Temă de seminar

Fisa 1
1. Literatura de specialitate apreciaza ca actul administrativ reprezinta forma cea mai
importanta de activitate a administratiei publice deoarece reprezinta principala forma
de activitate a administratiei publice, acestea reprezentand manifestari unilaterale de
vointa facute cu intentia de a produce efecte juridice. De asemenea acestea se bucura
de prezumtia de legalitate, aceasta fiind contracarata prin contenciosul administrativ si
formele de recurs administrativ in scopul de a evita un comportanment abuziv din
partea administratiei.
2. Pot emite acte administrative si persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii,
au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public,
în regim de putere publică. De exemplu diploma de licenta emisa de o universitate
privata.
3. Da, instanta de contencios poate, prin hotatarea ramasa definitiva sa suplineasca
consimtamantul unei parti, atunci cand interesul public o cere.
4. Dupa criteriul competentei organului administrativ emitent avem: acte adoptate de
autoritatile administratiei publice locale si acte ale administratiei publice centrale.
Dupa competenta materiala: acte administrative cu caracter general si acte
administrative cu caracter specializat. Dintre toate clasificarile cea mai importanta
este cea realizata dupa criteriul intinderii competentelor : acte administrative
individuale si acte administrative normative.
5. Dupa cum ziceam si mai devreme cea din urma clasificare este importanta din mai
multe puncte de vedere printre care si termenele de atacare la instanta de contencios ;
actul administrativ individual poate fi atacat in termen de 6 luni, iar pentru ,motive
intemeiate, in termen de un an , iar actele administrative cu caracter normativ nu
prezinta un termen in care pot fi atacate, acestea fiind imprescriptibile. De asemenea,
relevant din acest punct de vedere este si faptul ca actele administartive cu caracter
normativ prezinta norme abstracte si generale, cu aplicabilitate repetata, pe cand
celelalte prezinta norme ce vizeaza strict persoana privata careia i se adreseaza. Mai
mult actele administrative cu caracter normativ pot fi revocate, pe cand celelalte
cunosc si exceptii de la principiul revocabilitatii.
6. Aceste acte sunt emise de organe specializate ale administratiei publice , avand
competenta de rezolvare a unui conflict privind un act administrativ. Acestea sunt
adoptate cu repectarea principiilor contradictorialitatiii si dreptului de aparare, fiind
similare procedurii jurisdictionale, cu care nu se confunda. In final acestea sunt
jurisdictii facultative si gratuite, iar deciziile emise de astfel de autoritati( CNSC ) pot
fi atacate la instanta de contecios fara a parcurge procedura prealabila.
7. Oportunitatea se verifica in raport cu legalitatea unui act administrativ. Atata timp cat
actul administrativ este adoptat sub litera legii, oportunitatea poate fi apreciata de
organul emitent. Pentru a ne gandi la o ipoteza in care un act ar fi legal dar nu si
oportun propun sa ne imaginam ca in loc de a repara soseaua plina de gropi care duce
catre scoala, consilierii locali au votat pentru a se asfalta soseaua care duce spre casa
primarului. Persoana care se considera lezata intr-un drept ar putea formula o cerere
de recurs administrativ.
8. Cred ca relatia dintre notiuni desemneaza linia subtire fata de care administratia
publica poate deveni un colos de neoprit. Astfel administratia publica are dreptul ca,
in limitele legii, sa manifeste o putere de apreciere, discretionara chiar ca element al
oportunitatii unui act administrativ. Atunci cand se trece limita legalitatii suntem in
prezenta unui exces de putere, pe care putem sa-l contracaram prin controlul de
contencios. Aceste concepte sunt consacrate in articolul 2 din Legea contenciosului
administrativ.
9. Forma scrisa a actului administrativ prezinta multe avantaje printre care putem
enumara: se poate delimita exact sfera efectelor juridice produse; actul se poate proba
mai lesnicios, iar nu in ultimul rand este mai usor de contestat.
10. Inexistenta este o sanctiune a acelui act administrativ fata de care nu sunt indeplinite
formalitatile de publicitate. Ex: Decretul Presedintelui Romaniei se publica in
Monitorul Oficial, sub sanctiunea inexistentei.
11. Principiul motivarii actului administratriv nu are aplicabilitate generala pentru toate
tipurile de acte administrative, ci doar la parte din acestea: actul administrativ-
jurisdictional si altele. Un foarte mare avantaj al motivarii este ca acesta va putea fi
atacat mai usor la instanta de contencios, instanta avand deja actul motivat in fapt si in
drept.
12. Plecand de la calificarea fiecaruia, actul administrativ este acel act juridic ca
manifestare unilaterala de vointa a administratiei publice, pe cand avizul conform este
o operatiune tehnico-materiala care, prin insasi existenta nu produce efecte juridice,
ci este doar fundamentul pe care se va forma actul juridic. Acesta din urma nu poate fi
atacat la instanta de contencios.
13. Articolul 13 din Legea 544/2004 dispune’’ (1)La primirea cererii, instanţa dispune
citarea părţilor. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea
actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum
şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei. Instanţa poate solicita
emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.’’ Iar art. 18
dispune:’’ (2)Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la
art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza
emiterii actului supus judecăţii.’’ Astfel, operatiunile tehnico materiale pot fi
verificate de instanta de contencios doar in mod subsidiar.
14. Contrasemnarea este operatiunea prin care un alt organ administrativ sau o structura
din interiorul organului emitent isi pune semnatura pe actul administartiv ca semn al
confirmarii legalitatii sau de asumare a executarii. Lipsa ei este un viciu de forma . In
prezent unele decrete ale Presedintelui trebuie contrasemnate de catre prim-ministru.
Acest fapt reprezinta o forma de control indirect al puterii legislative fata de puterea
executiva.
15. De regula comunicarea reprezinta operatiunea prin care actul administtrativ cu
caracter individual se aduce la cunostinta persoanei sau a persoanelor destinatare, pe
cand publicarea reprezinta operatiunea prin care actul administrativ cu caracter
individual este afisat sau publicat de organul emitent pentru a fi adus la cunostinta
cetatenilor.
16. Principala prezumtie este cea de legalitate, asociata celei de veridicitate si
autenticitate. Actul administrativ este prezumat a fi emis in limitele legii. Aceasta
prezumtie este temperata prin posibilitatea celor vatamati in drepturi sau interese
 legitime de a se adresa instantei de contencios administrativ. De asemenea acestea
sunt si executorii de drept, fara a mai fi nevoie de interventia puterii judecatoresti
pentru a-i conferi acest caracter.
17. Principalele modalitati de publicare a actelor administrative sunt imprimarea in
Monitorul Oficial al Romaniei si in monitoarele oficiale ale unitatilor administrativ-
teritoriale. De asemenea pot fi publicate si pe site-ul unitatii administrativ-teritoriale.
18. Organul emitent cat si cel superior poate sa-si revoce propriul act, atata timp cat
acesta nu si-a produs efectele. Daca acesta a intrat in circuitul civil, autoritatea
emitenta poate sa se adreseze instantei de contencios pentru a anula actul.

