Pretindea că asta ar fi «nivelul» meu, i-am răspuns că sub nivelul rigolei e numai canalul,

dar ea n-a înţeles ce voiam să spun prin asta, şi eu urăsc să explic o imagine pe care am
folosit-o. Ori sunt înţeles, ori nu, n-am talentele unui exeget. p. 28

Deosebit de penibile mi se par filmele despre artişti. De obicei sunt făcute de oameni care
nu i-ar fi dat lui van Gogh pentru un tablou nici măcar un pachet întreg de tutun, ci doar o
jumătate, şi cărora le-ar fi părut rău şi de atâta mai târziu, pentru că şi-ar fi dat seama că l-
ar fi putut obţine şi doar pentru cât ai umple o pipă. În filmele despre artişti, suferinţele
sufletului artistului, mizeria şi lupta cu demonul sunt proiectate întotdeauna în trecut. Un
artist în viaţă care nu are nici măcar o ţigară şi care nu poate cumpăra pantofi soţiei, este
neinteresant pentru cineaşti, întrucât nu le-a fost confirmat de trei generaţii de flecari că
ar fi un geniu. O singură generaţie de flecari nu le-ar fi de ajuns. «Tumultoasele căutări
ale sufletului artistic.» Chiar şi Marie credea în asta. Penibil e că există aşa ceva, numai
că ar trebui să i se spună altfel. Lucrul de care într-adevăr are nevoie un clovn e liniştea,
simularea a ceea ce ceilalţi numesc o seară liberă. Însă ceilalţi oameni nu înţeleg că
simularea asta înseamnă pentru un clovn să-şi uite meseria. Nu înţeleg lucrul ăsta pentru
că ei - şi faptul e din nou foarte natural - nu se ocupă decât în timpul lor liber cu aşa-
numita artă. p. 79

Când criticii sunt critici cu alţii nu e atât de rău ca atunci când sunt atât de necritici şi
lipsiţi de umor cu ei înşişi. p. 125

Ar fi simţit peste tot, la fel ca mine, că oriunde apare viaţa se iveşte şi acel zid nevăzut
dincolo de care banii încetează să mai existe pentru a fi cheltuiţi şi există doar ca cifre în
safeuri grele. p. 142

Mamon* (în arameică - avere, câştig, bogăţie) - zeul aurului, devenit apoi personificare a
bogăţiilor strânse pe nedrept, a avariţiei.

Anumite momente nu pot fi repetate, cum nu pot fi nici povestite. (...) Ar trebui să nu
încercăm niciodată să repetăm ceea ce s-a întâmplat cândva. p. 170

- Ce fel de om eşti tu? întreabă el.

- Sunt un clovn şi fac colecţie de anumite momente. Pa!
Am închis telefonul. p. 200

Nicăieri nu e mai bine ascuns un profesionist ca printre amatori. p. 205