intarziere. Iar daca informatiile nu se gasesc nici in cache-ul extern, sunt
cautate in memoria RAM principala, iar apoi, in caz ca nu se gasesc nici aici, pe hard disk
sau CD-ROM;

Memoria CMOS (Complementary Metal-Oxide Semiconductor – semiconductor

complementar de oxid metallic) este o memorie aparte de tip RAM. Contrar memoriei RAM
obişnuite care este volatilă, memoria CMOS este semipermanentă, ea este alimentată la
baterie( are un circuit de alimentare separat de la un acumulator cu litiu , datorită acestuia
informaţia din memoria CMOS se va păstra şi după ce se opreşte calculatorul). Din acest
motiv memoria CMOS se comportă ca o memorie permanentă, nevolatilă. Avantajul său
esenţial constă în aceea că informaţiile înscrise aici se pot actualiza oricând este nevoie
prin folosirea unui mic program al sistemului de operare numit SETUP. În memoria CMOS
se introduc o serie de parametri şi informaţii de control ca de exemplu: parole, data curentă
şi ora, informaţii despre setări ale echipamentelor din configuraţie :memoria sistemului,
numărul şi tipul unităţilor de floppy şi hard disk, tipul card-ului video.

15/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Memoria video( VRAM)

VRAM sau VideoRAM este un tip de memorie RAM folosită pentru adaptoare video(plăcile
video ) sau acceleratoare 3D.
În această memorie este salvată imaginea (text sau grafică) care va fi afişată pe ecranul
monitorului;
VideoRAM, denumita si multiport dynamic random access memory (MPDRAM), un
tip de RAM utilizat pentru plăcile video :termenul de “multiport” provine de la faptul că
VRAM-ul are două porturi de acces independente, permiţând CPU-ului şi procesorului
grafic accesul simultan la memorie. Video RAM este un adevărat buffer între procesorul
calculatoarului şi display şi este adesea numit buffer de cadre. Când imaginile sunt
gata pentru a fi afişate pe ecranul calculatorului, ele sunt întâi citite de către procesor ca
şi date de la o formă de RAM (non-video) principal şi apoi sunt scrise pe video RAM.
Având două porturi , permite procesorului să scrie imagini în acelaşi timp în care se
actualizează şi imaginile de pe monitor.

Memorie video Viking Components  (GPA1321U4GS3). DualTime.

Memoria virtuală
Capacitatea RAM poate fi extinsă cu memoria virtuală. Cu ajutorul memoriei virtuale, ceea
ce poate face UCP-ul este să privească RAM pentru zonele care nu au fost utilizate recent
și să le copie pe hard disk. Acest lucru eliberează spațiu în memoria RAM pentru a încărca
o nouă aplicație.
Memoria-tampon pentru imprimantă (printer buffer) salvează temporar datele ce vor fi
tipărite la imprimantă. In acest fel, UCP-ul nu este blocat in timpul tipăririi; informaţiile sunt
trimise în memoria-tampon pentru imprimantă, după care PC-ul îşi poate relua activitatea.

16/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Memoria ROM (Read-Only Memory),

Memoria ROM este, cum arată numele (Read-Only Memory), o memorie ce permite doar
operaţia de citire. (cum sunt cele ce codifică operaţiile utilizate la pornirea calculatorului, din
BIOS).; este de capacitate redusa avand pana la 2 MB

BIOS pe memorie Flash (American Megatrends ) .

HowStuffWorks. Exista 5 tipuri tehnologice de ROM
 ROM
 este sub forma de linii si coloane (matrice)
 daca la intersecţia dintre coloane şi linii exista diode atunci se considera ca in nodul
respectiv este starea 1 altfel 0
 => este programata in momentul constructiei (nu mai poate fi programata)
 PROM (ProgrammableRead-Only Memory )poate fi programata (o singura data)

 se realizeaza sub forma de matrice

 intre linii si coloane exista niste “sigurante”, care in momentul
programarii pot fi arse (starea 0) sau nu (starea 1)

17/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

 EPROM ( Erasable programmable read-only memory )(EPROM)

 poate fi rescrisa
 celula de memorie este formata din 2 tranzistori separati printr-un
strat subtire de oxid
 pentru rescriere este nevoie de stergerea in prealabil a intregii memorii
 stergerea se realizeaza prin expunerea chip-ului la lumina UV de
o anumita frecventa
 o expunere prea lunga duce la deteriorarea chip-ului
 EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory)
 utilizeaza pentru stergere campul electric aplicat unei celule
 nu este nevoie de ştergerea totala a chip-ului
 este foarte lenta

 Flash memory –un tip de EEPROM ce lucreaza la viteza mai mari Deși memoria flash
este un tip de memorie, acționează mai mult ca o unitate de hard disk decât memoria
RAM.

 flash-urile sunt şi foarte rezistente la şocurile mecanice, ceea

ce le face foarte apte pentru aparatele portabile. În sfârşit,
memoriile bazate pe flash-uri mai rezistă şi la presiuni mari,
temperaturi ridicate şi scufundare în apă.