Spete:
1. Textele legale pe care se bazeaza prefectul sunt: art.3 din legea contenciosului
administrativ si urmatoarele . Actiunea prefectului este una in contencios obiectiv,
doar in anulare care suspenda de drept executarea actului administrativ, fara a fi
nevoie de un alt cap de cerere pentru aceasta.
2. Actele administrativ individuale nu pot fi revocate ulterior intrarii in circuitul civil. O
eventuala cercetare se poate face de catre instanta de contencios printr-o actiune in
anulare. De asemenea, trebuie de verificat termenul in care actul putea fi atacat la
instanta de contencios.
3. De real interes sunt afirmatiile beneficiarului A.B. dar acestea sunt adevarate doar
daca ne focalizam atentia pe revocare. O eventuala anulare a actului individual se
poate obtine pe calea conteniosului administrativ , actiune intentata chiar si de organul
emitent .
4. In opinia mea, ar trebui sa existe o simetrie intre procedurile initiale de emitere a
actului si eventualele modificari ulterioare ale acestuia. Astfel procedura viitoare de
modificare a actului este prin acordul ambelor organe.
5. Cred ca Prefectul are dreptate, actul administrativ, prin care se trece bunul proprietate
publica in proprietatea privata a statului putand sa fie atacat la instanta de contencios.

