Competenţe T.I.C.

Codificarea imaginii şi sunetului

Analog versus digital

Thomas Edison este creditat cu crearea primul dispozitiv de înregistrare și redare de
sunete în 1877 Abordarea sa a folosit un mecanism foarte simplu pentru a stoca
mecanic un sunet analog. În fonograful original Edison, o diafragmă controla direct
un ac, iar acul zgâria un semnal analog pe un cilindru staniol:

http://electronics.howstuffworks.com/analog-digital1.htm
Dacă vorbim în aparatul lui Edison în timp ce cilindrul se rotește, acul "înregistrează"
pe tablă, ceea ce am spus. Aceasta datorită diafragmei ce vibrează, la fel și acul, iar
aceste vibrații sunt gravate pe tablă. Pentru a reda sunetul înapoi, acul s-a mutat pe
canalul zgâriat în timpul înregistrării. În timpul redării, vibratiile acului provocând
diafragma să vibreze presează aerul în cornul de colectare care redă sunetul.
Un semnal analog este continuu (lumina, sunetul, cǎldura).
Pentru a putea fi măsurate într-un sistem de calcul digital, aceste semnale trebuiesc
convertite in valori numerice discrete..

 semnal analogic  semnal digital

Un semnal continuu, reprezentat curbiliniu Un semnal reprezentat de biți (0 și 1)

Datele analogice nu pot avea numai două stări,ci este posibilă o multitudine
de stări intermediare :
 înregistrările audio ,erau stocate sub forma unor unde continue pe materiale cum ar
fi vinilul sau benzile magnetice şi erau transmise sub formă de unde
electromagnetice modulate.

1/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

 ceasurile digitale sunt numite digitale, deoarece acestea duc la următoarea valoare
fără a afișa toate valorile intermediare. În consecință, se poate afișa doar un număr
finit de ore ale zilei. în contrast cu ceasurile analogice la care limbile se mișcă
continuu în jurul feței
Unda electromagmetica

http://science.howstuffworks.com/electromagnet.htm

Un curent este introdus, fie de la o baterie sau de la o altă sursă de energie electrică, și curge
prin fir. Aceasta creează un câmp magnetic (unde electomagnetice)
Puteți obține o idee despre cum funcționează un emițător radio începând cu o baterie și o bucată
de sârmă. În modul în care funcționează electromagneții, puteți vedea că o baterie trimite o
electricitate (un flux de electroni) printr-un fir dacă conectați cablul între cele două borne ale
bateriei. Electronii în mișcare creează un câmp magnetic care înconjoară firul, iar câmpul este
suficient de puternic pentru a afecta busola.
Să presupunem că luați un alt fir și plasați-l paralel cu firul bateriei, dar la câțiva centimetri
distanță de el. Dacă conectați un voltmetru foarte sensibil la fir, atunci se vor întâmpla
următoarele: De fiecare dată când conectați sau deconectați primul fir de la baterie, veți
simți o tensiune și un curent foarte mici în cel de-al doilea fir; orice câmp magnetic în
schimbare poate induce un câmp electric într-un conductor - acesta este principiul de bază
din spatele oricărui generator electric. Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după
criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte:

 radiațiile (undele) radio

 microunde
 radiații infraroșii,
 radiații luminoase,
 radiații ultraviolete,
 radiații X (Röntgen),
 radiații "γ" (gamma - literă greacă).

Pentru a crea un emițător radio simplu, trebuie să creați un curent electric în

schimbare rapidă într-un fir. Când conectați bateria, tensiunea din fir este de 1,5 volți,
iar atunci când o deconectați, tensiunea este de zero volți. Prin conectarea și
deconectarea rapidă a unei baterii, creați un val (unda) pătrat care fluctuează între 0
și 1,5 volți.

2/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

Pe plan intern, calculatoarele sunt digitale, deoarece acestea constau din unități
discrete numite biți, care sunt fie on sau off. Dar, prin combinarea multor biți în
moduri complexe, calculatoarele simulează evenimente analogice.

