Ce mai citim astăzi?

Colin și Mary sunt un cuplu aflat în vacanță, care rătăcește pe străduțele unui oraș
fără nume și lenevesc în așternuturile curate ale camerei de hotel unde sunt cazați. Fiecare îl
ascultă seara pe celălalt povestindu-și visele, în schimbul plăcerii de a și-l povesti pe al său,
potrivindu-și în mintea lor gesturile, pentru a ajunge să se suprapună cu mișcările celuilalt
într-un mod controlat, calculat. De aici eșecul sau deziluzia. Povestea milimetrului
neparcurs sau foarte rar parcurs.
O liniște a singurătății în doi, în care ea face exerciții de yoga în cameră iar el își
fumează țigara de marijuana îmbrăcat într-un costum alb pe balcon, ritualic, înainte de
fiecare coborâre pe ponton în căutarea unui restaurant. Un fel de „Așteptându-l pe Godot” al
lui Beckett, în care protagoniștii sunt un bărbat și o femeie, un cuplu care așteaptă ceva, iar
această așteptare se prelungește pe parcursul întregului roman.

„Nu mai era vorba de o mare pasiune. Își aflau plăcerea în gesturile afectuoase,
lejere, în familiaritatea ritualurilor și a procedeelor, în potrivirea sigură, precisă a membrelor
și trupurilor, ca o piesă pusă la loc în matrița în care a fost turnată. Erau generoși și calmi, n-
aveau dorințe exagerate și făceau foarte puțin zgomot. […] Când vorbeau despre politica
sexului, ceea ce se întâmpla adesea, nu se refereau la ei înșiși. Tocmai această înțelegere
secretă îi făcuse atât de vulnerabili și de sensibili, iar redescoperirea faptului că aveau nevoi
și interese diferite îi rănea.”

„Prin obloanele întredeschise, soarele care apunea arunca un romb de dungi

portocalii pe peretele dormitorului. Din cauza mișcării norilor, dungile păliră și se
estompară, apoi străluciră iar Mary le prinse vreo jumătate de minut înainte să se trezească
de-a binelea. Camera era înaltă, cu pereți albi, fără multă mobilă; între patul ei și al lui Colin
se afla o masă ușoară de bambus pe care tronau o carafă din ceramică și două pahare.”

„Rămaseră așa încă vreo jumătate de oră, puțin încruntați, izolați în propriile versiuni
ale unei discuții în contradictoriu pe care le-ar fi venit greu să o definească. Păreau inhibați
de sentimentul că toate aceste ultime zile nu fuseseră altceva decât o formă de parazitism, o
conspirație a tăcerii nerecunoscută ca atare, disimulată în spatele vorbăriei. Cotrobăi în
geantă și scoase un elastic cu care obișnuia să-și prindă părul în coadă. Apoi se ridică brusc
și o porni spre apă.”

Și la acest ceas târziu al după-amiezii fierbinți, sub un cer mohorât, clienții începeau
să se adune pe ponton, la mesele de tablă, pentru a mânca înghețată, iar camera cufundată în
întuneric se umplea și ea de vocile lor, râsete sau discuții în contradictoriu care creșteau și
descreșteau ca niște valuri, inundând scurtele momente de tăcere dintre izbiturile stridente
ale ciocanelor. p. 9

În fiecare seară, în ora ritualică pe care și-o petreceau pe balcon înainte să plece în
căutarea unui restaurant, fiecare îl asculta răbdător pe celălalt cum își povestea visele, în
schimbul plăcerii unice de a și-l povesti pe al său. p. 10
 Se dădeau pe corp cu colonii și pudre scumpe, luate de la duty-free, își alegeau
hainele cu meticulozitate, fără să se consulte, ca și cum undeva, printre miile de persoane de
afară cărora aveau să li se alăture în curând, ar fi existat cineva extrem de interesat de felul
în care arătau. În timp ce Mary își făcea exercițiile de yoga pe podeaua camerei, Colin își
răsucea o țigară de marijuana pe balcon, ceea ce avea darul de a intensifica plăcerea clipei
când vor ieși din holul hotelului în aerul catifelat al serii. p. 13

Nu mai era vorba de o mare pasiune. Își aflau plăcerea în gesturile afectuoase, lejere,
în familiaritatea ritualurilor și a procedeelor, în potrivirea sigură, precisă a membrelor și
trupurilor, ca o piesă pusă la loc în matrița în care a fost turnată. Erau generoși și calmi, n-
aveau dorințe exagerate și făceau foarte puțin zgomot. […] Când vorbeau despre politica
sexului, ceea ce se întâmpla adesea, nu se refereau la ei înșiși. Tocmai această înțelegere
secretă îi făcuse atât de vulnerabili și de sensibili, iar redescoperirea faptului că aveau nevoi
și interese diferite îi rănea. p. 21

- Bine, spuse Colin plictisit. Hai să mergem la hotel.

Dar niciunul dintre ei nu se ridică. p. 74

Prin obloanele întredeschise, soarele care apunea arunca un romb de dungi portocalii
pe peretele dormitorului. Din cauza mișcării norilor, dungile păliră și se estompară, apoi
străluciră iar Mary le prinse vreo jumătate de minut înainte să se trezească de-a binelea.
Camera era înaltă, cu pereți albi, fără multă mobilă; între patul ei și al lui Colin se afla o
masă ușoară de bambus pe care tronau o carafă din ceramică și două pahare. p. 79

Acum bărbații nu mai au încredere în ei înșiși, se urăsc pe ei înșiși mai mult decât se
urăsc unul pe celălalt. Femeile îi tratează ca pe niște copii pentru că nu sunt în stare să se ia
în serios. p. 107

În următoarele patru zile, Colin și Mary n-au ieșit din hotel decât ca să traverseze
strada aglomerată să să se așeze la o masă la cafeneaua de pe pontonul care era scăldat în
soare cu două ore mai devreme decât balconul lor. Au mâncat numai în hotel, în salonul
înghesuit unde fețele de masă albe și apretate și chiar și mâncarea avea Pete galbene și verzi
din pricina vitraliilor de la ferestre. p. 115

pe mal, acolo unde valuri miniaturale se spărgeau de nisipul gălbui p. 133

Rămaseră așa încă vreo jumătate de oră, puțin încruntați, izolați în propriile versiuni
ale unei discuții în contradictoriu pe care le-ar fi venit greu să o definească. Păreau inhibați
de sentimentul că toate aceste ultime zile nu fuseseră altceva decât o formă de parazitism, o
conspirație a tăcerii nerecunoscută ca atare, disimulată în spatele vorbăriei. Cotrobăi în
geantă și scoase un elastic cu care obișnuia să-și prindă părul în coadă. Apoi se ridică brusc
și o porni spre apă. p. 139

Normalitatea triumfă preț de o clipă și pentru o clipă simți cum se insinuează durerea
latentă. p. 194