Fisa 2

1. Actul administartiv inexistent nu prezinta o aparenta de legalitate si nu poate fi pus in

executare. In schimb actul lovit de nulitate se bucura de prezumtia de legalitate,
produce efect pana in momentul constatarii, cu efect retroactiv , nulitatii.
2. Se poate anula un act administrativ abrogat deoarece,spre deosebire de abrogare,
nulitatea are efect retroactiv(de principiu).
 3. Nulitatea poate fi anterioara sau concomitenta emiterii actului administrativ pe
motive de legalitate sau de oportunitate. Daca este constatata nulitatea pe bazele unei
ilegalitati aceasta va opera ex tunc pentru cele individuale si ex nunc pentru cele
normative. In cazul unei inoportunitati sunt doar efecte ex nunc.
4. Nu se poate dispune revocarea unui act care a intrat in circuitul civil, dar anularea se
aplica in aceasta ipoteza. Intrarea actului in circuitul civil este echivalenta cu
producerea efectelor actului administrativ.
5. Spre deeosebire de dreptul comun, unde nulitatea este doar cu efect retroactiv, in
materia dreptului administrativ, aceasta poate fi retroactiva sau doar pentru viitor. In
dreptul civil este o transare expresa a cauzelor de nulitate absoluta si relativa, pe cand
in dreptul administrativ aceasta impartire este mai mult doctrinara. Ca o componenta
comuna, sunt in ambele materii posibile nulitati partiale si cele totale.
6. Spre deosebire de anulare, care poate fi dispusa doar de instanta de contencios ,
revocarea unui act administrativ de autoritatea ierarhica se limiteaza doar la actele
administrative cu caracter individual .
7. Suspendarea are efect suspensiv, de intrerupere temporara a efectelor actului
administrativ, pe cand revoacarea duce la incetarea definitiva a efectelor actului
administrativ.
8. Avand in vedere ca revocarea unui act administrativ normativ pe considerente de
oportunitate produce efecte doar pentru viitor, actele anterioare emise in baza acestuia
nu vor fi afectata de aceasta revocare.
9. Toate celelalte acte administrative emise pe baza unui act administrativ anulat vor fi si
ele afectate de nulitate, respectiv actele subsecvente.
10. Suspendarea poate fi dispusa atat de organul ierarhic superior organului emitent, dar
si prin hotarare judecatoreasca.

Spete:
1. Nu reprezinta un contract administrativ. Eventualele litigii vor fi de competenta
judecatoriei aplicandu-se normele dreptului civil si dreptului procesual civil . De
asemenea, nefiind un contract administrativ , autoritatea nu poate denunta unilateral
contractul.
2. Bunurile domeniului public nu pot fi vandute, aceasta remarca fiind consecinta
caracterului inalienabil al acestora. Astfel , un eventual act de instrainare, conformat
cu rigorile transparentei si cele impuse de procedura licitatiei , poate fi facut doar ca
urmare a trecerii bunului in domeniu privat al unitatii administrtiv-teritoriale , apoi
scos la licitatie. Astfel, procedura urmata de respectivul Consiliu este legala.
3. Mostenirea neculeasa va fi culeasa de unitatea administrativ-teritoriala conform
dispozitiilor art.291 Cod Administrativ.Dupa formalitatile de acceptare a mostenirii
sau a legatului, bunurile vor trece in domeniul privat al unitatii respective.
4. Cred ca executorul judecatoresc nu a actionat conform cu legea si cu etapele
executarii silite a unei hotarari definitive a dispozitiei primarului. De principiu
executarea silita este formata din doua etape. Prima in care, daca nu se executa actul
de buna voie sunt calculate penalitati si daune cominatorii. Dupa aceasta etapa se
poate proceda la executarea silita, si in niciun caz la vanzarea bunurilor publice.
5. Pentru motive anterioare incheierii contractului administrativ competenta este
atribuita instantei de contencios administrativ. Prefectul isi fundamenteaza actiunea pe
articolul 3 din Legea Contenciosului Administrativ.