În prezent stocarea digitală o înlocuieşte pe cea analogă din mai multe motive:
 Numerele binare au nevoie doar de două stări alternative: “închis” şi
“deschis”
 Datele digitale sunt uşor de copiat şi manipulat
 Pot fi compactate( recodificate la dimensiuni mai mici ) cu puţină sau fără
pierdere de informaţie
 Pot fi stocate sau transmise folosind aceleaşi metode.indiferent de tipul de
date (text,imagine,sunet etc)
 Pentru a putea fi înţelese sau folosite de oameni, sunt reconstruite în
formă anologică cu ajutorul unor procesoare speciale numite
“convertoare numeric-analogic (DAC)”

Un convertor analogic – digital (ADC=Analog Digital Convertor) este un circuit

electronic care converteşte o tensiune analogicǎ de la intrare intr-o valoare
digitalǎ(primeşte la intrare o tensiune electricǎ şi genereazǎ la ieşire un numǎr
reprezentat binar).
Procesul invers , de conversie a unei reprezentari digitale intr-un semnal analogic ,se
executa cu ajutorul unui convertor digital- analogic (DAC= Digital Analog
Convertor) Atunci cind se combina functiile circuitelor ADC si DAC ,circuitele
respective se numesc CODEC (codificatoare-de codificatoare) .Aceste circuite pot
realiza si comprimarea sau decomprimarea datelor audio digitale.
Datoritǎ faptului cǎ orice tensiune electricǎ se reprezintǎ numeric printr-un şir finit de
biţi, apare o eroare numitǎ eroare de cuantificare
O caracteristica importanta a unui ADC o constituie rezoluţia acestuia. Rezolutia indica
numarul de valori discrete pe care convertorul poate sa le furnizeze la iesirea sa in
intervalul de masura. Deoarece rezultatele conversiei sunt de obicei stocate intern sub
forma binara, rezolutia unui convertor analog-digital este exprimata in biţi.
Conversia analogic- digital
Pentru reprezentarea unui semnal analogic în formǎ digitalǎ, acesta trebuie sǎ urmeze
douǎ transformǎri :

1. discretizarea sau eşantionarea este operatia prin care se reprezinta o marime

cu variatie continua sub forma unui ansamblu finit de esantioane esantionarea:
din semnalul analogic de intrare se preleveaza la perioade constante de timp ( T
secunde )esantioane de amplitudine (cadre) , care sunt de

3/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

fapt o serie de dreptunghiuri cu inaltimea egala cu amplitudinea momentana a

semnalului si cu latimea egala cu perioada de esantionare ( T secunde)
2. cuantizarea: "precizia" conversiei : 8, 12, 14, 16 sau 20 biţi(rezoluţia ADC)

Figura de mai sus aratǎ cum se face eşantionarea semnalului sonor :

1. unda originarǎ
2. frecvenţa de eşantionare
3. date eşantionate
4. unda reconstituitǎ
Dupǎ eşantionare şi cuantizare semnalul poate fi folosit de aplicaţii multimedia
pentru a prelucra şi/sau stoca şirurile de biţi generate de unitǎţile ADC

În exemplele grafice de mai jos ,vedeţi acelaşi semnal analog disctretizat ,dar
cuantizat diferit :

4/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

5/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

Codificarea (Digitizarea ) imaginilor

O imagine este o suprafață de obicei dreptunghiulară caracterizată, la nivelul oricărui

