1.

Studiile și cercetările recente arată că afirmația “Lauda este necesară pentru o

performanță crescută a copiilor.” nu este întotdeauna adevărată.
Un prim argument care arată acest lucru ar fi că lauda începe să nu mai fie văzută
de copii ca un lucru care îi motivează începând cu vârsta de aproximativ 9-10 ani
când aceștia realizeză că efortul și anumite abilități pe care le dețin le influențează
performanța de fapt. Un exemplu elocvent ar fi cu copii între 4-12 ani care văd o
casetă cu elevi care rezolvă niște probleme. Copiii mai mici vor crede că elevii
lăudați vor avea abilități mai crescute, în timp ce elevii mai mari cred exact opusul,
probabil tocmai pentru că aceștia văd faptul că adulții încearcă să motiveze copiii
mai puțin capabili. (Barker&Graham, 1987)
Un alt motiv care arată că lauda nu funcționeză întotdeauna tine de motivația
intrinsecă, dorința noastră interioară de a face ceva, nu forțați din exterior. Tot ca
și un exemplu să presupunem că faceți parte din personalul de curățenie al unui
parc din zona voastră. Voi și prietenii voștri vă petreceți ziua ducând gunoiul,
curățând plantele de buruieni și plantând alte plante. La sfarșitul zilei vă “admirați”
munca, iar cineva vine și vă spune că vă plătește pentru a face aceleași lucruri doar
ca la un alt parc. Probabil că nu vă simțiți la fel de motivați ca și când ați lucrat
fără a fi plătiți.
2. Există două tipuri de laudă menționate care sunt corelate cu orientările
motivaționale, lauda generică și cea nongenerică. În cazul laudei generice, copiii la
vârsta de 2 ani au fost capabili să distingă între afirmațiile generice și cele
nongenerice, să utilizeze aceste informații ca să creeze așteptări despre categorii.
Afirmațiile generice oferă informații centrale despre o anumită categorie, exemplu
afirmația “Vacile au copite.” se referă la orice vacă în mod individual și este o
caracteristică comună pentru toate vacile. Făcând legătură cu lauda luăm exemplul
afirmației “ești bun la desen”, care sugerează abilitatea de a desena ca fiind
procesul către scopul final, adică un desen bun. Pe de altă parte, afirmațiile
nongenerice oferă informații despre indivizii specifici dintr-o categorie, exemplu
afirmația “Această vacă se numește Jane.” Afirmațiile nongenerice se referă la
factori flexibili între indivizi, așasar spunând că ai muncit mult la un desen face
trimitere la faptul că efortul depus în realizarea desenului a dus la un desen bun.
Efortul este ceva controlabil, ceea ce rezultă că orice eșec este modificabil. În baza
rezultatelor articolului, putem spune că lauda nongenerică auzită de către copil la
 un nivel cât mai înalt va crește nivelul de autoevaluare și persistență, despre lauda
generică putem spune că “promovează” comportamentele neputincioase.
3. Lauda poate dispărea în același mod precum motivația. Ca o demonstrație, adulții
au lăudat un grup de copii pentru că au băut o nouă băutură cu iaurt, iar alt grup de
copii a fost lăudat pentru un comportament irelevant. Ambelor grupuri le-a plăcut
în egală măsură băutura respectivă la începutul studiului, dar primului grup de
copii care au fost lăudați că au băut-o, în final le-a plăcut mai puțin, așa că făcând
paralelă între laudă și motivația, putem spune că ambele pot fi sabotate de
recompense. Un aspect negativ în ceea ce privește lauda, dacă vorbim despre lauda
nongenerică este că, auzită cât mai mult de copil, îi crește acestuia nivelul de
autoevaluare și persistență, de altfel în cazul laudei generice, o consecință negativă
este că aceasta scade nivelul de motivație sau plăcere pentru ceva. În ceea ce
privește motivația, dacă vorbim de motivația intrinsecă aceasta este pozitivă de
cele mai multe ori, întrucât avem o stare de bine crescută dacă facem ceva ce ne-
am propus noi înține să facem și nu influențați din exterior. Astfel motivația
extrinsecă nu are întotdeauna aspecte pozitive, tocmai pentru că nu ne simțim la fel
de motivați când facem ceva ce nu vine din interiorul nostru, ci mai degrabă
“forțați” de altcineva.
Bibliografie:

Praising children: „Is Mississippi almost the capital of Spain?”, Poole et. al. (2007, p. 330-
331)

„Good Job, you’re so smart”: The effects of inconsistency of praise type on young children’s
motivation (Zentall& Morris, 2010)