Fisa 3

1. Ambele sunt modalitati de punere in valoare a bunurilor din domeniul public; dpdv
al naturii juridice, sunt drepturi reale; reglementarea este de natura constitutionala;
sunt modalitati prevazute si de Codul civil in art. 861 alin. (3) etc.Avand in vedere
deosebirile, darea in administrare si darea in folosinta cu titlu gratuit sunt modalitati
necontractuale, iar concesiunea este o modalitate contractuala;apararea in justitie a
dreptului de administrare revine titularului acestui drept, apararea in justitie a
dreptului de folosinta cu titlu gratuit revine beneficiarului acestui drept etc.

2.Durata contractului de concesiune este de maximum 49 de ani, incepand de la data

semnarii lui si se stabileste de catre concedent pe baza unui studiu de oportunitate.
Poate fi prelungit pe o perioada egala cu cel mult jumatate din durata initiala, prin
simplul acord de vointa al partilor.

3.Contractul de concesiune cuprinde caietul de sarcini , obiectul contractului,

conditiile generale , metoda de atribuire,clauzele referitoare la incetare, conditii de
valabilitate pe care trebuie sa le indeplineasca oferta. Pe langa toate acestea, se pot
insera si alte dispozitii negociate de parti.
4. Încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situaţii:a) la
expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune;b) în cazul în care interesul
naţional sau local o impune, prin denunţarea unilaterală de către concedent, cu plata
unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina acestuia, în caz de dezacord fiind
competentă instanţa de judecată;c) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de
către concesionar, prin reziliere de către concedent, cu plata unei despăgubiri în
sarcina concesionarului;d) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către
concedent, prin reziliere de către concesionar, cu plata unei despăgubiri în sarcina
concedentului;e) la dispariţia, dintr-o cauză de forţă majoră, a bunului concesionat sau
în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renunţare, fără
plata unei despăgubiri. La încetarea contractului de concesiune concesionarul este
obligat să restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat.
5. Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea sunt de
competenta instantei de contencios administrativ, iar cele privind executarea de
competenta instantei de drept comun.

6. Procedura administrativa a concesionarii debuteaza la initiativa concedentului sau

ca urmare a unei propuneri insusite de acesta. Concedentul este obligat ca, intr-un
termen de 30 de zile de la insusirea propunerii de concesionare formulata de persoana
interesata, sa procedeze la intocmirea studiului de oportunitate. In baza studiului de
oportunitate, concedentul elaboreaza caietul de sarcini al concesiunii. In cazul
procedurii de licitatie, concedentul are obligatia sa publice anuntul de licitatie in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a VI-a, intr-un cotidian de circulatie nationala si
intr-unul de circulatie locala. In cazul procedurii de negociere directa exista aceleasi
obligatii. In termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la finalizarea procedurii de
atribuire, concedentul are obligatia de a transmite spre publicare in M.O. al Romaniei,
Partea a VI-a, un anunt de atribuire al contractului de concesiune. De asemenea, are
obligatia intocmirii si pastrarii unui registru special in care se precizeaza datele si
informatiile referitoare la studiul de oprtunitate, la oferte si la procedura de atribuire
aplicata.

7. Contractul de concesiune trebuie să conțină: partea reglementară a contractului,

care cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini; alte clauze contractuale stabilite
de părți prin acordul lor. Contractul de concesiune se încheie în formă scrisă, sub
sancțiunea nulității.

8. Bunurile de retur sunt bunurile ce revin de plin drept, gratuit şi libere de orice
sarcini concedentului la încetarea contractului de concesiune. Sunt bunuri de retur
bunurile care au făcut obiectul concesiunii. Bunurile proprii sunt cele care la
încetarea contractului de concesiune rămân în proprietatea concesionarului. Sunt
bunuri proprii bunurile care au aparţinut concesionarului şi au fost utilizate de către
acesta pe durata concesiunii.Exemple: terenurile proprietate publica pe care se afla
bazele sportive, locurile de recreere.