punct al ei, de o anumită culoare. La modul ideal, culoarea variază in mod continuu in
oricare directie. Din păcate, in sistemele numerice, nu se pot utiliza mărimi care
variază continuu ci doar forma discretizată a acestora.
Discretizarea unei imagini constǎ in impartirea imaginii intr-un caroiaj asemanator
unei table de sah. Fiecare sectiune de imagine delimitata de acest caroiaj va fi
considerata ca avind o culoare uniforma - o medie a culorii existente pe aceasta
Aceste sectiuni sunt numitepixeli sau puncte de imagine, numarul acestora
definind rezolutia imaginii
Pixel-Cuvântul provine din engleză de la PICture ELements (elemente de imagine).
Se prescurtează prin "px", uneori şi cu "p".
Un multiplu des întrebuinţat este 1 Mpx = 1 megapixel = 1 milion pixeli
Un pixel are trei atribute care se pot exprima digital (numeric):
- culoare,
- opacitate(trasparenţǎ) şi
- poziţie în matricea în care se divide imaginea
Rezoluţia digitală poate fi exprimată în pixeli (de ex. o imagine de 800x600 pixeli),
sau şi în megapixeli (o imagine de 2 megapixeli).
1. Rezoluţia în pixeli exprimă dimesiunile imaginii, în ipoteza că este vorba
de o imagine dreptunghiulară, şi anume (lungimexlǎţime) măsurate în
pixeli. Această exprimare nu se poate aplica la alte forme de imagini.
2. Rezoluţia în megapixeli (prescurtat: Mpx) exprimă numărul total de pixeli
cuprinşi în aria imaginii, indiferent de forma ei. De exemplu, dacă o
imagine este dreptunghiulară şi are 2 megapixeli, ea ar putea avea atât o
rezoluţie de 1.600x1.200 pixeli (1.600x1.200 = 1,92 megapixeli, rotunjit la
2 Mpx), dar şi 20.000 x 100 pixeli sau nenumărate alte combinaţii. Foarte
des, numărul de megapixeli se rotunjeşte până la cel mult 2 cifre dupǎ
virgulǎ
3. Rezoluţia în dpi "dots per inch" - reprezintă şi ea o măsură a clarităţii
unei imagini, de data asta reale, care a fost produsă de un dispozitiv
anume de prelucrare a imaginilor, cum e cazul mai ales pentru
imprimante, scanere şi ecrane.
 Astfel, pentru o imprimantǎ ,dpi-ul reprezintă numărul de puncte
tipografice ce pot fi tipărite pe lungimea de un inch(2.54 cm)
 Daca rezolutia unei imagini este de 72dpi, atunci intr-un patrat cu
latura de 1 inch se vor gasi 72x72=5184 pixeli
4. Altă măsură înrudită cu pixelul este "punctul tipografic" sau
prescurtat "pt", care este o unitate fundamentală în domeniul DeskTop
Publishing (DTP) - tipografia bazată pe digitalizare şi computere.
PostScript este unul dintre limbajele DTP.

6/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

Un pt Postscript are mărimea de 0,3527 mm. De aceea, la o imagine cu 72 dpi,

fiecare punct (dot) corespunde exact unui pt 25,4 mm(= 1inch) : 0,3527 mm(= 1dot) =
72 dpi. 12 puncte formează un pica şi 6 pica un inch.

1 punct Didot = 0,3759 mm = 1/72 dintr-un Inch Francez (27,07mm)

12 puncte – Cicero( în cazul Didot)
1 punct Anglo-Saxon (ATA) = 0,3514598 mm = 0,0138366 inch
1 point Postscript = 0,3527777778 mm = 1/72 inch
1 pica (Postscript) = 4,233333333 mm = 12 puncte (Postscript)
Deci,în aproape toate cazurile(excepţie Didot) 6 pica = 1 inch

Bitmap sau vectorial

I. Reprezentare bitmap ("hartǎ de biti")

“bits-per-pixel”, numărul de biţi necesari înregistrării tuturor informaţiilor despre

un pixel. Versiunea digitală a imaginii se numeşte bitmap (hartă de biţi).