O unitate de stocare USB. Chip-ul din stânga este

memoria flash. La dreapta lui se vede
microcontrollerul

18/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Un card SD (Secure Digital ) este un dispozitiv de stocare

19/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

Memoria R O M Memoria R A M

1. Este formată dintr-un singur chip
conectat pe placa de bază .
2. Permite acces doar la citire .
3. Este nevolatilă .
4. Este inscripţionată de firma
constructoare de hard
1. Este formată din mai multe chipuri
conectate pe placa de bază .
2 Permite acces la citire şi scriere
3. Este volatilă

De câtǎ memorie are nevoie sistemul de operare ?

 WINDOWS® XP PROFESSIONAL and HOME o
Baseline: 128MB - 256MB
o Optimal: 512MB - 1GB
 WINDOWS® 2000 PROFESSIONAL
o Baseline: 128MB - 256MB

o Optimal: 512MB - 1GB
LINUX
o Minimum: 4MB fara XWindows
o Baseline: 128MB - 256MB

o Optimal: 512MB - 1GB
MACINTOSH™ OS X
o Minimum: 48MB - 128MB
o Baseline: 128MB - 256MB
o Optimal: 512MB - 1GB

Pornirea calculatorului
Pasul 1- efectuat de utilizator. Se apasă butonul”On” (pornit) al calculatorului. În acest fel,
calculatorul este pus sub tensiune şi începe să funcţioneze; operaţiile următoare, până la
pasul 3 inclusiv, se vor efectua automat, fără intervenţia utilizatorului.
Pasul 2 – efectuat de BIOS . Acest pas se concentrează asupra hardware-ului.BIOS-ul
este responsabil cu verificarea şi iniţializarea componentelor hardware.
Are loc “pornirea la rece” a calculatorului. Cea mai mare parte a procesului descris la
acest pas are loc şi în cazul în care se face o resetare (repornire) a calculatorului fără a-l
scoate de sub tensiune (“pornire la cald”); diferenţele între cele două tipuri de pornire sunt
precizate mai jos.

20/21
 Competenţe T.I.C. Memoria interna

BIOS (Basic Input Output System), rezident pe memorie ROM, execută auto-testul
la pornire (power-on self-test – POST). Prin acest test se verifică existenţa, caracteristicile
şi funcţionalitatea diverselor componente şi echipamente ale calculatorului şi se pregăteşte
începerea execuţiei de programe. Principalele etape ale testului POST sunt:
- testarea funcţionării plăcii video. Placa video conţine de obicei un mini-BIOS care
iniţializează memoria video şi procesorul dedicat de pe placă. Dacă placa video nu
conţine aceste secvenţe de instrucţiuni, atunci BIOS încarcă driverul video de acolo
unde este memorat (pe un alt ROM);
- se testează dacă e vorba de o pornire “la cald” sau “la rece”. BIOS decide că
pornirea este “la cald” dacă în cei doi octeţi începând de la adresa 00000472 16
(scrisă în baza 2 ca 00000000000000000000010001110010) se află valoarea
hexazecimală 123416 (adică şirul de biţi 0001001000110100); altfel, pornirea este
considerată “la rece”;
- în cazul unei porniri “la rece”, BIOS execută următoarele acţiuni:
o verifică memoria RAM, testând la scriere şi la citire fiecare octet al acesteia; o
verifică existenţa unei tastaturi şi a unui mouse în stare de funcţionare
(aceasta însemnând şi testarea comunicării cu perifericele respective);
o verifică în acelaşi mod şi magistrala PCI. Dacă aceasta există şi este
funcţională, atunci se testează toate conexiunele PCI;
o detectarea unei erori în fazele descrise până aici este în mod cvasi-cert legată
de o problemă de hardware. Astfel de erori sunt anunţate de BIOS prin
semnale sonore şi / sau prin mesaje afişate pe monitor;
o mesajele afişate oricum în această etapă dau informaţii cum sunt cele
privitoare la identificarea BIOS-ului însuşi, la tipul procesorului, capacitatea
memoriei, unităţile de disc dur şi flexibil;
- urmează un pas în care BIOS se ocupă exclusiv de software: dacă sunt necesare
drivere speciale (cum sunt adaptoarele SCSI), acestea sunt încărcate;
- în finalul POST, BIOS verifică lista de periferice de pe care se poate lansa sistemul
de operare. Secvenţa de lansare a sistemului de operare se numeşte bootstrap
loader, ea însăşi făcând parte din sistemul de operare. BIOS încearcă să pornească
procesul mai întâi de pe primul periferic din listă, în caz de eşec de pe al doilea etc.
Pasul 3 – efectuat de bootstrap loader. Acesta
- pregăteşte zonele de memorie în care va fi stocat sistemul de operare, precum şi pe
cele în care se vor găsi programe utilizator şi alte date
- încarcă sistemul de operare în memoria RAM
- predă controlul sistemului de operare.
Aici se încheie procesele legate de pornirea calculatorului.

21/21