9. Contractul de concesiune inceteaza în cazul în care interesul național sau local o

impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste
și prealabile în sarcina acestuia, în caz de dezacord fiind competentă instanța de
judecată. Denuntarea inseamna manifestarea unilaterală de voinţă, prin care se pune
capăt efectelor unui act juridic. Prin aceasta denuntare unilaterala se evidentiaza
carcaterul discretionar pe care il are administratia publica.
10.Nu, deoarece obiectul contractului de concesiune poate fi doar bunurile proprietate
publica a statului sau a unitatii administrativ-teritoriale, potrivit constitutiei si
reglementarilor legale privind proprietatea publica.

11. Criteriul de atribuire a contractului de concesiune este cel mai mare nivel al
redevenţei. Concedentul poate ţine seama şi de alte criterii precum:a) capacitatea
economico-financiară a ofertanţilor;b) protecţia mediului înconjurător;c) condiţii
specifice impuse de natura bunului concesionat. Concedentul are obligaţia de a stabili
oferta câştigătoare pe baza criteriului/criteriilor de atribuire precizate în documentaţia
de atribuire.

Spete:

1.Nu, deoarece procedura de negociere directa poate fi aplicata doar in situatia in care,
desi a fost repetata procedura de licitatie, nu au fost depuse cel putin trei oferte
valabile.
2. Instanta respinge contestatia, deoarece art. 53 alin. (1) din OUG nr 54/2006
permite concedentului modificarea unilaterală a contractului de concesiune, cu
notificarea prealabila a concesionarului, din motive exceptionale legate de interesul
national sau local, dupa caz. De asemenea art. 57 alin. (1), b) din OUG nr 54/2006
prevede: Încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele
situaţii: ...b)în cazul în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea
unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina
acestuia, în caz de dezacord fiind competentă instanţa de judecată. Prin acest fapt
putem observa puterea discretionara a administratiei publice.
 Fisa 4

1. Subiectele de drept care pot primi dreptul de folosinta gratuita sunt persoanele
juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate
publica ori serviciilor publice.
2. Dreptul de administrare asupra bunurilor din domeniul public al statului se
constituie prin hotarare a Guvernului, iar inchirierea bunurilor proprietate publica se
face prin licitatie publica.
3. Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din
Constituție, din cele stabilite în anexele nr. 2-4 și din orice alte bunuri care, potrivit
legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, și sunt dobândite de stat sau
de unitățile administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ- teritoriale este alcătuit din
bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra
acestor bunuri, statul sau unitățile administrativ- teritoriale au drept de proprietate
privată. Bunurile care fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor de drept
comun, daca prin lege nu se prevede altfel. Asupra acestor bunuri se vor putea
constitui dezmembraminte ale dreptului de proprietate. Bunurilor din domeniul public
li se aplica un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.
4. Notiunea de domeniu public desemneaza regimul juridic special care il guverneaza
si care este caracterizat de o serie de principii esentiale, dintre care unul apare expres
si in Constitutie, mai exact inalienabilitatea. Astfel, se poate preciza faptul ca acest
principiu are un caracter absolut. Un eventual act de instrainare a unui bun public se
poate face doar prin trecerea bunului din proprietatea publica in proprietatea privata,
apoi fiind supus procedurilor de licitatie publica.
5. Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia se
face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin lege nu se dispune altfel. Trecerea unui bun
din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul privat al
acesteia se face prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului București ori a consiliului local al comunei, al orașului sau al
municipiului, după caz, dacă prin lege nu se dispune altfel.
6.Da, deoarece potrivit dispozitiilor art. 123 si 124 din Legea nr. 215/2001, de
exemplu, consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin
domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în
administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie
închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea
bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile
legii. Consiliile locale și consiliile județene pot da în folosință gratuită, pe termen
limitat, bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată locală ori județeană,
după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de
binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice.
7.Da, deoarece bunurile care fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor de
drept comun, pe cale de consecinta acestea pot face obiectul unor garantii sau al unei
executari silite.