Bits-Per-Pixel Numărul maxim de culori

1 2 (alb şi negru)
4 16
8 256
16 32 768 sau 65 536 (depinde de format)
24 16 777 216

7/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului
Fişiere de tip bitmap

Format Descriere
BMP Format bitmap utilizat de Microsoft Windows
GIF Graphics Interchange Format – format bitmap de 8 biţi, creat de Compuserve
şi utilizat în special pe Internet
PCX Format grafic creat de firma ZSOFT, suportat de multe aplicaţii grafice
JPG Joint Photographic Experts Group – format grafic în care imaginile sunt
memorate comprimat
TIFF Tagged Image Format File-format graficîn special pentru imagini
scanate,deoarece suportă orice dimensiune,rezoluţie şi orice număr de culori

Formatul Graphics Interchange Format (.GIF)

Inca de cand a fost introdus in 1987, acest format este foarte utilizat in World Wide Web
pentru a permite paginilor Web sa contina si sa afiseze imagini. Este un format eficient
deoarece:
 poate stoca culori ce pot fi reprezentate prin valori de maxim 8-biţi
(calitatea este redusa dar si dimensiunea imaginii);
 are o rata de compresie buna, reducand dimensiunea imaginii;
 ofera un raport bun intre calitate si dimensiune fisier;
 permite stocarea in imagini a zonelor de transparenta;
 permite realizarea de animatii bazate pe imagini.
Incepand cu 1996, a fost definit un nou format, Portable Network
Graphics (extensia.PNG) pentru a inlocui formatul GIF,deoarece:
 asigura un nivel de calitate mai ridicat deoarece implementeaza un
algoritm de compresie fara pierdere de informatie;
 poate conduce la rate de compresie mai mari ca cele obtinute prin GIF
 poate stoca culori ce pot fi reprezentate prin valori de maxim 24-bits/pixel
si 48 bits/pixel.
Deoarece, formatul PNG nu suporta animatie (doar extensii neoficiale ale standardului
PNG), GIF-ul ramane singura optiune cand vine vorba de a include intr-o pagina Web a
unei forme simple de animatie (nu Flash sau video). Toate browser-ele moderne sunt
capabile sa afiseze si sa interpreteze GIF-uri animate.
GIF-urile animate sunt fisiere cu extensia .gif ce contin mai multe imagini.
Imaginile (frame-uri sau cadre) sunt afisate pentru o perioada scurta de timp intr-o
secventa (repetitiva sau nu), generand astfel senzatia de animatie.

II. Reprezentarea vectorialǎ

Reprezentarea vectorialǎ se referǎ la descrierea imaginii printr-o serie de linii,
forme(pǎtrate, cercuri, elipse si alte astfel de figuri geometrice simple), umplute cu o
anumitǎ culoare sau hasurate. (instrucţiuni prin care se determină poziţia, lungimea
şi direcţia liniilor folosite în desen).

8/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

O imagine este o serie de comenzi cu parametri, într-un format ASCII: un cerc cu

razǎ de 100 milimetri al cǎrui centru se aflǎ în punctul de coordonate x=225 mm si
y=500mm : circle (225,500,100).
Cele douǎ metode sunt folosite într-un limbaj de descriere cum este
PostScript În GIS (este acronimul provenit de la Geographic Information System
=Sistem Informatic Geografic) imaginile provenite de la sateliți sunt vectorizate
cu scopul de a obține hărți.Imaginile sunt de obicei vectorizate folosind plugin-uri
pentru programe ca Adobe Photoshop sau Adobe Illustrator.

Tipuri de fişiere grafice vectoriale

Format Descriere
CGM Computer Graphics Metafile – format dezvoltat de organizaţii pentru
elaborarea de standarde, suportat de multe aplicaţii grafice
EPS Encapsulated PostScript – utilizează o combinaţie de comenzi din limabjul
PostScript şi de formate TIFF şi PICT
PICT format dezvoltat de Apple Computer, este suporat de toate aplicaţiile grafice
pentru calculatoare Macintosh
WMF Windows Metafile Format – format grafic dezvoltat de firma MicroSoft
CDR format vectorial propriu editorului grafic Corel Draw