8. Nu sunt aplicabile normele dreptului administrativ in privinta dreptului privat,

deoarece in acest caz este vorba de egalitate juridica si domina actele bilaterale.Unele
norme ale dreptului administrativ sunt totusi aplicabile , mai ales cele cu privire la
instrainarea bunurilor din domeniul privat.

9.Consiliile locale și consiliile județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat,

bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată locală ori județeană.

10. Ca urmare a caracterului insesizabil al bunurilor proprietate publica, rezulta ca

acestea nu pot fi grevate cu privilegii si garantii reale( ipoteca, gaj, retentie) destinate
sa asigure indeplinirea unei obligatii patrimoniale a statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale.

Spete
1.Instanta admite actiunea si anuleaza hotararea de consiliu judetean pe motive de
ilegalitate, deoarece trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati
administrativ-teritoriale de pe raza teritoriala a unui judet in domeniul public al
judetului respectiv se face la cererea consiliului judetean, prin hotarare a consiliului
local, declarandu-se din bun interes public local in bun interes public judetean.

Hotararea in cauza nu are baza lega, deoarece societatea are ca principal obiect de
activitate prestarea de servicii, nefiind o persoana juridica fara scop lucrativ si, pe cale
de consecinta, nu poate fi titulara unui asemenea drept .

Fisa 5
1.Termenul de ‘’contencios’’ provine din latina si desemneaza o confruntare prin lupta.
Aceasta traducere concorda perfect cu imaginea oferita de doctrina pentru a descrie
contenciosul care vine sa apere un pigmeu,cetateanul, in fata unui colos, administratia
publica. Pe parcursul istoriei dreptului nostru pozitiv contenciosul administrativ a avut un
parcurs sinuos fiind in momentul de fata un contencios de plina jurisdictie, dupa caz obiectiv
sau subiectiv, in functie de calitatea reclamantului.
2.Potrivit Legii 554/2004 : art1
‘’(1)Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau
a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi
atât privat, cât şi public.’’
3.Pe langa actele administrative cu caracter individual sau normativ , mai pot fi
atacate la instanta de contencios si tacerea administratiei, refuzul nejustificat de a
solutiona o cerere si nesolutionarea in termenul legal a unei cereri.
4. Reprezinta procedura prin care inainte de a introduce la instanta de contencios
actiunea in anulare, cel vatamat intr-un drept sau interes legitim formuleaza o
plangere prealabila la organul emitent, sau la cel superior ierarhic avand ca obiect
specificul cererii. Unele actiuni sunt scutite de formalitatea plangerii prealabile . Prin
aceasta procedura instantele de judecata sunt degrevate de eventualele litigii care se
puteau rezolva printr-o revenire a organului emitent asupra actului.
5.Legea contenciosului prevede doua termene in care se poate introduce actiunea la
instanta de contencios pentru actele administrative cu caracter individual cele
normative fiind imprescriptibile cu privire la posibilitatea atacarii lor. Astfel este un
termen de 6 luni de prescriptie , iar , pentru motive temeinice este prevazut un termen
de 1 an, care este de decadere.
6.Jurisdictia administrativa se aseamana cu procedura judiciara , cu care nu se
confunda. Este gratuita si facultativa. Spre deosebire de jurisdictia administrativa,
plangerea prealabila e obligatorie, cu foarte putine exceptii, iar consecintele
nerespectarii acestei formalitati atrage respingerea actiunii pe considerente de
procedura.
7.Procedura prealabila are un caracter , de regula, obligatoriu. Ca exceptie aceasta
formalitate nu trebuie respectata atunci cand actiunea este introdusa de prefect,
Avocatul Poporului, Ministerul Public si ANFP, precum si in alte cazuti precum acela
in care s-a parcurs in prealabil o procedura administrativ-jurisdictionala. Articolul 21
din Constitutie face vorbire de jurisdictiile specializate caracterizandu-le ca
facultative si gratuite. Spre deosebre de plangerea prealabila , aceste jursidictii
facultative sunt lasate la latitudinea cetateanului vatamat intr-un drept. Ambele insa au
si o trasatura comuna fiind gratuite.
 8.Contenciosul subiectiv apara un drept subiectiv si un interes legitim personal , fiind
un contencios de plina jurisdictie , pe cand contenciosul obiectiv este atunci cand
reclamantul urmareste sa apere un interes legitim public, un contencios in anulare
doar. Contenciosul obiectiv poate fi introdus doar de persoane de drept public sau
autoritati .
9.Prin persoana vatamata se intelege:’’ orice persoană titulară a unui drept ori a unui
interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate
persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al
unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale
care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public,
fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate’’
10.Conceptul de fine de neprimire a fost creat de doctrina avand in vedere actele care
nu pot fi atacate sub nici o forma la instanta de contencios potrivit legii
554/2004’’art4 alin 1 a)actele administrative ale autorităţilor publice care privesc
raporturile acestora cu Parlamentulb)actele de comandament cu caracter militar.(2)Nu
pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru
modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură
judiciară.’’

Spete:
1.Instanta va respinge cererea de anulare ca inadmisibila pe motivul lipsei plangerii prealabile
. Articolul din constitutie face referire la procesul de rezolvare a litigiilor pe cale
administrativ-jurisdictionala iar nu pe cea judiciara.
2.Apreciez ca sectia de contencios admionistrativ de la Curea de Apel a avut un rationament
logic desi in eventuala cale de atac a recursului la ICCJ se poate pune problema adoptarii
unor acte subsecvente care se sprijina pe un act neconstitutional. Astfel, reclamantul ar putea
demonstra ca nu sunt legale actele adoptate pe o ordonanta de urgenta neconstitutionala.

Fisa 6

1. Obiectul actiunii in contencios este precizat de Legea contenciosului administrativ ,

art 8: ’’ Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes
legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la
plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2
alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a
solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual,
reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios
 administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său
prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri,
precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare
pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate
în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea
prealabilă.’’
2. Actiunea in contencios este o actiune civila, aceasta completandu-se cu prevederile
corespunzatoare din Codul de procedura civila. Prima etapa este formularea plangerii
prealabile catre autoritatea competenta sau catre cea superioara, daca exista un raport
de subordonare. De la acest termen se poate , pentru motive temeinice si care ar
produce pagube ireversibile sau insemnate, sa se adreseze instantei de contencios cu o
cerere in suspendare a actului. Dupa primirea raspunsului nefavorabil al autoritatii se
poate trece la introducerea actiunii la instanta competenta material si terittorial de
rezolvare a litigiului. Odata cu cererea se vor anexa si toate documentele necesare.
Paratul are trebuie sa comunice, odata cu intampinarea, orice alte acte necesare la
dosarul cauzei.
3. Calitatea procesuala activa o poate avea atat o persoana fizica sau juridica vatamata
intr-un drept al sau sau interes legitim; Avocatul Poporului, Ministerul Public,
autoritatea publica emitenta a actului unilateral nelegal , prefectul , ANFP sau orice
alt subiect de drept public. Calitate procesuala pasiva are , de regula, autoritatea
publica carte a emis sau adoptat actul. De retinut este ca legea confera calitate
procesuala pasiva autoritatilor publice de stat sau locale, iar nu statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale.
4. Competenta materiala este impartita pe doua criterii in functie de: rangul autoritatii
emitente si de valoarea obiectlui actului administrativ. Astfel, litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi
cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale
acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de
autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii,
datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se
soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de
apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Din punct de vedere
teritorial, instanta competenta este, de regula cea de la domiciliul sau sediul
reclamantului. Atunci cand reclamant este o autoritate publica, instanta competenata
va fi cea de la domiciliul sau sediul paratului.
5. Solutiile ce pot fi pronuntate de instanta de contencios, potrivit art 18 din Legea
554/2004, sunt:’’ (4)Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl
formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa
poate:’’a)dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;b)obliga autoritatea publică să
încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;c)impune uneia dintre părţi
îndeplinirea unei anumite obligaţii;d)suplini consimţământul unei părţi, când interesul
public o cere;e)obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale.’’
6. Caile de atac pentru hotararile instantei de contencios sunt recursul si revizuirea. Sunt
cai de atac exceptionale ce se judeca la sectia de contencios administrativ imediat
superioara in grad.
7. Procedura de executare prevazuta de Legea 554/2004 prezinta doua etape dintre care
prima este de pana la 3 luni in care obligatia poate fi dusa la indeplinire de bunavoie
de catre debitor, timp in care curg penalitati si daune cominatorii.
Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii şi de
acordare a penalităţilor debitorul, în mod culpabil, nu execută obligaţia prevăzută în
titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va
datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu
citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art.
892 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează
creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.