Avantaje si dezavantaje(bitmap vs vectorial)

Formatul bitmap -stocarea imaginilor cu variatii complexe de culoare, umbriri, etc.,

Formatul vectorial este folosit în mod special în cadrul aplicatiilor CAD (Computer-
Aided Design) sau a imaginilor continând forme simple sau o paletǎ de culori mai micǎ.
În programele DTP (DeskTop Publishing), fonturile sunt convertite în mod frecvent din
format vectorial în format bitmap si invers,..
Reprezentarea bitmap.

mǎrimea imaginii limitatǎ: odată cu mǎrirea rezolutiei va fi nevoie de un spatiu de
stocare mai mare si corespunzător o zonă de memorie mai mare pentru
procesare si afisare., abilitatea stocǎrii fisierelor bitmap într-o formă comprimatǎ.

Flexibilitatea scazutǎ. imaginile bitmap au o rezolutie fixǎ, adicǎ atunci când este
înregistratǎ informatia se stie sigur cǎ avem X pixeli pe orizontalǎ si Y pixeli pe
verticalǎ. Dacǎ se încearcǎ mǎrirea imaginii atunci pixelii vor deveni destul de
mari pentru ca sǎ se poatǎ observa forma lor rectangularǎ - apare astfel un efect
numit "efect de scarǎ". Programele de graficǎ mai evoluate pot evita aceastǎ
problemǎ folosind interpolarea ; vom micsora o imagine vom pierde din rezolutie
(sau claritate). Dacǎ vom dori restaurarea imaginii la mǎrimea initialǎ vom ajunge
sǎ vedem ceva relativ confuz si de proastǎ calitate.
Reprezentarea vectorialǎ are mai multe limitǎri decât reprezentarea bitmap în ceea ce
priveste continutul imaginilor care se doresc a fi stocate în acest format. Avantajul major
este totusi

flexibilitatea si eficienta. (în cazul folosirii lor în diferite aplicatii.)

9/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

De exemplu o linie dreaptǎ poate fi reprezentatǎ doar prin coordonatele punctelor ce

simbolizeazǎ capetele si nu prin fiecare punct al liniei ca în cazul tehnicii bitmap.
O curbǎ poate fi aproximatǎ printr-o serie de linii drepte legate între ele.
Scalarea (mǎrirea sau micsorarea) şi rotirea pot fi fǎcute fǎrǎ ca acest lucru sǎ
influenteze în vreun fel rezolutia.

Limbaje de descriere a paginii

Page Description Languages (PDLs), display lists sau metafiles.

PostScript reprezentarea vectorialǎ pentru periferice cum sunt ecranul si imprimanta.
corpul literelor, este descris folosind o reprezentare vectorialǎ. Problema intervine în
cazul descrierii fotografiilor dar PostScript a fost conceput astfel încât fisierele
(vectoriale) sǎ poatǎ include si bitmap-uri.

Prezentare generală a fonturilor

Un font este un design grafic care se aplică unei colecţii de numere, simboluri şi
caractere. Un font are urmǎtoarele calităţi :
 setul de caractere,
 dimensiunea,
 spaţierea şi
 înălţimea.
Fonturile se utilizează pentru a imprima text pe diverse dispozitive de ieşire sau pentru
a afişa textul pe ecran. Fonturile au stiluri de font, cum ar fi cursiv(italic) , aldin (bold)sau
aldin cursiv.

Fonturi schiţă(vectoriale)

Fonturile TrueType şi OpenType sunt fonturi schiţă, care se redau din comenzi de
linie şi din comenzi de curbă.
OpenType este o extensie pentru TrueType.
Fonturile TrueType au fost o alternativă superioară fonturilor bitmap folosite până
atunci, aşa că în 1991 Apple a introdus tehnologia TrueType în Mac OS System 7.
TrueType a fost implementat pe Windows 3.1. în 1992
Parteneriatul din 1996 dintre Adobe și Microsoft a avut ca obiectiv dezvoltarea
formatului Open Type (adică un True Type Open)
Atât fonturile TrueType, cât şi OpenType se pot scala şi roti. Fonturile TrueType şi
OpenType arată bine în toate dimensiunile şi pe toate dispozitivele de ieşire care sunt
acceptate de Microsoft Windows.