Spete:
1.In opinia mea plangerea prealabila trebuia facuta la organul superior, respectiv
Ministerul ST. Exceptia este temeinica iar instanta competenta de a solutiona un
litigiu de aceasta maniera este sectia de contencios de la Curtea de Apel.
2.Avand in vedere ca Legea Gratierii dispune ca decretul Presedintelui de gratiere este
irevocabil, ba mai mult, decretul de gratiere are intotdeauna efect retroactiv , deci nu
poate fi abrogat printr-un eventual decret ulterior. Astfel decretul de gratiere este
irevocabil si nu poate fi abrogat.

Fisa 7
1. Contravenția este fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege,
ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local
al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a
consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Infracțiunea este, conform art 15 Cod Penal, fapta prevazută de legea penală, săvârșită
cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Aceste două noțiuni comportă diferențe cu privire la trăsături și sancțiuni. În timp ce
trăsăturile contravenției sunt săvârșirea cu vinovăție și legalitatea stabilirii și
sancționării, trăsăturile esențiale ale infracțiunii sunt tipicitatea obiectivă și subiectivă
(deci săvârșirea cu vinovăție), antijuridicitatea și imputabilitatea.
De asemenea, sancțiunile prevăzute pentru contravenție sunt principale: avertismentul,
amenda contravențională și prestarea unei activități în folosul comunității, cât și
complementare, dintre care amintim confiscarea bunurilor, închiderea unității,
blocarea contului bancar. Sancțiunile de drept penal sunt pedepsele, măsurile
educative și măsurile de siguranță.
2. Autoritățile publice care pot reglementa în materie contravențională sunt
Guvernul, consiliile locale și județene.
3. Nu răspund contravențional minorii cu vârstă sub 14 ani și cei care se află sub
incidența altor cauze justificative (legitima apărare, starea de necesitate constrângerea
fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beția involuntară completă, eroarea
de fapt, infirmitatea, minoritatea). De asemenea invaliditatea este o cauza justificativa
proprie doar dreptului administrativa, spre deosebire de dreptul penal care se limiteaza
la cele enuntate mai sus.
4. Sunt cauze care înlătura răspunderea contravențională: prescripția aplicării
sancțiunii contravenționale și prescripția executării sancțiunii contravenționale.
5. Prin legi speciale, în speță Legea 171/2010 privind stabilirea și sancționarea
contravențiilor silvice, se prevăd: sancțiunea contravențională principală - amenda; și
sancțiunea contravențională complementară - confiscarea bunurilor destinate, folosite
sau rezultate din săvârșirea contravenției silvice și/sau retragerea/suspendarea, după
caz, a autorizației/atestatului/acordului.
6. Procesul verbal de contravenție are natura juridică a unui act administrativ
unilateral de sancționare, fiind întocmit de agenți ai statului învestiți cu autoritate
statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale
după o procedură prestabilită, astfel că se bucură de prezumția de legalitate și
autenticitate, prezumție relativă însă, care poate fi răsturnată prin administrarea de
probe care să releve o situație de fapt contrară.

7. Procesul verbal de contravenție nu poate fi revocat de organul emitent sau cel

superior ierarhic.
8. Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
privind numele și prenumele contravenientului; privind fapta săvârșită și data
comiterii acesteia; privind semnătura agentului constatator din procesul-verbal de
constatare și sancționare a contravenției atrag nulitatea absolută.

Spețe

1. a) În această situație va figura ca pârât agentul constatator, agentul de poliție X.

Prezentare de motive de fapt și de drept.
2. Da, agentul a procedat legal. Infirmitatea reprezintă o cauză care înlătură
caracterul contravențional al faptei.