Fonturi raster

Fonturile raster sunt denumite şi fonturi bitmap. Acestea sunt stocate ca bitmapuri.
Fonturile raster sunt proiectate cu o dimensiune specifică şi cu o rezoluţie specifică pentru
o anumită imprimantă. Nu este posibilă scalarea sau rotirea fonturilor raster.

10/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

Dacă o imprimantă nu acceptă fonturi raster, nu le va imprima. Următoarele fonturi sunt

cele cinci fonturi raster:
• Courier
• MS Sans Serif
• MS Serif
• Small
• Symbol

Fonturi de ecran ClearType

Fonturile ClearType sunt fonturi care sunt optimizate pentru un ecran LCD (Liquid
Crystal Display) . Pe un ecran LCD, fonturile ClearType utilizează elemente
informaţionale de dimensiuni mai mici decât un pixel pentru a netezi marginile
zimţate ale fonturilor: Constantia, Cambria, Corbel, Candara, Calibri şi Consolas.

ClearType este o tehnologie pentru afişarea fonturilor pe ecran, astfel încât ele să
apară clare şi netede. ClearType oferă textului de pe ecran un aspect mai detaliat,
astfel încât acesta este mai uşor de citit perioade lungi de timp, fără a solicita ochii
sau a provoca oboseală psihică. Funcţionează foarte bine pe dispozitive LCD,
incluzând monitoare cu ecran plat, PC-uri mobile şi dispozitive portabile mai mici.

Codificarea sunetului
Sunetul reprezinta o serie alternativa de modificari ale presiunii aerului, care se
propaga sub forma de unde sferice concentrice. Detectarea sunetului se face masurand
si convertind variatiile de presiune ale aerului , fiind o unda elastica ce se propaga prin
aer cu o viteza medie de aprox. 344 m pe secunda

Reprezentarea analogică a sunetului

"hello":http://electronics.howstuffworks.com/analog-digital2.htm
Sunetele generate de dispozitive sau persoane sunt captate de dispozitive de captare
a sunetelor.

11/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

Cel mai bun exemplu de dispozitiv de captare a sunetelor este microfonul. Principiul
de funcţionare al acestuia este similar modului de funcţionare al urechii umane, prin
urmare, sunetele care ajung la microfon interacţioneazǎ cu membrana acestuia care
genereazǎ semnale electrice care reprezintǎ amplitudinea sunetului în funcţie de
timp.
În continuare, semnalele electrice generate de microfon trebuie transformate în şiruri
de numere. Acest lucru se realizeazǎ de cǎtre o unitate ADC (Analog Digital
Convertor). Calitatea sunetului digital care se doreşte a fi obţinutǎ depinde de:
 numǎrul de biţi folosiţi pentru a reprezenta un cadru(cuantǎ de sunet) şi de
 intervalul de timp dintre cadre.
Calitatea sunetului este mai bunǎ cu cât numǎrul de biţi/cadru este mai mare şi cu cât
intervalul de timp dintre douǎ cadre este mai mic.
De exemplu, pentru sistemul telefonic, cadrele sunt reprezentate folosindu-se 7 sau 8
biţi, intervalul dintre cadre este 1/8000 secunde (8000 cadre/sec) şi se pierd toate
sunetele cu frecvenţe mai mari de 4 kHz.
Un alt exemplu îl constituie CD-urile audio. Pe un CD-audio sunetele sunt înregistrate
folosindu-se 16 biţi pentru a reprezenta un cadru şi intervalul dintre cadre este
1/44.100 (44.100 cadre/sec).

Un CD înregistrat stereo are deci două canale care conţin 44100 de valori de 16 biţi
pentru fiecare secundă de muzică; asta înseamnă o rată de transfer a informaţiei de 2
* 44100 * 16 = 1.411Mbps (megabiţi pe secundă). Aceasta este viteza cu care
informaţia iese din CD-player-ul calculatorului dumneavoastră; în interior rata este chiar
mai mare, din cauza codificării redundante. Un compact disc poate stoca aproximativ
70 de minute de muzică, avînd deci o capacitate de 783 MB (megaocteţi)

44100 probe / canal / secundă x 2 octeţi / eşantion x 2 canale x 74 x minute x60

secunde / minut = 783,216,000 bytes

Deci, un CD stochează un număr foarte mare de biţi pentru fiecare secunda de muzica:

(44100 eşantioane / secundă * 16 biţi / eşantion * 2 canale = 1411200 biţi pe secundă)

Semnalul audio poate fi de tip wave (undă) sau midi.

Metoda WAVE (similarǎ cu metoda bitmap de la imagini)gerereazǎ un fisier cu extensia

wav (tiff pentru posesorii de MAC) Sunetele wave digitale reprezintă sunete codificate şi
stocate efectiv. Fişierele .wav au dimensiuni mari: 3 minute = 20 MB

MP3 (Moving Picture Experts Group, Audio Layer 3- MPEG-2 Audio Layer 3)
este un format de compresie a unui fisier audio wave , fişiere cu extensia .mp3.
Calitatea sunetului este similară celei de pe CD. O compresie standard MP3 va
reduce dimensiunea fisierului cu pana la 10 ori.

Metoda MIDI - Musical Instrument Digital Interface (Interfata Digitala pentru

Instrumentele Muzicale) (similarǎ cu metoda vectorialǎ de la imagini) MIDI nu este

12/13
Competenţe T.I.C. Codificarea imaginii şi sunetului

nimic mai mult decât date - un set de instrucțiuni. Datele MIDI conțin o listă de
evenimente sau mesaje care spun unui dispozitiv electronic (instrument muzical, placa
de sunet de calculator, telefon mobil, etc..) cum sa genereze un sunet.

Pentru utilizarea unui echipament MIDI cu un calculator IBM PC, în general este
necesară o interfaţă MIDI (există un număr redus de calculatoare echipate cu interfeţe
MIDI încorporate). Cele mai răspândite interfeţe MIDI sunt sub forma unor plăci de
extensie, dar există de asemenea interfeţe MIDI seriale (care se conectează la un
port serial al calculatorului) şi interfeţe MIDI paralele (care se conectează la un port
paralel).

Musical Instrument Digital Interface, sau MIDI, este un standard electronic şi un

protocol de comunicare care defineşte fiecare notă muzicală cu ajutorul unui
instrument muzical electronic, cum ar fi sintetizatorul, în mod exact, permiţând
instrumentelor muzicale electronice şi computerului să schimbe date între ele sau
să "comunice" unul cu celălalt.

Acest standard defineşte cum trebuie codificate portativele notelor muzicale.

Se codificǎ astfel:

 frecvenţa sunetelor,
 durata sunetelor şi
 instrumentul care va emite notele

MIDI nu transmite semnal audio ci informaţia digitală a muzicii.Prin intermediul

standardului MIDI ,s-au definit 127 de instrumente diferite: 7 tipuri de piane,8 tipuri de
chitare,flaut,ciripit de pǎsǎrele,sonerie de telefon,elicopter.,...

Plăcile de sunet ale computerelor moderne sunt compatibile MIDI şi capabile să

creeze sunete realiste ale instrumentelor muzicale. Sunetul midi reprezintă un set de
comenzi convertit de sintetizatorul MIDI. Fişierele cu sunet MIDI au extensia .mid şi
au dimensiuni foarte mici

Bibliografie
http://users.utcluj.ro/~baruch/media/book_siel/SIEL-Cap11.pdf
https://computer.howstuffworks.com/

13/13